Coreea de Sud

Denumirea oficială: Republica Coreea (Tehan Minguk), Republic of Korea.

Fie ca o numim "Tara diminetilor linistite" sau "dinamica Coreea", un lucru este cert: Coreea de
Sud, tara aflata in prima linie a tehnologiei de varf, are inca spiritul unui stat cu o lunga istorie, o
tara unde traditiile ancestrale, cum ar fi mostenirea confucianista datand din timpul dinastiei
Joseon, continua sa prospere si sa coabiteze cu societatea ultra-moderna.

Coreea de Sud (Republica Coreea) stat suveran din Asia de Est, ocupa partea sudica a
Peninsulei Coreene, avand capitala la Seul - oras considerat a doua metropola din lume ca
marime. Teritoriul actual al Coreei a cunoscut forme de organizare statala din vechi timpuri,
primul stat atestat documentar fiind Regatul Goryeo in anul 918. Coreea de Sud s-a separat de
Coreea de Nord in 1948, divizare materializata in 1953 la sfarsitul unui sangeros razboi.
Pozitionarea geostrategica a trezit interesul altor state asiatice conducand la multe invazii
chinezesti ori japoneze, insa niciuna nu a reusit sa-i ingroape identitatea nationala.
Totul in Coreea se centreaza pe Seul, unul dintre cele mai mari orase din lume, ce se intinde
peste colinele din preajma Raului Han. Averea dobandita de Seul, gratie dezvoltarii economice
fenomenale din anii ’70, a adus cu ea o diversitate care ar fi fost de neimaginat chiar si cu un
deceniu in urma.
Desi acest adevarat Megalopolis este unul dintre cele mai mari hub-uri tehnologice ale lumii, el
este, de asemenea, si o Mecca istorica si culturala, fiind capitala tinutului de mai bine de 600 de
ani. Seul este un adevarat oras cu doua fete, cu zgarie-nori ce se profileaza pe linia orizontului si
palate regale inscrise in Patrimoniului Mondial UNESCO.
Coreea de Sud ofera mai mult decat sa satisfaca pofta unei societati de consum. Facand abstractie
de panorama urbana vizitatorul se poate bucura de o bogatie uimitoare de peisaje naturale si
atractii culturale. Explorati parcurile nationale Hallasan si Seoraksan, vizitati temple buddhiste
din Gyeongju, relaxati-va pe plajele din Busan sau din Insula Jeju, alunecati cu schiurile pe
pantele inzapezite ale muntelui Gangwon-do, admirati campiile verzi acoperite de orezarii, sau
participati la Festivalul anual al noroiului din Daecheon si veti intelege atunci de ce Coreea de
Sud este pe nedrept exclusa din coroana atractilor turistice ale Asiei. Si nu in ultimul rand,
Coreea nu ar fi Coreea fara mancarurile sale remarcabile, la fel de variate ca si tara insasi.
După înfrângerea Japoniei, în 1945, Coreea a fost divizată în două zone de ocupaţie militară:
sovietică şi americană, la nord şi, respectiv, la sud de paralela 38˚. În urma eşecului tratativelor
sovieto-americane privind crearea unui stat coreean unit, liber şi independent, în mai 1948, în
sudul Coreei au avut loc alegeri în baza cărora, la 15 august 1948, a fost proclamată Republica
Coreea. Rhee Syngman a devenit primul preşedinte al ţării. La 9 septembrie 1948, în Nord, a fost
proclamată Republica Populară Democrată Coreeană, sub conducerea lui Kim Il Sung/Kim Ir
Sen. La 25 iunie 1950, s-a declanşat războiul inter-coreean (1950-1953), la care au participat
SUA şi alte 15 state (în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU) de partea Coreei
de Sud, iar China a intrat în război, cu trupe de „voluntari”, de partea Coreei de Nord. Un Acord
de Armistiţiu a fost semnat la 27.07.1953, la Panmunjom, de către SUA (în numele
Comandamentului trupelor ONU), China şi Coreea de Nord. Un acord de pace nu a fost semnat
niciodată între cele două state coreene, astfel că acestea, tehnic, continuă să se afle în stare de
război.
Seul este cel mai populat oras si contine patru mari obiective din Coreea incluse in Lista
Patrimoniului Universal UNESCO: Palatul Changdeokgung, Fortareata Hwaseong, Templul
Jongmyo si situl Mormintelor Regale ale Dinastiei Joseon. Alte atractii ale orasului sunt: N
Seoul Tower, Tapgol Park, Muzeul National, Muzeul de Arta Contemporana, Muzeul Etnografic,
Teatrul National, Seoul Olympic Park; in Seul exista circa 100 de muzee si galerii, incluzand 3
de rang national si 9 muzee municipale. Raul Han imparte orasul in doua zone: de nord si de sud;
zona a avut un rol important in istoria Coreei fiind disputata in trecut de cele trei regate coreene
si pentru faptul ca Raul Han era folosit ca ruta comerciala spre China. Seul nu este doar centru
economic, industrial ci si un puternic centru cultural si educational, aici gasindu-se peste 17
universitati. Orasul Seul se numara printre orasele ce beneficiaza de o mare suprafata de spatii
verzi, numarul parcurilor din oras trecand de 35.
Capitala Coreei de Sud, Seul (Seoul) este situat in partea de nord a statului, pe Raul Han, care
imparte orasul in doua zone: de nord si de sud; zona a avut un rol important in istoria Coreei
fiind disputata in trecut de cele trei regate coreene si pentru faptul ca Raul Han era folosit ca ruta
comerciala spre China. Seul nu este doar centru economic, industrial ci si un puternic centru
cultural si educational, aici gasindu-se peste 17 universitati. Orasul Seul se numara printre
orasele ce beneficiaza de o mare suprafata de spatii verzi, numarul parcurilor din oras trecand de
35.
Drapel
Fundalul steagului este alb, culoarea tradițională a coreenilor, caracterizând îmbrăcămintea de zi
de zi (din bumbac sau cânepă) a coreenilor în secolul al XIX-lea, și simbolizând dorința de pace
și puritatea.
Cercul din mijloc, „Taegeuk”, (în chineză „Taijitu” sau „Taichi-tu”) cuprinde două jumătăți -
roșie și albastră, cu un aspect asemănător unor virgule îmbinate - care simbolizează principiile
Yin și Yang(la coreeni:Um Yang sau Eum Yang) din filozofia daoistă.
El reprezintă echilibrul universului și concepția după care originea tuturor lucrurilor stă în
armonia dintre Yin și Yang.
Yin reprezintă forțele cosmice negative sau reactive simbolizate de culoarea albastră - aflată în
partea inferioară a cercului,

Limba
Anyoung haseyo! Așa ar începe orice conversație în limba coreeană.
Cu toate că, pentru mulți pare o limbă complicată din pricina alfabetului, această limbă are de
fapt cel mai ușor alfabet din lume, după cel latin: 24 de caractere, ceea ce nu se compara cu
alfabetul chinezesc (« haja ») care are cam 80 de mii de caractere sau cu alfabetele japoneze
(Katakana, Kanji si Hiragana). In trecut oamenii din Coreea vorbeau in coreeana, dar scriau cu
caractere chinezesti. Multe cuvinte coreene sunt provenite din chineza sau engleza. Numerele
sino-coreene spre exemplu, sunt provenite din cele chinezesti.
Frumusețea acestei culturi nu constă doar în limba sau bogăția tradițiilor ei, ci și în elementele
interesante și exotice care o învăluie.
Religie
Cunoscând îndeaproape religia din Coreea de Sud, vei înţelege mai bine visele şi dorinţele
poporului coreean, sentimentele, emoţiile, valorile şi credinţele care sunt aproape de inima lor.
Vorbind despre religia în Coreea de Sud, vorbim şi despre natura tolerantă a unuia dintre cele
mai vechi popoare de pe acest pământ. Tocmai datorită acestei naturi tolerante, în Coreea şi-au
găsit loc diverse credinţe, dintre care cele mai importante sunt: Budismul (22% din populaţia
Coreei de Sud), Creştinismul (29%), Mugyo sau Şamanismul (0,2 %), iar restul aparţin unor
minorităţi religioase precum Jeung San Do, Daesun Jinrihoe, Cheondoismul, Taoismul,
Confucianismul şi Islamul.
Coreea urmează tradiţia est-astiatică de a adopta mai multe religii, decât de a urma o singură
credinţă. Perspectivele religioase nu au fost condiţionate de o singură religie, ci de o serie de
convingeri şi principii adoptate din ţările vecine. Cea mai veche formă de viaţă religioasă din
Coreea, datând chiar din timpuri preistorice, este credinţa conform căreia lumea este locuită de
spirite. Există o clasificare destul de rudimentară a milioanelor de zei, spirite, fantome, de la „zei
generali” care domnesc pe diverse trepte ale Raiului, până la spiritele munţilor (sansin), zei care
locuiesc în copaci, peşteri sacre, stâlpi de piatră, spirite ale pământului, zei protectori ai
gospodăriilor şi satelor şi spiritele celor care au avut o moarte violentă. Se crede că aceste spirite
au puterea de a influenţa şi schimba destinul celor vii. Şamanii, majoritatea femei, sunt aleşi
pentru a media între lumea spiritelor şi oameni. Femeile şaman (mudang) practică ritualuri (kut)
pentru noroc, sănătate, prosperitate, exorcizarea spiritelor demonice şi binecuvântarea caselor şi
satelor. Aceste slujbe se practică şi pentru a trece sufletul unei persoane decedate în lumea de
dincolo. Majoritatea oamenilor de ştiinţă susţin că Şamanismul nu este o religie în sine, ci mai
degrabă un fel de practică „medicală”, prin care spiritele sunt manipulate pentru a obţine
beneficii lumeşti. Nu există noţiunea de „mântuire” sau perfecţiune spirituală sau morală, cel
puţin pentru cei care cred în aceste spirite. În mod tradiţional, şamanii aveau un statut social
scăzut şi erau membri ai clasei ch’ommin.
 Guvernul coreean a descurajat credinţa în Şamanism, declarând-o drept superstiţie şi astfel au
minimalizat  importanţa ei în Coreea. Totuşi, într-un climat dominat de un naţionalism pronunţat
şi o identitate culturală puternică, dansurile, cântecele şi incantaţiile care compun kut-ul au fost
recunoscute drept o parte importantă a culturii coreene. Începând din anii `70, ritualuri care până
atunci au fost ferite de ochii publicului larg, acum ies la iveală, iar tot mai mulţi oameni participă
la ceremoniale de binecuvântare sau alungare a spiritelor rele. Multe aspecte ale ritualului
religios şamanic au fost declarate moşteniri culturale preţioase care trebuie conservate şi
transmise generaţiilor viitoare.
Taoismul (religie care îşi îndreaptă atenţia către relaţia individului cu natura, decât către relaţia
individului cu alţi indivizi) şi Budismul (Religia budistă consideră că omul trebuie să depăşească
iluzia lumii în care trăim şi să încerce să obţină iluminarea, accesul la nirvana. Buddha
propovăduia o nouă „doctrină”, mai mult o înţelepciune, fără zei sau texte sacre, şi mai puţin o
adevărată religie. Nu a pretins niciodată că ar fi Dumnezeu, şi nici nu a fost privit ca atare de
budişti. El a fost doar un om care a atins un nivel ridicat de cunoaştere, înţelegând viaţa în mod
profund.)intră în Coreea din China în perioada celor Trei Regate (sec. 4-7 d.Hr.). În mai multe
picturi murale din Goguryeo sunt prezente motive taoiste. Budismul a fost religia dominantă care
a influenţat cultura pe timpul dinastiei Silla ( 668-935 d.Hr.) şi Koryo (918-1932).
Confucianismul a fost adus tot din China pe la începutul mileniului 1, dar a fost adoptat pe
timpul dinastiei Choson, când primii regi ai dinastiei au început să persecute doctrina budistă.
Astăzi, doar 0,2% dintre coreeni şi-au declarat apartenenţa la Confucianism. Cu toate acestea,
influenţa etică a Confucianismului asupra practicilor religioase şi a culturii coreene este
omniprezentă. Ritualurile confucianiste sunt încă practicate în anumite perioade ale anului. Cele
mai însemnate ritualuri anuale se ţin la Templul lui Confucius din Seul.
Primii misionari catolici au ajuns în Coreea în 1794, cu zece ani după întoarcerea de la Beijing a
primului coreean botezat. Totuşi, dogmele creştine au ajuns în Coreea în secolul 17 prin scrierile
misionarului iezuit Matteo Ricci, care locuia la curţile imperiale de la Beijing. Se pare că
învăţaţii şcolii Sirhak erau interesaţi de aceste scrieri. Deoarece cei proastăt convertiţi la
creştinism refuzau să practice ritualurile confucianiste, guvernul a interzis răspândirea
creştinismului. Deşi un număr mic de catolici au fost executaţi la începutul secolului 19, nu s-au
luat măsuri severe împotriva creştinilor. În 1880 mai mulţi misionari protestanţi intră în Coreea
şi împreună cu preoţii catolici convertesc un număr impresionant de oameni.  Un succes deosebit
îl au bisercile metodiste şi presbiteriene. Creştinii construiesc şcoli, universităţi, spitale,
orfelinate şi joacă un rol important în modernizarea ţării. Pe timpul ocupaţiei japoneze, creştinii
au fost în primele rânduri în lupta pentru independenţă. Mai mulţi factori au contribuit la
succesul creştinismului în Coreea, printre care amintim şi decăderea Budismului coreean,
eforturile creştinilor educaţi de a împăca dogmele creştine cu cele confucianiste (ultimele fiind
văzute ca nişte etici sociale decât o religie), identificarea filosofiilor creştine cu naţionalismul
coreean şi într-ajutorarea reciprocă promovată la nivelul societăţilor creştine. Un număr mare de
creştini locuiau în nordul peninsulei, unde Confucianismul nu era la fel de puternic ca în sud.
Înainte de 1948, Phenian era un important centru creştin, dar după adoptarea regimului comunist,
majoritatea creştinilor fug în sud de teama persecuţiilor. Creştinismul devine din ce în ce mai
popular şi depăşeşte Budismul în ceea ce priveşte numărul de credincioşi. Bisericile protestante,
în special cele metodiste, presbiteriene şi penticostale, numără un procent de 18,3% din populaţia
Coreei de Sud, iar biserica Romano-Catolică 10,9%.
Simboluri
Simbolurile naționale ale Coreei

Floarea națională: Mugunkhwa (dreapta)  Steagul

național: Thegikki Ornamentul este utilizat acum
de steagul naționalRepublica Coreea -Thegikki - a
fost instalat din octombrie 1949. Particularitatea
este că în centrul steagului alb există un ornament
care descrie Universul și îl împarte în două
jumătăți de roșu și albastru, iar la margini există
patru trigrame. Culoarea albă simbolizează
națiunea iubitoare de pace, cercul personifică
armonia celor două principii de bază ale filosofiei
orientale - "yin" și "yang", iar fiecare trigram
caracterizează procesul de modificare și
dezvoltare a acestor simboluri. Floarea națională:
Mugunghwa De mult timp, flora națională a Coreei Hibiscus (Rose of Sharon, în coreeană
"mughunhwa") a fost distribuită pe întregul teritoriu al Peninsulei Coreene. În fiecare an, de la
începutul lunii iulie până la sfârșitul lunii octombrie, aceste flori frumoase înfloresc. Astfel,
localnicii nu încetează să admită frumusețea lui Mugunkhwa pentru o perioadă lungă de timp.
Numele simbolic al florii provine din cuvântul coreean "Mugun", ceea ce înseamnă "nemurire".
Imnul național: Egukka Imnul național al Coreei a fost creat pentru a trezi patriotismul național
și pentru a întări spiritul de independență al poporului coreean. Înainte de adoptarea versiunii
moderne a imnului în 1948, s-au făcut schimbări în câțiva ani. În 1935, dirijorul și compozitorul
An Ik Thae (1906-1965) a scris o nouă lucrare muzicală, care în 1948 a fost recunoscută de
guvern drept imnul național oficial al Coreei și a fost folosită de toate instituțiile de învățământ,
de guvern și de organizațiile publice.

Traditii
Nunta: Coreeni au un respect deosebit pentru stramosi si numele lor de familie si de aceea
miresele nu adopta numele mirelui la casatorie.

Tinutele mirilor dateaza de pe vremea Dinastiei Joseon, cand femeile si barbatii din familiile
regale purtau asemenea tinute la evenimente si ceremonii. Mireasa poarta o fusta cu talie inalta, o
jacheta scurta rosie cu maneci lungi si doua panglici innodate, accesorii de par specifice, pantofi
din matase cu sosete albe din bumbac si o esarfa mare decorata cu diverse elemente (de exemplu,
cocori ce simbolizeaza “o viata lunga”). Punctele rosii de pe obraji (yonji and gonji) sunt pentru
a indeparta spiritele rele si a reflecta puritatea si iubirea miresei. Mirele poarta pantaloni largi
legati cu snururi pe glezne, sacou albastru cu maneci largi, palarie neagra si, eventual, o vesta.
Ceremonia de nunta are loc in casa ori in curtea miresei, de principiu in amurg (pentru a respecta
simbolistica imbinarii luminii cu intunericul). Primele in locatia ceremoniei de nunta intra
mamele mirilor cu lumanari in mana pentru ca traditia zice ca astfel vor lumina viitorul cuplului.
Mirele soseste calare la casa miresei impreuna cu alaiul care canta si cu muzicanti ce
interpreteaza muzica coreeana. Cand ajunge acasa la mireasa, mirele ii ofera mamei miresei o
gasca salbatica (in trecut era vorba de o gasca adevarata, iar mai apoi s-a trecut la varianta unei
gaste din lemn) ca promisiune ca va avea grija de mireasa toata viata. Traditia spune ca gastele
salbatice se imperecheaza pe viata – chiar daca una moare, cealalta va ramane fidela si nu isi va
cauta alt partener.
Ceremonia efectiva incepe cu apropierea mirilor de masa pregatita in acest sens, mireasa
mergand cu fata acoperita catre vest si mirele catre est (bineinteles, ghidati de catre alte persoane
pentru a nu se incurca). Si dupa spalarea mirilor pe maini de catre cei care ii ghideaza, mireasa
face doua plecaciuni catre mire, iar acesta ii raspunde cu una. Gestul se repeta inca o data, dupa
care mirii ingenuncheaza si continua cu juramintele pecetluite prin sorbirea a jumatate din cana
proprie de vin si cealalta jumatate din cana celuilalt.
Sub sau pe masa nuntii se vor afla o gaină si un cocos. Una este acoperita în material albastru, iar
cealalta in material rosu. Cocosul este asociat cu vestirea diminetii, inceputul unei noi zile,
simbolizand astfel un nou inceput pentru cei doi, asa cum ar trebui casniciile sa fie. Cantecul
cocosului de asemenea vesteste spiritelor rele ca o noua zi se apropie si e timpul ca ele sa plece.
In cazul casatoriei acest cantec semnifica faptul ca spiritele rele nu vor aduce necazuri
proaspatului cuplu. Asa cum gaina face multe oua, o interpretare ar fi aceea ca si mireasa ar
trebui sa faca multi copiii. Aceasta a doua etapa a nuntii se incheie prin infasurarea unui fir
albastru cu unul rosu, lucru ce simbolizeaza legatura celor doua familii in cer si pe pamant.

Moartea: În Coreea de Sud a apărut de ceva timp o modă destul de bizară pe care tot mai mulți
asiatici par să o îmbrățișeze. Aceștia își organizează funerarii false, dorind astfel să
experimenteze procesul morții, crezând că în acest fel o să fie mult mai dornici să-și trăiască
viața.
Psihologii de la Seul încurajează această nouă practică din cauza numărului mare de sinucideri
care au loc în țara lor. Conform sondajelor,mulți dintre sud-coreeni susțin că țara în care
locuiesc, competivitatea de la locul de muncă și tehnologizarea excesivă a vieții lor îi face să își
piardă dorința de a trăi.
Participanții la astfel de false înmormântări poartă haine albe tradiționale, își scriu chiar și
testamentul. Sunt fotografiați, li se face un portret funerar și ascultă o prelegere despre ce
înseamnă viața și moartea pentru un om. Apoi se așează în cavourile special amenajate și închise
ermetic. Petrec în medie 10-15 minute într-un astfel de loc întunecat, în speranța că acest lucru le
va reda bucuria de a trăi.
Economia
În ultimul deceniu, economia sud-coreeană a devenit una din economiile majore ale lumii (locul
12), cu un PIB nominal de cca. 1630 miliarde USD și al 7-lea exportator mondial, cu exporturi
anuale (2019) de peste 542 miliarde USD. Republica Coreea este una din cele mai avansate ţări
din lume în domeniul IT şi dispune de 21 centrale nucleare. În 2017 Guvernul sud-coreean a
reuşit să atingă o creştere economică de 3,2%, cel mai înalt nivel atins în ultimii ani, cu ajutorul
exporturilor şi al politicilor fiscale. În 2019 rata inflației a fost de 0,4%, creșterea economică a
fost de 2% și o rată a șomajului de 3,8%. Potrivit estimărilor Băncii Naționale a Republicii
Coreea. investițiile străine directe (ISD) au fost de 23,3 mld. USD în 2019, depășind 20 miliarde
USD pentru al cincilea an consecutiv. Investițiile în cercetare/dezvoltare și tehnologii sau dublat
față de anul precedent. Monedă naţională: won (KRW)
Formă de guvernământ: republică prezidenţială.
Clasele sociale sunt impartite in patru categorii: clasa capitalista, mica burghezie, clasa de mijloc
- cea mai avantajata din punct de vedere al educatiei si clasa muncitoare.
Costumul traditional Coreean Hanbok

Hanbok este rochia tradiţională coreeană. Acesta este deseori caracterizata de culori vibrante şi
linii simple, fără buzunare. Este purtata în timpul festivalurilor tradiţionale şi de sărbători.
Hanbok modern nu urmeaza exact stilul real purtat în timpul dinastiei Joseon, din moment ce a
trecut prin unele schimbări majore în cursul secolului 20, din motive practice.
Atractii turistice
Jeju - insula de origine vulcanica se gaseste in partea sudica a Coreei de care este despartita prin
Stramtoarea Coreei; orasul Jeju este resedinta administrativa a Provinciei cu acelasi nume si cel
mai mare oras din insula. Provincia autonoma Jeju, ofera vizitatorilor sai o gama larga de
activitati: drumetii pe cel mai inalt varf din Coreea de Sud - Halla-san, vizite la bizarele
formatiuni vulcanice, echitatie, sporturi nautice sau pur si simplu momente de relaxare pe plaje.
Insula Jeju este cotata drept una dintre destinatiile de top ale lumii pentru a petrece luna de
miere. Cateva dintre atractiile locului sunt: Memorialul Hamel, ridicat in amintirea lui Hendrick
Hamel, primul occidental care a scris in 1666 despre dinastia Joseon; Cascadele Cheonjeyeon,
denumire care se traduce prin Elesteul lui Dumnezeu, deoarece legenda spune ca aici sapte nimfe
care-l serveau pe zeul cerului au coborat trepte de nori pentru a se scalda in apele sale limpezi;
Templul Yakcheonsa al carui stil constructiv aminteste de cel al templelor budiste din perioada
de inceput a dinastiei Joseon. In zona, femeile sunt cele care asigura veniturile in familie: pentru
a-si castiga traiul, acestea fac scufundari la mari adancimi pentru a culege fructe de mare.
Oras port, al cincilea ca marime din lume si a doua zona metropolitana a tarii, Busan este situat
in partea sudica a Peninsulei Coreea. Oferind un frumos peisaj urban, Busan are gradul de
sofisticare a unei metropole, dar si plaje care ademenesc anual turistii. Taejongdae, Templul
Yonggungsa, Podul Gwangan si strazile cartierului Nampo-dong sunt locuri minunate pentru a
explora. Cateva dntre atractiile orasului sunt: Templul Beomeosa situat la poalele Muntelui
Geumjeongsan si care a fost construit cu circa 1.300 de ani in urma de catre calugarul Ui Sang;
Muzeul Busan care prezinta mostenirea istorica si culturala a orasului; Memorialul ONU al
Razboiului, ridicat in onoarea pierderilor umane ale Razboiului din Coreea; Turnul Busan -
simbol al orasului de unde se desfasoara o impresionanta panorma asupra orasului si de unde pot
fi admirate Statuia amiralul Yi Sun-shin, Clopotul cetatenilor, Muzeul Instrumentelor Muzicale,
bustul lui Baeksan an Hee-je.

Cu o inaltime de 118 metri, Turnul Busan - simbol al orasului Busan este construit in Parcul
Yongdusan. Partea de sus a turnului are ca sursa de inspiratie Pagoda Dabotap a Templului
Bulguksa din Gyeongju. Admirat de localnici si turisti deopotriva, turnul Busan ofera o
uimitoare vedere de noapte, iar pe timp de zi o panorama incantatoare asupra orasului si a unor
atractii cum ar fi Statuia amiralul Yi Sun-shin, Clopotul cetatenilor, Muzeul Instrumentelor
Muzicale, bustul lui Baeksan an Hee-je.
Gyeongju, situat in sud - estul Coreei, a fost capitala Regatului Silla timp de 992 ani, intre anii
57 i.e.n - 935 e.n., cel mai longeviv regat din istoria Coreei. Remarcabil este nu doar ca are o
istorie de aproape o mie de ani, ci si ca Gyeongju straluceste inca si astazi, la mai mult de un
mileniu dupa caderea regatului. Buddhismul a jucat un rol semnificativ ca fundament al artei,
traditiei si culturii locale. In consecinta, Gyeongju gazduieste unele din cele mai mari comori de
arta buddhista din Coreea, fiind cea mai populara atractie a tarii. Printre atractiile zonei se
numara: Grota Seokguram, unde se afla o statuie monumentala a lui Buddha Sakyamuni;
Templul Bulgugsa, construit ca si Grota Seokguram in secolul al VIII-lea pe pantele Muntelui
Tohamsan de catre dinastia Silla; Parcul Tumuli ce grupeaza mormintele regale datand din
timpul dinastiei Silla; Cheomseongdae, cel mai vechi observator astronomic existent in Asia.
Adapostit de munti impaduriti, intr-un peisaj deseori evocat de poeti, Hahoe este una dintre cele
mai reprezentative localitati istorice din Coreea. Satul a fost fondat in secolele XIV-XV si,
ulterior, extins la dimensiunea sa actuala. Aspectul si amplasarea acestuia, reflecta cultura
distinctiv confucianista a dinastiei Joseon. Satul Andong Hahoe, listat in Patrimoniul Mondial
UNESCO, este locul de origine al confucianismului in Coreea. In timpul dinastiei Joseon, Hahoe
a atras zeci de intelectuali care studiau confucianismul si astfel a devenit un oras de pionierat al
gandirii confucianiste. Andong Hahoe a fost, de asemenea, locul in care traia aristrocatia in
timpul perioadei Joseon. Ansamblul structurilor yangban - casele nobiliare si casele de oamenilor
de rand, reflecta preceptele acestei dinastii in ceea ce priveste organizarea sa sociala si traditiile
culturale. Satul Hahoe apartine de orasul Andong si a devenit o atractie turistica cunoscuta din
1999 cand Regina Elisabeta si-a sarbatorit aici ziua de nastere.
In urma Razboiului din Coreea, Paralela 38 a capatat un sens atat politic cat si militar deoarece
serveste ca zona tampon intre Coreea de Nord si cea de Sud sub denumirea de Zona
Demilitarizata Coreeana (DMZ). Aceasta a fost infiintata in 1953, dupa razboiul din Coreea si,
in pofida numelui sau, aceasta zona demilitarizata este cea mai puternic militarizata granita din
lume. Vizitatorii urca in Observatorul Dora pentru o panorama asupra intregii zone demilitarizata
si pentru a vedea parte a satului nord-coreean Gijeong-dong, numit de nord-coreeni “Satul pacii”
iar de sud-coreeni “Satul de propaganda”, deoarece pana in 2004 guvernul de la Phenian folosea
difuzoare de mari dimensiuni pentru a-si face auzita in Coreea de Sud propaganda comunista.
Observatorul se afla la mica distanta de cel de-al treilea tunel de atac, singurul deschis publicului
dintre cele patru. Descoperit in 1978, acest tunel este suficient de larg pentru a gazdui o intreaga
divizie de infanterie. Cu toate ca se afla la 44 km de Seul, nici unul dintre cele doua guverne nu-
si asuma constructia lui.

Festivalul Mud Boryeong este unul dintre cele mai populare festivaluri anuale din Coreea de
Sud, care se desfășoară anual în iulie. Festivalul are loc în orașul Boryeong, la plaja Daecheon.
Organizatorii festivalului au achiziționat noroiul din apartamentele de noroiul Boryeong, care a
fost transportat pe plajă, unde este folosit pentru a crea băi de nămol, alunecări de nori și noroi
înotați. Începutul festivalului este marcat de o ceremonie de deschidere și de o ceremonie de
închidere la sfârșitul festivalului. Originea festivalului ca formă de publicitate cu privire la
beneficiile noroiului a creat conștiința în rândul poporului, la nivel local și internațional.
Festivalul a devenit o atracție turistică majoră în regiunea Boryeong și Coreea de Sud în general,
ducând la o creștere a valutei străine și apariția unor noi afaceri turistice. Pe lângă faptul că a
învățat și a trăit avantajele de primă mână, festivalul oferă un canal pentru eliberarea
îngrijorărilor cotidiene pentru persoane fizice prin numeroasele activități distractive în timpul
festivalului.
Festivalul Lampioanelor Jinju
Având loc în luna octombrie, în cadrul acestui festival puteți vedea lampioane de diferite forme,
mărimi și culori vibrante, care dau naștere unui nemaipomenit tablou pe apă. Datând din 1592,
festivalul Lampioanelor Jinju provine din tradiția de a aprinde lampioane pentru a preveni
traversarea râului Nam de către trupele japoneze în timpul invaziei.
Pe lângă acest aspect, te poți bucura de diverse tipuri de street food, parade și spectacole. De
asemenea, o altă activitate de care te poți bucura în cadrul acestui festival este crearea propriului
lampion alături de familie sau prieteni, având posibilitatea de a agăța lampionul în tunelul
lampioanelor cu dorințe.
Festivalul florilor de cireș Jinhae
Acesta este unul dintre cele mai cunoscute festivaluri de primăvară din Coreea, și are loc în două
locații populare – Yeojwacheon (Romance Bridge) și Stația Gyeonghwa.Pe lângă extraordinara
priveliște a florilor de cireș, în cadrul festivalului au loc și alte evenimente, precum spectacole
culturale și militare. De asemenea, poți găsi vânzători stradali de la care poți cumpăra diverse
tipuri de street food.

Festivalul World Culture Kimchi din Gwangju(광주세계김치축제)

Toată lumea care merge în Coreea trebuie să încerce kimchi. Acest festival se ține în Gwangju și
este dedicat tuturor tipurilor de kimchi. Festivalul are de asemenea și o competiție numită
“Kimchi Master Competition” și o piață extinsă de unde poți cumpăra o mare varietate de
kimchi. Dacă acesta nu este cel mai bun loc pentru a avea parte de cel mai bun kimchi din lume,
atunci nu știm care e!
Educatie – Invatamant
A fost o vreme când Coreea de Sud era o țară extrem de săracă care nu prevestea nimic bun.
Dintr-o țară săracă de lumea a treia a ajuns în topul celor mai performante economii. În perioada
tulbure de după Războiul Rece, când acasă părinții mureau de foame, copiii erau trimiși la
școală. Părinții se sacrificau știind că singura șansă pentru ca țara să se recupereze este să
investească în educație. Date fiind rezervele naturale foarte limitate din punct de vedere
geografic și economic, cea mai prețioasă resursă a țării lor rămâne educația.
În aproximativ două generații, coreeni au trecut de la analfabetism la oameni foarte bine
pregătiți, educați și performanți.
În prezent, 17%din bugetul Coreei de Sud ajunge în sistemul educațional. La nivel mondial,
Coreea este în topul destinațiilor internaționale de studiu. Chinezi, mongoli sau americani vin
într-un număr ridicat în Seul la studii. Cu toate acestea, există și dezavantaje.
Programul general al unui elev începe cu trezirea la 6.30 dimineața. Între 8 și 16.00 se află la
școală. Seara elevii merg la hangwon, un fel de școli private răspândite la scară industrială, unde
mai petrec câteva ore în birouri individuale de studiu. Undeva la 1 noaptea ajung acasă. Cu toate
că rezultatele sunt foarte bune, un astfel de program este obositor și elevi dormind pe bănci în
timpul cursurilor la școală reprezintă un fenomen firesc. Există chiar responsabili desemnați
special pentru a trezi elevii somnoroși în timpul orelor. Profesorii nu pedepsesc aceste ațipiri
pentru că înțeleg situația.Cele mai studiate materii sunt matematica și engleza.
În ceea ce privește profesorii, aceștia sunt apreciați și respectați. La fiecare 5 ani profesorii
trebuie să schimbe școala având astfel oportunitatea de a lucra în școli cu nivel variat. Participă
la workshopuri, primesc puncte de participare, dau examene și sunt incluși într-un clasament.
Suneung, adica bacalaureatul în variantă coreeană, are loc în noiembrie. Într-o singură zi,
elevii dau examen la 5 materii în 8 ore. Examenul este atât de important încât programul de lucru
general este întârziat cu o oră pentru a nu perturba și întârzia elevii la examen din pricina
traficului. Decolările avioanelor sunt întârziate în timpul examenului de limbă engleză, iar poliția
locală transportă eventuali elevi pe cale să întârzie la examen. Examenul are o aură de
fatalitate. Timp de 12 ani elevii s-au pregătit pentru acest examen final al cărui succes promite
un viitor luminos. Ca și cum după acest examen nu mai ai nimic de făcut și totul se va aranja de
la sine.Emoțiile și tensiunea sunt atât de mari, încât părinții își petrec ziua rugându-se în temple
pentru rezultate bun.
Miza este extrem de ridicată și infuzează printre elevi și studenți un grad foarte ridicat de
competiție. Performanțele la învățătură oferă coreenilor acces la universități recunoscute care
mai departe asigură automat o căsătorie bună și un job foarte bine plătit. Fiecare succes este
răsplătit. Ca un detaliu frivol, la absolvire părinții oferă cadou copiilor lor operații estetice. Un
chip frumos are șanse mai mari la o slujbă și o căsnicie de succes.
Întregul sistem care dă rezultate uimitoare a venit cu un cost destul de mare. Odată cu presiunea
pentru performanță și progres a venit și un alt record de neinvidiat, acela al celei mai înalte rate
de suicid din țările industrializate. Cea mai frecventă formă de deces pentru cei până în 40 este
suicidul. Guvernul încearcă să rezolve această problemă prin diferite măsuri de restrângere a
programului de învățare sau de muncă. Hangwon, școlile de tip privat unde altădată elevii își
pierdeau nopțile până spre dimineață învățând, sunt obligate să-și închidă porțile la ora 22.00 cel
mai târziu.

Sistemul medical

Coreea a evoluat de la o infrastructură medicală limitată și un sistem de finanțare a sănătății

fragmentat în mai multe scheme de asigurări medicale care cuprindeau doar o parte mică a
populației, la un sistem caracterizat de acoperire universală, bazat pe o infrastructură dezvoltată.
Modelul de furnizare a serviciilor de sănătate este, în mare parte, condus de sectorul privat,
orientat către cerințele pieței, iar finanțarea se bazează pe asigurarea obligatorie de sănătate a
cetățenilor și pe serviciile acordate contra-cost. Ministerul Sănătății stabilește politica de
management și supraveghere a Corporației Naționale de Asigurări de Sănătate – un asigurator
unic prin intermediul căruia sunt acoperiți medical cetățenii țării (96,7% dintre coreeni) și care se
ocupă de absolut toate componentele programului de asigurări – de la înscriere, colectarea
contribuțiilor, realizarea contractelor cu furnizorii de servicii, stabilirea nivelului de rambursare –
până la realizarea plăților. Serviciul de Verificare și Audit evaluează prețurile serviciilor și
calitatea îngrijirii.
Toți sud-coreenii, cu excepția celor foarte săraci, susținuți de către stat, trebuie să plătească un
cuantum către asigurările de sănătate. În schimb, li se oferă un pachet universal de îngrijiri de
sănătate pentru care asigurarea națională specifică gradul de acoperire și standardele minime
pentru servicii și facilități. În 2009, cheltuielile publice cu sănătatea (în mare parte contribuții la
asigurări) au fost de 58,18% din totalul investit în servicii medicale, plățile din buzunarul
pacientului reprezentând 32,43%. Coreea cheltuiește mai puțin decât alte țări OCDE, dar
înregistrează rate de creștere mai mari ale costurilor cu sănătatea, la care contribuie mult
serviciile spitaliceşti, potrivit unui raport al OMS și al Ministerului coreean al sănătății.
Medicina tradițională coreană face parte din valorile culturale ale țării, iar din 1989 a fost
oficial inclusă în sistemul de sănătate și folosită alături de metodele terapeutice vestice.
Ministerul Sănătății gestionează un program dedicat medicinii tradiționale, deține un Birou de
Medicină Orientală și un Consiliu consultativ pentru politica medicală orientală. De asemenea, în
Coreea funcționează un Institut de Medicină Orientală și o clasificare standard a afecțiunilor
pentru Medicina Orientală.
Medicina tradițională coreană reprezintă 5,8% din serviciile medicale acordate și circa 5% din
asigurarea medicală națională și din cheltuielile personale ale pacienților cu sănătatea, conform
unui raport al Observatorului European pentru Sisteme și Politici de Sănătate. În prezent,
asigurarea acoperă acupunctura, moxibustiunea, tratamentul cu ventuze, 68 de feluri de ierburi
medicinale; 56 de indicații și trei terapii fizice sunt acoperite de asigurarea națională de sănătate.
Pe lângă medicina tradițională coreeană, alte terapii alternative, inclusiv cu medicamente
tradiționale chinezești și chiropractica sunt utilizate frecvent în Coreea de Sud.
Cei mai mulți coreeni (86%) au apelat la medicina tradițională cel puțin o dată în viață, 40-50%
au utilizat medicina tradițională chinezească şi acupunctura, 20-30% medicamentele din plante şi
până la 19% procedurile chiropractice. Medicina tradiţională este considerată sigură şi eficientă
mai ales de către coreenii mai în vârstă, iar popularitatea ei este asociată şi cererii pentru
produsele naturale şi unei tendinţe în creştere de automedicaţie. Deseori, medicina tradiţională
este utilizată în paralel cu medicina convențională, fără ca medicul curant să știe, costurile pe
care pacientul trebuie să le suporte fiind substanțiale.

„Kamsahamnida!” (Multumesc mult!)

Camelia Toma – Grupa G3

An I