Studiu de Caz - Caz 1

COLEGIUL DE ŞTIINŢE „GEORGE ANTIPA”
BRAŞOV
PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
ÎNVĂŢĂMÂNT POSTLICEAL
CALIFICAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST
AUTOR
DADU ELENA GABRIELA
ANUL III.C
ÎNDRUMĂTOR
PROF. TIUREAN LAVINIA
BRAŞOV
1
2021
COLEGIUL DE ŞTIINŢE „GEORGE ANTIPA”
BRAŞOV
ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR

CU HERNIE INGHINALĂ
ÎNDRUMĂTOR
PROF. TIUREAN LAVINIA
Autor:
DADU ELENA GABRIELA
ANUL III C
BRAŞOV
2
2021
CUPRINS
CAPITOLUL I - INTRODUCERE
- Argumentarea lucrării.
CAPITOLUL II - PARTEA GENERALĂ
1. DEFINIŢIE
2. ETIOLOGIE
3. TABLOU CLINIC
4. INVESTIGAŢII
5. TRATAMENT
6. EVOLUŢIE. COMPLICAŢII. PROGNOSTIC
CAPITOLUL III - PARTEA PERSONALĂ. STUDIU DE CAZ
1. ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR CU HERNIE INGHINALĂ
2. CAZ I
a. CULEGEREA DATELOR
b. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
c. PLANUL DE ÎNGRIJIRE
d. EVALUAREA INTERVENŢIILOR
3. CAZ II
4. CAZ III
CAPITOLUL IV - CONCLUZII
3
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
ARGUMENTAREA LUCRĂRII
MOTTO:
„A îngrijii, a asculta, a însoți în vindecarea suferințelor sau în moarte, a reda maximul de
autonomie a fiecărui pacient, al vedea reluându-și o viață activă și a avea mai târziu vești de la el, este
poate cea mai pasionantă, cea mai umană dintre arte”
Virginia Henderson
Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecţiune, ca temă de studiu, este şi
importantă pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm perioadei de spitalizare când şansa
bolnavilor este în mâinile noastre.
Ajutorul acordat în aceste momente este foarte important din punct de vedere tehnic şi moral.
Boala constituie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialităţi (internişti,
endocrinologi, fiziologi, nutriţionişti, cardiologi) cât şi pentru cadrele medii sanitare datorită ajutorului
pe care îl acordăm în faza de prespitalizare.
Pe perioada celor 3 ani de studiu am reuşit să acumulez cunoştinţe necesare despre această
afecţiune astfel pus în situaţia de a acorda îngrijirile necesare unui pacient care suferă de hernie
inghinală, să nu întâlnesc piedici în scopul redării acesteia în cel mai scurt timp, familiei şi societăţii.
Astfel, sper că această lucrare să-mi fie de mare ajutor în viitoarea mea profesie de asistent
medical generalist.
Hernia este o afecţiune foarte frecventă în patologia chirurgicală, fiind situată imediat după
apendicită; predomină la bărbaţi în raport cu 3-5 bărbaţi la o femeie.
În statisticile Ministerului Sănătăţii pe anul 2004, cifra herniilor operate este de 34.000; în
chirurgia generală la noi în ţară operaţiile executat pentru hernie ocupă locul al II-lea după
apendicetomie şi reprezintă 6,1 % din totalul de intervenţii chirurgicale.
4
Din acest punct de vedere, hernia constituie o problemă socială, cu repercursiuni asupra
totalului zilelor de incapacitate de muncă, asupra bugetului de asigurări sociale şi bineînteles asupra
producţiei.
Frecvenţa variază de asemenea şi cu vârsta, hernia fiind frecventă în primii ani de viaţă,
descreşte în copilărie şi adolescenţă, creşte din nou la maturitate, la vârsta mijlocie şi mai ales la
bătrâni şi descreşte la vârste foarte înaintate.
Herniile înghinale sunt cele mai frecvente hernii, reprezentând peste 90% din totalul herniilor;
predomină la bărbaţi şi sunt mai frecvente în partea dreaptă. La sexul masculin întâlnim 25-30 de hernii
inghinale la o hernie virală. De menţionat frecvenţa în dreapta a herniei inghinale după apendicetomie;
este incriminat traumatismul peretelui şi secţiunea nervului abdomino-genital sau a unui ram care
generează atrofia musculaturii pe partea respectivă în regiunea inghinală.
5
CAPITOLUL II - PARTEA GENERALĂ
1. DEFINIŢIE
Hernia este caracterizată prin exteriorizarea spontană, parţială sau totală, temporară sau
permanentă a unui organ din cavitatea peritoneală sau a învelişului sau printr-un punct sau zona mai
slabă a peretelui abdominal, previzibilă anatomic ale cărei stări de deficienţă morfologică şi funcţională
se pot agrava în afara oricărui traumatism printr-o predispoziţie specială, congenitală sau câştigată.
Hernia inghinală este o boală frecventă, întâlnită mai ales la bărbaţi, caracterizată prin ieşirea
parţială sau totalaă a unui organ printr-un orificiu al canalului inghinal sub tegumentele intacte.
Clasificarea herniilor inghinale (Nyhus)

Tipul I. Hernii indirecte cu orificiu inghinal profund normal (denumite anterior hernii oblice externe de
tip congenital - apar la nou-născuţi,copii, adulţi tineri)
Tipul II. Hernii indirecte cu orificiu inghinal profund destins, fără afectarea peretelui posterior
inghinal; nu coboară în scrot
Tipul IIIa. Hernii inghiale directe
6
Tipul IIIb. Hernii indirecte care destind peretele posterior al canalului inghinal; hernii inghinale oblice
care se extind in scrot (hernii inghino-scrotale) pentru că asociază frecvent o distensie a peretelui
posterior
Tipul IIIc. Herniile femurale (noi le tratăm ca entitate distinctă în această lucrare)
Tipul IV. Herniile recidivate postoperator
2. ETIOLOGIE
Mecansimele de producere a defectului parietal sunt multifactoriale. Persistenţa canalului

peritoneo-vaginal la nou-născut, dincolo de perioada normală de obturare, generează o hernie de tip
congenital. Prezenţa unui fund de sac peritoneo-vaginal reprezintă un factor ce poate duce la
dezvoltarea unei hernii inghinale.
Un factor important în geneza herniilor inghinale este dezechilibrul dintre presiunea intra-
abdominală şi rezistenţa peretelui inghinal. Astfel sunt recunoscuţi ca factori de risc pentru hernia
inghinală afecţiuni sau condiţii care cresc presiunea intra-abdominală pe termen lung (afecţiuni cronice
pulmonare, constipaţia cronică, afecţiunile cronice ale prostatei, obezitatea, graviditatea, ascita,
anumite discipline sportive, meseriile care implică suflarea cu presiune, etc).
O componentă importantă legată de etiologia plurifactorială a herniei inghinale este structura
tisulară. Prezenţa antecedentelor heredocolaterale de hernie inghinală duce la o creştere de 8 ori a
riscului pentru descendenţi. Structura colagenică pare a deţine un rol important. Astfel herniile sunt
asociate cu o scădere a proporţiei de colagen tip I în structurile normale tegumentare (care asigură forţa
tensilă a structurilor), dar şi cu boli determinate de tulburări în structura coelgenului (de exemplu
osteogeneza impefectă, sindromul Ehler-Danlos, sindromul Marfan şi multe altele).
Hernia inghinală este o boală foarte frecventă ajungând la o prevalenţă calculată pe întreaga
viaţă de 47%, la pacienţii de peste 45 de ani. Deşi considerată o leziune unilaterală în majoritatea
cazurilor, studiile laparoscopice demonstrează o incidenţă mare (peste 20%) a herniilor oculte
contralaterale.
Hernia inghinală este cea mai frecventă formă de hernie, reprezentând 75% din total. Este mult
mai frecventă la bărbaţi decât la femei, numărul herniilor operate fiind în raport de 9/1.
Recidiva herniară, deşi o formă de eventraţie, este considerată o formă particulară de hernie,
datorită complexităţii anatomice a zonei şi a modalităţii de rezolvare chirurgicală, asemănătoare cu
procedeele pentru herniile de novo.
7
Factori predispozanţi:
- ereditatea;
- condițiile de alimentație;
- condițiile de mediu şi muncă (muncă fizică grea);
- starea tonusului muscular a peretelui abdomino-pelvin (hipotoniile musculare).
Factorii favorizanţi sunt reprezentați de eforturile mici, repetate, din bronșitele cronice,
stricturile sau eforturile de micţiune ale bolnavilor, obezitatea şi sarcinile repetate.
Factorul determinant esențial este efortul depus de majoritatea bolnavilor în perioada activa a
vieții care rupe echilibrul dinamic dintre presiunea intraabdominală care are tendința de a împinge
viscerele mobile în afară şi rezistenţa peretelui abdominal, care se opune acestei tendințe continue.
Acest efort poate fi mic şi brutal (muncitori în forță) sau mai mic şi repetat şi realizează apariția herniei
în punctele şi zonele de rezistenţă mică a peretelui abdomino-pelvin numite puncte sau zone heraiare.
3. TABLOUL CLINIC
Herniile prezintă două categorii de semne: fizice sau obiective şi funcţionale sau subiective. La
cele complicate apar şi semne generale.
Semnele fizice
Sunt, de cele mai multe ori, foarte evidente şi permit diagnosticul de hernie. Examenul
bolnavului se face la început în picioare, după solicitarea unui efort de mers sau tuse, apoi culcat.
La inspecţie se remarcă apariţia unei formaţiuni tumorale într-o zonă herniară, variabilă ca
volum şi forma, care se măreşte în ortostatism şi descreşte, de regulă în decubit.
La palpare tumoarea este de consecinţă elastică, se poate reduce în cavitatea abdominală, după
care degetele cu care se explorează, apreciază dimensiunile orificiului herniar şi starea structurilor
musculo-aponevrotice.
Dacă în sacul herniar se găseşte intestin, atunci reducera lui se însoţeşte de zgomote hidroaerice.
În acest caz este vorba de hernia simplă sau reductibilă, spre deosebire de hernia complicată. După
repunere, la efortul de tuse, degetul examinator simte impulsul organului care tinde să iasă la exterior.
Herniile pot fi coercibile, situaţie, când după repunere organul rămâne în cavitatea abdominală
un timp şi incoercibile când organul repus nu rămâne în cavitatea abdominală, Ci reapare imediat în
sacul herniar, uneori chiar pe lângă degetul examinatorului, datorită unui orificiu prea mare. Unele
hernii rămân ireductibile, total sau parţial, după manevre corecte şi insistenţe de repunere în cavitatea
8
abdominală. În practică este esenţial să deosebim ireductibilitatea datorate aderenţelor dintre sac şi
conţinut, aceasta fiind veche şi nedurerosă, de ireductibilitatea bruscă, dureroasă datorată strangulării şi
care aduce bolnavul la medic.
O categorie aparte de hernii ireductibile şi care ridică probleme dificile de soluţionare sunt
herniile foarte voluminoase (acele hernii în care pe măsură ieşirii permanente a organelor din abdomen,
cavitatea peritoneală se remaniază şi-şi micşorează volumul).
Herniile prin alunecare sunt, de asemenea ireductibile. În faza iniţială de formare a herniei,
tumoarea poate lipsi, pentru că sacul n-a traversat inelul său traiectul herniar. În aceste situaţii, singurul
element obiectiv al herniei îl constituie impulsul la tuse perceptibil prin degetul introdus în canalul
herniar, mai ales când bolnavul sta în picioare.
La percuţia herniei, constatarea sonorităţii certifica prezenta intenstinului în sac, pe când,
constatarea matităţii sugerează un conţinut epiploic.
Semnele funcţionale
Sunt uneori foarte discrete. Când sunt prezente ele constau în senzaţii de tracţiune, care se
accentuează când presiunea abdominală creşte şi cedează dacă se reduce hernia. Alteori ca în cazul
herniei epigastrice, pot apărea dureri, sau chiar fenomene dispeptice, cel mai adesea o uşoară jenă.De
regulă, hernia este o afecţiune nedureroasă după ce s-a constituit şi-a devenit evidentă în perioadă
iniţială, însă, când se produce lărgirea sau chiar deşirarea inelului herniar şi fundul de sac peritoneal
începe să coboare, hernia este dureroasă.
Examenul clinic se va încheia numai după explorarea tuturor orificiilor herniare şi după ce
bolnavul a fost examinat sistematic pe aparate, pentru a avea cât mai multe informaţii asupra terenului
pe care a apărut boală, asupra riscurilor operatorii şi anestezice legate de operaţie şi de teren şi asupra
prognosticului postoperator (riscul de recidivă herniară).
Vezica urinară herniată poate fi pusă în evidenţă prin cistografie.
Examenul radiologic este esenţial pentru diagnostic în herniile diafragmatice.
În hernia inghinală şi inghinoscrotală întâlnim următoarea simptomatologie:
A. Durerea
Bolnavul cu hernie simte o durere moderată mai mult o jenă, în regiunea inghinală sau inghino-
scrotală. Durerea poate fi mai intensă dacă hernia este mai voluminoasă, deoarece ansele intenstinale
existente produc o tracţiune pe mezenter. Durerea cedează imediat ce bolnavul se aşează în decubit
9
dorsal şi hernia se reduce (reintră în abdomen). În acest caz nu dispare decât dacă încetează
strangularea.
B. Prezenţa unei tumori

Apariţia unei tumori în regiunea inghinală sau inghinoscrotală este simptomul cel mai important
pentru diagnosticarea unei hernii. Este vorba de o tumoare situată de-a lungul canalului inghinal, dacă,
hernia este numai inghinală.
În cazul unei hernii inghino-scrotale, tumoarea umple atât canalul inghinal cât şi scrotul. Hernia
inghinală, ca şi cea inghinoscrotala poate fi unilaterală sau bilaterală. În cazul în care ea este bilaterală,
apare de obicei succesiv - nu simultan - în aceste regiuni. La palpare se constată că tumoarea este
elastică.
Dacă hernia este inghinoscrotală, formaţiunea tumorală coboară, de-a lungul canalului inghinal
în scrot. De reţinut este faptul că tumoarea dispare în momentul în care bolnavul cu hernie se aşează în
decubit dorsal. De multe ori, pentru că hernia să se reducă este nevoie că bolnavul să introducă
formaţiunea herniană în cavitatea abdominală cu mâna. În unele cazuri de hernii inghinoscrotale mari şi
foarte mari - neglijate - tumoarea herniană nu se mai reduce (este ireductibilă) din cauză că organele
herniate au făcut aderenta cu organele din scrot. Bolnavul este purtătorul permanent al acestor tumori
voluminoase, fără îndoială jenante şi care-i pot da tulburări funcţionale importante. Uneori tumoarea
este ireductibilă, nu din cauza aderenţelor create, ci din cauză că inelul prin care a ieşit organul hernian,
ştrangulează, parţial sau total, organele herniate: deobicei marele epiploon sau ansele interstinale. Acest
accident, foarte grav, numit ştrangulare se produce mai frecvent, în cazul herniilor recente şi cu inel
hernian strâns, mic.
Mecanismul de producere este următorul: După ce a herniat prin inel, ansa intestinală se umple
de conţinut, intestinal, lichidian şi gazos.
În consecinţă, creşte mult în volum şi fiind mai mare decât circumferinţa inelului, nu mai poate
reveni în abdomen.Ca urmare, conţinutul ei nu mai urmează circuitul normal intenstinal şi se produce o
ocluzie interstinala. Acest gen de hernie se numeşte hernie strangulată.
Din cauza compresiunii pe care o suferă ansele şi pediculul vascular al acestora din partea
inelului hernian, ansele intestinale se micşorează. Fără intervenţie chirurgicală de urgenţă bolnavul nu
poate fi salvat!
10
C. Prezenţa orificiilor herniale dilatate
Examinarea unui bolnav cu hernie obişnuită (nestrangulata) se completează prin cercetarea
celor două inele inghinale.
Se examinează mai întâi orificiul extern, care se găseşte la baza bursei, prin introducerea unui
deget în bursă la acest nivel (ca într-un deget de mănuşa). Apoi se cercetează orificiul intern, situat mai
sus la celălalt capăt al canalului inghinal.
Aceste orificii se pot examina numai după ce tumoarea herniana a fost introdusă în abdomen.
Examinarea se face întâi pe bolnavul culcat în decubit dorsal. Se ridică apoi bolavul în ortostatism,
ţinându-se degetul în orificiul herniar intern al canalului inghinal, iar bolnavul este pus să tuşească. În
caz de hernie, degetul simpte formaţiunea care herniaza la orificiul intern.
Apoi retrăgând degetul, se simte că hernia vine după deget, de-a lungul canalului inghinal.
Hernia se opreşte la orificiul extern, dacă este numai hernie inghinală şi depăşeşte orificiul extern
coborât în scrot, în cazul în care este o hernie inghinoscrotala.Se vor examina orificiile ambelor regiuni
inghinale, deoarece de multe ori hernia este bilaterală. De asemenea, se vor examina şi orificiile
crurale, întrucât pot exista hernii concomitente: inghinale şi crurale.
În cazul herniei inghinale la copil, tabloul clinic este tipic. La câteva zile după naştere sau în
primele două luni de viaţă apare în regiunea inghinală a copilului o tumefacţie ce se măreşte la plâns şi
dispare în stare de linişte. Aceasta tumefacţie este nedureroasă.
Semnele şi simptomele herniei inghinale simple:

- proeminenţa (umflătura) în zona osului pubian, care devine mai evidentă atunci când eşti în
poziţie verticală şi când tuşeşti
- senzaţie de arsură sau durere în jurul proeminenţei
- durere sau disconfort în zona inghinală, mai ales când te apleci, tuşeşti sau ridici greutăţi
- Slăbiciune sau presiune în zona inghinală
- Ocazional, dureri şi umflături în jurul testiculelor, atunci când intestinul proeminent coboară în
scrot
Semnele şi simptomele herniei inghinale strngulate:
- Greaţă, vărsături sau ambele; Febră
- Durere bruscă care se intensifică rapid
- Proeminenţa îşi schimbă culoarea în roşu, violet sau negru
11
- Constipaţie
Semne fizice:
Bolnavul este examinat inițial în:
 ortostatism
 repaus
După un efort (tuse, mers) care face sa apară (sau sa se mărească) o hernie spontan redusă prin decubit.
La inspirație "tumora herniară" poate fi:

 rotundă
 alungită
 piriformă
 multilobată
La palpare apreciem consistenta care in funcție de conținut poate fi:
 elastică - renitenţă (intestin)
 moale - poroasă, neregulată (epiplon)
Examenul bolnavului culcat pune in evidenta:

 reductibilitatea herniei - prin presiune blândă progresivă începând de la fundul sacului se
reintroduce conținutul în cavitatea abdominală (manevra taxis);
 reapariția herniei la efort de tuse şi expansiunea în efort continuat este un semn clasic;
Simptomele herniei inghinale la adulţi:

1. Prezenţa unei tumefacţii (umflături) în zona inghinală sau a scrotului la barbaţi sau a labiei mari (ce
acoperă vaginul) la femei. Această tumefacţie poate să apară progresiv, în câteva săptămâni sau luni
sau poate să apară brusc, după ridicarea de greutăţi, tuse, aplecare, încordare sau râs.
2. Disconfort sau durere în zona inghinală sau la nivelul scrotului. Disconfortul creşte la aplecare sau
la ridicarea de greutăţi şi se remite în poziţie culcat. Multe hernii însă nu determină nici o durere.
Dacă însă o parte a intestinului ce a protruzionat în afara abdomenului rămâne prinsă (încarcerată)
în hernie, atunci apare o durere bruscă, intensă, greaţă sau vomă.
3. Senzaţie de greutate, umflare, de ţinere sau de arsură în zona herniei, a scrotului sau a interiorului
coapsei.
12
4. Temperatura ridicată sau frisoane asociate cu dureri ale zonei inghinale, acestea pot fi simptomele
unei infecţii a osului sau a rinichilor
Simptomele herniei inghinale la copii

a. La sugari, o hernie inghinală se poate evidenţia ca o umflătură în zona inghinală atunci când copilul
plânge sau se mişcă
b. Greaţa şi voma, plânsul, refuzul de a mânca - atunci când hernia se incarcerează (o parte din
intestinele ce au protruzionat în afara abdomenului rămân blocate în hernie).
Hernia incarcerată apare mai frecvent la sugari şi copii decât la adult şi necesită tratament
chirurgical imediat.
5. INVESTIGAŢII
Teste screening
Hemogramă:
 normală în herniile necomplicate;
 hemoconcentraţie în hernia inghinală ştrangulată;
 VSH - normal;
 Glicemie;
 Radioscopie cardio-pulmonară
Uree sanguină:
 normală în herniile necomplicate;
 crescută în hernia inghinală ştrangulată.
Examene radiologice:
Radiografia abdominală simplă în ortostatism evidenţiază imagini hidroaerice. În herniile
ştrangulate sunt obligatorii:
 Tranzit baritat;
 Irigoscopie şi irigografie;
 Cistografia şi cistoscopia.
Sunt necesare de efectuat doar în cazul herniilor voluminoase pentru a aprecia natura
conţinutului.
13
6. TRATAMENT
Tratamentul profilactic
Profilaxia herniilor, constă în tratament tonifiant al musculaturii abdominale prin exrciţii fizice
ca:
 mersul pe jos, drumeţia, unele sporturi cum ar fi călăria, scrima, gimnastica şi mai ales înotul.
 tratamentul balnear în staţiuni ca: Predeal, Păltiniş, Covasna, Govora;
 hidroterapie în staţiuni ca: Felix, Eforie Nord;
 evitarea şi tratarea complicaţiilor;
 evitarea şi tratarea tulburărilor în micţiune;
 climatoterapie în cazul slăbirilor accentuate pentru refacerea rapidă în greutate şi a forţei fizice;
 tratarea obezităţii prin regim alimentar corespunzător şi o activitate fizică educativă;
 tratarea bronşitelor cronice în staţiuni ca: Cheia, Govora, Lacul Roşu, Căciulata,Slănic Moldova;
 evitarea eforturilor fizice mari.
Cu toată diversitatea procedeelor medicale şi balneo - fizio - terapice folosite în tratarea şi
prevenirea herniilor, tratamentul chirurgical rămâne cea mai radicală formă de tratament şi odată
diagnosticată hernia trebuie operată indiferent de mărimea, simptomatologia sau regiunea în care
s-a dezvoltat.
Tratamentul curativ
Este numai chirurgical, după cum se refac planurile aponevrotice ale canalului inghinal şi după
raportul acestor planuri cu cordonul spermatic (la bărbaţi) deosebim:
 procedee anatomice;
 procedee prefuniculare;
 procedee retrofuniculare.
În cazurile cu orificii foarte largi şi aplazii a peretelui abdominal se pot utiliza plastiile cu şiret
de piele dezepidermizată, plastia cu fascia lată cu piele dezepidermizată sau cu proteze (plase din
materiale plastice, nylon). Cura herniilor la femeie - se poate desfiinţa canalul inghinal (cu sau fără
rezecţia ligamentului rotund) şi solidarizarea planurilor musculo - aponevrotice, rezultatele fiind mai
bune. Bolnavul operat trebuie să evite orice efort fizic 6 luni şi orice efort mare în permanenţă.
14
Tratamentul complicaţiilor
Hernia ştrangulată trebuie considerată o urgenţă chirurgicală absolută care se va opera la
prezentare sau imediat după corectarea disfuncţiilor vitale majore. Dacă, după suprimarea cauzei
ştrangulării, ansa prezintă leziuni certe de necroza se impune rezecţia ei în zona sănătoasa (enterectomia). Dacă
hernia ştrangulată realizează o ocluzie intestinală se impune un tratament adecvat pre -, intra -, şi postoperator.
7. EVOLUŢIE. COMPLICAŢII.
Evoluţie şi prognostic
Evoluţie variabilă, dar în nici un caz spre vindecare. Evoluţia herniei este în general lentă şi
progresivă, volumul sau mărindu-se cu timpul.
Poate fi suportat ani de zile mai ales când conţinutul său nu este reprezentat de intestin.
Complicaţii
Herniile ştrangulate
Ştrangularea reprezintă complicaţia cea mai gravă şi mai frecventă a herniilor. Ea determină
necroza ischemică a conţinutului herniei. Apare mai frecvent la femei pentru că herniile femurale şi
ombilicale se ştrangulează des. Ştrangularea apare de obicei în herniile de dimensiuni mici cu margini
fibrose.
Complicații:
- Ştrangularea herniară
- Gangrenă
- Perforație
- Peritonită
- Ireductibilitate
- Tumori herniare
- Recidivele apar, în prezenţa de:
- Adenom prostată
- BPOC
- Constipatie
15
STUDIU DE CAZ
1. Îngrijiri acordate pacienţilor cu hernie inghinală
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului cu hernie inghinală,

deoarece el se desparte de mediul sau obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul oamenilor străini.
Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emotive de care personalul trebuie să ţină
seama, menajându-l cât mai mult.
Primul contact cu bolnavul este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil
pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire în vederea recâştigării
sănătăţii celui internat. Din acest motiv este important ca personalul serviciului de primire să
dovedească încă de la început cea mai mare atentie şi preocupare faţă de bolnavul nou sosit.
Accesul bolnavului în spital se face prin camera de gardă. Bolnavul este ajutat să se dezbrace şi
apoi ajutat să se aşeze pe masa de consultaţie pentru a fi examinat de medicul de gardă în vederea
stabilirii diagnosticului de internare.
Bolnavul internat este înregistrat în registrul de internări, tot aici se completează foaia de
observaţie clinică şi datele de identitate, număr salon, diagnostic de internare. În foaia de temperatură
sunt trecute diureza, lichidele ingerate, scaunele, dieta, şi funcţiile vitale: pulsul, TA, temperatura şi
respiraţia.
 Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Asistenta medicală asigură primirea bolnavilor internaţi şi se îngrijeşte de acomodarea acestora
la condiţiile de spital, scopul internării fiind vindecarea şi aceasta nu se realizează dacă nu creăm
condiţii care să ridice forţa de apărare a organismului.
Regimul terapeutic de vindecare urmăreşte izolarea bolnavului de condiţiile negative ale
mediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul nervos central. De aceea bolnavii
nou ajunşi pe secţie vor fi cazaţi în saloane cu pacienţi a căror stare de sănătate prezintă o evoluţie
favorabilă, astfel încât din discuţiile ce vor avea loc între pacienţi, acesta să capete încredere în metoda
terapeutică aleasă şi în personalul care îl va îngriji.
16
Saloanele vor fi curate, zugrăvite în culori deschise odihnitoare, iluminatul difuz şi indirect şi se
v-a ţine cont de condiţiile de asepsie şi antisepsie evitându-se astfel contaminarea bolnavului cu agenţi
patogeni. Temperatura în salon trebuie să fie de aproximativ 19-21 0C, umidificarea aerului de 60-65%
pentru a menţine în bune condiţii funcţia respiratorie a pacientului.
Vor fi înlăturaţi factorii iritanţi, vizuali, auditivi, olfactivi care produc excitaţii negative prin
aerisirea salonului de cel putin 2 ori pe zi, menţinerea în stare de curăţenie a mobilierului, faianţei,
pardoselei.
Se aduce la cunoştinţa bolnavului regulamentul de ordine interioară care cuprinde atât
îndatoririle bolnavului spitalizat cât şi drepturile lui pe durata spitalizării.
Bolnavul este obligat să respecte ordinea de zi a secţiei pentru a nu-i deranja pe ceilalţi. Orele
de odihnă vor fi respectate cu stricteţe, mesele vor fi servite la orele programate.
Bolnavul trebuie să declare toate simptomele legate de boală, să se supună prescripţiilor
medicale iar în timpul vizitei va fi educat să stea liniştit în pat, să nu deranjeze munca medicului. Este
interzis să facă gălăgie, murdărie dezordine în salon precum şi anexe.
Asistenta participă la vizită medicală, consemnează şi asigură îndeplinirea tuturor
recomandărilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentară, preluarea produselor biologice
pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.
 Asigurarea condiţiilor igienice a pacienților internați

În condiţiile spitalizării patul reprezintă pentru fiecare bolnav, spaţiul în care îşi petrece
majoritatea timpului din boala şi convalescenţă de aceea trebuie să fie comod, de dimensiuni potrivite,
accesibil din ambele părţi, uşor de manevrat, uşor de curăţat, pentru ca îngrijirile, investigaţiile şi
tratamentele aplicate bolnavului să nu fie impiedicate.
 Pregătirea patului şi a accesorilor lui

Calităţile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele
de confort ale pacientei, cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lăţime 80-90 cm, înălţimea de
la duşumea până la saltea de 60 cm; să-i permită pacientei să se poată mişca în voie, să nu-i limiteze
mişcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele
comod pe podea; asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi tratamentul cât mai
comod; uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb); aşezat pe
rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.
17
Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă
inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă.
Tipuri de paturi:
- simplu, cu somieră dintr-o singură bucată
- simplu cu rezemător mobil
- cu somieră mobilă
Accesoriile patului:
Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curăţă şi se dezinfectează mai
uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul
că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor).
Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete,
material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.
Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.
Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.
Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama.
Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea.
Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii
se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă muşamaua este
confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a
o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu
şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă.
Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau
susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active.
 Schimbarea lenjeriei de pat

- Pregătirea patului fără pacient
Se realizează la externarea pacientului spitalizat/internatMaterialele necesare sunt: 2 cearşafuri sau un
cearsaf simplu şi unul plic, 2 feţe de pernă, 1-2 paturi, 2 perne.
18
Tehnica începe cu îndepărtarea noptierelor de lângă pat şi aşezarea unui scaun cu spătar pe care
se aşează în ordinea întrebuinţării lenjeria curată, pernele, pătura împăturate corect. Se îndepărtează
lenjeria murdară, se aranjează salteaua şi se pregăteşte patul.
- Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul in pat
În cazul bolnavului cu coxartroză după intervenţia chirurgicală starea generală nu permite
ridicarea lui din pat iar lenjeria va fi schimbată cu bolnavul în pat.
În funcţie de capacitatea pacientului de a se mobiliza schimbarea patului se poate realiza în
lungime şi în lăţime când pacientul poate fi sprijinit în poziţia şezând.
Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la pregătirea patului fără pacient, în plus sunt necesare
paravan, sac de rufe murdare, lenjerie de corp curaţă şi materiale necesare pentru efectuarea igienei
corporale a pacientului.
Tehnica se începe ca şi la efectuarea patului fără pacient, se aşează pe un scaun în ordinea
priorităţii, patura şi cearşaful de sub pătura se împăturesc în trei sub forma de armonică. Aleza se
rulează împreună cu muşamaua, fie în lăţime dacă schimbarea se face în lungime, fie în lungime dacă
schimbarea se face în lăţime. Cearşaful se rulează în lungime când schimbarea se face în lungime şi în
lăţime când schimbarea se face în lăţime. Manevrele sunt executate de către două asistente care se
aşează de o parte şi de alta a patului. Una dintre asistente sprijină şi supraveghează pacientul iar cea de-
a doua adună lenjeria murdară şi o înlocuieşte cu una curată.
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientei

Pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor
complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii, pentru asigurarea unei stării de confort. La
internarea în spital, i se da posibilitatea bolnavului să facă baie sau duş, iar în timpul spitalizării
bolnavul va face baie sau duş, cel puţin de 2 ori pe săptămână. Cu această ocazie i se va schimba şi
lenjeria.
Baia generală va fi efectuată obligatoriu înaintea intervenţiei chirurgicale şi înaintea externării.
Pentru a prevenii accidentele asistenta va programa baia sau duşul dimineaţa pe nemâncate sau seara
după digestie. Materialele necesare sunt: termometru de baie, săpun, mănuşi de baie, alcool, lenjerie
curată încălzită, casca pentru protejarea părului. Cada fiind spalată şi dezinfectată se umple cu apă pe
jumătate. Temperatura apei trebuie să nu depăsească 37-380C. Pacientul este invitat să urineze,
ajutat să se dezbrace, i se protejează părul iar la intrarea în cadă asistenta îi supraveghează reacţia.
19
Rolul asistentei este de a supraveghea bolnavul astfel încât dacă starea pacientului se alterează să poată
lua atitudinea corespunzătoare ce se impune situaţiei.
 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Postoperator datorită stării sale fizice şi a recomandărilor medicului se impune efectuarea
toaletei pacientului la pat pe regiuni. Înainte de efectuarea tehnicii propriuzise se va asigura intimitatea
pacientului şi condiţiile de prevenire a formării curenţilor în încăpere.
Materialele necesare sunt: paravan, 3 prosoape de culori diferite, 3 mănuşi de baie de culori
diferite, săpun neutru, perie de unghii, foarfece pentru unghii, pilă, perie de dinţi, pastă de dinţi, pahar
cu apă, pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară, lighean, muşama, aleză, pudră de talc, cană pentru
apă caldă, găleată pentru apa murdară, un cearşaf sau flanelă, termometru de baie, alcool mentolat sau
camforat.
Ordinea în care se execută baia este: faţa, gâtul, membrele superioare, partea anterioară a
toracelui, regiunea abdominală, partea posterioară a toracelui, regiunea sacrală, membrele inferioare,
organele genitale şi la sfârşit regiunea perianală.
Efectuarea toaletei cavităţii bucale se face de către pacient, acesta fiind ajutat să stea în poziţie
semişezândă sau decubit lateral la marginea patului.
Bolnavul este servit cu pahar cu apă, pastă şi periuţa de dinţi iar lenjeria este protejată cu un
prosop.
 Observarea poziţiei pacientului în pat

În cazuri fară complicaţii, pacienta adoptă poziţii asemănătoare cu acele a persoanelor
sănătoase, adică nocive. Cunoaşterea poziţiei şi menţinerea pacientei în poziţie corectă în pat ajută la
menţinerea stării generale bune, la evitarea agravării situaţiei.
În cazurile cu complicaţii, pacientul devine dinamică, nu mai este capabilă să execute mişcări
active, adoptând o poziţie pasivă şi are nevoie de ajutor pentru a se mişca. După intervenţia
chirurgicală, poziţia pacientului va fi de decubit dorsal cu sau fără pernă, în funcţie de tipul de
anestezie. Este o poziţie obositoare şi după trezire pacienta este ajutată să-şi mişte mâinile şi picioarele.
După 12-24 ore i se aşează o pernă sub cap şi este ajutată să-şi găsească poziţii suportabile.
Tipuri de poziţii:
1. Decubit dorsal
20
a. Pacientul stă aşezat pe spate, cu faţa în sus, fără pernă (este indicată după pincţie lombară, în
unele afecţiuni ale coloanei vertebrale etc.)
b. Pacientul este aşezat pe spate, cu o pernă subţire (anemii posthemoragice, afecţiui cerebrale
etc.)
c. Pacientul este aşezat pe spate, cu faţa în sus şi cu două perne (poziţia obişnuită)
2. Decubit lateral (drept sau stâng)
Pacientul este culcat pe o parte (dreapta sau stânga) cu o pernă sub cap, cu membrul inferior
care este în contact cu surafaţa patului întins, iar cu celălalt îndoit şi spatele sprijinit cu o pernă sau un
sul (indicată în pleurezii, meningite etc.)
3. Poziţia şezândă
a. În pat: pacientul este menţinut şezând în pat, trunchiul realizând un unghi de 90o cu membrele
inferioare, prin ridicarea somierei articulare. Gambele sunt în semiflexie pe coapse, sub genunchi se
plasează un sul, iar la picioarele bolnavului se plasează sprijinitorul. Sub braţe se aşează câte o
pernă (poziţie indicată la pacienţii dispneici, în perioada crizelor de astm bronşic, în insuficienţă
cardiacă, ea favorizând respiraţia).
b. În fotoliu: pacientul este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit cu o pătură.
4. Poziţia semişezândă
Se sprijină spatele pacientului cu două perne, cu rezemătorul de spate sau somiera articulată.
Sub tălpi se aşează un sprijinitor pentru ca bolnavul să nu alunece spre extremitatea distală (poziţia este
indicată în priml ajutor acordat pacientei cu tulburări respiratorii; este interzisă pacientelor cu tulburări
de deglutiţie, comatoşilor, în cursul anesteziei generale).
5. Poziţia ginecologică
Pacientul este aşezat pe spate, coapsele flectate pe abdomen şi genunchii îndepărtaţi (indicată în
examinări ginecologice şi obstetricale).
 Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

Preoperator bolnavul se poate mobiliza singur (activ) şi nu necesită îngrijiri speciale din partea
cadrelor medicale medii.
Poziţia bolnavului cu coxartroză este decubit dorsal, decubit lateral pe partea neafectată.
Schimbarea poziţiei bolnavului cu coxartroză se efectuează de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie
să urmărească următoarele principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toată mâna, cu
degetele alăturate aşezând palma pe suprafaţa corpului protejând regiunea dureroasă; aşezarea
21
asistentei cât mai aproape de pat cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susţinere cât mai mare,
genunchi flectaţi şi coaloana vertebrală uşor aplecată.
Scopul mobilizării este mişcarea bolnavului pentru a prevenii complicaţiile ce pot apărea
datorită imobilizării prelungite, din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între planurile
osoase şi suprafaţa dură a patului. Mobilizarea se face în funcţie de natura bolii, starea generală şi
cuprinde exerciţiile pasive şi active petru refacerea condiţiei musculare, a tonusului muscular,
menţinerea mobilităţii articulare, asigurarea stării de bine şi îndependentă, stimularea organismului şi
circulaţia sangvină pentru prevenirea tulburărilor locale de circulaţie (roşeata, edem, escare, necroze) şi
încetinirea circulaţiei în clinostatism, formarea trombozelor şi a pneumoniilor hipostatice.
Programul trebuie respectat cu stricteţe astfel încât la fiecare 2 h bolnavul să fie aşezat într-o
altă poziţie decât cea iniţială şi să fie consemnat în foaia de îngrijire a bolnavului.
Mobilizarea activă a bolnavului se reia la indicaţia medicului sub supravegherea strictă a
asistentei medicale şi evitându-se ortostatismul prelungit.
 Captarea eliminărilor
Scop: observarea caracterelor fizice ale dejecţiilor fiziologice şi patologice pentru descoperirea
modificărilor lor patologice, în vederea stabilirii diagnosticului.
Materialele necesare sunt:
 prosoape, acoperitoare de flanelă
 paravan, muşama şi aleză
 materiale pentru toaleta mâinilor
 mănuşi
 plosca, bazinet, urinare pentru femei şi bărbaţi
 tăviţa renală, scuipători, pahar conic sau cutie Petri
Captarea materiilor fecale: asistenta pregăteşte fizic bolnavul, separă patul de restul salonului
cu paravan, protejează patul cu muşama şi aleză, se ridică pacientul şi se introduce bazinetul cald sub
regiunea sacrală, se acoperă cu învelitoarea până termină actul defecării, apoi se efectuează toaleta
regiunii perianale, se acoperă cu capacul, se strâng materialele, se îmbracă pacientul, se aeriseşte
salonul, se spală mâinile pacientului iar scaunul se păstrează pentru vizita mediacală. Notarea scaunelor
22
în foaia de temperatură se face prin semne conventionale: I- normal ; - moale ; - apos ; X – mucos ; P –
puroi ; S – sangvinolent ; M – melenă.
Captarea urinei: servirea urinarelor, ca şi îndepărtarea lor se face în mod asemănător cu a
bazinetelor. Urinarele pot fi plasate pe suportul de sârmă, fixate la marginea patului, iar după utilizare
se golesc imediat, se spală la jet de apă caldă şi se dezinfectează.
Captarea vărsăturilor: pacientul se aşează în functţie de starea sa generală, în poziţie şezând,
decubit dorsal cu capul într-o parte, se protejează lenjeria cu muşama şi aleză, se îndepărtează proteza
dentară când este cazul, i se oferă tăviţă renală, i se oferă un pahar cu apă, se şterge faţa, se păstrează
vărsatura pentru vizita medicului, se notează caracterele vărsăturii, frecvenţa, se spală şi se
dezinfectează recipientele şi se pregătesc pentru sterilizare. În cazul bolnavului cu coxartroză
vărsăturile apar frecvent la întoarcerea bolnavului din sala de operaţie în urma anesteziei.
 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Functiile vitale
Includ: respiraţia, pulsul, tensiunea arterială şi temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca
indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Respiraţia - reprezintă funcţia prin care se asigură organismului oxigenul necesar
metabolismului celular şi de evacuare a bioxidului de carbon, prin mişcări de expansiune şi retracţie a
cutiei toracice rezultat din arderile celulare. Frecvenţa normală a respiraţiei este de 16-18
respiraţii/minut cu uşoare modificări în funcţie de sex.
În HTA apare dispneea 12-10-8 respiraţii/minut care este o respiraţie grea, deficitară şi
anevoioasă. Dispneea cardiacă reprezintă semnul cardiac al insuficienţei ventriculului stâng în HTA şi
se manifestă prin lipsa de aer şi tahipnee peste 20 respiraţii/minut, polipnee (peste 25 respiraţii/minut).
Dispneea poate să apară numai la efort, poate fi dispnee de decubit, care apare în clinostatism
sau dispnee respiratorie paroxistică nocturnă, provocată de resorbţia edemelor latente instalate în cursul
zilei.
Asistenta medicală va urmări: frecvenţa, tipul respirator, simetria mişcărilor şi ritmul.
Urmărirea mecanicii respiratorii se face prin simpla observaţie şi numărarea mişcărilor pe
minut.
Se notează în foaia de temperatură cu pix sau creion verde printr-un punct, ştiind că fiecare linie
orizontală reprezintă 2 respiraţii şi unirea cu o linie a valorii prezentate cu cea anterioară pentru a
23
obţine curba. La bolnavii cu coxartroză nu sunt modificări legate de respiraţie, decât în cazul celor ce
prezintă alte afecţiuni care pot modifica frecvenţa, timpul respirator şi simetria mişcărilor şi ritmul.
Pulsul - reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos şi este
sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele existent în sistemul
arterial şi cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a
arterei.
Valoarea normală la adult este de 60-80 pulsaţii/minut; la persoanele de peste 60 de ani 80-95
pulsaţii/minut; la nou-născut 130-140 pulsaţii/minut; la copil mic 110-120 pulsaţii/minut.
Valori patologice:
 puls bradicardic sub 60 pulsaţii/minut
 puls tahicardic peste 80 pulsaţii/minut.
Asistenta medicală trebuie să observe la puls: frecvenţa, ritmul, volumul şi tensiunea pulsului,
celeritatea.
Pulsul se măsoară dimineaţa şi seara, cel mai des la artera radială. Se notează în foaia de
temperatură cu pix sau creion rosu, sub formă de curbă, ştiind că o linie orizontală corespunde cu 4
pulsaţii/minut.
Tensiunea arterială - reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali. Tensiunea arterială este determinată de forţa de contracţie a inimii, rezistenţa, elasticitatea,
calibrul vaselor şi vâscozitatea sângelui.
Valoarea sa variază în funcţie de puterea de contracţie a inimii, de rezistenţa pe care o opun
vasele de sânge (de ex.vasele înguste, aterosclerotice, determină o creştere a TA). Ea prezintă valoarea
maximă în cursul sistolei (TA sistolică sau maximă) şi valoarea minimă în cursul diastolei (TA
diastolică sau minimă). La adult TA maximă variază între 120-140mmHg, iar TA minimă între 70-
90mmHg. Se consideră valori patologice valorile de peste 140mmHg pentru presiunea sistolică şi peste
95 mmHg pentu presiunea diastolică.
Măsurarea TA se face cu tensiometru cu mercur sau manometru iar valoarea ne informează
asupra frecvenţei şi ritmului cardiac. În HTA pulsul este tahicardic, deci prezintă o creştere a frecvenţei
pulsului pe minut peste limita normală. În cazul bolnavilor cu coxartroză, TA nu prezintă modificări,
decât în cazul celor cu HTA sau hTA.
TA se notează în foaia de temperatură valoric şi în reanimare grafic cu pix sau creion roşu.
24
Temperatura – menţinerea ei în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o
temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine. Temperatura corpului
se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză numit homeostazie.
Temperatura se măsoară de obicei dimineaţa la ora 8 şi seara după ora 17. În cazul în care temperatura
este foarte mare, se repetă pentu a nu fi gresită. Măsurarea temperaturii se face în general axial în cazul
bolnavului cu coxartroză şi se notează în foaia de temperatură sub forma de curbă cu creion albastru, o
linie orizontală corespunzând la 2 subdiviziuni de grad.
Asistenta pregăteşte materialele necesare verificând integritatea termometrului, funcţionalitatea
şi dacă mercurul este coborât în rezervor.
Valoarea normală variază între 36-370C. Avem valori patologice atunci când temperatura este
mai mică de 360C şi vorbim de hipotermie iar când temperatura este mai mare de 370C vorbim de
hipertermie, 37-380C - subfebrilitate, 38-390C - febră moderată, 39-400C - febră ridicată, 40-410C -
hiperpirexie.
Temperatura ridicată la bolnavul operat cu coxatroză ne indică apariţia unei infecţii la nivelul
plăgii sau la proteză.
Funcţiile vegetative - cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal şi faciesul pacientului.

Diureza este procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24h. Prin urină
sunt eliminate substanţe rezultate din metabolismul intermediar proteic inutile şi toxice pentru
organism. Urina este colectată în vase cilindrice gradate cu gât larg sau borcane de 2-4 ltr. gradate pe
benzi de leucoplast cu creion dermatograf.
Este necesar a se observa ritmul micţiunilor: normal 5-6 micţiuni/24h la barbaţi şi 4-5
micţiuni/24h la femei. Se educă bolnavul să urineze numai în urinar iar cel imobilizat să urineze înainte
de fecale.
Colectarea începe cu un orar fix pentru toţi bolnavii secţiei. Astfel la ora 8 dimineaţa se
urinează şi se aruncă această urină. Se colectează în vasele gradate toate urinele emise până a doua zi la
ora 8 adăugându-se şi urina acestei emisi. Se citeşte gradaţia iar cifra indicată este urina emisă în 24 h.
Valorile fiziologice la femei 1000-1400 ml/24h, iar la barbaţi 1200-1800 ml/24h. Vorbim de valori
patologice atunci când avem: peste 3000ml/24h - poliurie, sub 1000ml/24h este vorba de oligurie, iar
anuria este atunci când urina în vezică este absentă. Postoperator micţiunile pot fi spontane sau acestea
să nu aibă loc şi să se producă acumularea de urină peste volumul normal în vezica urinară, ceea ce
duce la apariţia globului urinar. Se intervine prin instituirea de sonda urinară.
25
Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură prin haşurarea cu creion albastru sau galben, o
linie orizontală corespunzând la 200 ml de urină, sau cifric, în foaia de temperatură.
Este necesar ca alături de diureză să se treacă şi cantitatea de lichide ingerate pentru a se putea
stabili raportul dintre lichidele ingerate şi cele eliminate.
Diureza la bolnavii cu coxartroză nu prezintă modificări decât în cazul celor cu diferite
afecţiuni.
Tranzitului intestinal: urmărirea lui este inclusă în atribuţiile asistentei medicale.
Bolnavul va urma un regim alimentar care să prevină stările de constipaţie. Dacă totuşi acestea
vor exista, i se administrează purgative sau i se vor face clisme evacuatoare. Primul scaun spontan are
loc în general în ziua a treia de la intervenţia chirurgicală.
Urmărirea faciesului uneori expresia feţei poate traduce durere, anxietate, deprimare,
optimism interes sau dezinteres faţă de boală. Tegumentele pot fi de asemenea palide, eritematoase,
transpirate sau uscate, în funcţie de starea bolnavului.
 Alimentaţia pacientului
Oricărui organism îi este necesar să ingere şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în
cantitate suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia
indispensabilă unei bune funcţionări. Alimentaţia bolnavului trebuie să respecte mai multe principii:
înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului, asigurarea aportului de vitamine şi săruri
minerale necesare metabolismului normal, favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor
bolnave, prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente, consolidarea rezultatelor terapeutice
obţinute prin alte tratamente.
Ţinând seama de aceste principii regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel alcătuit încât să
satisfacă atât necesităţile calitative cât şi cantitative. Bolnavul cu coxartroză fiind în repaus la pat
necesită 25 de calorii/Kg corp. Raţia alimentară trebuie să cuprindă : 400 gr glucide / 24h (6 gr / kg
corp / 24 h), 70 gr lipide / 24 h (1gr /kg corp / 24 h) 70 gr proteine / 24 h (1 gr / kg corp / 24 h).
Vitaminele sunt necesare menţinerii metabolismului normal. Necesarul zilnic pe zi este de: 150
mg Vit. C, 25 mg Vit B1, 6 mg Vit. B6, 8mg Vit PP, 20 mg Vit K.
Apa şi sărurile minerale au de asemenea o importanţă deosebită deoarece în apă se petrec toate
reacţiile biochimice din organism iar sărurile minerale sunt necesare ca substanţe structurale şi
catalizatoare. Necesarul variază între 2000-3000 ml.
26
Bolnavul cu coxartroză care nu prezintă modificări de metabolism: obezitate, diabet zaharat,
etc. va avea un regim normo caloric împărţit după un program strict al meselor astfel încât să se
respecte micul dejun, prânzul şi cina.
Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric redus în glucide şi lipide astfel
încât să nu se ajungă la o suprasolicitare a articulaţiilor deja afectate. Pacienţii cu diabet zaharat vor
respecta regimul impus de către diabetolog. Postoperator pentru a evita apariţia problemelor de tranzit
intestinal în primele 24 h după apariţia gazelor, bolnavii vor beneficia de un regim lichid şi semilichid.
Completarea deficienţelor alimentare şi de hidratare se vor efectua perfuzabil.
La 2-3 zile postoperator pacientul îşi poate relua alimentaţia normală dacă aceasta nu contravine
indicaţiilor medicului. În stări de febrilitate cu temperaturi peste 38 o C; pentru fiecare grad peste 38 se
va mări aportul de glucide cu 5%.
Bolnavul cu coxartroză ce prezintă HTA i se recomandă un regim alimentar hiposodat.
Alimentatia bolnavului la pat

Bolnavul operat cu coxartroză este alimentat la pat. Asistenta pregăteşte salonul ca pentru
alimentarea în salon la masă:
 se aşează pacientul în poziţie confortabilă atât cât îi pemis, semişezând, sau şezând cu ajutorul
rezematorului de pat sau perne,
 se protejează lenjeria de pat cu muşama, se aşează peste muşama un lighean cu apă pentru a se
spală,
 se îndepărtează materialele folosite,
 se adaptează masa specială la pat acoperită cu faţă de masă se aşează pe genunchi pacientului, peste
pătura acoperită cu aleză
 se aşează în jurul gâtului un prosop,
 asistenta îmbracă halatul de protecţie,
 se spală pe mâini şi serveşte masa la fel ca în salon la masă.
Alimentele premise la bolnavii cu coxartroză: supe de zarzavat simple, ciorbe de roşii, toate cu
sare puţină sau deloc, ouă, peşte şi carne de vită sau pasăre, cartofi, morcovi, orez, grăsimi vegetale,
fructe, sucuri de fructe, ceai de plante şi foarte multe brânzeturi şi lapte pentru întărirea sistemului osos.
27
 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
Administrarea medicamentelor se va face de către asistentă numai la indicaţia medicului sau cu
aprobarea lui.
1. Administrarea medicamentelor pe cale orală
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la
nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Scop:
* Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
- efecte locale:
o favorizează cicartizarea ulceraţiilor mucoasei digestive
o protejează mucoasa gastrointestinală
o înlocuieşte fermenţii digestive, secreţia gastrică, în cazul lipsei acestora
- efecte generale:
o medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive, patrund în
sânge şi apoi acţionează asupra unor organe, sisteme, aparate.
Contraindicaţii:
- medicamentul este inactive la secretiile digestive
- medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice
- se impune o actiune prompta a medicamentelor
- medicamentul nu se resoarebe pe cale digestive
- se impune evitarea circulatiei portale
 Pregătirea pentru adminstrarea medicamentelor:

Pacientul:
- este informat asupra efectelor urmarite prin administrerea medicamentului respectiv si a
eventualelor efecte secundare
- se dă în poziţie şezândă, dacă starea lui permite.
Materiale:
o lingură, linguriţa, pipetă
o sticla picuratoare
o pahar gradat, cească
28
o apă, ceai, lapte
Adminstrerea medicamentelor:
* Lichidele:
- siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii
- se măsoară doza unică cu paharul, ceaşca de cafea
- mixturile, soluţiile, emulsiile se mşsoară cu lingura, linguriţaticturile, extractele se dozează cu
pipeta sau sticla picurătoare.
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă,
ceai.
* Solidele:
- tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele se resorb la
nivelul mucoasei sublinguale, se asează sub limbă.
- pulberile divizate în casete amilacee sau capsule cerate - se înmoaie înainte caseta în apă şi se
asează pe limbă pentru a putea fi inghiţită
- pulberile nedivizate - se dozează cu linguriţa sau cu vârful unui cuţitgranulele se măsoară cu
linguriţa
- unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii
2. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală:

Calea parenterală, în înţelesul strict al cuvântului, este calea care ocoleşte tubul digestiv. Dat
fiind faptul că în afara injecţiilor şi alte căi ocolesc tubul digestiv, noţiunea de cale parenterală a fost
reconsiderată, pastrând în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a medicamentelor.
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism, prin
intermediul unor ace care tranversează ţesuturile, acul fiind adaptat la seringă.
Locul injecţiilor (ca şi scopul) îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele:
- grosimea dermului- injecţia intradermică
- sub piele, în ţesutul celular subcutanat – injecţia subcutanată
- ţesutul muscular - injecţia intramusculară
- în venele sangvine - injecţia venoasă şi intraarterială
- în inima- injecţia intracardiacă
- în intervenţie de urgent - în maduva roşie a oaselor
- injecţia intraosoasă - în spaţial subarahnoidian.
29
Alegerea căii de excutare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei,
rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.
 Recoltarea produselor biologice şi patologice

În vederea recoltării produselor biologice se explică bolnavului necesitatea recoltării,
modalitatea şi colaborarea pe care trebuie să o acorde.
Sângele se recoltează dimineaţa pe nemâncate, alimentele modificând compoziţia chimică a
sângelui.
De asemenea asistenta trebuie să ştie ce instrumente şi materiale trebuie pregătite în vederea
recoltării şi modul lor de pregătire, cum să completeze buletinul de trimitere la laborator şi cum să
eticheteze produsele recoltate, să păstreze şi să transporte produsele recoltate.
Pentru efectuarea tehnicii asistenta are nevoie de:
- materiale de protecţie: mănuşi de cauciuc
- materiale sterile: seringi şi ace de diferite mărimi, seruri test, tampoane
- nesterile: tăviţa medicală curată, camera umedă, lame uscate curate, degresate, şlefuite, pipete
Potain, perniţă de susţinere a braţului, garoul
- soluţii dezinfectante: alcool 90%
Recoltarea de sânge se face prin puncție venoasă care ne asigură calea de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncție. Pentru aceasta avem nevoie de mai multe materiale: de protecție
(mușama, pernă elastică pentru sprijinirea brațului); pentru dezinfecția tegumentului; sterile (ace,
seringi, pense, mănuși chirurgicale, tampoane); alte materiale (garou, eprubete uscate și etichetate,
tăviță renală). I se face pregătirea psihică, informându-l asupra scopului puncției și fizică așezând
pacientul în poziția de decubit dorsal.
Se recoltează sânge pentru examene hematologice și examene biochimice după cum urmează:
 VSH-ul se recoltează prin puncție venoasă într-un tub vacuumtainer cu dopul de cauciuc de
culoare neagră și se agită ușor după recoltare printr-o mișcare lentă;
 Hemoleucograma – este un test screening de bază, se recoltează tot prin puncție venoasă, într-
un tub vacuumtainer cu cristale de EDTA cu dopul de cauciuc de culoare mov;
 TS și TC – se recoltează pentru determinări de coagulare și sângerare tot prin puncție venoasă,
într-un tub vacuumtainer cu dopul de cauciuc de culoare bleu;
30
 Ureea, creatinina și glicemia - se recoltează tot prin puncție venoasă într-un tub vacuumtainer
cu dopul de cauciuc de culoare roșu sau portocaliu;
 Urina – se recoltează pentru a afla starea funcțională a rinichilor cât și a întregului organism în
recipiente sterile în funcție de examenul cerut.
După recoltare toate eprubetele se etichetează și se trimit imediat la laborator.
 Pregătirea pacientei şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

Imagistica nu joacă un rol esenţial în diagnosticul herniei inghinale necomplicate. Există însă
câteva situaţii în care examenul ecoografic sau imagistica CT sau RMN pot deveni necesare pentru
precizarea diagnosticului. Este cazul pacienţilor obezi, a herniilor foarte mici sau care nu se
expansionează în timpul examenului clinic, precum şi a recidivelor herniare.
Ecografia (ultrasonografia) este o tehnică de explorare imagistică tot mai răspândită, fără de
care astăzi diagnosticul multor afecţiuni medicale şi chirurgicale este de neconceput. Este o metodă de
diagnostic în timp real, bazată pe transmiterea diferenţiată a ultrasunetelor prin diverse tipuri de ţesut.
Tehnica ecografică este neinvazivă pentru organismul uman, prin urmare este repetabilă de câte
ori este nevoie în monitorizarea unui pacient şi a devenit un instrument extrem de util pentru medic.
Ecografia se realizează cu ajutorul unor aparate numite sonde.
Există mai multe tipuri de sonde:
- Sondele utilizate pe cale externă sunt plasate pe corpul pacientului deasupra regiunii de
explorat.
- Sondele endocavitare (utilizate pe cale internă) sunt introduse fie în vagin (ecografie
endovaginală pentru explorarea micului bazin), fie în rect (ecografie endorectală pentru
explorarea prostatei), fie în esofag (ecografia endoesofagiană sau transesofagiană pentru
explorarea inimii).
- Sondele miniaturizate, introduse prin cateterism în vase, permit ecografia intravasculară.
Ultrasunetele, care se propagă uşor în medii lichide şi nu sunt reflectate de acestea, sunt oprite
de aer şi de oase. Plecând de la ultrasunetele reflectate, ordinatorul produce imagini care pot fi
fotografiate. Medicul, comparând diferitele planuri, interpretează clişeele.
Tomografia computerizată (CT), care se realizează cu ajutorul unui aparat care foloseşte raze X
şi care poate reda imagini detaliate ale intestinului şi celorlalte organe abdominale;
31
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN), care foloseşte un câmp electromagnetic în combinaţie
cu unde radio, capabile să ofere imagini ale tuturor organelor şi ţesuturilor intraabdominale;
Laparoscopia poate fi considerată o cale de explorare a zonei inghnale. Evident nu se pune

problema diagnosticului laparoscopic în cazurile tipice, dar în timpul explorării pentru cura
laparoscopică a herniei inghinale se realizează şi exlorarea zonei inghinale controlaterale, punând în
evidenţa hernii asimptomatice într-o proporţie semnificativă.
 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Actul operator constituie pentru bolnavii spitalizaţi un eveniment deosebit faţă de care
manifestă teamă şi îngrijorare.
Asistenta medicală fiind în contact permanent cu bolnavii este datoare să participe la pregătirea
pentru operaţie respectând recomandările făcute de către medic, încurajându-i şi câştigându-le
încrederea. O bună pregătire preoperatorie preîntâmpină diferite accidente ce ar putea surveni în timpul
operaţiei sau imediat după operaţie.
 Pregătirea preoperatorie
Se face pentru asigurarea condiţiilor necesare prevenirii accidentelor care pot surveni în cursul
intervenţiei chirurgicale sau în perioada postoperatorie.
Pregătirea generală preoperatorie implică mai multe etape:
- Examenul clinic – este efectuat de medic şi ajutat de asistentă. El urmăreşte stabilirea stării
fiziologice a pacientului, depistându-se unele deficienţe ale organismului. Examenul clinic este
însoţit de examenul paraclinic.
32
- Pregătirea psihică – pacientul va fi informat despre riscuri şi i se va cere consimţământul, lui
sau familiei. Pacientul va fi înconjurat de atenţie, va fi încurajat.
- Îngrijiri igienice – pacientului i se va face baie, apoi igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului,
tăierea unghiilor
- Regimul dietetic – este adecvat diagnosticului şi deficienţelor pacientului.
În dimineaţa intervenţiei, bolnavul va fi pregătit astfel:
- se întrerupe alimentaţia bolnavului cu 12 ore înainte
- se îmbracă pacientul corespunzător
- se îndepărtează protezele dentare mobile
- se îndepărtează bijuteriile
- golirea vezicii urinare
- clisma evacuatoare se cu 12 ore înainte deintervenţie şi în dimineaţa intervenţiei
- se administrează medicaţia preanestezică
Pregătirea locală preoperatorie:
- pregătirea câmpului operator
- curăţirea tegumentelor – prin spălarea cu apă şi săpun
- raderea regiunilor păroase
- degresarea pielii cu alcool
- dezinfecţia pielii cu antiseptic
Îngrijirile postoperatorii ale bolnavilor

Îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la
vindecarea completă a bolnavului.
Îngrijirile postoperatorii se acordă în funcţie de natura intervenţiei, de complicaţiile care au
suferit intraoperator, de felul anesteziei şi pentru starea generală a bolnavului.
Scop: îngrijirile postoperatorii se acordă pentru stabilirea funcţiilor organismului, asigurarea
cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor.
Îngrijirea bolnavilor operaţi cu anestezie generală

Pregătirea camerei
33
Până la instalarea bolnavului la pat, asistenta medicală va pregăti, va aerisi încaperea,
controlează temperatura camerei şi o va menţine la 18 - 20°C, atenuează lumina. Patul il va schimba cu
lenjerie curată, protejează patul cu o aleză de cauciuc acoperită cu o aleză de pânză astfel încât
operatorul să poată fi îngrijit din toate părţile.
 Pregătirea materialelor in vederea reanimării postoperatorii
În vederea pregătirii materialelor şi reanimarea postoperatorie, va pregăti materialele pentru
perfuzii, seringi, ace, garou, soluţii de perfuzat, aspiratorul si sondele, materialele pentru tratamentul
medicamentos, analeptice cardio-vasculare şi respiratorii, alcool, pregătirea borcanelor necesare cu
suporturi pentru aspiraţie, drenaj pleural, verifică sursa de oxigen.
 Pregătirea materialelor pentru supravegherea bolnavilor
Asistenta medicala va pregăti: termometrul, cronometrul, aparatul pentru tensiune, borcan
pentru diureză, foaia de temperatură pentru terapia intensivă.
Transportul bolnavului operat va fi efectuat cu căruciorul pregătit cu pătura, cearceaf, aleză.
Bolnavul este aşezat în poziţie de decubit dorsal, cu capul într-o parte, învelit pentru a nu răci.
Transportul se efectuează silenţios, cu blândeţe, fără zdruncinături, care pot fi factori socgini.
Supraveghează: pulsul la carotidă, eventuala vărsătură, apariţia cianozei, perfuzia dacă se continuă în
timpul transportului şi drumurile.
 Instalarea bolnavului operat la pat
Până la trezire, bolnavul va fi aşezat în decubit dorsal cu capul într-o parte sau in decubit lateral.
Dacă perfuzia se continuă se plasează flaconul pe suport, iar membrul bolnavului se fixează în jgheabul
de fixare; îi verifică poziţia acului şi ritmul perfuziei. Drenele sunt racordate la borcane (săculeţi) când
este cazul.
Supravegherea şi îngrijirile imediate

 Supravegherea faciesului
Apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci şi răcirea extremităţii indică starea de şoc.
Apariţia cianozei, chiar redusă este semn de insuficienţă respiratorie şi asistenta medicală va
administra bolnavului oxigen pe sondă, endonazal.
 Supravegherea comportamentului
34
Asistenta medicală va supraveghea comportamentul deoarece operatul poate să prezinte la
trezire o stare de agitaţie şi va avea o atenţie deosebită ca operatorul să nu-şi smulgă pansamentul,
drenele, perfuzia, să nu se ridice din pat, va fi imobilizat dacă este nevoie.
 Supravegherea respiraţiei
Respiraţia trebuie să fie ritmică de amplitudine normală. Dacă apare jena respiratorie, ea poate
trăda încărcarea bronşică, cu mucozităţi (fiind nacesară o aspiraţie faringiană), căderea limbii (este
prevenită prin menţinerea pipei Gueddel până la trezirea completă a bolnavului), inundarea căilor
respiratorii cu vomismente (se previne prin poziţia bolnavului, aspiraţie, eventual intubaţie traheală).
 Supravegherea pulsului
Pulsul trebuie să fie bine bătut, regulat, accelerat, rărindu-se în mod progresiv. Pulsul filiform
este de hemoragie sau de altă stare critică.
 Supravegherea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială va fi controlată în mod ritmic, prăbuşirea tensiunii arteriale concomitent cu
reducerea tensiunii diferenţiale, însoţită de accelerarea pulsului, indică starea provocată de hemoragie.
Asistenta medicală anunţă de urgenţă medicul şi se va pregăti pentru reintervenţie şi oxigeno-
terapie.
 Supravegherea pansamentului
Asistenta medicală va anunţa medical de urgenţă în cazul în care pansamentul nu este uscat, ci
îmbibat cu sânge sau serozitate.
 Schimbarea poziţiei bolnavului
După trezire, asistenta medicală va aşeza bolnavul în poziţie semişezând, dacă intervenţia nu
este contraindicată.
 Îngrijirea mucoasei bucale
Pentru umidificarea mucoasei bucale, asistenta medicală va şterge mucoasa bucală cu
tampoane, umezeşte în soluţii diluate de bicarbonat (sodiu, acid boric, permanganat de potasiu), îi
curăţă stratul existent pe limba cu tampoane umezite cu o soluţie preparată dintr-o lingură de
bicarbonat de sodium + o lingură de glicerină la un pahar de apă. Dacă starea bolnavului o permite să-şi
clătească gura, îi va unge buzele cu vaselină.
 Prevenirea escarelor
Îi va efectua frecţii cu alcool la nivelul regiunii dorsale şi a călcâilor, i se evita umezeala, i se
schimba des poziţia.
35
 Evacuarea vezicii
Micţiunea îi va fi stimulată prin aplicarea în regiunea pubiană a unei buiote dacă nu este
contraindicat, lăsând apa de la robinet să curgă sau prin introducerea bazinetului încălzit sub bolnav;
dacă nu se reuşeşte micţiunea spontană se va evacua prin sondaj vezical.
 Educaţie pentru sănătate. Profilaxia bolii

Educaţia pentru sănătate este strict necesară. Ea va consta în primul rând în lămurirea
pacientului asupra naturii suferinţelor sale şi asupra scopului, ceea ce face strict necesară colaborarea
cu medicul.
Pacientul se va supune indicaţiilor date de medic şi asistentă, sfaturi care îl vor ajuta, şi anume:
- să respecte indicaţiile date de medic
- să respecte regimul alimentar
- să nu intre în panică
- să accepte administrarea medicamentelor
Încă din primele zile asistenta medicală va duce o muncă susţinută de educaţie sanitară cu
pacientele pentru a adopta o îngrijire pe măsură pe perioada bolii.
 Externarea pacientului
Data externării pacientului este stabilită de medicul primar şef de secţie. Asistenta medicală va aduna
documentaţia din perioada de spitalizare, pe care o pune la dispoziţia medicului de salon în vederea
efectuării epicrizei.
Asistenta va fixa cu pacientul ora plecării, pentru ai putea asigura alimentaţia până în ultimul
moment. Va verifica dacă hainele cu care a sosit sunt corespunzătoare anotimpului, iar în cazul în care
nu sunt corespunzătoare va comunica familiei cerând să fie aduse haine potrivite. Asistenta anunţă
familia cu 2-3 zile înainte de data externării pacientului.
Asistenta medicală va explica pacientuluii indicaţiile primite de la medic şi scrise în biletul de
externare. Va lămuri în special prescripţiile referitoare la măsurile de igienă ce trebuie continuate la
domiciliu, la regimul alimentar şi asupra noului regim de viaţă.
Apoi va verifica dacă pacientul şi-a însuşit corespunzător tehnicile necesare continuării
îngrijirilor igienice la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se prezinte la control.
36
Asistenta medicală va însoţi pacientul la magazia de efecte unde îl va ajuta să-şi primească
hainele şi va prelua efectele de spital. Îl va încredinţa aparţinătorilor, verificând încă o dată dacă
pacientul are asupra lui biletul de externare.
Pacientul trebuie să fie urmărit de grija ocrotitoare a personalului medico-sanitar până la
părăsirea spitalului.
CAZ I
Diagnostic medical: Hernie inghinală dreaptă
DATE RELATIV STABILE:

NUME ŞI PRENUME: R.M.
VÂRSTA: 48 ani SEX: M
DOMICILIUL: Braşov
NIVEL DE EDUCAŢIE: Şcoala Postliceală
SPITALUL ŞI SECŢIA UNDE E INTERNAT: S.C.J.U. Braşov, secţia Chirurgie
DATA INTERNĂRII: 10.04.2021
ÎNĂLŢIME: 1,70 m GREUTATE: 80 kg
A.H.C.: mama cardiacă, tata decedat
A.P.P.: în copilărie a avut varicelă, rujeolă, neagă boli transmisibile
Alte probleme de sănătate (boli, malformaţii, deficite senzoriale, proteze): NU
Consum de tutun: DA DE CÂŢI ANI FUMEAZĂ: 20 ani
Consum de alcool: ocazional
Alergii: nu cunoaşte
DATE VARIABILE
Motivele spitalizării: durere în regiunea inghinală dreaptă exacerbată de efort fizic şi ortostatism
prelungit, formaţiune tumorală în regiiunea inginală dreaptă; dificultate de a se odihni, alterarea
eliminării intestinale.
37
Manifestări de dependenţă: anxietate, stare de disconfort, insomnie, agitaţie, diminuarea
peristaltismuluii intestinal, igienă superficială.
TA: 130/80 mmHG PULS: 80b/min RESPIRAŢIE: 18r/min
TEMPERATURĂ: 36,7oC
Capacitate de a comunica: Normală
Orientat temporo-spaţial: DA
Relaţia cu:
- Ceilalţi membri ai familiei - este în relaţie bună cu membrii familiei care îl vizitează zilnic
- Ceilalţi pacienţi: comunică cu pacienţii din salon, îşi spun bancuri
- Personalul medical: are încredere în personalul medical şi ascultă de acesta
GRADUL DE DEPENDENŢĂ:
Total independent: se îmbracă singur , se poate deplasa singur, îşi poate folosi membrele atât cele
superioare cât şi cele inferioare şi îşi efectuează igiena personală singură
PROBE DE LABORATOR
10.04.2021
EXPLORAREA VALORI DETERMINATE VALORI NORMALE
Grupa sanguină AII Rh pozitiv
bărbat 15±2gr %
Hemoglobină 14 gr %
femeie 13±2 gr %
Timp de sângerare 2’30 2-5min
Timp de coagulare 8 5-8min
Polinucleate 80% 60-80%
Leucogramă 10000/mm 4000-10000/mmc
Limfocite 26,3 30-38%
Monocite 31% 3-8%
Eozinofile 1% 0-4%
bărbat 46±6 gr%,
Hematocrit 43
femeie 41±5 gr%
VSH 6mm/oră <20 mm/oră
Glicemie 95mg/dl 70-100 mg/dl
Uree 25mg/dl 20-50 mg/dl
Cretinină 1,04 mg/dl 0,7-1,3 mg/dl
Colesterol 183 mg% 150-250 mg%
38
DATA: 11.04.2021
- Explorări radiologice:
o Radiografie pulmonară: fără modificări
o Ecografie abdominală:
 Ficat cu talie normală hiperecogen
 Colecist cu pereţi inferiori dubli fără calculi sau sediment
 Pancreas vizibil cu dificultate datorită meteorismului intens
 Rinichi drept 10/50, rinichi stâng-aspect normal
- Investigaţii complementare:
o EKG - cord în limite normale, fără modificări patologice.
Examen sumar urină:
 Albumină - absent
 Glucoză - absent
 Pigment biliar - absent
 Sediment urinar: epitelii rare, leucocite rare
 Densitate urinară - absentă
- Medicaţie:
o Algocalmin 500gr - 2fiole/zi I.M.
o Oxacilină 3flacoane/zi I.M.
o Gentamicină 2fiole/zi I.M.
o Diazepam 1fiolă I.M. seara
o Glucoză 10%
o Semion 2tb/zi
o Aspirină tamponată 2cp/zi
o Algifen 1f
o No-Spa 1f I.M.
39
PLAN DE ÎNGRIJIRE
INTERVENŢII
PROBLEME DE
OBIECTIVE EVALUARE
DEPENDENŢĂ AUTONOME DELEGATE
Durere datorită Pacientului să i - liniştesc pacienta şi o - administrez - pacientul are o

distensiei se diminueze încurajez, explicându-i actul antialgice la poziţie adecvată
intestinale şi a durerea şi să îsi operator, pregătirile indicaţiile - durerea a
peristaltismului îmbunătăţească necesare precum şi felul medicului diminuat în
modificat starea generală anesteziei - monitorizarea intensitate în
manifestată prin în vederea - poziţionez pacieta în funcţiilor vitale: urma calmantelor
anxietate, stare de intervenţiei repaus total la pat tensiunea şi datorită
disconfort. chirurgicale - asigur un climat arterială, puls, degajării
coprespunzător temperatură intestinale
- Supraveghez faciesul şi - recoltez
comportamentul; produsele
- asigur o hidratare biologice
corespunzătoare parentală, pentru analizele
în funcţie de bilanţul de laborator
hidroelecrolitic.
Dificultate de a se Pacienta să - învăţ pacienta tehnici de - administrarea În urma
odihni din cauza bneficieze de relaxare; exerciţii medicamentelor intervenţiilor
durerilor somn respiratorii timp de câteva prescrise de pacientul se
manifestată prin corespunzător minute înainte de a adormi medic, în odihneşte toată
insomnie, agitaţie. nevoilor sale. - asigur pacientului un cantităţile noaptea, iar la
climat liniştit şi o corespunzătoare trezire este
temperatură în salon de 18- - monitorizarea liniştită şi
20oC, umiditatea mediului, funcţiilor vitale: odihnită.
aerisirea salonului tensiunea
- îi ofer o cană cu lapte cald arterială, puls,
40
seara, înainte de culcare şi îi temperatură
recomand o baie caldă
Alterarea Pacienta să - Urmăresc funcţiile - administrarea În urma
eliminării prezinte vegetative ale pacientului: medicamentelor intervenţiilor
intestinale datorată eliminare diureza şi scaunul; prescrise de pacienta prezintă
intervenţiei urinară şi - urmăresc dacă prima medic, în un tranzit normal.
chirurgicale transit intestinal micţiune apare în primele 6- cantităţile
manifestată prin normal. 8 ore de la intervenţia corespunzătoare
diminuarea chirurgicală; până la - monitorizarea
peristaltismului ridicarea din pat deservesc funcţiilor vitale:
intestinal. pacientul cu urinarul la pat; tensiunea
- urmăresc aspectul şi arterială, puls,
cantitatea de urină emisă în temperatură
24 ore;
- după perioada de pareză
intestinală postoperatorie
observ daca pacientul
incepe sa emita gaze,acesta
fiind primul semn ca
peristaltismul intestinal s-a
restabilit;
Cunoştinţe Pacienta să - completez cunoştintele - administrarea Pacienta a
insuficiente acumuleze pacientului; medicamentelor receptionat corect
referitor la cunoştinţe - stabilesc împreună cu prescrise de informaţiile
perioada de suficiente cu pacienta obiectivele medic, în transmise.
convalescenţă privire la educationale dându-i cantităţile
datorată lipsei perioada de informaţii pertinente; corespunzătoare
surselor de convalescenţă. -o sfătuiesc să evite efortul - monitorizarea
informare fizic cel puţin 6 luni pentru funcţiilor vitale:
manifestată prin evitarea aparitiei tensiunea
cerere de complicatiilor; arterială, puls,
informaţii. - o sfatuiesc să poarte temperatură
41
lenjerie de corp curată
Dificultate în a Pacienta să își - ajut paciental să facă - administrarea Pacienta a început
face îngrijirile de poată face ingrijirile de igienă medicamentelor să-şi păstreze
igienă datorată ingrijirile de preoperatorii prescrise de tegumentele şi
durerii din igienă - o ajut la igiena corporală, medic, în mucoasele curate
regiunea inghinală epilez zona intervenţiei cantităţile
dreaptă chirurgicale corespunzătoare
manifestată prin - o ajut să se îmbrace cu - monitorizarea
igienă cămaşă pentru a fi deplasată funcţiilor vitale:
superficială. în sala de operaţie tensiunea
- însoţesc pacienta la sala de arterială, puls,
operaţie dacă este nevoie și temperatură
o predau echipei de
specialitate.
4. EVALUAREA CAZULUI
Pacientul R.M. s-a internat pe secţia chirurgie a S.C.J.U. Braşov prezentând durere în zona
inghinală dreaptă exacerbată de efort şi ortostatism prelungit; anxietate. În urma examenului clinic
general, a investigaţiilor şi tratamentului de specialitate se constată în regiunea inghinală dreaptă o
formaţiune tumorală de consistenţă elastică, reductibilă în clinostatism cu diametrul de 3 cm.
Este diagnosticată cu hernie inghinală dreaptă şi i se recomandă intervenţie chirurgicală.
Se recomandă efectuarea explorărilor paraclinice: EKG şi radiografie pulmonară. La indicaţia
medicului recoltez sânge pentru efectuarea examenelor de laborator şi urină pentru examen sumar de
urină.
Administrez medicatia prescrisă: Algocalmin 500gr - 2fiole/zi I.M.; Oxacilină 3flacoane/zi
I.M.; Gentamicină 2fiole/zi I.M.; Diazepam 1fiolă I.M. seara; Glucoză 10%; Semion 2tb/zi; Aspirină
tamponată 2cp/zi; Algifen 1f, No-spa 1f im.
Se recomandă regim igieno-dietetic.
La examenul sumar de urină se constată: absenţa albuminei, glucozei, pigmenţilor biliari,
absenta densitate urinare. Sediment urinar: epitalii rare, leucocite rare.
Rezultatele explorării paraclinice:
- EKG - cord în limite normale, fără modificări patologice.
42
- Radiografia pulmonară - fără modificări; nu prezintă leziuni pulmonare.
În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice, cu acordul scris al pacientei se intervine chirurgical
sub anestezie generală practicându-se cura radicală a herniei inghinale. Intraoperator se administrează
parenteral glucoză 5% 500ml şi Augmentin 2.2 fl IV.
Dupa intervenţia chirurgicală medicul recomandă reechilibrare hidroelectrolitică cu NaCl 9%
1000ml şi glucoză 5% 500ml, tratament cu algifen, no-spa şi fenobarbital.
Postoperator, evoluţie bună la tratament cu antialgice, antispastice şi sedative, regim igieno-
dietetic şi pansament zilnic.
Pacienta la externare atinge un grad maxim de anatomie, îşi poate satisface independent toate
nevoile fundamentale. Se externează cu stare generală bună, abdomen suplu, plagă operatorie curată,
afebrilă.
La externare i s-a recomandat:
- să se prezinte la control după 30 de zile
- să evite efortul fizic cel puţin 6 luni pentru evitarea apariţiei complicaţiilor;
- regim igieno-dietetic cel puţin 15 zile cu evitarea alimentelor ce produc constipaţie şi flatulenţă;
- să se prezinte la sala de pansament ori de câte ori este nevoie sau dacă pansamentul prezintă secreţii
sau sânge.
43
CAZ II
Diagnostic medical: Hernie inghinală dreaptă

NUME ŞI PRENUME: P.C.
VÂRSTA: 58 SEX: M.
DOMICILIUL: Braşov
NIVEL DE EDUCAŢIE: 12 clase
ÎNĂLŢIME: 1,82 GREUTATE: 68
A.H.C.: fără importanţă
A.P.F.: neagă alte afecţiuni
A.P.P.: bolile copilăriei. Neagă boli transmisibile
Consum de tutun: NU DE CÂŢI ANI FUMEAZĂ: -
Consum de alcool: NU
Alergii: NU
DATE VARIABILE
Motivele spitalizării: umflătura în zona inghinală; dureri la nivelul fosei iliace drepte; greţuri;
vărsături; constipaţie, alimentaţie inadecvată, disconfort abdominal, insomnie,.
Manifestări de dependenţă: constipaţie, dureri în epigastru şi în fosa iliacă dreaptă şi greţuri,
stare de agitaţie, igienă deficitară.
TA: 120/70 mmHg PULS: 65b/min RESPIRAŢIE: 18r/min
44
Relaţia cu:
- Ceilalţi pacienţi: comunică cu pacienţii din salon, râd, povestesc
Total independent: se îmbracă singur , se poate deplasa singur, îşi poate folosi membrele atât cele
superioare cât şi cele inferioare şi îşi efectuează igiena personală singur
PROBE DE LABORATOR
15.04.2021
Grupa sanguină O Rh pozitiv
bărbat 15±2gr %
Hemoglobină 15 gr %
femeie 13±2 gr %
Timp de sângerare 4’30 2-5min
Timp de coagulare 6’50 5-8min
Polinucleare 81% 60-80%
Limfocite 17% 30-38%
Monocite 3% 3-8%
Eozinofile 1,5% 0-4%
bărbat 46±6 gr%,
Hematocrit 42 gr%
femeie 41±5 gr%
VSH 8 mm/oră <20 mm/oră
Glicemie 85 mg/dl 70-100 mg/dl
Creatină 0,95 mg/dl 0,7-1,3 mg/dl
Uree 30 mg/dl 20-50 mg/dl
DATA: 16.04.2021
- Explorări radiologice
o Radioscopie pulmonară - fără modificări
45
- Ecografie abdominală
o Ficar cu talie normală
o Pancreas discret neomogen
o Splina 105/60
o Rinichi drept 102/62
o Rinichi stâng 103/52
- Investigaţii complementare:
- Medicaţie
o Ampicilină 2g/zi
o Ketonal 2f/zi
o Gentamicină 2fiole/zi I.M.
o Glucoză 10%
o Semion 2tb/zi
o Vitamina C 1fiolă I.M. dimineaţa
PLAN DE ÎNGRIJIRE
46
INTERVENŢII
PROBLEME DE
OBIECTIVE EVALUARE
DEPENDENŢĂ AUTONOME DELEGATE
Alimentaţie Pacientul să nu - ajut pacientul în timpul - administrarea Pacientul este

inadecvată prin prezinte greţuri vărsăturilor, sprijinindu-l tratamentului echilibrat
deficit din cauza şi vărsături, să - protejez lenjeriacu medicamentos la nutriţional.
greţurilor şi fie echilibrat muşama şi o aşez în funcţie indicaţia Greutatea
vărsăturilor hidroelectrolitic de poziţia pacientului medicului corporală se
manifestată prin şi nutritional în - aşez pacientul în decubit - monitorizarea menţine
constipaţie. 24 ore. lateral cu capul la marginea funcţiilor vitale constantă.
patului şi notarea în FO Pacientul prezintă
- fac bilanţul lichidelor - efectuarea la o stare de bine şi
ingerate şi eliminate nevoie de clismă confort.
- administrez substanţe evacuatoare
acidulate cu lămâie (reci), simplă
fără a fi dulci, la 2-3 ore în
porţii mici (100ml)
Disconfort Pacientul să nu - asigur repaus fizic şi psihic - administrarea Durerile
abdominal din prezinte dureri pacientului tratamentului abdominale s-au
cauza procesului în epigastru şi - asigur un microclimat medicamentos la redus.
inflamator în fosa iliacă corespunzător indicaţia
intestinal dreaptă în 2 - îi vorbesc cu blândeţe medicului
manifestat prin zile. pacientului şi îi explic cauza - monitorizarea
dureri în epigastru durerilor şi cât de important funcţiilor vitale
şi în fosa iliacă este tratamentul şi că în şi notarea în FO
dreaptă şi greţuri. urma acestuia se va simţi
mai bine
Insomnie datorată Pacientul să - asigur pacientului în salon - administrarea Pacientul prezintă
durerilor beneficieze de un microclimat medicaţiei o stare de bine şi
manifestată prin somn atât corespunzător prescrisă de reuşeşte să aibă
stare de agitaţie. calitativ, cât şi - aerisirea zilnică a salonului medic un somn odihnitor
cantitati, să - identific prin discuţii cu - monitorizarea
47
doarmă 6-8h pacientul care este cauza funcţiilor vitale:
fără întrerupere insomniei şi îmi spune că tensiunea
şi să prezinte o nu doarme din pricina arterială, puls,
stare de bine durerii, nu se poate temperatură
acomoda cu somnul în
spital;
- învăţ pacientul tehnici de
relaxare
- îi asigur odihna şi liniştea
- creez condiţii optime de
somn, prin schimbarea
lenjeriei patului şi întinderea
ei;
- am intocmit cu pacienta un
program corespunzător de
odihnă, două ore după masa
de prânz şi 8 ore pe noapte
Dificultate în a Pacientul să - asist pacientul să-şi facă - administrarea Pacientul
face îngrijirile de poată face igiena corporală şi apoi să medicaţiei păstrează
igienă datorată îngrijirile de se îmbrace prescrisă de tegumentele şi
durerii din igienă. - menţin intervenţiile şi în medic mucoasele curate.
regiunea inghinală zilele următoare în funcţie - monitorizarea
dreaptă de necesităţile pacientului funcţiilor vitale:
manifestată prin tensiunea
igienă arterială, puls,
superficială. temperatură
Mucoasa Pacientul să - se îndepărtează secreţiile - administrarea Pacientul are
respiratorie prezinte o stare nazale şi educă pacientul să- medicaţiei valori normale ale
umedă manifestată de bine în timp şi îndepărteze secreţiile prescrisă de respiraţiei
prin secreţii de 5 zile. - asigur pacientului în salon medic
reduse din cauza un microclimat - monitorizarea
stării de sănătate. corespunzător funcţiilor vitale:
48
- aerisirea zilnică a salonului tensiunea
- se umezeşte aerul din arterială, puls,
încăpere temperatură
Pacientul P.C. în vârstă de 58 de ani s-a internat pe secţia chirurgie a S.C.J.U. Braşov
prezentând durere în zona inghinală dreaptă. În urma examenului clinic general, a investigaţiilor şi
tratamentului de specialitate se constată în regiunea inghinală dreaptă o formaţiune tumorală de
consistenţă elastică, cu diametrul de 5 cm.
Este diagnosticat cu hernie inghinală dreaptă şi i se recomandă intervenţie chirurgicală.
Se recomandă efectuarea explorărilor paraclinice: EKG, radiografie pulmonară şi ecografie
abdominală. La indicaţia medicului recoltez sânge pentru efectuarea examenelor de laborator şi urină
pentru examen sumar de urină.
Administrez medicaţia prescrisă: Ampicilină 2g/zi, Ketonal 2f/zi, Gentamicină 2fiole/zi I.M.,
Diazepam 1fiolă I.M. seara, Glucoză 10%, Semion 2tb/zi, Aspirină tamponată 2cp/zi, Vitamina C
1fiolă I.M. dimineaţa.
În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice, cu acordul scris al pacientului se intervine
chirurgical sub anestezie generală practicându-se cura radicală a herniei inghinale.
După intervenţia chirurgicală medicul recomandă reechilibrare hidroelectrolitică cu NaCl 9%
1000ml şi glucoză 5% 500ml.
Pacientul la externare atinge un grad maxim de anatomie, îşi poate satisface independent toate
afebril.
49
sau sânge.
50
CAZ III
Diagnostic medical: hernie inghinală stângă

NUME ŞI PRENUME: I.I.
VÂRSTA: 65 SEX: M.
DOMICILIUL: Braşov
NIVEL DE EDUCAŢIE: 8 clase
ÎNĂLŢIME: 170 cm GREUTATE:75kg
A.H.C.: nesemnificative
A.P.F.: scarlatină la vârsta de 14 ani
A.P.P.: condiţii de viaţă şi de muncă bune
Consum de tutun: DA DE CÂŢI ANI FUMEAZĂ: 30 ani
Consum de alcool: ocazional
Alergii: NU
DATE VARIABILE
Motivele spitalizării: - durere la nivelul regiunii inghinale stângi foarte accentuate la efort, stare
generală alterată, dificultate de a se odihni, transit deficitar, alimentaţie inadecvată
Manifestări de dependenţă: stare de iritabilitate, facies crispat, mobilizare îngrinată, insomnie,
diminuarea peristaltismului, constipaţie, scădere ponderală
TA: 120/70 mmHg PULS: 78b/min RESPIRAŢIE: 20r/min
51
Relaţia cu:
- Ceilalţi pacienţi: comunică cu pacienţii din salon, râd, povestesc
Necesită rar însoţitor: se îmbracă singur, se deplsează cu ajutor, îşi poate folosi membrele atât cele
superioare cât şi cele inferioare şi îşi efectuează igiena personală singur
PROBE DE LABORATOR
09.05.2021
Grupa sanguină AII Rh pozitiv
bărbat 15±2gr %
Hemoglobină 13,9 gr %
femeie 13±2 gr %
Timp de sângerare 2’ 2-5min
Timp de coagulare 6’ 5-8min
Polinucleate 78% 60-80%
Limfocite 36% 30-38%
Monocite 4% 3-8%
Eozinofile 2,5% 0-4%
bărbat 46±6 gr%,
Hematocrit 42,7 gr%
femeie 41±5 gr%
Glicemie 100 mg/dl 70-100 mg/dl
Creatină 1,15 mg/dl 0,7-1,3 mg/dl
VSH 18 mm/oră <20 mm/oră
DATA: 10.05.2021
- Explorări radiologice
o Radioscopie pulmonară: fără modificări (I.T.N.)
- Ecografie abdominală:
o Ficat cu talie normală
52
o Pancreas cu dimensiunea 10mm. Discret neomogen
o Spilna 106/50
o Rinichi drept 105/62
o Rinichi stâng 106/52 normal bilateral
- Investigaţii complementare
- Medicaţie
o Algocalmin 2fiole/zi I.M.
o Fenobarbital 1f/zi
o Metronidazol 250ml
o Ser fiziologic 1000ml
o Glucoză 5%
o Semion 2tb/zi
o Metroclopramid 2/zi
PLAN DE ÎNGRIJIRE
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
53
DE
AUTONOME DELEGATE
DEPENDENŢĂ
Durere la nivelul Pacientul să-şi - asigur pacientului un - administrare Pacientul
pagii operatorii exprime microclimat corespunzător, tratamentului la prezintă o stare
din cauza diminuarea liniştit confere pacientului indicaţia medicului de bine şi nu
intervenţiei durerii până la confort psihic şi fizic; - monitorizarea mai prezintă
chirurgicale dispariţie în 48- aerisirea zilnică a funcţiilor vitale: dureri
manifestată prin 72 de ore. - informez pacientul că odată tensiunea arterială,
stare de cu revenirea din anestezie va puls, temperatură
iritabilitate, simţi durere la nivelul plăgii
facies crispat. - am supravegheat atent
revenirea sensibilităţii
- am asigurat pacientului
repausul fizic şi psihic
Stare generală Pacienta să nu - asigur pacientului un - administrarea În urma
alterată cauzată mai prezinte microclimat corespunzător, tratamentului la intervenţiilor
de durere dureri liniştit care să-i ofere confort indicaţia medicului pacientul nu
manifestată prin psihic şi fizic - monitorizarea mai prezintă
imposibilitatea - ajut pacientul să se poată funcţiilor vitale: dureri şi se
pacientului de a deplasa pentru anumite tensiunea arterială, poate mobiliza.
se mobiliza. nevoi; acord sprijin pentru puls, temperatură
deplasare; aşez pacientul în
poziţie antalgică
- am ajutat pacientul să facă
baie sau duş, sau îi efectuez
toaleta pe regiuni, pregătind
corespunzător salonul şi
materialele;
Dificultatea de a Pacientul să -asigur condiţii specifice de - administrarea După 48 h
se odihni din obţină un somn microclimat care să confere tratamentului pacientaul s-a
cauza durerii neîntrerupt şi pacientului confort psihic şi - monitorizarea acomodat şi
manifestată prin odihnitor în fizic funcţiilor vitale: prezintă un
54
insomnie decurs de 48 h. - respect intervalul orar tensiunea arterială, somn liniştit şi
dormiţională. pentru vizite, aerisesc puls, temperatură neîntrerupt
salonul, fac linişte pe sala şi
în salon, sting luminile din
salon
- îi explic necesitatea odihnei
- am intocmit cu pacientul un
program corespunzător de
odihnă, două ore după masa
de prânz, între orele 14-16 şi
8 ore pe noapte între orele
23-7.
Dificultate Pacientul să - asigur o hidratare - administrez la În urma
privind prezinte un parenterală corespunzătoare, indicaţia medicului intervenţiilor
eliminarea tranzit în funcţie de bilanţul uşoare laxative şi pacientul
scaunului şi a intestinal hidroelectrolitic; soluţie perfuzabilă reuşeşte să
gazelor datorită adecvat - liniştesc pacientul, - monitorizarea aibă un tranzit
diminuării explicându-i tehnicile funcţiilor vitale: normal.
peristaltismului necesare si pregătirile ce se tensiunea arterială,
intestinal vor face puls, temperatură
manifestat prin - administrez o clismă înaltă - adninistrarea
constipaţie. pentru degajare tratamentului
- schimb pacientul ori de câte prescris
ori este nevoie
- sfătuiesc pacientul să bea
dimineaţa pe stomacul gol un
pahar de apă călduţă
Alimentaţie Pacientul să nu - aerisirea zilnică a camerei, - monitorizarea Pacientul este
inadecvată prin mai przinte să aibă o umiditate şi funcţiilor vitale: echilibrată
deficit din cauza greţuri şi temperatură optimă; asigur tensiunea arterială, nutriţional.
greţurilor şi vărsături, să fie pacientei un microclimat puls, temperatură Pacientul
vărsăturilor echilibrat corespunzător - administrarea prezintă o stare
55
manifestată prin hidroelectrolitic - ajut pacientul în timpul tratamentului la de bine şi
scădere şi nutriţional în vărsăturilor, sprijinindu-i indicaţia medicului confort.
ponderală. 24 de ore. capul
- protejez lenjeria cu muşama
şi o aşez în funcţie de poziţia
pacientului
- aşez pacientul în decubit
lateral cu capul la marginea
patului
- fac bilanţul lechidelor
ingerate şi eliminate
- administrez substanţe
acidulate cu lămâie, reci, fără
a fi dulci, la 2-3 ore în
proporţii mici, 100ml
Pacientul I.I. în vârstă de 65 de ani, s-a internat pe secţia chirurgie a S.C.J.U. Braşov prezentând
durere în zona inghinală stângă exacerbată de efort şi ortostatism prelungit. În urma examenului clinic
general, a investigaţiilor şi tratamentului de specialitate se constată în regiunea inghinală dreaptă o
formaţiune tumorală de consistenţă elastică, reductibilă în clinostatism cu diametrul de 6 cm.
Este diagnosticat cu hernie inghinală stângă şi i se recomandă intervenţie chirurgicală.
Se recomandă efectuarea explorărilor paraclinice: EKG, radiografie pulmonară şi ecografie
abdominală. La indicaţia medicului recoltez sânge pentru efectuarea examenelor de laborator.
Administrez medicatia prescrisă: Algocalmin 2fiole/zi I.M.; Fenobarbital 1f/zi, Metronidazol
250ml, Diazepam 1f/zi seara I.M., Ser fiziologic 1000ml, Glucoză 5%, Semion 2tb/zi, Aspirină
tamponată 2/zi, metroclopramid 2/zi.
56
În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice, cu acordul scris al pacientului se intervine
chirurgical sub anestezie generală practicându-se cura radicală a herniei inghinale. Intraoperator se
administreazp parenteral glucoză 5% 500ml şi Augmentin 2.2 fl IV.
Dupa intervenţia chirurgicală medicul recomandă reechilibrare hidroelectrolitică cu NaCl 9%
1000ml şi glucoză 5% 500ml, tratament cu algifen, no-spa şi fenobarbital.
Pacientul la externare atinge un grad maxim de anatomie, îşi poate satisface independent toate
afebril.
sau sânge.
57
CAPITOLUL IV - CONCLUZII
Hernia este o afecţiune foarte frecventă în patologia chirurgicală, fiind situată imediat după
apendicită; predomină la bărbaţi în raport cu 3-5 bărbaţi la o femeie.
Hernia inghinală reprezintă una dintre cele mai vechi afecțiuni de resort chirurgical, pentru a
cărei rezolvare au fost propuse variate abordări de la tratamente empirice, conservatoare până la
numeroase tipuri de atitudini intervenționale.
În statisticile Ministerului Sănătăţii, cifra herniilor operate este în jur de 50.000; în chirurgia
generală la noi în tara operaţiile executate pentru hernie ocupa locul al II-lea după apendicetomie şi
reprezintă 6,1% din totalul de intervenţii chirurgicale. Din acest punct de vedere, hernia constituie o
problemă socială, cu repercursiuni asupra totalului zilelor de incapacitate de muncă, asupra bugetului
de asigurări sociale şi bineinteles asupra producţiei. Frecvenţa variază de asemenea şi cu vârsta, hernia
fiind frecventă în primii ani de viaţă, descreşte în copilărie şi adolescenţă, creste din nou maturitate, la
vârsta mijlocie şi mai ales la bătrâni şi descreşte la vârste foarte înaintate.
Herniile inghinale sunt cele mai frecvente hernii, reprezentând peste 90% din totalul herniilor;
predomină la bărbaţi şi sunt mai frecvente în partea dreaptă. La sexul masculin întâlnim 25 - 30 de
hernii inghinale la o hernie virală. De menţionat frecvenţa în dreapta a herniei inghinale după
apendicetomie; este incriminat traumatismul peretelui şi secţiunea nervului abdomino-genital sau a
unui ram care generează atrofia musculaturii pe partea respectivă în regiunea inghinală.
Prezenta lucrare conţine trei capitole:
 primul capitol conţine argumetarea alegerii temei lucrării
 al doilea capitol tratează definiţia bolii, etiologia, simptomatologia şi tratamentul bolii
 al treilea capitol se referă la atitudinea asistentei medicale faţă de pacientul internat, dezvoltând
atribuţiile asistentei, asigurarea condiţiilor de spitalizare, condiţiilor igienice, supravegherea
funcţiior vitale, alimentaţia, administrarea medicamentelor pacienţilor internaţi; pregătirea
pacientului pentru examene de laborator, explorări paraclinice şi educaţie pentru sănătate. Acesta
mai cuprinde şi studiile de caz
În cadrul documentării pentru această lucrare am studiat simptomatologia bolii, tratamentul, am
observat investigaţiile de laborator şi paraclinice şi îngrijirile acordate unui pacient cu hernie inghinală
58
În nici unul din cazuri nu au survenit complicaţii atât intraoperator, cât şi postoperator, bolnavii
suportând bine intervenţia
Am ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie la îngrijire, tratament şi educaţie sanitară.
Bolnavii vor reveni la control, vor respecta regimul igienico - dietetic si vor evita eforturile
fizice. De asemenea vor fi invatati ca după perioada de repaus sa prevină recidivele prin mers pe jos,
drumeţii, tratamente balneare.
Prin studierea acestor cazuri, am ajuns la un anumit nivel de înţelegere şi cunoaştere a
fiinţei umane şi al modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate pe
respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.
Sănătatea, acest echilibru de bunăstare bio-psiho-socială, poate fi oricând perturbată de anumiţi
factori negativi, care-l aduc pe individ într-o stare critică ce trebuie rezolvată de personalul medical cu
promptitudine şi competenţă.
59
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelescu N., Tratat de Patologie Chirurgicală, Editura Medicală, Bucureşti, 2003, pag.
1304
2. Beuran M., Chirurgie, Curs pentru studenţi din anul IV şi V, Universitatea De Medicină şi
Farmacie, Carol Davila, Facultatea de Medicină, Editura Ileux, Bucureşti, 2013, pag. 166
3. Constatinescu M. Nicolae şi colaboratori, Anatomie Chirurgicală şi Operatorie vol. III,
Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Bucureşti, 2012
4. Gavrilaş F., Oprea V., Chirurgia Peretelui Abdominal, Vol I, Hernii Primare, Editura
Medicală Universitară, Iuliu Haţiganu
5. Jane de Burgh, Ghidul Corpului Uman, Editura Niculescu 2016
6. Mihăilescu M.: Chirurgia pentru cadre medii, Editura medicală, Bucureşti, 1991
7. Priscu Al.: Chirurgie Vol. 1, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 1994
8. Titircă L.: Ghid de nursing, Vol I,II, Editura Românească, 2011
9. Titircă L.: Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţi medicali, Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, Ediţia a9-a, 2008
10. Titircă L.: Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Medicală, 2006
60

Studiu de Caz - Caz 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu de Caz - Caz 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLEGIUL DE ŞTIINŢE „GEORGE ANTIPA”

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR

Clasificarea herniilor inghinale (Nyhus)

Mecansimele de producere a defectului parietal sunt multifactoriale. Persistenţa canalului

B. Prezenţa unei tumori

Semnele şi simptomele herniei inghinale simple:

La inspirație "tumora herniară" poate fi:

Examenul bolnavului culcat pune in evidenta:

Simptomele herniei inghinale la adulţi:

Simptomele herniei inghinale la copii

1. Îngrijiri acordate pacienţilor cu hernie inghinală

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului cu hernie inghinală,

 Asigurarea condiţiilor de spitalizare

 Asigurarea condiţiilor igienice a pacienților internați

 Pregătirea patului şi a accesorilor lui

 Schimbarea lenjeriei de pat

 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientei

 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

 Observarea poziţiei pacientului în pat

 Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Funcţiile vegetative - cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal şi faciesul pacientului.

Alimentatia bolnavului la pat

 Pregătirea pentru adminstrarea medicamentelor:

2. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală:

 Recoltarea produselor biologice şi patologice

 Pregătirea pacientei şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

Laparoscopia poate fi considerată o cale de explorare a zonei inghnale. Evident nu se pune

 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Îngrijirile postoperatorii ale bolnavilor

Îngrijirea bolnavilor operaţi cu anestezie generală

Supravegherea şi îngrijirile imediate

 Educaţie pentru sănătate. Profilaxia bolii

Diagnostic medical: Hernie inghinală dreaptă

DATE RELATIV STABILE:

Durere datorită Pacientului să i - liniştesc pacienta şi o - administrez - pacientul are o

Diagnostic medical: Hernie inghinală dreaptă

DATE RELATIV STABILE:

Alimentaţie Pacientul să nu - ajut pacientul în timpul - administrarea Pacientul este

Diagnostic medical: hernie inghinală stângă

DATE RELATIV STABILE:

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

S-ar putea să vă placă și