STIUDIU DE CAZ : GONARTROZA

Ce este gonartroza ?
Reprezinta termenul medical care descrie anomalii de natura degenerativa
caracterizate prin degradarea articulatiilor, inclusiv a cartilajului articular si a osului subiacent
acestuia. Aceasta afectiune apare frecvent la nivelul articulatiilor care trebuie sa suporte
intreaga greutate a corpului.
Artroza genunchiului este considerata ca fiind de tip primar, caz in careare loc
degenerescenta cartilajului articular fara nicio cauza exterioara. Artroza secundara prezinta o
cauza cunoscuta ce a dus la aceasta, de exemplu artroza post traumatica, condrocalcinoza,
guta, poliartrita reuamatoida, boala Paget etc.
Cartilajul este foarte afectat, se distruge si este expus osul subiacent. In timp se
dezvolta si osteofite, raspunzatoare de o parte din simptomele clinice.

Cu timpul, datorita distructiei continue a cartilajului articular, oasele ajung in contact unul de
celalat, ducand la aparitia durerilor caracteristice. Pacientul pierde mobilitatea si chiar
functionalitatea articulara. In plus, undele de soc la care este supus organismul si pe care
cartilajul le putea absorbi, protejand astfel oasele de eventuale traumatisme, sunt resimtite
permanent, suferinta osoasa devenind mai intensa.
Cine poate face gonartroza ?
Aceasta este o afectiune care apare mai frecvent la persoanele trecute de 45 de ani care au sau
nu factori de risc. Boala poate sa apara ca urmare a degradarii cartilajului datorita inaintarii in
varsta, in cadrul imbatranirii generale a organismului sau poate sa apara datorita influentei
exercitate de anumiti factori.

Dintre acestia, specialistii amintesc ca putand fi factori de ric in dezvoltarea gonartrozei:

- Obezitatea;
- Diabetul zaharat;
- Tulburari hormonale;
- Boli neuromusculare;
- Traumatisme fizice si accidente;
- Sarcina;
- Afectiuni congenitale caracterizate prin articulatii anormal dezvoltate, ligamente cu
rezistenta scazuta.

Care sunt cauzele gonartrozei ?

Cel mai adesea, gonartroza apare ca o boala degenerativa, prin degradarea cartilajelor
articulatiei genunchiului. In acest caz se poate vorbi de gonartroza primara - cand boala poate
fi legata de inaintarea in varsta. Pe masura ce organismul imbatraneste cantitatea de apa
continuta in cartilajul articular scade si ea. Alaturi de apa se reduce si concentratia unor
substante cu rol nutritv si protector pentru articulatii, numite proteoglicani.

Astfel, lipsite de efectul protector al proteoglicanilor, fibrele cartilaginoase pot fi foarte usor
distruse in cadrul degenerarii articulatiei. Uneori se pot forma la marginea articulatiilor
osteofite care vor amplifica durerea si vor limita suplimentar miscarea articulatiei.
Daca insa gonartroza nu este primara, ci este o afectiune secundara, ea poate fi indusa de
infectii locale, de traumatisme (cel mai adesea sportive) vindecate vicios, diverse boli etc.

Exista si o serie de factori de risc care pot influenta aparitia gonartrozei, cum ar fi:
Factori de risc ne-modificabili:
- Factori genetici - ei pot influenta dezvoltarea acestei afectuni daca exista posibilitatea de
aparitie a unor mutatii genetice care predispun persoana respectiva;
- Varsta - influenteaza capacitatea cartilajului de a se regenera si de a lupta impotriva
diverselor agresiuni;
- Sexul - se pare ca boala apare mai frecvent in cadrul femeilor comparativ cu barbatii cu
aceeasi varsta.
Factori de risc modificabili:
- Traumatisme repetate - mai ales daca pacientul are sau a avut o profesie are necesita un
efort fizic intens, ridicarea unor greutati sau transportarea lor sau stat in genunchi foarte mult.
Acestea supun genunchiul unor presiuni foarte mari, carora articulatia nu le poate face fata;
- Greutatea - pacientii supraponderali au un risc foarte crescut de a dezvolta in timp
gonartroza;
- Practicarea anumitor sporturi poate fi periculoasa deoarece suprasolicita articulatia
genunchiului. Practicarea lor poate duce si la deteriorarea ligamentelor de la acest nivel;
- Alte boli sistemice, in special guta, hemocromatoza, tulburari metabolice etc;
- Alte forme de artrita inflamatorie care modifica anatomia locala a zonei prin degenerescenta
cartilaginoasa, aparitia de noduli si osteofite.

Pentru a se stabili diagnosticul de gonartroza medicul va efectua pacientului o serie de

investigatii clinice si paraclinice. Pentru evidentierea simptomelor si factorilor de ric asociati
se va incepe prin efectuarea anamnezei. Intrebarile adresate de catre medic pacientului vor fi
axate pe debutul simptomelor, evolutia lor, dar si pe antecedentele medicale personale si
familiale ale acestuia. De cele mai multe ori anamneza este efectuata concomitent cu
examenul fizic.
PRINCIPII DE DIAGNOSTIC
Examinarea fizica a genunchiului ar trebui s a inceapa cu o inspectie vizuala. Cu pacientul in
picioare, se evalueaza daca articulatia este edematiata, daca exista atrofia muchiului
cvadriceps si deformari de tip var sau valg. Se analizeaza mersul pacientului pentru a observa
semne de durere sau de miscare anormala a articulatiei genunchiului care pot indica
instabilitate ligamentara. Apoi, se inspecteaza tegumentul inconjurator pentru a observa
prezenta si localizarea oricaror cicatrici din procedurile chirurgicale anterioare, dovezi de
traume sau leziuni ale tesuturilor moi.
Testarea amplitudinii miscarii este un aspect esential al examenului genunchiului.
Amplitudinea miscarii active si pasive in ceea ce privete flexia si extensia trebuie sa fie
evaluata, de asemenea.
Palparea de-a lungul structurilor osoase si ale tesuturilor moi este o parte esentiala a oricarui
examen obiectiv.
La examinarea fizica medicul poate constanta:
- Limitarea miscarilor in articulatie;
- Mobilizare dureroasa;
- Aparitia de lichid la nivelul articulatiei;
- Atrofie musculara daca afectiunea este foarte severa si pacientul a evitat efortul fizic sau
miscarea pentru a nu agrava durerea;
- Marirea in dimensiuni a articulatiei;
- Existenta cracmentelor articulare etc.

Investigarea pacientului trebuie completata cu analize de rutina (hemograma, reactantii de

faza acuta, glicemie, sumar de urina, teste pentru evaluarea functiei hepatice, renale, profil
lipidic etc) pentru a se exclude alte cauze de afectare a articulatiei genunchiului, dar si pentru
a se realiza o imagine cat mai completa asupra starii de sanatate a pacientului. Se pot realiza
chiar si analize ale lichidului sinovial, daca diagnosticul de certitudine nu poate fi stabilit
altfel.
Se recomanda efectuarea de radiografii simple, insa manifestarile timpurii ale gonartrozei
apar in absenta anomaliilor radiografice, iar acestea din urma sunt doar slab corelate cu
simptomele pacientului. Cele mai sugestive imagini includ osteofitele, scleroza osoasa
subcondrala si ingustarea spatiului articular, chisturile subcondrale. Ingustarea spatiului
articular apare aproape in exclusivitate in boala avansata. Coreland astfel informatiile
prezentate, putem sustine faptul ca radiografiile simple nu sunt necesare pentru confirmarea
de rutina a diagnosticului clinic al acestei patologii.
In anumite situatii se pot realiza si alte investigatii, mai laborioase, precum imagistica
prinrezonanta magnetica nucleara (IRM).
Diagnosticul diferential se poate realiza cu :
-Artrita de tip inflamatorie;
-Osteonecroza;
-Sinovita vilonodulara pigmentara etc.
Principii terapeutice
Tratamentul pacientilor cu gonartroza este foarte complex. Se recomanda combinarea
tratamentului farmacologic cu fizioterapie, iar in cazurile avansate, chiar interventia
chirugicala. Daca insa pacientul este supraponderal si nu slabeste, adesea terapia nu este
eficienta deoarece articulatia este supusa in continuare unui stres semnificativ. Scopul terapiei
este ameliorarea simptomelor, reducerea durerii si a inflamatiei locale, ameliorarea mobilitatii
in articulatie si pastrarea pentru o perioada cat mai indelungata a functionalitatii ei, iar in
final, imbunatatirea calitatii vietii acestor pacienti.

Terapia nonmedicamentoasa include educarea pacientului cu privire la:

- Importanta mentinerii unei greutati corporale pe care membrele sa o poata suporta. In cazul
pacientilor obezi, se recomanda instituirea unei diete care sa ii ajute sa piarda din kilogramele
in plus;
- Necesitatea evitarii factorilor care agraveaza simptomele locale si care cresc stresul la care
sunt supuse articulatiile; evitarea traumatismelor;
- Schimbari ocupationale, daca este cazul.

Fiziokinetoterapia este o parte importanta a tratamentului si recuperarii pacientului.

Gonartroza poate duce in timp la atrofia musculara. Daca pacientul efectueaza diverse
exercitii fizice, poate proteja astfel articulatia de stresuri fizice ulterioare. Specialistii
recomanda exercitii aerobice efectuate dupa un plan realizat de catre un terapeut, dar si
hidroterapie sau masaj.

Terapia farmacologica isi propune sa amelioreze simptomatologia locala si sa imbunatateasca

functia articulatiei. Tratamentul poate fi initiat cu analgezice uzuale sau in cazul in care
raspunsul clinic nu este satisfacator si durerea persista, se poate trece laantiinflamatoare
nesteroidiene (AINS).

Dozele sunt initiate si recomandate doar de catre medicul curant!!! Administrarea AINS pe
perioade lungi este grevata de riscurile de aparitie a reactiilor adverse de natura
gastrointestinala.
Pacientul poate primi si injectii intraarticulare cu antiinflamatoare steroidiene(AIS). Aceste
injectii pot amelioreaza semnificativ simptomele, insa doar medicul curant poate decide daca
pacientul poate beneficia de aceasta terapie.

Pacientii pot beneficia si de injectii intraarticulare cu acid hialuronic. Acestea sunt

recunoscute ca fiind eficiente in gonartroza. Acidul hialuronic este o substanta cu rol
lubrifiant care se gaseste in mod natural in articulatie, facilitandu-i miscarea. La pacientii cu
gonartroza el este in cantitate foarte scazuta, adesea insuficienta pentru a-si exercita rolul.
Se mai poate administra suplimente pe baza de condroitinsulfat sau glucozamina(substante
care promoveaza sanatatea articulatiilor), aplicarea locala a diverselor creme si unguente.

Tratamentul chirugical se recomanda in cazurile extreme, care nu raspund la tratamentul

farmacologic si nu se amelioreaza nici in urma unui program de fiziokinetoterapie adecvat si
corect realizat sau in cazul anumitor complicatii specifice.