Reabilitarea in astmul bronsic

Student:Ciobanu Victor
 Introducere

 Astmul bronsic este o boală cronică inflamatorie ce afectează bronhiile.

 Pe fondul inflamației cronice din bronhii se produc episodic crize: spasme

ale bronhiilor, care le îngusteaza brusc și pacientul simte că se sufoca, îi
este mai greu să expire decât să inspire aer, se aud zgomote (șuierături) la
respirație.

 Relevă bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme

numeroase şi muşchi netezi hiperatrofiaţi.
 Astmul este una dintre cauzele principale ale morbidităţii
Epidemiologie

cronice si mortalităţii din întreaga lume. OMS estimează, că
în lume sunt 300 milioane de persoane diagnosticate cu astm
bronşic .

 Astmul bronşic este mai frecvent în ţările industrial

dezvoltate, în special cele din Europa şi America de Nord.
Este o patologie care debutează mai frecvent în copilărie
(forma alergică) şi după 40 ani (forma nonalergică). Incidenţa
este de 3-6% din populaţia generală în toată lumea .

 Prevalenţa acestei patologii la noi în ţară (anul 2012)

constituie 22,8 cazuri la 10 000 populaţie. Se estimează că în
Republica Moldova ar fi peste 160 mii de astmatici
(aproximativ 4,0% dinpopulaţie) .

 Este determinat că astmul bronşic cauzează 250 000 de

decese anual în lumea întreagă . Rata mortalităţii în astm
este apreciată în prezent între 2 şi 4 cazuri la 100 000
populaţie pe an .
 Clasificarea astmului bronşic
1. astm bronşic pur – care apare la tineri, cu echivalenţe alergice, cu
interval liber între crize;
2. astm bronşic impur (complicat) – în care crizele apar pe fondul unor
modificări permanente (de obicei bronşită astamtică);
3. astm bronşic extrinsec (alergic pur) – care apare la tineri cu
antecedente alergice familiale, echivalente alergice, interval liber
între crize, în prezenţa unor alergene, absenţa altor boli pulmonare
preexistente, cu teste cutanate şi de provocare (40% din cazuri de
astm bronşic);
4. astm bronşic intrinsec – care apare după 40 ani cu puţine intervale
libere, de obicei ivindu-se în timpul iernii; se asociază cu tuse şi
expectoraţie mucopurulentă şi factori infecţioşi;
 Etiopatogenie
 Astmul bronşic nu este o boală, ci un sindrom, care durează toată viaţa
(bolnavul se naşte şi moare astmatic), cu evoluţie îndelungată,
discontinuă, capricioasă.

 Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general

(terenul atopic) şi un factor local (hipersensibilitatea bronşică).
Esenţialul este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei
predispus ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la
alergene (antigene).

 Cele mai obişnuite alergene sunt: polenul, praful de cameră, păarul şi

scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare
(lapte, ouă, carne) sau medicamentoase (acidul acetilsalicilic, penicilina,
aminofenazona, unele produse microbiene).
 Etiopatogenie
 Alergenele, la indivizii predispuşi atopici, induc formarea de anticorp
(imunoglobuline); în cazul astmului imunoglobuline E. Imunoglobulina Ea
aderă selectiv de bazofilele de sânge şi ţesuturi, în special la nivelul
mucoaselor, deci şi a bronhiilor. La recontactul cu alergenul, cuplul
imunoglobulina E – celulă bazofilă bronşică, declanşează reacţia alergică
(antigen-anticorp, cu eliberarea de mediatori chimici bronhoconstructori
(acetilcolina, histamina, bradichinina) şi apariţia crizei de astm.

 Al doilea factor esenţial pentru astm este hipersensibilitatea

bronşică faţă de doze minime de mediatori chimici, incapabili la
individul normal să provoace criza de astm. La început criza paroxistică
este declanşată numai de alergene. Cu timpul pot interveni şi stimuli
emoţionali, climaterici, reflecşi. În toate tipurile însă, criza apare mai
ales noaptea, când domină tonusul vagal (bronhoconstrictor).
Clinic
 La început crizele sunt tipice cu început şi sfârşit brusc, cu intervale
libere, mai târziu apar semnele bronşitei şi ale emfizemului cu
dispnee. Sindromul clinic este datorat aproape totdeauna spasmului
bronşic, secreţiei bronşice şi edemului mucoasei.

Simptome subiective
• oboseală progresivă;
• anxietate;
• tulburări digestive necaracteristice;
• tuse uscată, strănut;
• rinoree;
• lăcrimare;
• prurit al pleoapelor;
• cefalee;
 Simptome obiective:
• palidiate;
• cianoză moderată;
• transpiraţii reci;
• oboseală;
• deshidratare, în starea de rău astmatic;
• asfixie progresivă, comă, deces – in cazurile grave

 La copii se mai constată:

• tonus muscular scăzut;
• deprimarea cunoştinţei şi a răspunsului la durere;
• retracţie inspiratorie;
Investigații paraclinice
1. Testele cutanate
2. Testarea hiperreactivităţii bronşice
3. Citologia sputei – frecvent eozinofili
4. Teste sanguine  
5. Radiografia, radioscopia
6. Bronhoscopia
7. Testul de efort
• Efortul reprezintă un ”TRIGGER” pentru toţi astmaticii
• Există adolescenţi , tineri adulţi asimptomatici:
- cu handicap funcţional pulmonar important ”când fac efort” sau ”sport”;
- există posibilitatea de a fi etichetat ca ”Sindromul nevrotic”, dacă nu se
efectuează teste funcţionale;
• Funcţia pulmonară începe să se degradeze la sfârşitul a 5-6 minute de efort,
severitatea maximă a crizei de astm înregistrându-se la 4-6 minute după încetarea
efortului.
REABILITAREA RESPIRATORIE/PULMONARĂ
 Reabilitarea pulmonară este o intervenție cuprinzătoare
bazată pe o evaluare amănunțită a pacientului, urmată de
terapii adaptate pacienților, care includ, dar nu se limitează
la acestea, exerciții fizice, educație și schimbări de
comportament, menite să îmbunătățească starea fizică și
psihologică a persoanelor cu boli respiratorii cronice și să
promoveze aderarea pe termen lung la comportamentele de
îmbunătățire a sănătății.

 Reabilitarea pulmonară este recunoscută ca o componentă

esențială a managementului persoanelor cu boli respiratorii
cronice.
 S-a demonstrat că reabilitarea medicală reduce dispneea,
crește capacitatea de efort îmbunătățind calitatea vieții la
persoanele cu boli pulmonare obstructive cronice.

 În urma reabilitării pulmonare, majoritatea oamenilor declară

că sunt capabili să facă mai mult în activitățile lor zilnice .
Obiectivele RR

 1. Ameliorarea simptomelor respiratorii

 2. Creșterea toleranței la efort
 3. Ameliorarea calității vietii legată de starea de sănătate
 4. Scăderea costurilor asistentei medicale;
 5. Ameliorarea anxietății și a depresiei;
 6. Reducerea numarului acutizărilor;
 7. Reluarea activitatilor profesionale.
Programul de RR

 1. Evaluarea statusului funcțional al pacientului respirator

 2. Antrenamentul la efort și alte exerciții fizice
terapeutice (exercițiul aerobic, de creștere a fortei
musculare și a mobilității)
 3. Reeducarea respirației
 4. Tehnici de drenaj bronșic
 5. Preveția și managementul acutizării si infecțiilor
respiratorii
 6. Controlul factorilor alergeni si iritanți
 7. Utilizarea corectă și sigură a sistemelor de
oxigenoterapie
 8. Evaluarea nutrițională și intervenții specifice
 9. Evaluare și suport psihosocial
 10. Renunțare la fumat
 11. Medicație
 12. Programe controlate de tratament la domiciliu
Aprecierea gradului de dispnee
 gradul 1: dispneea apare la urcatul pantelor şi scărilor (dupa 15-20
trepte);

 gradul 2: dispneea apare şi la mersul pe teren plat în ritmul impus

de o persoană sănătoasă;

 gradul 3: dispneea apare şi la mersul pe teren plat în ritm propriu;

 gradul 4: dispneea apare şi la activităţi uzuale: îmbrăcat, spălat,

vorbit, etc;

 gradul 5: dispneea este prezentă în repaus.

Teste respiratorii clinice

 Testul conversaţiei şi al cititului

 Testul televizorului
 Testul chibritului
 Testul lumînării
 Testul apneei
 Testul bulelor în apă
Evaluarea
Investigaţii obligatorii
 · PEF-metria
 · Spirografia/spirometria (ftiziopneumolog, alergolog)
 · Testul cu bronhodilatator
 · Screening testul (ALATOP, Phadiatop, Phadiatop Infant) (alergolog)
 · Testele cutanate cu alergeni (alergolog)
 · IgE- specifice (alergolog)
 · Puls-oximetria
 Hemoleucograma
 · Analiza generală a sputei
 · Electrocardiograma
 · IgE totale
 · Examenul radiologic al cutiei toracice în 2 incidenţe
Spirografia
 permite aprecierea severităţii şi reversibilităţii obstrucţiei bronşice
 permite diferenţierea de afecţiunile ce se manifestă prin restricţie
PEF-metria
 permite aprecierea şi monitorizarea severităţii şi reversibilităţii obstrucţiei bronşice
Analiza generală a sputei
 eozinofilele (în proporţie de 10-90%), cristalele octoedrice de lipofosfolipază CharcotLayden
- sugestive pentru AB atopic
Hemoleucograma
 eozinofilie în astmul atopic.
Examenul radiologic toracic
 în criza de astm - semne de hiperinflaţie pulmonară (diafragm aplatizat cu mişcări reduse,
hipertransparenţa cîmpurilor pulmonare, lărgirea spaţiului retrosternal, orizontalizarea
coastelor)
Reabilitarea
Caracteristicile unui program de reabilitare

 MULTIDISCIPLINAR: discipline medicale integrate în program

comprehensiv și unitar adaptat nevoilor fiecărui pacient

 INDIVIDUALIZAT: bazat pe evaluarea individuală a fiecărui

pacient cu stabilirea de obiective realiste

 Abordarea atât fizică, cât și psihică, emoțională și socială a

dizabilităților.
Echipa multidisciplinară de recuperare
 Medic pneumolog - stabilește includerea in programul de recuperare
- face recomandările medicale
- stabilește parametrii programului de antrenament în funcție de rezultatul
testării la efort.

 Kinetoterapeut – evaluează nevoile psihice ale pacientului

- concepe și conduce programul de antrenament fizic
- individualizează exercițiile fizice în funcție de toleranța pacientului
- contribuie la creșterea gradului de independență a pacientului

 Asistenta medicală: - asigură tratamentul și complianța la tratament

- asigură informarea și educarea pacientului și a familiei
 Dietician: - evaluează necesarul caloric și proteic al pacienților
- dietă individualizată pentru pacienții care necesită scadere ponderală

 Psiholog: - evaluează starea psihică/calitatea vieții/impactul bolii asupra pacientului

- facilitează schimbarea stilului de viață
- coordonează sedințe de relaxare

 Asistent social: - detectează problemele de tip psihosocial

- facilitează accesul la serviciile comunitare

 Medicul de familie: - rol educațional

- urmărirea pe termen lung a pacienților
- evaluează managementul factorilor de risc pulmonari
 Tipuri de programe de reabilitare
respiratorie

 “In patient”- pacienți internați sau aflați in convalescență

dupa o exacerbare
 “Out patient” – in ambulator/spitalizare de zi
 “Home patient” – asistență medicală de reabilitare la
domiciliu (durată 6-8 săptămâni)
 Tratamentul medicamentos
 În tratamentul asmului bronşic antitusivele nu se administrează
decât în cazuri deosebite. Sunt contraindicate: morfina, opiacee,
tranchiliante, neuroleptice – se combate abuzul de simpatico-
mimetice şi de medicamente alergizante.

 In criza se urmăreşte combaterea spasmului bronşic prin

medicaţie bronhodilatatoare.

 În tratamentul corticoterapiei, doza totală trebuie administrată

dimineaţa, fiind preferat tratamentul discontinuu (la 2-3 zile) şi
corticoterapia-retard sau în aerosoli. În general, corticoterapia
trebuie rezervată formelor grave: tratamentul continuu se va
temporiza, se vor folosi doze minime: 30 mg pe zi Prednison ca
tratament de atac, 5 mg pe zi ca tratament de întreţinere.
 · Medicamentele administrate prin inhalare sunt preferabile datorită
indexului lor therapeutic ridicat: concentraţii mari de medicament sunt
eliberate direct în căile respiratorii, cu efecte terapeutice puternice şi un
numar redus de efecte secundare sistemice

 · Dispozitive pentru medicaţia administrată prin inhalare: inhalatoare sub

presiune cu doza masurată, inhalatoare cu doză masurată acţionate de
respiraţie, inhalatoare cu pulbere uscată, dispozitivul tip turbohaler,
dispozitivul tip ,,diskhaler”, nebulizatoare

 · Spacer-ele (sau camera de reţinere) facilitează utilizarea

inhalatoarelor, reduc absorbţia sistemică şi efectele secundare ale
glucocorticosteroizilor inhalatori
 Tratamentul de fond
 Se urmăreşte combaterea factorilor infecţioşi, alergici şi a
bronhospasmului.

 Tratarea infecţiei bronşice se face cu:

• sulfamide – Biseptol 2*2 tablete pe zi;
• antibiotice–Ampicilină, Tetraciclină, Oxacilină;

 Fizioterapia şi termoterapia aplicate în staţiuni cu climat

favorabil de recuperare a astmaticilor datorită numărului
redus de alergeni din atmosferă.
Corticoterapia de întreţinere face parte din tratamentul
de fond.
 Tratamentul igienic

 Astmul fiind de cele mai multe ori o boală alergică, pacientul

trebuie sa evite pe cât posibil să inhaleze particulele care-i
declanșează criza.

 Cum de cele mai multe ori este imposibil să se identifice ce anume

provoacă criza (sau pentru că pacientul reacționează exagerat la
foarte multe particule), se recomandă unele măsuri generale: 
 camera de dormit a astmaticului ar trebui să fie austera și
curată : să nu aibă praf sau lucruri care țin praful, să se aspire
praful. Perna, plapuma și salteaua trebuie să fie din materiale
sintetice (nu lână sau puf)

 trebuie evitate plantele de apartament, mai ales cele cu flori,

dar și cele care întrețin mucegai pe pământ sau ghiveci;

 peștii din acvariu pot face rău indirect, prin purecii cu care
sunt hrăniți, care pot fi inhalați când sunt presărați deasupra
apei;

 părul de animale (pisici, câini) pot agrava simptomele

astmului;
 Tratamentul kinetoterapeutic
 Măsuri fizice
• drenajul de postură, percuţiile toracice, gimnastica
respiratorie;
• însuşirea unei tehnici de tuse pentru a obţine o expectoraţie
eficientă a secreţiilor mucoasei;
• exercitii de reeducare respiratorie;
Drenaj postural
• decubit ventral cu perna sub abdomen;
• aceeaşi poziţie cu capul înclinat la 20°;
• decubit dorsal cu patul la 20°;
• decubit lateral drept (stâng) cu patul înclinat;
• poziţie şezând;
Din această noţiune generală fac parte:
 • 1. gimnastica respiratorie ( statică, dinamică)
 • 2. reeducarea respiratorie
 • 3. gimnastică sonoră
 • 4. posturarea
 • 5. antrenamentul la efort dozat
 • 6. educarea tusei
 • 7. educare vorbitului
 • 8. terapia ocupaţională
 TEHNICI DE RESPIRAȚIE
 Respirația controlată
Această tehnică vă va ajuta să vă relaxați și să vă controlați respirația:
- Așezați-vă într-o poziție confortabilă și susținută
- Puneți o mână pe piept și cealaltă pe abdomen
- Dacă vă ajută să vă relaxați, închideți ochii (altfel lăsații deschiși) și concentrați-vă asupra
respirației
- Inspirați încet prin nas (sau gură dacă nu puteți face acest lucru) și apoi expirați prin gură
- Pe măsură ce respirați, vei simți că mâna de pe abdomen se mișcă mai mult decât mâna de pe
piept
- Încercați să depuneți cât mai puțin efort și să respirați încet, relaxat și ușor
 Respirația ritmică
Această tehnică este utilă de a fi folosită atunci când desfășurați activități
care ar putea necesita un efort mai mare, urcați scările sau mergeți la
deal. Este important să ne amintim că nu este nevoie să ne grăbim.
- Împărțiți activitatea dumneavoastră în părți mai mici pentru a ușura
efectuarea sarcinii fără a obosi sau fără a avea dificultăți de respirație la
final
- Inspirați înainte de a face „efortul” în cadrul activității, de exemplu
înainte de a face un pas sau de a ridica o treaptă a scării
- Expirați în timp ce faceți efortul, cum ar fi urcarea treptei, efectuarea
pasului
- S-ar putea să vă fie de ajutor să inspirați prin nas și să expirați prin gură
Ședința de kinetoterapie

ETAPE:

 1. Relaxarea:
- Extrinsecă:
• terapie medicamentoasă;
• masaj;
• hipnoză;
- Intrinsecă:
• Jacobson;
• Shultz;
• Yoga;
 2.Posturarea:
- relaxarea și facilitarea respiratorie;

3. Reeducarea respiratorie:
- dirijarea aerului la nivelul căilor aeriene superioare;
 - reeducarea respirației abdominale;

 - reeducarea respirației costale;

 4. Antrenamentul la efort dozat: bicicletă și înot;
Fizioterapie
 Inhalații, nebulizator-ameliorarea tusei– flux cald,umed- (Iod,
NaCl, Bicarbonat-soluții)

 • Aerosoli– antibiotice (peniciline,tetraciline),

bronhobilatoare(Beta2– blocante , teofiline),corticosteroizi

 • Ventilatoare, dispozitive cupresiune pozitivă

 • Radiații ultraviolete doze eritermice, raze infraroșii– fazede

regresie, procese interstițiale
Substanţele active utilizate în terapia prin inhalaţii trebuie să
îndeplinească urmatoarele condiţii:
 • - să aibă un efect tropic şi farmacologic bine definit;
 • - să fie atoxice şi neiritante;
 • - să fie solubile în apă;
 • - să aibă un ph neutru;
 • - să poată fi pulverizate;
 • - să nu degradeze repede în contact cu aerul;
 • - să nu intre în reacţie chimică cu materialele obişnuitendin
care sunt confecţionate aparatele de aerosoli;
 • - să aibă o resorbţie cât mai slabă;
 • - să aibă efecte secundare cât mai reduse asupra altor
 aparate şi sisteme.
 Oxigenoterapia

 Terapia cu oxigen constituie unul dintre tratamentele

hipoxiei cauzate de o insuficiență respiratorie.

 Utilizată temporar, în afecțiunile acute (infecție,edem),

mod îndelungat, zilnic, în afecțiunile cronice,

 Tratamentul amelioreaza imediat starea și calitatea vieții

subiectului, pe termen lung, evoluția bolii.
Ventilatia mecanica

 Ventilaţia asistată - pacientul îşi stabileşte propriul ritm

ventilator, musculatura lui respiratorie exercită un anumit
travaliu,

 Ventilaţia controlată - aparatul imprimă pacientului o

respiraţie la care acesta nu participă.
 Beneficiile unui program de recuperare
și reabilitare respiratorie
 Scade simptomatologia respiratorie
 Crește capacitatea de efort
 Se îmbunățățește calitatea vieții
 Crește abilitatea de a realiza activități cotidiene
 Remiterea anxietatii, depresiei
 Lărgirea cunoștințelor despre boală și tratamentul ei
 Reducerea spitalizărilor și utilizarea de resurse medicale
 Reinserția profesională a unor pacienti
 Creșterea supravietuirii
Supravegherea pacienţilor

 Monitorizarea continuă este esenţială în atingerea scopurilor terapeutice. În timpul

acestor vizite,se analizează şi se modifică planurile de tratament, medicaţiile şi
controlul nivelului de astm.

 Pacienţii revin la consultaţia medicului la 2-4 săptămâni după prima vizită, iar
ulterior fiecare 3 luni

 După exacerbare vizitele la medic se fac peste 2-4 săptămîni

 Odată stabilit controlul asupra astmului, ramîn esenţiale vizitele regulate de

întreţinere, la 1- 6 luni, după caz
 Reabilitarea pacientilor cu afectiuni respiratorii
depinde de natura acestei afectiuni si include metode
fizice si tehnici kinetoterapeutice specifice de
reeducare respiratorie, posturare, gimnastica
corectoare si de fortificare, aplicate cu scopul
ameliorarii simptomatice, cresterii rezistentei la efort
si sporirea calitatii vietii pacientului.
Bibliografie:
I. Gr. Posea, R. Păun - Bolile alergice, Editura Medicală, Bucureşti,
1997;
L. Tirică - Explorări funcţionale, Editura Medicală, Bucureşti
1998;
R. Păun - Terapeutica Medicală, vol. II, Editura Medicală,
Bucureşti 1982;
R. Păun - Tratat de medicină internă vol. I - Bolile aparatului
respirator, Editura Medicală, Bucureşti, 1983;
https://slideplayer.com/slide/14400305/
II. BOTNARU V. Astmul bronşic. Chişinău, 2000, 94 p
III. 3. BOTNARU V. Bolile aparatului respirator. Chişinău, 2001, 637 p
IV. https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2020/06/Protocol-clinic
-na%C5%A3ional-%E2%80%9EAstmul-bron%C5%9Fic-la-adult%E2%80%9D-
aprobat-de-Consiliul-de-Exper%C5%A3i-al-MSproces-verbal-nr.2-din-26
.06.2013.pdf