1

1. Rolul resurselor umane în structura organizației

2. Definiția managementului resurselor umane
3. Conceptul de carieră
4. Definiția carierei
5. Orientarea în carieră
6. Managementul carierei
7. Planificarea carierei
8. Profesia de asistent medical

Managementul carierei este parte integrantă din managementul resurselor umane.

Societatea modernă este alcătuită dintr - o rețea de organizații care pot evolua în mod diferit:
- dezvoltare și progres
- involuție și dispariție

Organizația:
- investiție socială creată pentru scopuri comune, prin efort comun. (Gary John)
- locul în care ne petrecem cea mai mare parte din timpul nostru, unde oamenii lucrează
împreună pentru îndeplinirea obiectivelor organizației, dar și al propriilor aspirații.

“Trăim într - o lume de organizații”. (Mintzberg)

Prin urmare organizațiile implică oameni și depind de ceea ce fac aceștia.

Oamenii – reprezintă ”resursa - cheie” necesară unei bune funcționări a organizației.

- asigură dezvoltarea și avantajul competitiv.
- reprezintă însăși organizația, iar respectul pentru oameni garantează o concurență corectă între
aceștia.
 Întrebare: Ce ar fi o organizație fără angajații ei?
 Răspuns: Nu mare lucru. Eventual o adunătură de aparate și echipamente scumpe.

Pentru a fi în top organizațiile cheltuiesc din ce în ce mai mulți bani cu angajații lor, pentru
specializare, calificare, învățare și perfecționare.

Dezvoltarea personalului ar trebui tratată ca unul dintre domeniile stategice ale oricărei firme.
(Zielinski)

Sumarizând, resursele umane reprezintă una din cele mai importante investiții ale unei organizații
și acest lucru este cu atât mai vizibil cu cât analiza se va face pe o perioadă mai lungă de timp.

Conform literaturii de specialitate, capitalul uman și investiția în oameni de calitate constituie o

cale sigură de garantare a succesului într - o societate.

Resursele umane sunt:

- unice, în privința potențialului de creștere și dezvoltare
- valoroase
- greu de înlocuit
- inepuizabile, în ceea ce privește creativitatea, ideile, soluțiile

Ele nu trebuie tratate la comun pentru că fiecare individ este deosebit și trebuie înțeles, stimulat
(motivat) și ajutat în cariera sa.
Cu toate acestea oamenii trăiesc și lucrează în colectivități unde dezvoltă relații interpersonale și
socioprofesionale.

Oamenii:
 reprezintă bunul cel mai de preț al unei organizații, pentru că “omul sfințește locul”
 sunt autonomi și liberi (M Crozier)

Thomas Murphy (GE):

“Trebuie să încercăm să tratăm oamenii în modul în care dorim și ne place să fim și noi înșine
tratați, întrucât va fi bine atât pentru individ, cât și pentru organizație.“
Definiția Managentului Resurselor Umane (MRU)

În literatura de specialitate există mai multe definiții, majoritatea nu conțin elemente

contradictorii, ci se completează reciproc.
= un complex de activități cu privire la utilizarea eficientă a resurselor umane în folosul
angajatului, dar și al organizației.
Include: selecția și recrutarea angajaților, încadrarea în muncă, oferirea unor beneficii materiale și
morale pe toată durata activității acestora într - o instituție.
MRU = termen modern, relativ recent apărut
În trecut se foloseau termenii: administarea personalului, dezvoltarea angajaților sau
managementul personalului.
MRU cuprinde toate activitățile întreprinse de om, având ca obiective proiectarea, utilizarea
optimă și dezvoltarea socio - umană.

CONCEPTUL DE CARIERĂ
Încă de la început trebuie specificat că noțiunea de carieră este una complexă, cu multiple
înțelesuri și conotații, astfel încât la momentul actual există în literatura de specialitate mai multe
definiții cu unele similitudini și diferențe.
Tradițional, termenul de carieră se referă mai mult la sensul profesional și este asociat oamenilor
care dețin funcții de conducere (manageriale) sau ocupă posturi bine remunerate.
Întelesul popular al carierei este acela al avansării unui individ într - un domeniu de activitate cu
scopul de a primi un salariu mai mare și/sau de a dobândi un renume, respectiv mai multă putere
decizională.

În ultimii ani, conceptul de carieră s-a dezvoltat considerabil:

 Se face acum referire la toți membrii unei instituții, indiferent de funcția și rolul lor, nu doar la
aceea cu roluri manageriale.
 O altă noutate este aceea că, deși noțiunea de carieră este asociată în principal cu locul de
muncă, condiția socială și viața familială au de asemenea o contribuție.

Conceptul de carieră poate avea mai multe conotații:

 avansare
 profesie
 succesiune de posturi de-a lungul vieții unui individ
 totalitatea rolurilor legate de experiența fiecăruia
 ”ansamblul” în care omul își percepe întreaga lui viață

Înțelegerea conceptului de carieră are un rol important în perfecționarea managementului

carierei.

Definiția carierei

= reprezintă succesiunea îndeletnicirilor, posturilor și funcțiilor de-a lungul activității profesionale

prin care trece o persoană angajată conform actelor normative în vigoare, a reglementărilor
stabilite prin „Ghidul carierei” și respectiv alegerilor personale (care se bazează pe cunoștintele,
abilitățile, experiențele și competențele dezvoltate de fiecare dintre noi).

Definiția carierei
Noțiunea de carieră poate avea numeroase sensuri:
1. Avansare - ascensiunea într - o organizație sau în ierarhia profesională;
2. Profesie - unele ocupații reprezintă o „carieră”: manageri, militari, profesioniști, profesori; alte
ocupații sunt percepute ca „posturi”: bucătari, vânzători sau muncitori necalificați.
3. Succesiune de posturi individuale în decursul perioadei active de viață; sub o altă prezentare
cariera înseamnă totalitatea funcțiilor deținute de o persoană în mod cronologic.
4. Succesiune de experiențe profesionale sau roluri asociate cu munca. Cuprinde propriile
concepții, idei, aspirații, satisfacții sau, dimpotrivă, insatisfacții. Fiecare individ reprezintă un
model unic din punct de vedere al experiențelor legate de muncă.

Înțelesurile conceptului de carieră pot fi relative diferite dacă gândim din punct de vedere
economic, sociologic sau psihologic.

� Economic: cariera = pozițiile profesionale prin care trece un individ

� Sociologic: cariera = rolurile deținute succesiv de o persoană. Experiența dobândită în funcțiile

anterioare este importantă pentru funcția ce urmează

� Psihologic: opțiunea pentru un rol sau altul și reușita în îndeplinirea lor sunt strâns legate de
calități personale ca: aptitudini, valori, necesități, aspirații și experiențe.
Clasificarea carierei:
◦ Scurtă
◦ Lungă
◦ Multiplă: mai multe cariere de-a lungul vieții aceleiași persoane.

Din punct de vedere al propriei percepții sau, dimpotrivă, al organizării unei instituții, cariera
poate fi:

� Subiectivă – are la baza reflectarea interioara a fiecaruia.

� Obiectivă– are la baza dezvoltarea și avansarea oamenilor în cadrul unei organizații

Cariera = succesiune de profesii, indeletniciri și poziții pe care le parcurge o persoana în timpul

perioadei active de viață.
Include atât elevii (care se pregătesc de perioada activă, cât și pensionarii (care pot fi
colaboratori). (Butnaru D).

Cariera – este determinată de activitățile profesionale și pozițiile ocupate de o persoană, deoarece

toate acestea influențeaza atitudinea și contribuie la dezvoltarea competențelor fiecăruia de-a
lungul vieții. (Hahaianu L).

Cariera – include și aduce în prim plan:

- rolurile unei persoane în timpul vieții: elev, angajat, parinte etc.
- modul de acțiune al unei persoane în: școală, familie, societate.
- etapele unui individ de-a lungul timpului: școala, instituție, căsătorie, pensionare etc.
(Jigau M)

*Cariera profesională = evoluția profesională a unei persoane în decursul perioadei active de

viață. (Tasica L)

Atenția sporită de care beneficiază individul în societatea actuală face ca noțiunea de carieră să
devină una extrem de importantă. În sprijinul acestei afirmații vine și faptul că, cariera a devenit
obiect de studiu pentru mai multe discipline științifice, dintre care precizăm: management,
psihologia, științele educației și carierologia.
*Carierologia – a apărut ca știintă în Canada în 1980.
- se intitula “știința dezvoltării potențialului uman de-a lungul carierei”.

Domeniile de studiu pentru știința carierei (Jigau L):

- consilierea orientării din carieră
- succesul educațional și profesional
- planificarea dezvoltării carierei
- inserția socio - profesională
- analiza aptitudinilor și capacităților individuale
- recunoașterea experienței profesionale obținute pe parcursul carierei

ORIENTAREA ÎN CARIERĂ

� Orientarea carierei reprezintă întelegerea necesității de a face alegeri de profesie. Depinde de

nevoia de forță de muncă dintr - o societate și de gradul de dezvoltare a economiei.

� Dinamica socio - economică generează modificările numărului, respectiv tipului de profesii.

� Într - o lume modernă, deși există o diversitate de specialități și totodată o tendință spre joburi
de tehnologie înaltă (informatică, automatizare), profesii ca medici, asistente, dascăli își au rolul
lor special, deoarece sănătatea și educația sunt cheia progresului.

Opțiunea profesională începe încă din copilărie, iar școala are importanța ei. Alegerea depinde de
înclinațiile, atracțiile pentru diversele meserii, dar și de gradul de cultură, de corecta informare a
fiecăruia, de experiențele proprii, de viața familială și de oferta pieței de muncă.
Numărul mare de universități și de școli de meserii, dar și calitatea acestora, multitudinea de
specializări se presupune că ar trebui să fie concordante cu trebuințele în materie de muncă ale
oamenilor.

Cariera constituie o parte importantă din viața oamenilor.

O alegere corectă, potrivită a unei profesii, înseamnă succes în muncă, iar profesia aleasă în grabă,
superficial și în care individul nu se regăsește înseamnă insatisfacții. Pe de altă parte, un eșec într -
o profesie poate însemna începutul unui drum de succes în altă profesie, dacă persoana are tărie
de caracter și invață din greselile anterioare, mai ales dacă e legată emoțional și iubește profesia
respectivă.
Cu alte cuvinte, un individ poate avea una sau mai multe profesii, iar în cadrul unei profesii diverse
poziții. Schimbarea unei profesii se poate datora nepotrivirii la aceasta din motive afective sau
materiale, dar și oportunitatea unei funcții mai bine remunerate sau o poziție mai prestigioasă.
Tipuri de orientare în carieră
John Lewis Holland, personalitate marcantă a SUA, professor emerit de sociologie, este cunoscut
drept părintele modelului de dezvoltare a carierei. Conform acestuia personalitatea individului
constituie un factor hotărâtor în alegerea carierei.

O persoană se încadrează într - unul din următoarele tipuri de „orientare în carieră”:

CONVENTIONAL: activitati/acțiuni bine puse la punct, reglementate.

Avantaje - persoane ordonate, eficiente, meticuloase.
Dezavantaje - persoane rigide, fara imaginatie. Exemple: mecanici, muncitori din uzine

ARTISTIC: activități neordonate, dar expresive, indiferent de modalitatea de exprimare utilizată.

Avantaje - persoane cu multă imaginație, creative, independente.
Dezavantaje - persoane dezordonate, emotive.
Exemple: scriitori, pictori, artiști, muzicieni.

REALIST: activități practice, concrete.

Avantaje - persoane spontane, practice, cu abilități fizice, indemânatice.
Dezavantaje: persoane timide, cu imaginație redusă.
Exemple: mecanici, muncitori din fabrici

SOCIAL: activități de ajutorare a oamenilor, de sprijinire a lor.

Avantaje - persoane amabile, prietenoase, comunicative.
Dezavantaje - persoane greu adaptabile regulilor stricte.
Exemple: persoane din ONG - uri.

ÎNTREPRINZĂTOR: activități comune cu alți indivizi, de control și organizare.

Avantaje - persoane ambițioase, energice, cu initiațivă, care știu să-i coordoneze si să-i motiveze
pe alții.
Dezavantaje - persoane dominante, însetate de putere.
Exemple: patroni de firmă.
INVESTIGATIV: activități analitice, de înțelegere, intelectuale, abstracte.
Avantaje - persoane originale, teoretice, cu idei bine conturate.
Dezavantaje - persoane fără îndemânare practică.
Exemple: matematicieni și intelectuali.

Teoria lui J. L. Holland susține că pentru succesul profesional și dezvoltarea carierei unui individ
este important ca tiparul personalității să coincidă cu cel al ocupației fiecăruia și aici scoala are un
rol esențial în pregătirea și orientarea personală.

Termeni:

❖ Consilierea în carieră este o intervenție psihologică și se referă la capacitatea unui individ de a

trece peste unele dificultăți întâlnite în carieră.

❖ Educația pentru carieră este o intervenție educațională de învățare și dezvoltare a

capacităților și aptitudinilor personale necesare în managamentul carierei.

❖ Orientarea în carieră este o noțiune mai amplă și include informarea, plus consilierea și
educația pentru carieră.

Din punct de vedere profesional, orientarea carierei reprezintă un lung șir de momente de
conștientizare a necesității de a efectua o alegere profesională.

Orientarea în carieră nu se rezumă doar la identificarea unor momente în alegerea carierei, ci

reprezintă un mod de dezvoltare a capacităților necesare pentru planificarea și întemeierea
carierei.

Bazele alegerii unei profesii se pun încă din timpul școlii, cand adolescentul este conștient de
atracția pe care o simte pentru anumite domenii.
Adolescentul în orientarea spre o profesie este la vârsta cand poate fi ușor influențabil. Este o
perioadă complicată din viață, cu încercări, incertitudini, dar și exuberanță, trăiri intense de
personalitate.
Școala trebuie să vină în sprijinul aspirațiilor lui.
Există programe de educație în carieră prin care elevii și studenții își formează competențele în
anumite domenii.
De altfel aria curiculară de orientare și consiliere se regăsește planul de învățământ al tuturor
școlilor.
În continuare sunt importante cunoștințele și abilitățile individului în profesia respectivă,
autoevaluarea și concentrarea energiei și eforturilor în vederea adaptării în profesia aleasă.
Societatea ar trebui să țină pasul cu cerințele de pe piața forței de muncă, să realizeze corect
reorganizarea liceelor, să constituie școli de arte și meserii corespunzatoare, să reorganizeze
universitățile, astfel încât să reducă distanța dintre multitudinea profesiilor și școala.

� Așadar, ORIENTAREA VOCAȚIONALĂ (profesională) reprezintă un proces complex, care include

informarea, evaluarea, consilierea și educația pentru carieră. Principala sa menire constă în
crearea unui cadru perfect, în facilitarea alegerii corecte a unei profesii atât din punctul de vedere
al societății, cât și al individului.

În orientarea profesională putem întâlni diverse situații:

- opțiuni profesionale superficiale (atracția spontană pentru o profesie, nesusținută de cunoștințe
corespunzătoare)
- opțiuni profesionale afective (dorința tânărului de a deveni profesionist, fără însă a poseda
cunoștințe solide teoretice și/sau practice)
- opțiuni profesionale bazate pe interese (fara a iubi sau a fi legat de meseria respectivă)
- opțiuni profesionale bazate pe curiozitate (pe parcurs se poate plictisi)
- opțiuni profesionale bazate pe cunoștințe teoretice (tânărul poate avea succes inițial, dar
ulterior lipsa afectivității pentru acea profesie îl poate departa de ea)

Holland afirma că (cel mai adesea) asemănarea tipului de personalitate cu cel al ocupaţiei va oferi
individului satisfacţie profesională şi un mediu stimulativ pentru dezvoltarea carierei.

Managementul carierei este parte integrantă din managementul resurselor umane.

= reprezintă procesul de planificare și aplicare a strategiilor de resurse umane ale unei instituții și
care oferă oportunitatea angajaților să-și atingă țelurile în carieră.
Conform lui M. Armstrong, managementul carierei presupune:
Măsuri de rezolvare a nevoilor organizatorice într - o instituție
Instruirea și promovarea angajaților conform cu potențialul, performanțele și dorințele lor

Modelul managementului carierei în viziunea lui L. A. Klatt cuprinde trei grupuri de acțiuni aflate
în strânsă legătură:
a. Planificarea carierei organizaționale
b. Planificarea carierei individuale
c. Dezvoltarea carierei

Planificarea carierei
Prin urmare, cariera trebuie privită din două unghiuri diferite, cu strategii de dezvoltare
complementare:
1. al organizației(angajatorul)
2. al individului (angajatul)

1. Responsabilitățile (obligațiile) organizației în planificarea carierei profesionale

evaluarea sistematică (periodică) a performanțelor angajaților
perfecționarea continuă, creșterea gradului de calificare a angajaților prin cursuri de instruire
variate
identificarea la fiecare angajat a capacităților, necesităților proprii, dar și a nivelului de instruire
dezvoltarea de strategii de carieră adecvate pe termen lung
identificarea necesarului de personal
informarea la timp despre posturile vacante. Acestea vor fi publicate conform legislației în
vigoare
analiza modului de evoluție a carierei profesionale a angajaților
asigurarea unei relații deschise angajat - angajator, care să permită libera și deschisa exprimare
consilierea în carieră a angajaților
dezvoltarea angajatului per ansamblu, nu doar profesional.
2. Responsabilitatile (obligațiile) angajatului în planificarea carierei profesionale
autoevaluarea abilităților, punctelor forte și intereselor. Trebuie să se facă obiectiv
urmărirea ofertelor organizaționale (a organizației în care lucrează sau în altele) privind posturile
disponibile. Informarea poate fi facută prin mijloacele mass - media și/sau prin instituții abilitate
în acest sens.
stabilirea scopurilor și planurilor de carieră personală
evaluarea oportunităților de muncă și alegerea ofertei celei mai bune și mai potrivite pentru
dezvoltarea propriei cariere.
proiectarea strategiei individuale de carieră în funcție de caracteristicile postului ocupat.
Presupune valorificarea capacităților personale, acumularea continuă de cunoștințe noi
(perfecționarea) și flexibilitatea sau capacitatea de adaptare.
implicarea în proiecte ample, comune cu alți angajați.
vizibilitatea calităților angajatului în fața conducerii organizației

Planificarea (proiectarea) carierei organizaționale + Planificarea (proiectarea) carierei individuale =

duc la dezvoltarea carierei

Așadar, planificarea și dezvoltarea corectă a carierei sunt importante în managementul carierei.

Implicarea reală a ambelor părți, angajat și organizație, interacțiunea dintre capacitățile
individului și oportunitățile oferite de o instituție garantează succesul în carieră.

Tradițional, cariera este alcătuită din mai multe etape consecutive sau STADII:

1. Explorarea - debutează în copilarie și se termină în jurul vârstei de 20 de ani.

2. Încercarea - Căutarea primului/primelor posturi de muncă
3. Stabilizarea - Alegerea unui loc de muncă stabil (25 - 45 de ani)
4. Mijlocul carierei - Perfecționarea și avansarea în carieră (40 - 55 de ani)
5. Finalul carierei - poate înregistra la sfârșitul carierei un nivel crescut, constant sau regres în
plan profesional (după 55 de ani)

În zilele noastre aceste etape sunt variabile pentru că sunt tot mai mulți tineri care își încep
cariera destul de devreme și alte persoane care amână terminarea carierei. De asemenea, unii
oameni au mai multe posturi sau profesii de-a lungul vieții.
Obiectivele importante ale managementului carierei
dezvoltarea unor programe organizaționale de management al carierei
racordarea necesităților și preferințelor membrilor la necesarul de resurse umane ale organizației
promovarea angajaților competenți prin elaborarea unor strategii speciale
perfecționarea continuă a angajaților
oferirea unor oportunități sau alternative la postul pe care îl ocupă un membru în acel moment
responsabilizarea individului
încurajarea și stimularea angajaților pentru a evita plafonarea sau regresul profesional.

Aplicarea planurilor de management al carierei poate întâmpina unele dificultăți:

când un angajat bine instruit este propus de mai multe ori pentru avansare, dar de fiecare data se
lovește de un refuz
avansarea unui angajat pe o poziție mai bună, dar acesta nu este calificat pentru aceasta funcție
unii angajați nemulțumiți, plafonați nu mai doresc sa avanseze în carieră, deși resursele lor ar
permite acest lucru
feedback neadecvat raportat la potențialul de dezvoltare propriu.
absenta susținerii angajaților capabili, dar care nu sunt cunoscuți corespunzator într - o
organizație preocuparea redusă a organizației de promovare a personalului
menținerea mai mult timp a unui angajat pe un post, fără a se stimula progresul lor
izolarea sau chiar îndepărtarea angajaților care nu urmează un plan de carieră.

Există în literatura de specialitate mai multe idei înșelătoare cu privire la carieră:

întotdeauna există un post superior pentru încă un individ
este important să fii omul potrivit la locul și momentul potrivit
proiectarea și avansarea în carieră țin de oamenii de la resurse umane
angajații cu potențial sunt promovați doar de șefii competenți
promovarea rapidă depinde doar de manager
păstrează separat profesia de viața familială
sunt recompensați doar cei care lucrează mult în condiții grele.
angajații cu potențial sunt promovați doar de șefii competenți
promovarea rapidă depinde doar de manager
sunt recompensați doar cei care lucrează mult în condiții grele.
Planificarea carierei
Deși de mult timp omul a avut carieră, doar în ultimii ani departamentul de resurse umane al unei
organizații și - a îndreptat atenția asupra aspirațiilor și nevoilor angajaților, ajutându - i în
demersurile lor de proiecție pe termen lung a planurilor de muncă.
Acest proces complex de descoperire a obiectivelor personale de carieră și de sprijin al acestora
poartă denumirea de planificarea carierei.
Sunt implicate două părți: individual + organizația / fiecare cu rolul propriu, dar al căror interese
se întrepătrund

Cu alte cuvinte, există:

planificarea carierei individuale și
planificarea carierei organizaționale

Planificarea carierei este așadar un proces esențial în managementul carierei, în care sunt
„armonizate” nevoile și potențialul angajaților cu cerințele organizaționale.

Aspectele planificării carierei organizaționale:

observarea aspirațiilor și necesităților angajaților
stabilirea deplasării planificate a angajaților prin posturi successive (căile carierei)
trasarea responsabilităților principale
susținerea și dezvoltarea opțiunilor proprii privind cariera

Aspectele planificării carierei individuale:

documentarea corectă a angajatului privind posibilitățile de specializare, de atingere a scopurilor
și perfecționare
descoperirea și alegerea jobului care se potriveste fiecăruia

Dezvoltarea carierei
Reprezintă un proces amplu, deosebit, care se desfășoară pe termen lung și include proiectele și
acțiunile de care angajatul are nevoie pentru îndeplinirea planului de carieră individuală.
= rezultatul interacțiunii dintre abilitățile și nevoia de succes a angajatului pe de o parte, respectiv
de oportunitățile puse la dispoziție de organizație pe de altă parte.

O altă idee importantă este că trebuie să integrăm cariera în cadrul general de dezvoltare a unei
persoane (viața familială+viața de angajat)
Evaluarea personală a planificarii și dezvoltării carierei trebuie dublată de evaluarea la nivel
instituțional.
Angajatul este cu atât mai mulțumit, cu cât instituția îi poate pune la dispoziție condițiile pentru
îndeplinirea scopurilor profesionale.

Eficacitatea carierei
Și aceasta trebuie privită din două puncte de vedere:
al organizației(instituției)
al angajatului

Este un proces destul de anevoios și trebuie să fie cât mai obiectiv.

În loc de concluzie
Nu există un model universal de planificare și dezvoltare a carierei, deoarece fiecare angajat își
are o strategie unică de dezvoltare profesională.

PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL

- are o vechime de cateva mii de ani
- fara a se putea preciza cu exactitate cand a aparut prima data, femeilor care pansau ranile
oamenilor veniti de pe campul de lupta li s-a atribuit treptat denumirea de „sora medicala”.
- Florence Nightingale, in 1860, a infiintat prima scoala de asistente medicale langa Londra.
Definitia de asistent medical
Reprezinta persoana care, dupa ce a trecut printr-un program de formare profesionala si si-a luat
toate examenele aferente, este autorizata sa practice aceasta meserie de ingrijire a sanatatii
oamenilor.

Notiunea de asistent medical - sensuri

? acea persoana care vine in ajutorul medicului de a trata pacientii. Cei doi formeaza o echipa
solida in beneficiul oamenilor bolnavi pe care ii ingrijesc.
? profesie independenta care acorda asistenta medicala celor care o solicita.

Responsabilitatile generale ale asistentului medical

? promovarea sanatatii
? prevenirea imbolnavirilor
? restabilirea starii de sanatate
? inlaturarea suferintei pacientilor

Rolul asistentei medicale in societate conform OMS

= „sa asiste indivizi, familii si grupuri, sa optimizeze si sa integreze functiile fizice, psihice si sociale,
afectate semnificativ prin schimbari ale starii de sanatate.”
Alti autori au emis teorii similare privind rolul asistentului medical: ajuta o persoana, indiferent de
starea sa de sanatate(bolnav sau stare de sanatate aparenta), sa-si pastreze sanatatea sau sa o
redobandeasca (V. Henderson).

Functiile asistentului medical:

? ingrijirea directa a pacientului
? sustinerea pacientului si comunicarea corecta cu el
? relationarea cu pacientul si cu familia acestuia
? aplicarea terapiilor si a altor proceduri la indicatia medicului curant
? educarea pacientului, dar si a persoanelor din subordinea asistentului
? prioritizarea activitatilor(de ingrijire, aprovizionare cu materiale sanitare s.a.)
? participarea la activitatea de cercetare medicala, impreuna cu medicul
Sumarizand, unele din functiile asistentei sunt dependente de medic, iar altele sunt
independente.

Variante de posturi:
? asistent medical - in spital(pe sectii: medicala, chirurgie, ginecologie, ATI etc)
? asistent medical in policlinici de stat sau in clinici private
? asistent medical in dispensarul comunal
? asistent medical pe salvare
? asistent medical de igiena
? asistent pedagog (domeniul educational)
? asistent cu functie administrative (asistenta - sefa pe spital) etc.

In realizarea profesiei de asistent medical trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte

importante:
a. scopul profesiei - de a sprijini persoanele in mentinerea sau redobandirea starii de sanatate
b. obiectivele principale - au in centrul atentiei pacientul, care trebuie analizat in ansamblu, si nu
ca o persoana care sufera doar de o boala
c. rolurile principale (de ingrijire, social etc)
d. intelegerea nevoilor si dificultatilor pacientilor
e. interventiile directe sau la indicatia medicului asupra pacientului cu scopul de a-l vedea sanatos
f. efectele observate la pacient in urma interventiilor atent selectionate

De ce sa alegem meseria de asistent medical?

Factori motivationali determinanti:
? este o profesie „la moda”, cu mare cautare, spre care se indreapta milioane de oameni in fiecare
an.
? necesarul de asistenti medicali este ridicat, in continua crestere atat la nivel mondial, cat si la noi
in tara.
? posibilitatea de realizare pe plan profesional, dar si al vietii de familie.
? este o meserie calificata
? program flexibil, diversificat de munca.
? posibilitatea de promovare si inaintare pe scara ierarhica
? este o profesie respectata de intreaga societate care confera un statut ridicat
? credinte ca personalitatea si abilitatile lui corespund dezvoltarii unei cariere in aceasta meserie
? este o meserie „umana”, de a ajuta oamenii in pastrarea echilibrului fizic, mental (factor
emotional)
? incintata, plina de provocari, dificila, care necesita eroism uneori.

Analizand literatura de specialitate, am observat ca studentii opteaza de obicei pentru meseria de

asistent medical din urmatoarele motive:
? dorinta de ajuta oamenii (iubirea de oameni)
? dragostea pentru aceasta profesie
? statutul social crescut
? statutul material ridicat
? siguranta locului de munca

Desi suntem in general o societate de consum, dintre toate motivele expuse anterior, dorinta de a
ajuta oamenii ar trebui sa primeze in profesia de asistent medical.

Albert Einstein – “Doar o viata traita pentru altii merita sa fie traita.”

In Romania, exercitarea meseriei de asistent medical se supune „codului de etica si deontologie al

asistentului medical si al moasei”. (Legea 307/2004)

In fapt, etica medicala inseamna comportarea morala a cadrelor medicale cu bolnavii (sa-i
respecte), cu colegii de munca, cu familia si cu societatea in general, sa acorde ingrijiri de calitate,
fara discriminare.

In Romania, activitatea asistentului medical se face conform legislatiei in vigoare

(OUG 144/2008), iar drepturile lui sunt sustinute de OAMGHAMR.
Atributiile asistentului medical (OUG 144/2008):
? administrarea tratamentului conform prescriptiilor medicului
? protejarea si ameliorarea sanatatii
? elaborarea de programe si desfasurarea de activitati educationale pentru sanatate
? facilitarea actiunilor pentru protejarea sanatatii in grupuri considerate de risc
? intocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea profesionala desfasurata
? organizarea si furnizarea de servicii de ingrijiri de sanatate comunitara
? pregatirea personalului sanitar auxiliar si a viitorilor asistenti medicali s.a.

Fiecare absolvent de liceu urmeaza o scoala postliceala, unii o facultate de profil.

Specializari: cardiologie, pediatrie, obstretica - ginecologie, igiena, balneofizioterapie, sanatate
publica, nutritie, diabet, radiologie, laborator etc.

Informarea pentru posturile disponibile:

? reviste de specialitate
? site - uri medicale
? site - uri de joburi
? site - uri ale spitalelor si ale clinicilor

Concluzie:
Profesia de asistent medical este una nobila, sublima, cu numeroase riscuri, dar si beneficii
incomensurabile, de la ajutorarea celorlalti si salvarea de vieti omenesti, pana la un statut socio -
economic ridicat.

Radu - Valentin COLTUC

Șef de lucrări
Medic primar cardiolog