Igiena este stiinta sau ramura stiintelor medicale, care se ocupa cu pastrarea si

promovarea sanatatii .

Sanatatea conform O.M.S. reprezinta integritatea sau buna stare fiziologica,

psihologica si sociala a individului si colectivitatii

Compoziţia chimică a aerului: 21% O2, 0,04%CO2, 79%N2 şi gaze rare (Ar,Cripton,
Xenon, O3), vapori de apă, germeni naturali

O data cu cresterea presiunii atmosferice la coborarea sub nivelul marii creste si

presiunea partiala a gazelor din aer. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, Co2 intra in
sistemele tampon ale organismului, iar azotul areactiv se dizolva in sange si se fixeza
pe lipidele din tesutul adipos si tesutul nervos determinand NARCOZA HIPERBARA
sau BETIA ADANCURILOR. Tulburarea evolueaza in doua etape: de excitatie:
hiperreflectivitate, hipercardie, hiperpnee, buna dispozitie; de inhibitie:hiporreflectivitate,
hipocardie, hipopnee, adinamie, lipotimie, deces.

RAUL DE MUNTE-apare in cazul ascensiunii pe munte la persoanele neantrenate de la

2500-3000 m. Oboseala prematura, cresterea frecventei pulsului, cresterea frecventei si
amplitudinii respiratorii, cefalee, vertije si chiar lipotimie.Daca aceeasi persoana se
ridica cu un balon se constata ca nu apare nici un simptom. Explicatia - in cazul unei
ascensiuni pe munte se produce si un consum crescut de oxigen datorita efortului
muscular. De aceea este contraindicata ascensiunea pe munte a persoanelor cu
insuficienta respiratorie, insuficienta cardiaca, persoane cu un grad avansat de anemie
si persoane neantrenate.

RAUL DE ALTITUDINE-apare in cazul ascensiunilor cu aparate de zbor la peste 6-

7000 m altitudine. Apar aceleasi simptome ca in cazul raului de munte la care se
adauga cresterea tensiunii arteriale, aritmii, dureri precordiale, infundarea timpanului,
scaderea acuitatii auditive, senzatie de greata, voma, simptome care apar datorita
scaderii presiunii partiale a oxigenului cu hipoxemie si hipoxie la care se adauga
zgomotul si vibratiile aparatului de zbor, golurile de aer.

Poluarea aerului atmosferic reprezintă prezenta in atmosfera a unor elemente straine

de compozitia naturala a aerului, care prin natura lor, concentratia in care se gasesc si
timpul cat actioneaza asupra organismului pot fi nocive producand tulburari in sanatatea
persoanelor expuse si /sau produc disconfort.

Clasificarea OMS a poluantilor

1.iritanti-pulberile,oxizii sulfului, oxizii azotului, substantele oxidante etc
2.fibrozanti-pulberile
3.alergizanti-organici :polenul, puful, parul; -anorganici:mineralele
4.asfixianti:oxizi de carbon, acid cianhidric, amoniacul
5.toxici: Pb,Fl,Cadmiu
6.cancerigeni:hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, cromul, nichelul,
cadmiu
7.infectanti:bacteriile,virusurile.

Actiunea iritanta a pulberilor depinde de o serie de factori:

A) marimea pulberilor-cele peste 10µm se retin a nivelul narinelor prin mecanism de
filtrare prin perisori nazali -cele mai mici de 10 µm ajung pana la nivelul alveolelor
B) forma pulberilor-cele cu forme regulate, uniforme, sunt mai putin nocive, decat cele
cu forme neregulate colturoase, cocciforme, care sunt mai iritante.
C) solubilitatea lor -cele solubile se dizolva si ca atare nu-si mai manifesta efectul iritant
-cele insolubile raman ca atare si actioneaza ca un corp iritant asupra mucoasei
respiratorii

Manifestari patologice determinate de poluantii alergeni:

Manifestari respiratorii: rinita acuta si cronica, traheita spasmodica, astmul bronho-
pulmonar, alveolita alergica. Manifestari oculare:blefarita,conjunctivita alergica.
Manifestari cutanate:exeme, urticarie, prurit.
Manifestarile intoxicatiei cu Pb: Anorexie, scaderea in greutate , insomnie, iritabilitate,
reducerea libidoului la barbati.Plumbul actioneaza asupra sintezei hemoglobinei
inactivand o serie de enzime din organism producand o anemie usoara. In
eritrocite(globule rosii) apar granulatii-corpusculii lui Haintz. Asupra sistemului nervos
se produce o scadere a dezvoltarii intelectuale. In intoxicatiile profesionale cu Pb apare
encefalita saturnina.

Oamenii bolnavi-care pot elimina germeni in diferite stadii ale bolii infectioase
(transmisibile):
A)perioada de incubatie-desi numarul germenilor este mic acestia se pot elimina in
exterior.Acesti germeni desi putini sunt foarte periculosi, datorita faptului ca omul bolnav
nu prezinta semne clinice de boala, el circula in societate, vine in contact cu alti oameni
receptivi pe care ii imbolnaveste.
B)perioada de stare-bolnavul are un numar mai mare de germeni in organism si ca
atare elimina multi germeni in aer, el prezinta deja semnele bolii, fiind vorba de boli
transmisibile este izolat, internat in spital si ca atare nu mai poate raspandi germeni la
alte persoane.
C)perioada de convalescenta-numarul germenilor scade, scade si eliminarea lor, fiind
mai putin periculosi din punct de vedere epidemiologic.

Indicatorii de contaminare ai aerului Permit stabilirea gradului de contaminare a

aerului prin determinari de laborator.
1.NTG-numarul total de germeni(determinarea NTG este aproape imposibila datorita
faptului ca nu toti germenii cresc si se dezvolta la aceeasi temperatura, nu toti au
nevoie de acelasi timp de incubatie-si nu se poate folosi acelasi mediu, aceeasi
temperatura si acelasi timp pentru o determinare.
-necesitatea alegerii anumitor germeni care sa fie considerati ca indicatori. Germenii
care au fost alesi sunt cei care se dezvolta la 37C-temperatura organismului.-germeni
mezofili
Recomandari sanitare (valori normale) :
-sub2500 germeni mezofili la m3aer pentru incaperile de locuit
-sub1500 germeni mezofili la m3aer pentru institutiile de copii
-sub 500# # # # pentru saloanele de spital
-sub 300# # # # pentru saloane de nou nascuti
-sub150 # # # # pentru salile de operatii, salile de nastere
-sub80 # # # # pentru salile de operatii de neurochirurgie si transplant
de organ.
2.streptococii hemolitici-(streptococi ß hemolitici)-nu trebuie sa depaseasca 1% din
numarul de germeni mezofili acceptati.
Pentru neurochirurgie si sectiile de transplant de organe nu trebuie sa existe nici un
streptococ norma mezofililor fiind sub 100/m3aer.
3. stafilococi patogeni
4. germeni coliformi(bacilul coli)

Meteorosensibilitatea se caracterizează printr-o serie de modificări funcţionale, care

nu sunt percepute in mod normal. Unele persoane simt aceste modificări, fiziologic,
având o labilitate neuro-vegetativă.

Meteoropatologia se referă la afecţiuni care sunt acutizate de modificările

meteorologice. Ex. Boli cardio-vasculare (CI, HTA, frecvenţa crescută a AC), boli
endocrine decompensate, crize de ulcer, epilepsie.

Nevoile fiziologice ale organismului sunt 2,5l / 24 ore. Aportul este asigurat exogen
(apă ca atare = 1,5 l şi din alimente) şi prin apă metabolică (300..400ml / 24 ore).

Forme de manifestare clinică a bolilor hidrice

1. Epidemice
2. Endemice
3. Cazuri izolate(sporadice)
Epidemii hidrice Sunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă. Epidemia caracteristici:
 Principale(generale)
Debut exploziv, cu număr mare de cazuri, care apar într-un interval scurt de timp, mai
mic decât perioada de incubaţie a bolii.
Aparitia cazurilor de boală in jurul unei surse de apa( peste sistemul de distribuţie a
apei) (criteriul topografic).
Sezonalitatea (în principiu sezonul cald, dar pot apare oricând, chiar în sezonul rece).
Populaţia receptivă la boală: fac boala toate persoanele receptive, fără imunitate
specifică indiferent de sex, varsta, profesiune.
Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea bruscă a numărului de cazuri de
boală, după ce procesul de contaminare a apei a fost întrerupt. Se păstrează “coada
epidemică” – un număr redus de cazuri de boală, cu transmitere prin contact direct
interuman.
 Secundare
Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a cazurilor de dizenterie într-o colectivitate
arată că poate izbucni o epidemie hidrică..
Identificarea germenilor patogeni în apă nu este obligatorie, totuşi se modifică indicatorii
bacteriologici de calitate a apei.
Se constata deficiente tehnice-conducte sparte, fantani cu defectiuni de constructie.

Endemia hidrică
Se caracterizează printr-un număr mai mic de cazuri de boală, care apar permanent
într-o zonă geografică, unde sunt probleme în alimentarea cu apă.(ex.Delta Dunarii,
cherhanale)

Cazuri izolate (Sporadica)

Nu se poate stabili o relatie intre cazurile aparute fiecare fiind o entitate individuala.
Apar când gradul de contaminare a apei este scăzut, nu se atinge doza infectantă, dar
există persoane cu receptivitate crescută, care fac boala (tare digestive: anaciditate
gastrică; copii, vârstnici).
GUSA ENDEMICA

Iodul
Iodul provine din scoarţa terestră. Apa asigură un aport scăzut de iod în organism (10%
din necesarul în 24 ore), alimentele având un aport important. Concentraţia iodului în
apă este un indicator al aportului total de iod: dacă este scăzută, şi alimentele au un
aport scăzut de iod. Ex. Zonele montane din România sunt zone endemice pentru guşă.
Rol în organism: sinteza hormonilor tiroidieni:
 Iodocaptarea: iodul în sânge este concentrat la nivelul foliculilor tiroidieni de
10..100 ori.
 Iodoconversia: iodul anorganic este transformat în iod organic.
 Hormonosinteza: se sintetizează triiodotironina şi tetraiodotironina.
În funcţie de nivelul din sânge al hormonilor tiroidieni, activitatea tiroidei este controlată
pe cale hipotalamo-hipofizară, cu hipertrofie tiroidiană, prin sinteză de coloid, dacă iodul
este insuficient. Ulterior apar dezechilibre hormonale, inclusiv forme neurologice:
cretinism, surditate. Climatul excitant montan stimulează funcţia tiroidiană.
Nevoia zilnică de iod al omului in 24 de ore este de 1µg/kg. În zone guşogene,
concentraţia iodului în apă este sub 5g / l.
Carenţa relativă de iod: guşa apare deşi iodul în apă este peste 5g / l:
 Consum crescut de varză, conopidă, napi: aport crescut de substante
antitiroidiene ca: cianide si cinati sau goitrine care impiedica
formarea(fixarea) I in glanda tiroida.
 Aport crescut de Ca: scade absorbţia intestinală a iodului.
 Aport crescut de Fl: creşte eliminarea urinară a iodului.
 Aport crescut de Mn: inhibă hormonosinteza hormonului tiroidian, care se
opreste in primele faze ale formarii sale.
Categorii cu risc crescut de apariţie a guşei:persoane la pubertate, lăuzie, gravide,
tulburări- endocrine.
Se folosesc tablete de KI, sare iodata.

CARIA DENTARA
Flor
Florul provine din scoarţa terestră (crioliţi, fluorosilicaţi). Apa are rolul principal, asigură
2/3 din necesarul pe 24 ore, alimentele având rol secundar, pentru că fluorul din sol nu
e concentrat de plante, decât foarte puţin.
Aportul optim: 0,7..1,2mg / l apă.
Fluorul are rol carioprofilactic: reacţionează cu hidroxiapatita din smaltul dentar, scoţând
gruparea hidroxil şi rezultând fluoroapatita, care conferă dintelui rezistenţă crescută,
prin forma şi dispoziţia cristalelor. Are şi rol bacteriostatic şi antienzimatic, inhibând
enzimele de tipul enolazelor.
Excesul de fluor în apă apare la peste 2mg / l, cu risc toxic: apare fluoroza dentara. La
nivelul dinţilor apar pete de la galben deschis la brun inchis. Dinţii sunt friabili, dinti de
ferestrau, în final se ajunge la edentaţie.
La peste 5mg / l apar fenomene la nivel osos: osteofluoroza, care are 2 etape:
 Asimptomatică şi nu apar semne radiologice.
 Simptomatică (peste 10mg/l): dureri musculare, articulare, fracturi în os
patologic, osteoporoză, osificări aberante (exostoze). La peste 20mg/l apare
osteoscleroza, apoi modificari la nivelul articulatiilor producand anchiloze, la
nivelul organelor moi, a rinichilor se produc leziuni pana la nefroze, la nivelul
ficatului insuficienta hepatica.
 La nivelul cordului se produce ramolismentul al muschiului cardiac.
 OMS recomanda fluorizarea apei pana la 1.5 mg/l de la care incepe fluoroza
dentara.

POLUAREA SONORA reprezinta un factor important privitor la realizarea conditiilor

sanitare corespunzatoare locuintei
Surse de zgomot:
-zgomot industrial
-zgomot comercial –activitate de comert-zgomotul de fond a unei localitati-nu este
periculos organismului
-zgomotele mijloacelor de transport-foarte periculoase pentru organism
Surse interioare de zgomot ale cladirilor de locuit:
-liftul, hidroforul, instalatia de apa, de canalizare, aspiratorul de praf, masini de spalat
rufe, radioul, televizorul, feonul, cantatul la un instrument, joaca copiilor, dansul adultilor
etc.
Actiune asupra organismului a zgomotului urban:
-1.actiune specifica urechii:leziuni ale timpanului, perforatii ale urechii medii si urechea
interna.
Oboseala auditiva-zgomote mai putin periculoase, care actioneaza un timp mai
indelungat-zgomotul sau sunetele joase nu vor mai fi auzite-o masura fiziologica de
protectie a organismului.
Hipoacuzia-apare cand oboseala auditiva isi ridica pragul auditiv, iar revenirea nu se
mai produce.
Prezbiacuzia-apare la o anumita varsta datorita fenomenului de scleroza.

-2.actiuni generale asupra intregului organism

-actioneaza asupra scoartei cerebrale precum si asupra organismelor si sistemelor. Se
produc:
modificari ale EEG(electroencefalogramei), tulburari ale frecventei pulsului,
hipertensiune arteriala, creste motilitatea si secretia gastrica, actioneaza asupra unor
glande endocrine tiroida si pancreasul, la nivelul sistemului nervos creste excitatia
nervoasa: hiperreflectivitate, iritatie, nervozitate, insomnie –ulcer, hipertensiune
arteriala, diabet, hipertiroidie, psihoastenii, nevroze, psihoze.

Aparatul pentru masurarea intensitatii zgomotului se numeste sonometru.

Limitele acceptabile de zgomot:

Dimensionarea zonelor de protectie sanitara se va face in asa fel incat in teritoriile

protejate vor fi asigurate si respectate valorile-limita ale indicatorilor de zgomot, dupa
cum urmeaza:
a) in perioada zilei, nivelul de presiune acustica continuu echivalent ponderat A (AeqT),
masurat la exteriorul locuintei conform standardului SR ISO 1996/2-08, la 1,5 m inaltime
fata de sol, sa nu depaseasca 55 dB si curba de zgomot Cz 50;
b) in perioada noptii, intre orele 23,00-7,00, nivelul de presiune acustica continuu
echivalent ponderat A (LAeqT), masurat la exteriorul locuintei conform standardului SR
ISO 1996/2-08, la 1,5 m inaltime fata de sol, sa nu depaseasca 45 dB si, respectiv,
curba de zgomot Cz 40.
Pentru locuinte, nivelul de presiune acustica continuu echivalent ponderat A (LAeqT),
masurat in timpul zilei, in interiorul camerei cu ferestrele inchise, nu trebuie sa
depaseasca 35 dB (A) si, respectiv, curba de zgomot Cz 30.
In timpul noptii (orele 23,00-7,00), nivelul de zgomot LAeqT nu trebuie sa depaseasca
30 dB si, respectiv, curba Cz 25.
In zone protejate ca zone de odihna, recreere, parcuri nivelul de zgomot trebuie sa fie
de 45db.
La nivelul intreprinderilor nivelul de zgomot trebuie sa fie de 90 decibeli.
Distantele prevazute pot fi modificate doar pe baza studiilor de impact asupra sanatatii,
elaborate de institute specializate, conform metodologiei avizate de catre Ministerul
Sanatatii.
Evaluarea impactului asupra starii de sanatate a populatiei se realizeaza pentru orice
activitate supusa reglementarilor de evaluare a impactului asupra mediului, pe baza
raportului de mediu, a planului de amplasament, certificatului de urbanism si a
memoriului tehnic, precum si pentru alte situatii specifice gospodariilor.
Masuri pentru respectarea acestor limite:
-urbanism-amplasarea industriei in afara zonei de locuit, dotarea utilajelor cu
posibilitati de amortizare a zgomotelor.
-tehnice-agregate silentioase
-administrative-devierea circulatiei grele in afara localitatilor(sosele de centura)
-educative-educatie sanitara, mass-media, televizor etc.

Valoarea energetica a principiilor nutritive:

-prin arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal
-prin arderea unui gram de glucide se elibereaza 4,1 kcal
-prin arderea unui gram de lipide se elibereaza 9,2 Kcal
-prin arderea unui gram de alcool se elibereaza 7 kcal

Metabolismul bazal-o parte din cheltuiala energetica a organismului este obligatorie

chiar in conditii de repaus fizic si intelectual.Consumul energetic inregistrat astfel,
indispensabil mentinerii functiilor vitale (activitatea cardiaca, respiratorie, nervoasa,
secretorie) reprezinta metabolismul bazal.

Cand alimentatia nu asigura necesarul de calorii, organismul este obligat sa le

asigure din propriile tesuturi, din grasimea de rezerva si din tesutul muscular.
La copii se produce o incetinire a ritmului de crestere, scade rezistenta la agresiunile
microbiene. Adultii scad in greutate se produce casexie, scade randamentul muncii,
scade rezistenta la infectii si la agentii chimici.

Un aport caloric peste trebuintele organismului va duce la cresterea greutatii

corporeale-obezitate-ATS, HTA, diabet zaharat, artroze.

Există 3 categorii de proteine alimentare:

 Clasa I: sunt cele mai valoroase, conţin cantitatea cea mai crescută de
aminoacizi esenţiali. Corijeaza deficientele proteinelor de clasa aIIIa. Există
în regnul animal (oua,carne, lapte, brânzeturi)
 Clasa II: conţin toţi aminoacizii esenţiali, dar unul, doi, trei sunt în cantitate mai
scăzută.(aminoacizi limitativi).Există în regnul vegetal: legume, fructe,
cereale, legume uscate.
 Clasa III: valoare biologica inferioara. Lipsesc unul sau doi aminoacizi esenţiali.
Există în regnul animal (colagen) sau vegetal (zeina-proteina porumbului). În
cantitate crescută provoacă pelagra, (distrofie proteică indusă de consumul
unei proteine proaste).

Ratia de lipide reprezinta 20..35% din nevoia calorică zilnica. Dacă luăm în calcul o
valoare de 3000 calorii pentru raţia normală, rezultă 600 calorii rezultate din grăsimi.
Raportat la echivalentul gram al unui gram de grăsime (9,3Kcal/g), rezultă o valoare
cuprinsă între 0,7 şi 1g/kg corp/zi pentru persoanele sedentare.

Fibrele alimentare (celuloza si hemiceluloza)

Surse de fibră:
 Cereale de culoare neagră: există în cantităţi crescute în tărâţe.
 Legumele şi fructele au o fibră impregnată minimal comparativ cu fibra cereală,
astfel încat fibra este mai puţin abrazivă. Nevoia de fibră nu este acoperită de
obicei, trebuie o preocupare deosebită pentru consumul de fibră..
Rolul fibrelor alimentare:
 -combaterea constipatiei prin stimularea tranzitului intestinal
 -scade coeficientul de absorbtie a substantelor nutritive: lipide, colesterol
ducand la profilaxia si tratamentul obezitatii, dislipidemiilor, aterosclerozei,
diabetului zaharat
Raţia de glucide: 50%.din valoarea calorica a ratiei.
Nevoia zilnica a fibrelor alimentare 15-20g/zi.
Ratii mici:persoane obeze, sedentare.
Ratii mari-pentru persoanele care fac efort intens si de durata cat si la copii in
perioada maternitatii.

Vitamina C
Se găseşte doar în legume, fructe. Se pierde uşor pentru că este hidrosolubilă şi e
extrem de fragilă, fiind un produs antioxidant (este afectată de O 2, catalizori, căldură,
Cu, Fe, Ag). Se găseşte sub două forme: acid ascorbic şi acid dehidroascorbic.
În legume şi fructe există o enzimă specializată, acid ascorbic – oxidază, care conţine
Cu, ceea ce face ca în timpul stocării, vitamina să dispară. Se găseşte mai mult în
dovlecel, mai puţin în cartofi, bulbi, citrice. Pe lângă vitamina C există şi citrină (vitamina
P, a permeabilităţii capilare), care acţionează sinergic cu vitamina C şi potenţează lipsa
acesteia.
Cantităţi în diferite plante:
 Cireşe, struguri, mere, pere, gutui: 5..10 mg / 100g
 Citrice: 45..50 mg / 100g
 Căpşuni: 70..80 mg / 100g
 Mărar, leuştean, pătrunjel: 150 mg / 100g
 Ardei: 200..250 mg / 100g
 Măceş: 1000 mg / 100g
Vitamina C intervine în metabolismul unor aminoacizi (hidroxiprolină), care sunt utilizaţi
în sinteza colagenului: cicatricile postoperatorii sunt de 4..5 ori mai labile în
avitaminoze.Peretele vascular este mai rezistent în prezenţa vitaminei C, altfel apar
hemoragii subcutanate.
Scorbutul:
 Papile interdentare hipertrofiate şi sângerânde la apăsare
 Ligament alveolo-dentar detensionat (edentaţie)
 Infecţii: vitamina C potenţează apărarea leucocitară (leucocitul este foarte bogat
în vitamină)
Necesarul de vitamină C este de minim 2..3 mg / 1000 cal., normalul de 20..25 mg /
1000 cal (deci 75..100 mg zilnic). Excesul de vitamină C nu creează probleme pentru că
este hidrosolubilă, totuşi ea creşte aciditatea digestivă, putând provoca ulcer şi se
transformă în acid oxalic.
Perioade de dezvoltare:
A.prima copilarie:
-perioada de viata a nou nascutului (0-28 zile)
-perioada de viata a sugarului(1-12 luni)
-perioada de viata a copilului mic(1-3ani)
B.a doua copilarie
-perioada prescolarului mic (3-4 ani)
-perioada prescolarului mijlociu(4,5-5ani)
-perioada prescolarului mare (5-6(7) ani)
C.a treia copilarie
-perioada scolarului mic (6-10(11)ani
-perioada scolarului mijlociu (10(11)-13(15)ani-perioada postpubertara
D.adolescenta 13(15)ani-18ani
E.tineretea 18-25 ani