ForŃele implicate în miscările corpului

ForŃele implicate în miscările corpului sunt de două feluri: interne si externe

1) ForŃele interne sunt reprezentate prin impulsul nervos, contracŃia musculară si
pârghiile osteo-articulare.
a) Impulsul nervos este fenomenul ce se transmite pe traseul unui arc reflex care la
rândul lui prezintă
receptori, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă si placa motorie (sinapsa neuro-
musculară) prin care se
transmite impulsul motor celulei musculare. Mecanismule care stau la baza miscărilor
sunt de natură
neuromusculară, sunt acte reflexe. Un arc reflex, cel mai elementar, specific impulsului
nervos motor este alcătuit
din: receptori (proprioceptori), cale aferentă (de transmitere a sensibilităŃii
proprioceptive), centrii nervosi
(medulari si supramedulari), căile eferente (motorii) si placa motorie (sinapsa
neuromusculară) prin care se
transmite comanda motorie, efectorilor (muschii). Proprioceptorii se găsesc la nivelul
tuturor organelor aparatului
locomotor ( oase, articulaŃii, muschi), reprezintă elementele materiale ale sensibilităŃii
proprioceptive, sunt deosebit
de numerosi si au funcŃii polivalente, înregistrând modificările cele mai variate: termice,
mecanice, chimice,
osmotice, inclusiv alungirea muschiului si rata acesteia. Împreună cu analizatorii vizual si
acustico-vestibular aduc
o mare contribuŃie în orientare, în modificările de poziŃie si de tonus muscular, fiind
indispensabili în menŃinerea
echilibrului si realizarea corectă a miscărilor.
Rolul cerebelului este deosebit în aceste funcŃii, intervenind în procesele de coordonare
a miscărilor
voluntare si în păstrarea echilibrului. Tot el coordonează colaborarea armonioasă a
muschilor antagonisti, sinergici
si fixatori. Sub controlul cerebelului sunt si viteza de execuŃie, forŃa, amplitudinea,
direcŃia si continuitatea miscării.
Rolul scoarŃei cerebrale este major, la nivelul ei excitaŃiile proprioceptive sunt
transformate în senzaŃii în
urma analizei si sintezei diferitelor impulsuri nervoase. La nivelul ei, se realizează
legătura dintre căile aferente si
cele eferente, apare comanda motorie care va fi transmisă eferent prin:
a) sistemul piramidal (direct sau încrucisat) neuronilor motori alfa din coarnele anterioare
ale măduvei spinării si de aici muschilor, pentru miscările voluntare
b) sistemul extrapiramidal pentru miscările involuntare si automate si pentru reglarea
tonusului, comandă transmisă tot la nivelul motoneuronilor din coarnele anterioare ale
măduvei
spinării. De aceea acesti neuroni motori se mai numesc si “cale finală comună”
(Sherrington)
Placa motorie (sinpsa neuromusculară) este formaŃiunea anatomo-funcŃională prin care
impulsul nervos motor se
transmite celulei musculare prin intermediul mediatorului chimic acetilcolina.
În coarnele anterioare ale măduvei spinării, pe lângă motoneuronii alfa, există si
motoneuroni gamma,
aflaŃi în legătură cu fusurile neuromusculare prin asa numitele bucle gamma prin care se
măreste reactivitatea
motoneuronilor alfa. Buclele gamma sunt interesate în toate activităŃile motorii, fie ele
tonice sau fazice. Prin
modificarea activităŃii lor, se asigură reglarea sensibilităŃii la întinderea fusurilor
neuromusculare, deci se reglează
reflexul miotatic care este suportul tonusului postural.
În miscările voluntare, activitatea gamma precede activitatea alfa. Sistemul piramidal
acŃionează într-o
primă etapă asupra motoneuronului gamma, ceea ce atrage o crestere a reactivităŃii
motoneuronului alfa si numai
într-o a doua fază asupra motoneuronului alfa, producând activitatea motorie.
b) ContracŃia musculară este a doua forŃă interioară care intervine
în realizarea miscării, ca o reacŃie de răspuns la stimulare, prin impulsul nervos.
Motoneuronul alfa primeste toate impulsurile motorii, indiferent de originea lor si când
starea de excitaŃie care
rezultă din această sumaŃie a atins un prag suficient, neuronul reacŃionează stereotip,
trimiŃând un impuls motor
fibrelor musculare pe care le inervează prin terminaŃiile sale. Conform legii ”tot sau
nimic”, fiecare fibră
musculară răspunde printr-o contracŃie totală si eliberează astfel, maximum de energie
de care este capabilă în acel
moment. Întregul muschi se contractă cu intensităŃi variabile, activitate explicabilă prin
două mecanisme: prin
sumaŃie în timp, în legătură cu frecvenŃa cu care se succed impulsurile si prin sumaŃie
în spaŃiu, în legătură cu un
număr din ce în ce mai mare de unităŃi motorii care intră în acŃiune.
ContracŃia musculară reprezintă o manifestare legată de schimbarea elasticităŃii
musculare. Ea se manifestă fie ca o
întărire a muschiului, fie ca o modificare si de tărie si de formă a acestuia. Deosebim mai
multe feluri de contracŃii:
- contracŃii izometrice (statice), sunt contracŃii de întărire a muschiului. Ele produc -
cresterea
volumului si a greutăŃii muschiului (deci a forŃei), prin mărirea cantităŃii de
sarcoplasmă din fibrele
musculare si o redistribuire a nucleilor care din poziŃia marginală devin centrali. Prin
aceste contracŃii
izometrice lungimea muschiului nu se schimbă ceea ce înseamnă abolirea miscării,
asigurarea echilibrului
sau a poziŃiei statice.
- contracŃii izotonice (dinamice), sunt contracŃii de scurtare a muschiului si de
deplasare a
segmentelor, în care se păstrează constantă tensiunea mecanică din muschi pe toată
durata scurtării
lungimii muschiului. Ele produc o crestere minimă a cantităŃii de sarcoplasmă, iar
nucleii îsi păstrează
dispoziŃia marginală.
- contracŃii în alungire care se produc când forŃa care se opune depăseste forŃa
musculară si întinde
muschiul.
4
- contracŃii izokinetice care se realizează cu viteză constantă (izokinetică). Toate
miscările
naturale ale aparatului locomotor, precum si alte numeroase contracŃii obisnuite ale
musculaturii umane nu
au viteză constantă, în primul rând datorită acceleraŃiei din faza de demarare, iar apoi
datorită schimbărilor
de poziŃie în pârghiile lanŃurilor cinematice, schimbări raportate la greutatea proprie
sau la greutatea
deplasată. ContracŃiile izokinetice se pot realiza cu aparate speciale, mai ales pentru
antrenamentele
sportive, care elimină sau limitează acceleraŃiile.
- contracŃii auxotonice în care atât viteza miscării cât si forŃa rezistivă variază
independent, fiind
posibile nenumărate reguli empirice de legătură între ele. Majoritatea miscărilor care se
desfăsoară cu
putere maximă sunt contracŃii auxotone. Se consideră că, practic, toate miscările de
locomoŃie si cele
naturale ale omului sunt auxotone. PuŃinele excepŃii sunt miscările izometrice,
izokinetice, izotonice.
Din punct de vedere biomecanic, în executarea unei acŃiuni musculare, pe lângă
muschiul care execută
miscarea (muschiul agonist) mai intervin si alte grupe musculare cu rol bine definit în
sincronizarea acŃiunilor
musculare. Asfel, deosebim următoarele grupe musculare participante:
1. Agonistul este motorul principal, muschiul care face miscarea.
2. Antagonistul este muschiul care controlează efectuarea continuă si gradată a miscării.
Ex: când
bicepsul se contractă pentru a flecta antebraŃul pe braŃ, în acelas timp se contractă si
tricepsul brahial care
moderează miscarea (legea lui Sherrington).
3. Muschii de fixare susŃin segmentul în poziŃia cea mai utilă si conferă astfel, forŃă
miscării. Ex: o
aruncare nu se poate face numai cu forŃa antebraŃului ci si cu fixarea cotului si a
umărului în poziŃia cea
mai convenabilă.
4. Muschii neutralizatori, ce suprimă miscarea secundară a motorului principal, intervin
după
terminarea miscării, ei sunt de fapt tot antagonisti.
5. Muschii nu acŃionează izolat, ci în lanŃuri musculare.
Ex: a). În miscarea de aplecare a capului,
- întâi pielosul apleacă bărbia
- apoi sterno-cleido-mastoidianul flectează capul
b). Când ne asezăm pe scaun, următorii muschi acŃionează
astfel: - muschii spatelui îndoaie corpul înainte;
- muschii intercostali blochează toracele;
- muschii abdominali trag trunchiul spre bazin;
- psoasul flectează coapsa.
c) Pârghiile osteo-articulare reprezintă cea de a treia forŃă internă care intervine în
realizarea
miscării. Impulsurile nervoase produc contracŃii musculare, care la rândul lor atrag
deplasarea segmentelor osoase
la nivelul inserŃiilor musculare transformând astfel, energia chimică în energie
mecanică. Segmentele osoase asupra
cărora acŃionează muschii se comportă, la prima vedere, ca pârghiile din fizică.
În mecanică, pârghia este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct de sprijin.
Asupra oricărei
pârghii se aplică două forŃe: forŃa activă (F) si forŃa de rezistenŃă (forŃa rezistivă, R).
Fiecare dintre ele acŃionează la
o anumită distanŃă de punctul de sprijin (axa de rotaŃie, fulcrum), formând un moment
al forŃei corespunzător
pentru braŃul forŃei si un moment al rezistenŃei pentru braŃul rezistenŃei. DistanŃa
de la axa de rotaŃie la momentul
forŃei sau al rezistenŃei se numeste braŃul forŃei, respectiv braŃul rezistenŃei.
Pârghiile în mecanică sunt folosite pentru efectuarea unor activităŃi cum ar fi: ridicarea
unei greutăŃi, transportul de
greutăŃi (cu roaba) sau chiar vâslitul.
Tot pârghii sunt si oasele corpului care au axa de rotaŃie în articulaŃii, forŃa activă este
dată de muschi, iar
forŃa de rezistenŃă este dată de greutatea corpului sau a segmentelor sale. Pârghiile au
rolul de a transmite miscarea,
de la muschi si tendoane la sarcina rezistivă, mărind eficienŃa ei.
Aplicând la mecanismul pârghiilor condiŃia de echilibru fundamentală a forŃelor,
constatăm că în stare de
repaus sau de rotaŃie uniformă a pârghiei, fără frecare, momentul forŃei care roteste
pârghia într-un sens este egal cu
momentul forŃei care o roteste în sens contrar. Din raportul care se stabileste între
braŃul forŃei si braŃul rezistenŃei,
rezultă regula de aur a mecanicii: ce se câstigă în forŃă se pierde în viteza de deplasare
si invers.
Folosind pârghiile ca unelte nu câstigăm lucru mecanic, dar aplicăm o forŃă mai mică
pentru învingerea
unei rezistenŃe mai mari.După felul cum se dispun cele două forŃe (activă si de
rezistenŃă) faŃă de punctul de sprijin,
există trei feluri de pârghii:
Pârghii de gradul I
Pârghiile de gradul I sunt pârghiile la care punctul de sprijin este situat între cele două
momente de aplicare
a forŃei si a rezistenŃei; ambele forŃe sunt îndreptate în acelasi sens. (ex: în mecanică
este balanŃa). În corpul
omenesc sunt numeroase: la nivelul articulaŃiei dintre craniu si coloana vertebrală
(atlanto-occipitală), punctul de
sprijin se află în articulaŃie , forŃa activă este dată de muschii cefei, iar rezistenŃa de
greutatea capului. La nivelul
articulaŃiei coxo-femurale (în poziŃie stând) se află punctul de sprijin (axa de rotaŃie),
iar în plan ventral si dorsal
cele două puncte de aplicare a forŃei active si a forŃei de rezistenŃă.
5
In corpul omenesc toate pârghiile de gradul I au braŃe inegale, de aceea si forŃele care
le echilibrează sunt
inegale. Astfel, la craniu, braŃul forŃei este mai scurt decât cel al rezistenŃei,
musculatura cefei care-l manevrează
este mai dezvoltată decât musculatura ventrală a gâtului, care mânuieste un braŃ mai
lung. Pârghiile de gradul I sunt
pârghii de echilibru.La pârghiile de gradul II si III, cele două forŃe au direcŃii contrarii,
iar punctul de sprijin se află
la unul din capetele pârghiei.
Pârghii de gradul II
Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt, forŃa la
celălalt capăt, iar
rezistenŃa între ele, de ex: roaba, sau ridicarea unei greutăŃi mari cu o rangă de fier. În
corpul omului acest gen de
pârghii este contestat; majoritatea autorilor admit că ar exista un singur exemplu, la
articulaŃia talocrurală, în poziŃia
- stând pe vârfuri, unde punctul de sprijin este în vârful piciorului, forŃa se exercită pe
calcaneu de către muschii
care acŃionează tendonul lui Achile, iar rezistenŃa este dată de greutatea corpului care
se transmite acestei pârghii
prin oasele gambei. Acestea sunt pârghii de forŃă.
Pârghii de gradul III
Pârghiile de gradul III sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt al pârghiei,
rezistenŃa la celălalt
capăt, iar forŃa intre acestea. Ex: pedala tocilarului, clestele de cărbuni. În corpul
omenesc, acest gen de pârghii este
foarte răspândit. Ele acŃionează cu pierdere de forŃă si câstig de deplasare. Ex:
articulaŃia cotului, unde punctul de
sprijin este în articulaŃie, rezistenŃa la celălalt capăt (dată de greutatea antebraŃului si a
mâinii), iar forŃa este între
ele (dată de muschii flexori ai antebraŃului pe braŃ). Acestea sunt pârghii de viteză.
Principalii muschi care acŃionează ca forŃe active, pe pârghii de gradul III sunt
mentionaŃi in tabelul urmator:
Nr. Crt Muschiul sectiunea orientativa (cm2)
1 Gluteus maximus 58
2 Soleus 47
3 Vastus lateralis 41
4 Diaphragm 36
5 Levitor scapulae 35
6 Levator scapulae 35
7 Subscapularis 20
8 Triceps brahii longus 14
9 Flexor digitorum profundus 10
Dar acŃiunea muschiului nu se execută numai cu scopul mobilizării pârghiilor osoase.
Prin tonusul sau prin
contracŃia lor voluntară, muschii reprezintă unul din principalele mijloace de unire si de
contenŃie ale segmentelor
osoase articulate. După paralelogramul forŃelor, forŃa unui muschi se descompune în
două componente: una
musculară si alta articulară, de menŃinere a suprafeŃelor osoase. Deci o parte din forŃa
musculară se consumă pentru
realizarea contracŃiei propriu-zise, iar altă parte, pentru menŃinerea “în contact” a
suprafeŃelor articulare.
2) ForŃele externe implicate în realizarea miscării
a) forŃa gravitaŃiei – este manifestarea unei legi universal valabile în natură. În
conformitate cu legea atracŃiei
universale, pământul atrage corpurile si în acelasi timp este atras si el de acestea. În
condiŃii normale, atrage
continuu spre sol corpul si segmentele sale care nu scapă acŃiunii legii gravitaŃiei
universale. Pământul fiind turtit la
poli (polii sunt deci mai aproape de centrul pământului), forŃa gravitaŃiei va fi mai mare
la poli decât la acuator. La
poli, forŃa gravitaŃiei este maximă, iar la ecuator, minimă. ForŃa gravitaŃiei
acŃionează totdeauna vertical de sus în
jos. Împotriva ei, forŃele interne cumulate acŃionează exact în sens invers, de jos în sus.
ForŃa superioară de miscare
care încearcă să învingă forŃa gravitaŃiei este săritura. Înainte de a face săritura, corpul
se adună, si îsi concentrează
forŃele. Învingerea ei presupune un mare consum de energie. Numai în imponderabilitate
acŃiunea forŃei
gravitaŃionale este anihilată si în acest caz contracŃia musculară se realizează cu o
forŃă egală cu forŃa absolută de
contracŃie.
b) greutatea corpului acŃionează întodeauna vertical, de sus în jos asupra centrului de
greutate al corpului sau al
segmentului. Valoarea acestei forŃe este legată de volumul, lungimea, densitatea
segmentului care se deplasează sau
de numărul segmentelor angajate în miscare.
c) presiunea atmosferică reprezintă indirect tot o formă de acŃiune a forŃei
gravitaŃionale. Ea apasă asupra
corpului cu o intensitate variabilă în funcŃie de viteza de deplasare. Ex: în repaus, asupra
corpului omenesc
acŃionează o presiune atmosferică de peste 20.000 kg. ArticulaŃia coxofemurală are o
suprafaŃă de 16 cm2.
Cavitatea ei articulară reprezintă un spaŃiu virtual si este vidă. Presiunea atmosferică
acŃionează asupra ei cu
16,537 kg. Greutatea membrului inferior este de 9-10 kg. Presiunea atmosferică poate
menŃine singură capul
femural în cavitatea cotiloidă chiar după secŃionarea tuturor muschilor periarticulari.
AcŃiunea presiunii
atmosferice asupra corpului este compensată de presiunea internă a marilor cavităŃi, care
are valori identice cu cele
ale presiunii atmosferice.
d) rezistenŃa mediului este cea a mediului extern în care se
6
desfăsoară exerciŃiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât si în apă. De aceea
segmentele corpului
omenesc sau corpul în întregime vor trebui să învingă rezistenŃa acestora. Ea depinde de
mărimea suprafeŃei
frontale pe care corpul o opune mediului.
e) inerŃia este forŃa care tinde să prelungească si să susŃină o
situaŃie dată. Astfel, un corp în repaus tinde să rămână în repaus, iar un corp în deplasare
tinde să se deplaseze în
continuare.
f) forŃa de reacŃie a suprafeŃei de sprijin (reazem) este statică
atunci când corpul este imobil si este egală cu greutatea statică a corpului si este dinamică
atunci când corpul este
în miscare si este egală cu greutatea statică a corpului plus inerŃia.
g) forŃa de frecare este proporŃională cu greutatea corpului (G) care alunecă pe o
suprafaŃă de sprijin si cu
coeficientul de frecare (K). F = G * K ForŃele interne si externe sunt indisolubil legate
între ele si în continuă
interacŃiune. Întreaga activitate a omului se desfăsoară cu ajutorul acestor forŃe, în care
rolul hotărâtor îl are
contracŃia musculară dirijată de scoarŃa cerebrala

Cupluri si lanŃuri cinematice

Mecanismele activităŃii neuromusculare pentru asigurarea posturală si a miscărilor sunt

foarte complexe
din cauză că, articulaŃiile corpului formează cupluri si lanŃuri cinematice care permit
mai multe grade de libertate.
Cuplul cinematic este format din două segmente articulate mobil, de ex: braŃul si
antebraŃul, coapsa si gamba.
LanŃul cinematic se constituie dintr-o însiruire de mai multe segmente articulate mobil,
capabile să execute
numeroase miscări, fie proprii fiecărui cuplu cinematic în parte, fie mai multor cupluri
care intră în compunerea
lanŃului cinematic. Deosebim două feluri de lanŃuri cinematice: deschise si închise.
LanŃul cinematic deschis reprezintă o însiruire de cupluri cinematice articulate între ele,
având o extremitate liberă.
Ex: membrul superior în aruncare, sau membrul inferior când loveste mingea acŃionează
ca lanŃuri cinematice
deschise.
LanŃul cinematic închis se formează atunci când extremitatea (mâna sau piciorul) se
sprijină pe sol sau pe un
aparat. Ex: în poziŃia atârnat sau atârnat cu sprijin, membrul superior este un lanŃ
cinematic închis, iar în poziŃia
stând, membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic închis.
Grupe si lanŃuri musculare După cum am văzut, cuplurile si lanŃurle cinematice sunt
formate din pârghii
osoase articulate mobil. Ele au ca organe de miscare muschii striaŃi dispusi în jurul
articulaŃiilor.
Grupa musculară este formată din mai mulŃi muschi care mobilizează un cuplu
cinematic si este
reprezentativă pentru fiecare grad de libertate al acestuia; ex: la articulaŃia cotului care
are un grad de libertate,
există două grupe musculare: a flexorilor si a extensorilor, care actionează concomitent,
acŃiunea lor inversându-se.
Când unii sunt agonisti (flexorii), alŃii (extensorii) sunt antagonisti, iar articulaŃia
acŃionează ca o pârghie de gradul
III ( de viteză).In extensie, extensorii sunt agonisti, flexorii fiind antagonisti, articulaŃia
acŃionează ca o pârghie de
gradul I (de sprijin).La articulaŃiile cu mai multe grade de libertate, există mai multe
grupe musculare; ex: la
articulaŃia coxofemurală sunt sase grupe musculare: a flexorilor, a extensorilor, a
abductorilor, a adductorilor, a
rotatorilor mediali si a rotatorilor laterali.
LanŃurile musculare sunt o înlănŃuire de grupe musculare cu acŃiune sinergică sau
antagonistă.
Caracteristic lanŃurilor musculare este modalitatea foarte variată de legătură funcŃională
ce se stabileste între
diferitele grupe musculare. PuŃine sunt miscările complexe care să fie efectuate de
acelasi lanŃ muscular, deoarece
pentru fiecare variaŃie a miscării se adaugă alte componente ale miscării. Exemplu de
lanŃ muscular care intervine
constant în miscările de impulsie de la sol, caracteristice mersului, alergării, săriturii este
lanŃul triplei extensii,
format din contracŃia concomitentă a muschilor extensori ai coapsei pe bazin, ai gambei
pe coapsă si a flexorilor
plantari. Alt exemplu: pentru lovirea mingii de fotbal, lanŃul muscular este format din
flexorii coapsei pe bazin,
extensorii gambei pe coapsă si flexorii dorsali ai labei piciorului.
În funcŃie de modul în care se grupează în jurul articulaŃiilor, muschii îndeplinesc roluri
diferite; ei pot fi
agonisti, sinergici sau antagonisti.
Muschii agonisti execută aceeasi miscare: de flexie, extensie, abducŃie adducŃie etc., în
această categorie
intră puŃini muschi deoarece majoritatea muschilor produc sau pot participa la mai multe
categorii de miscări.
Muschii sinergici îndeplinesc în comun anumite miscări, dar fiecare în parte poate
efectua acŃiuni diferite.
Din însumarea lucrului lor mecanic rezultă miscarea respectivă. Ei neavând aceeasi
direcŃie de tracŃiune, joacă si
rolul de orientare a miscărilor, de reglare a direcŃiei miscării în cadrul miscărilor
complexe ale lanŃurilor
7
cinematice. Ex: marele pectoral si marele dorsal în miscarea de coborâre a centurii
scapulare si marele pectoral,
marele dinŃat si scalenii acŃionează sinergic la ridicarea coastelor.
Muschii antagonisti execută miscări opuse în articulaŃiile pe care le mobilizează. Ei
sunt consideraŃi
principala frână a miscărilor. În cazul când acestia nu au timp suficient să amortizeze
miscarea datorită rapidităŃii
cu care se execută, solicitarea se transmite ligamentelor si capsulei articulare care pot
suferi traumatisme. Dar, ei
trebuie priviŃi si ca o adaptare în scopul realizării unei reglări cât mai fine si mai precise
a acŃiunilor. Adaptarea
apare si se dezvoltă în antrenament, fiind dependentă si controlată de scoarŃa cerebrală.
Principalele lanŃuri musculare ale corpului
Asigurarea posturală si miscările corpului sunt efectuate de către musculatura dispusă în
jurul articulaŃiilor
sub formă de grupe musculare si lanŃuri. Cum majoritatea miscărilor omului sunt
complexe, există întotdeauna o
îmbinare între activitatea dinamică cu elemente de activitate statică.
Astfel, când se execută o miscare împotriva gravitaŃiei, cum ar fi: respiraŃia, flexia
coapsei pe bazin, flexia
cotului, a genunchiului, grupele musculare agoniste în aceste articulaŃii dezvoltă o
acŃiune de învingere, iar cele
antagoniste o acŃiune de cedare. Dacă miscarea se produce în acelas sens cu forŃa de
gravitaŃie, ca la flexia coloanei
vertebrale, expiraŃie, extensia coapsei din poziŃie de flexie, grupele musculare
antagoniste sensului miscării execută
miscarea printr-o acŃiune de cedare , iar cele ce acŃionează în acelasi sens cu miscarea
participă în mod pasiv.
LanŃurile musculare ale trunchiului execută activitatea în funcŃie de mobilitatea
coloanei vertebrale.

Reg.coloanei Flexie Extensie Inclinări Răsucire

vertebrale laterale
Reg.cervicală 70 60 30 70
Reg. dorsală 50 55 100 40
Reg. lombară 40 30 35 5
Miscări globale 160 145 165 120

Pe fata dorsală a trunchiului se află cele două lanŃuri musculare puternice ale
extensorilor coloanei
vertebrale, care prin direcŃia multiplă a muschilor sanŃurilor vertebrale participă la toate
miscările coloanei; astfel,
sistemul interspinos execută extensia, sistemul intertransvers înclinările laterale, sistemul
transversospinos rotaŃia
de partea opusă, iar sistemul spinotransvers rotaŃia de aceeasi parte. Când lucrează în
acelasi sens cu gravitaŃia,
muschii sanŃurilor vertebrale asigură flexia printr-o contracŃie de cedare. În miscările
de răsucire a coloanei,
lanŃurile musculare ale sistemului transversospinos si spinotransvers se continuă pe faŃa
ventrală a trunchiului cu
muschii oblici ai pereŃilor abdomonali.
Pe faŃa ventrală a trunchiului pe lângă cele două lanŃuri musculare verticale ale
drepŃilor abdominali,
antagoniste muschilor extensori ai coloanei vertebrale, există două lanŃuri musculare
puternice oblice, care se
întretaie, formând cu cele oblice ale feŃei dorsale a trunchiului niste lanŃuri spirale.
Astfel, lanŃul muscular al
oblicului extern dintr-o parte se continuă cu direcŃia fibrelor oblicului intern de partea
opusă, iar în partea dorsală a
trunchiului cu sistemul transversospinos de aceeasi parte.În general, pentru efectuarea
miscării de răsucire, grupele
musculare ale trunchiului formează două spirale care îl încercuiesc de la apofiza mastoidă
până la bazin si toŃi
muschii care au fibrele paralele cu direcŃia spiralei vor fi sinergici în miscarea de
răsucire la dreapta sau la stânga a
trunchiului.
LanŃurile musculare ale trunchiului se continuă cu cele ale membrelor superioare si
inferioare, solidarizând
astfel întreg corpul în executarea miscărilor sau asigurarea poziŃiilor.
LanŃurile musculare ale membrelor superioare sunt capabile să asigure la om cele mai
precise si mai
complexe miscări care s-au perfecŃionat în procesul muncii, astfel:
a) Miscarea de prindere (de apucare) si de apropiere a membrelor superioare de
trunchi, ex: prinderea
adversarului la lupte este asigurată de lanŃul muscular al flexorilor degetelor, de flexorii
carpului, ai cotului, de
pronatorii antebraŃului si adductorii braŃului. Apropierea de trunchi o fac muschii
pectorali si dorsalul mare,
înlănŃuind trunchiul atât ventral (pectoralii mari) cât si dorsal (marele dorsal si marele
rotund).
b) Miscarea de împingere se execută de regulă cu participarea trunchiului care o
amplifică si a membrelor
inferioare care fixează corpul de sol. Ex: la ridicarea halterei, lanŃul muscular care sigură
ridicarea înaltă a braŃului
(elevaŃia) este format din muschii care basculează lateral scapula (marele dinŃat si
trapezul), abductorii în articulaŃia
scapulohumerală (deltoidul si supraspinosul) si extensorii cotului; la nivelul mâinii se
produce o blocare în flexie.
c) Miscarea de lovire este asociată de regulă cu miscări de răsucire a trunchiului.
Participă lanŃul muscular care
basculează lateral scapula, anteductorii centurii scapulare si ai humerusului, extensorii
cotului, flexorii carpului si
ai degetelor.
d) Miscarea de aruncare adică o impulsie energică a membrului superior, amplificată de
miscările trunchiului cu
participarea membrelor inferioare pentru sprijin.
8
e) Miscarea de sprijin superior (atârnat) cu: flexorii degetelor (care depun o activitate
statică de menŃinere),
grupele musculare antagoniste (flexorii si extensorii) ale articulaŃiei radiocarpiene si ale
cotului, anteductorii si
retroductorii humerusului, iar la nivelul centurii scapulare, muschii care execută bascula
medială (romboizii,
pectoralul mic si ridicătorul scapulei) care depun o activitate de menŃinere.
f) Miscarea de sprijin inferior (stând pe mâini) cu muschii basculei mediale a scapulei
(romboizii, pectoralul mic
si ridicătorul scapulei) care depun o activitate statică de menŃinere, restul musculaturii
membrelor superioare
formează două lanŃuri antagoniste, care fixează articulaŃiile (activitatea statică de
fixare).
LanŃurile musculare ale membrelor inferioare
FuncŃia de susŃinere a corpului în poziŃie verticală precum si mersul biped au dus la o
dezvoltare puternică
a musculaturii, pentru a corespunde efortului sporit. La acestea s-au adăugat si funcŃii de
coordonare nervoasă a
echilibrului corpului în diferite poziŃii si în executarea miscărilor.Modificări
substanŃiale a suferit laba piciorului
prin dispunerea sub formă de boltă dublă a pieselor scheletice ce o compun. Laba
piciorului este solicitată cel mai
mult în efortul static de asigurare a poziŃiilor corpului. Ea are si o mobilitate destul de
mare, care creste cu cât este
solicitată mai mult în activitatea sportivă. În articulaŃia talocrurală sunt posibile doar
flexia plantară (ridicarea pe
vârfuri) si flexia dorsală (ridicarea pe călcâie). În celelalte articulaŃii sunt posibile
miscări de supinaŃie, îmbinate cu
o usoară adducŃie si de pronaŃie îmbinate cu o usoară abducŃie.În flexia plantară, laba
piciorului acŃionează ca o
pârghie de gradul I, unde punctul de sprijin este articulaŃia talocrurală, braŃul forŃei
este perpendiculara coborâtă din
axul de miscare pe direcŃia de tracŃiune a tricepsului sural si este mai mic decât braŃul
rezistenŃei care este
perpendiculara coborâtă din axul de miscare pe direcŃia reacŃiei reazemului, care se
aplică pe capetele
metatarsienelor. De aceea, miscarea se face cu pierdere de forŃă, dar cu câstig de viteză.
Laba piciorului
acŃionează si ca pârghie de gradul II, atunci când luăm în considerare ceilalŃi muschi
flexori plantari: tibialul
posterior, fibularii, flexorul lung al degetelor si flexorul propriu al halucelui, care se
inseră pe faŃa plantară a labei
piciorului. BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei; în plus, unghiul de
tracŃiune al muschilor este ascuŃit
si din această cauză avem o pierdere de forŃă si un câstig de viteză, ceea ce favorizează
viteza în cazul miscării de
impulsie.În alcătuirea lanŃurilor musculare ale membrelor inferioare apare dispunerea
flexorilor si extensorilor sub
forma a două lanŃuri antagoniste, la care participă câte trei grupe de muschi, motiv
pentru care ele au fost numite
lanŃul triplei flexii si al triplei extensii.
LanŃul muscular al triplei flexii este format din grupele musculare ale: flexorilor
coapsei pe bazin
flexorilor gambei pe coapsă
flexorilor dorsali ai labei piciorului
(care fac ridicarea pe călcâie)
LanŃul muscular al triplei extensii este format din grupele musculare ale:
extensorilor coapsei pe bazin
extensorilor gambei pe coapsă
flexorilor plantari
Specificul staŃiunii bipede a impus la om o dezvoltare considerabilă a lanŃului triplei
extensii, încât raportul
dintre greutatea muschilor extensori si flexori este de 2 : 1 la membrul inferior si de 1 : 1
la membrul superior, ceea
ce demonstrează participarea mai puternică a lansului triplei extensii la asigurarea staticii
si dinamicii corpului
omenesc
LanŃurile musculare ale membrelor inferioare îndeplinesc importante funcŃii statice,
precum si diferite miscări.
a. miscarea de impulsie este întâlnită în mers, alergare, sărituri si este îndeplinită de
lanŃul muscular al
triplei extensii; concomitent acŃionează musculatura care asigură fixarea segmentelor
pentru păstrarea
echilibrului.
b. amortizarea prin care se frânează viteza miscării respective; este
efectuată tot de lanŃul triplei extensii (ca la impulsie) cu deosebirea că la impulsie se
depune o
activitate dinamică de învingere, iar la amortizare o activitate dinamică de cedare, care
anihilează
treptat forŃa reacŃiei reazemului. Membrele inferioare se comportă la aterizare ca niste
resorturi
elastice datorită contracŃiei lanŃului triplei extensii; în aterizare gresită rolul de resort
elastic este
micsorat sau suprimat si pot interveni accidente, uneori foarte grave.
c. miscarea de lovire cu membrele inferioare (fotbal) este asigurată de flexorii coapsei pe
bazin,
extensorii gambei si flexorii dorsali ai labei piciorului
d. asigurarea staŃiunii (posturale) se efectuează printr-o contracŃie statică a
musculaturii, în care rolul
principal îl are lanŃul triplei extensii, la care participă si muschii adductori ai coapsei,
care acŃionează
asupra lanŃului cinematic închis, reprezentat prin cele două membre inferioare si bazin.