Efectele biologice ale unor factori mecanici: echilibrul corpului in pozitie

verticala

In pozitia verticala, corpul uman este intr-un echilibru stabil, conditiile acestui
echilibru al intregului corp fiind dat de echilbrul capului, al trunchiului si al
membrelor.
Echilibrul capului: Verticala centrului de greutate trece prin fata articuletiei
occipitalo- atlantoide, capul avand nevoie de contractia muschilor cefei pentru a-si
putea mentine echilibrul vertical
Echilibrul coloanei vertebrale: Vertebrele isi mentin pozitia una deasupra celeilalte cu
ajutorul muschilor intervertebrali si ai spatelui, in zona cervicala si dorsala, iar pentru
regiunea lombara, echilibrul este mentinut cu ajutorul muschilor abdominali.
Echilibrul trunchiului: Acesta se sprijina pe capetele celor doua femururi, echilibrul
acestui segment fiind realizat de ligamentul iliofemural, muschiul psoasiliac si
tensorul fasciei lata care trag bazinul spre inainte.
Echilibrul coapselor pe tibie: epifizele distale ale femuruluise sprijina pe tibie prin
intermediul meniscurilor, echilibrul fiind asigurat de muschii gemeni si ligamentele
meniscurilor.
Echilibrul gambei pe picior: Verticala CG al intregului corp trece prin fataarticulatiei
tibiotarsiene, echilibrul fiind asigurat de tricepsul sural si muschii gambei.

Sistemul osos si sistemul muscular

Oasele corpului se pot grupa:

 Oase scurte: oasele craniului , oasele tarsiene;
 Oase lungi: humerus, radius, cubitus femur, cu o structura compusa din
corp -diafiza si doua extremitati – epifize;
 Oase late: oasele bazinului, sternul, omoplatul;

Structura osului
1/3 apa si 2/3 substante minerale:fosfor, carbonat de calciu, colagen
Mineralele asigura rezistenta la compresiune, substantele proteice asigura rezistenta
la tractiune.

Articulatiile
Reprezinta jonctiunea intre doua sau mai multe oase si sunt de trei tipuri:
- Sinartrozele (articulatii imobile)
- Amfiartrozele (semimobile)
- Diartrozele (mobile, cu cavitate articulara)
Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu urmatoarele caracteristici
functionale:
- Rezistenta la compresiune
- Elasticitate ( cu participare la absorbtia socurilor, impiedica uzura suprafete
articulare)
- Distributia uniforma a sarcinilor
- Durabilitate
Cartilajul articular normal prezinta doua functii mecanice:
 Transmiterea greutatii de la un os la celalalt
 Asigurarea unei suprafete autolubrefiante, netede in interiorul articulatiei
Rezistenta osului este crescuta de frecventa si intensitatea solicitarilor articulare care
intensifica activitatea de sinteza prin refacerea tesutului.
Aceeasi rezistenta poate fi diminuata in conditiile unei imobilizari articulare sau
scaderea incarcarii articulare care duc la degradarea tesutului.

Biomecanica articulara

Se pot descrie trei tipuri de miscari ale articulatiilor, care se pot combina intre ele,
ducand la miscari complexe la nivelul articulatiilor mobile:

1. Rularea – este realizata in miscare, cand puncte noi de pe suprafata unui os

intra in contact mereu cu puncte noi de pe suprafata celuilalt os;
2. Alunecarea – miscarea efectuata intercapsular, caracterizata prin deplasarea
unei suprafete pe o alta;
3. Rotatia – mobilizarea unui segment in raport cu altul, in jurul unei axe ( de
rotatie);
Biomecanica activitatii musculare:
Biomecanica umana utilizeaza ca unitate functionala de baza muschiul scheletic
care, prin contractie, transforma energia chimica in energie mecanica. Muschii
contribuie la mobilizarea diferitelor segmente ale corpului si la mentinerea acestuia in
ortostatism, energia mecanica dezvoltata putand fi utilizata pentru a deplasa un obiect
sau pentru a efectua un lucru mecanic in cazul mersului, sariturilor, alergarii.

Biomecanica musculara studiaza diferitele tipuri de miscari si traiectorii ale

muschilor, adaptarea lor functionala la tipul de activitati si fortele angajate in aceste
actiuni.
Dupa rolul lor, muschii pot fi:
 Agonisti – care efectueaza miscarea( ridicarea unei greutati, flexia antebratului
pe brat)
 Antagonistii – care se opun muschilor agonisti
 Neutralizatori - care neutralizeaza un muschi sau o componenta care nu se
doreste a fi folosita in efectuarea unei miscari
 Fixatori – imobilizeaza anumite segmente
Tipuri de contractii musculare:

- Izotonică - lungimea mușchiului variază, iar tensiunea rămâne constantă; mușchii

realizează lucru mecanic. Aceste contracții sunt caracteristice majorității
mușchilor scheletici; (ridicarea unei greutati) neizotonica (intinderea unui resort)

- Izometrică - lungimea mușchiului rămâne neschimbată, dar tensiunea creste

foarte mult. Mușchiul nu prestează lucru mecanic extern; toată energia chimică
se pierde sub formă de căldură și lucru mecanic intern. Exemplu: susținerea
posturii corpului, a unui obiect

- Auxotonică - variază și lungimea și tensiunea mușchiului.

- Tetanica - contracţia musculară normală sub forma unei secuse unice care apare
ca rezultat al aplicării unei succesiuni de stimuli asupra muşchiului (musculatura
oculara 350 stimuli/secnda)

Caldura disipata de muschi este:

 Caldura de repaus
 Caldura de contractie
 Caldura de relaxare
 Caldura de restabilire ( restabilirea ATP-ului)

Biomecanica coloanei vertebrale:

Alcatuita din 33-35 de vertebre si 23 de discuri intervertebrale, coloana vertebrala

este structura care contribuie esentialin mentinerea pozitiei verticale a corpului uman.
Coloana vertebrala prezinta 2 subansamble:
 Coloana corpurilor vertebrale si a discurilor intervertebrale, anterior cu suport
pasiv
 Coloana arcurilor vertebrale, posterior, cu suport activ, contribuie la miscarea
coloanei in toate cele trei planuri anatomice

Curburile coloanei vertebrale au urmatoarele roluri:

 Mentinerea ortostatismului
 Absorbtia socurilor
 Cresterea rezistentei la incovoiere

Pozitiile patologice ale coloanei vertebrale :

 Cifoza toracala: reprezinta exagerarea curburii coloanei vertebrale toracale in
plan sagital (T2-T12)
 Lordoza lombara: exagerarea curburii coloanei vertebrale lombarea in plan
sagital (T12 la jonctiunea lombosacrala)
  Scolioza: deformarea in plan frontal a coloanei vertebrale toracale sau lombare.

Fiecare formatiune anatomica a segmentului motor, care include structuri vertebro -

costale, musculare, vasculo – nervoase are un rol important in miscarile din dferite
planuri:
 Corpul vertebrei – rol static, transmiterea sarcinilor;
 Discul intervertebral – prin deformare, rol de amortizor;
 Ariculatiile interapofizare – miscarea in toate cele 3 planuri anatomice
 Ligamentele – sustinere si stabilizare a coloanei
 Nervii spinali si arterele – formarea arcului reflex
 Muschii unu segment – muschi scurti, inserati pe 2 vertebre adiacente,
intertransversali, interspinosi, rotatori, multifizi

Biomecanica membrelor

Biomecanica articulatiei umarului

Centura scapulara este structura care leaga membrele superioare de trunchi.

Articulatiile centurii scapulare sunt:
- Articulatia sterno-claviculara (diartroza);
- Articulatia acromio-claviculara (artrodie);
- Articulatia scapulo-toracica (nu este o articulatie propriu-zisa, omoplatul se
sprijina pe torace cu ajutorul claviculei);
- Articulatia scapulo-humerala cea mai mobila articulatie din organismul uman.

Articulatia scapulo-humerala are trei grade de libertate si executa urmatoarele

miscari:
- Abductia
- Adductie
- Anteductie
- Retroductie
- Rotatie interna si rotatie externa
- Circumductie

Biomecanica cotului
Articulatia humero-cubito-radiala este o trohleartroza, cu un singur grad de libertate,
permitand doar miscarile de flexie (antebrat pe brat) si extensie (indepartarea
antebratului de brat, prin marirea unghiului dintre acestea)

Biomecanica incheieturii mâinii si a mâinii

La nivelul incheieturii mâinii se pot face miscari de flexie, extensie, adductie,

abductie, circumductie de mica amplitudine
La nivelul degetelor II, III, IV, V se pot executa miscari de flexie, extensie, inclinare
laterala si circumductie.
La nivelul policelui, miscarile sunt de flexie,extensie,adductie, abductie, opozitie.

Biomecanica articulatiei soldului

Centura pelvina (bazinul) reprezinta legatura intre coloana vertebrala si membrele

inferioare, avand rol de a transmite greutatea corpului spre membrele inferioare si de
sustinere a organelor interne.
Este o articulatie rigida cu miscari minime:
- Miscarea de nutatie
- Miscarea de contranutatie

Biomecanica articulatiei genunchiului

Este o articulatie mobila care lega coapsa de gamba cu un singur grad de libertate si
care executa urmatoarele miscari:
- Flexia si extensia gambei pe coapsa
- Rotatie interna si rotatie externa
- Inclinare laterala cu amplitudine forte redusa

Rolurile meniscurilor:
- Umplerea spatiului dintre suprafata curba a diafizei distale a femurului si
suprafata plana a tibiei
- Centreaza sprijinul femurului pe tibie in cursul miscarilor
- Lubrefiaza suprafetele articulare
- Rol de amortizor al socurilor
- Minimizeaza frecarile dintre extremitatile osoase
Rolurile rotulei:
- Asigurarea mobilitatii genunchiului in miscarile de flexie si extensie
- Mareste bratului de parghie al muschiului cvadriceps, usurandu-i activitatea

Biomecanica gleznei si piciorului

Cu ajutorul gleznei, piciorul poate executa miscarea de flexie si extensie, abductie,
adductie, rotatie externa, interna si circumductiei.
Degetele efectueaza miscari de flexie si extensie.

Elemente de hemodinamica
Este stiinta care studiaza fenomenele fizice ale circulatiei sangelui.Inima este o
pompa musculara care pompeaza sange in organism prin contractii ritmice in vasele
de sange de diametre diferite, mai mult sau mai putin elastice. Inima pulseaza de 60-
100 ori/minut, bataile inimiisunt accelerate de miscare, de temperatura ridicata sau de
starea fiziologica.
Este constituita din 2 pompe:
- Pompa dreapta (atriul si ventricul drept) pompeaza sangele incarcat cu CO2 din
corp spre plamani
 - Pompa stanga 9atriul si ventricul stang) preia sangele incarcat cu O2 de la
plamani si il pompeaza in corp

Fiecare pulsatie a inimii consta in 3 faze:

1. Sistola atriala
2. Sistola ventriculara
3. Diastola

Biofizica sangelui in starile patologice

Cresterea vascozitatii sanguine – un numar anormal de leucocite (leucemii) sau de

proteine plasmatice (inflamatii), intoxicatii cu CO2;
Cresterea hematocritului – deshidratare si poliglobulie;
Scaderea vascozitatii sanguine – caracteristica in anemii,pierderi de sange, consum
excesiv de lichide, hiperglicemie;
Modificarea dimensiunilor inimii – consecinta a presiunii marite a sangelui;
Ingustarea peretilor vasculari – depozitarea colesterolului in interiorul vaselor de
sange, diminuand diametrul vaselor.

Cateterizarea cardiaca: angiografia si angioplastia

Cateterul = un tub de teflon sau polietilena, cu diametrul de 1-10mm, cu capul

rotunjit si flexibil, pentru a permite alunecarea prin vasele de sange, care se umple cu
solutie de heparina-salina, el fiind fixat penru o perioada de timpmai mare intr-o
artera periferica.

Angiografie = radiografie a vaselor de sange pentru studierea vaselor arteriale,

folosindu-se injectarea cu substanta de contrast printr-un cateter, debitul de sange
fiind vizualizat prin fluoroscopie
Angioplastie = metoda nechirurgicala pentru tratamentul stenozelor arterelor
coronare care consta in pozitionarea unui cateter balon in interiorul sectiunii ingustate
a unei artere, prin umflarea balonului de la capatul cateterului se largeste sectiunea
ingustata si se deschide artera, mentinandu-se cu ajutorul unui stent.

TOMA CAMELIA
GRUPA G3
AN I