Spectacol

Abia asteptam sa merg la teatru . De mult imi doream sa vad piesa "
Cenușăreasa moderna". Am ajuns cu mult inainte de începerea reprezentației
tocmai pentru a prinde locuri bune in fata , deoarece nu am plătit pentru bilete
si nu am avut numărul locului , ele au fost oferite gratuit elevilor . Dupa cum
spuneam am ocupat loc in rândul doi. La un moment dat , își face apariția o
fata cu o punga mare de popcorn si se aseaza in primul rând, chiar in fata mea.
Raman muta de uimire... E un spectacol de teatru nu un film la cinema..
Luminile se sting ușor si in semiumbra formată echipa de actori intra pe scena
in lumina reflectoarelor . Am aplaudat cu emoție privind impresionata
vestimentația actorilor , ce aminteau de o vreme demult apusă .. Rochiile de
epoca si costumele verzi de catifea ma teleportau parca in lumea poveștilor cu
prinți si cu prințese. Si replicile scrise cu atâta măiestrie in termeni vechi
completau tabloul de epoca.. Cand deodată starea de melancolie in care eram
este întrerupta de un crontanit zgomotos . Am știut pe loc cine este
responsabil .. As fi vrut sa am o putere si sa o scot pe sus din sala ..Atat de tare
m-a deranjat incat nu mai puteam fi atenta la piesa si nici nu mai puteam trăi
momentul ... Dar nici nu apuc sa termin șirul gândurilor ca se auzi o serie de
strănuturi urmata de împrăștierea floricelelor pe aproape 3 rânduri .. Nu ne-
am putut supăra privind situația creată dar in s nimb ne-am amuzat teribil de
spectacolul din .. public !
PARC

Tudor şi Andrei sunt prieteni foarte buni. Se cunosc de doi ani şi locuiesc în acelaşi bloc.

După ce au venit de la şcoală, cei doi prieteni merg să se joace în parcul din apropiere, Parcul
IOR. Cei doi prieteni au ajuns în parc, la locul de joacă şi au început să se zbenguie. S-au dat
în leagăn, în tobogan, s-au jucat v-aţi ascunselea, iar apoi s-au jucat de-a prinselea.

La un moment dat Andrei alerga după Tudor, iar Tudor trebuia să fie cel prins. Atunci s-a
întâmplat accidentul urât. Andrei s-a împiedicat şi a căzut pe mâna dreaptă. După durerea
pricinuită părea că Andrei avea mâna ruptă. Tudor l-a ajutat pe Andrei să se ridice şi l-a
bandajat la mâna pe care îl durea.

Pe Andrei, mâna rănită îl durea foarte tare. După aceea, Tudor a sunat-o pe mama lui Andrei
şi i-a povestit ceea ce s-a întâmplat. Mama lui Andrei a venit şi i-a luat din parc. Au mers
împreună la camera de gardă a spitalului de copii. Acolo, o doamnă doctor foarte bună l-a
consultat pe Andrei şi i-a pus mâna în gips. Noul bandaj arăta bine, iar Andrei a spus că
aproape nici nu mai simte că mâna sa este ruptă. Când au ajuns acasă, Andrei l-a rugat pe
Tudor să îi deseneze pe gipsul alb o maşinuţă. Copiii erau bucuroşi că isprava lor nu s-a
terminat mai rău de atât. Acum, Andrei abia aşteaptă să se întoarcă la şcoală şi să povestească
colegilor ce anume i s-a întâmplat.
Peisaj fantastic de primavara

Natura si-a dat jos mantia alba si rece.Ziua este la inceput de drum.Noaptea paraseste cerul ca
o printesa ce se furiseaza de la un bal cu speranta ca nimeni nu o sa-i observe lipsa.Soarele
uraca incet scarile cerului cu pasi de diamant.Razele ,ca niste dungi rosii lumineaza pamantul,
facandu-l sa para un glob aurit.Cupolele de vise impletite cu mireasma cruda de liliac se
inalta spre vazduhul senin.
E primavara !Vantul rece si crud este alungat de o raza palpaitoare de pasiune.Pasarile in
culori de curcubeu admira sufletul vesel de pom si florile de cristal.Libelulele cu aripi azurii
zboara in aerul parfumat, provocat de florile tainice.
Impletiri dulci de glasuri cutreiera padurea.Lacul straveziu este luminat de o dunga
inflacarata ce a poposit in acea clipa pe pamant.
Acesta este spatiul copilariei mele !Vise ce se pot realiza doar in imaginatia mea, ploi de foc
ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai important :toate vietuitoarele pot
vorbi, pot merge, pot auzi..

Noaptea, chiar daca este inficosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina sa, luna ,si cu
stelele.
In aceste peisaje de primavara traiesc in fiecare zi.Aceasta este lumea de care nu vreau sa ma
despart niciodata !
Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă; ea trezeşte la viaţă întreaga natură; peste
flori, verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele; câtă frumuseţe, câtă viaţă
şi veselie peste tot locul; zboară gândăcei de tot neamul; furnicile harnice lucrează toată ziua;
albinele caută nectar; păsările călătoare vin în ţara lor veche şi neuitată; de sub covorul de
frunze moarte se ivesc ghioceii; căldura soarelui dezmiardă muguraşii; dulce vânt de
primăvară; natura-i în sărbătoare; soare cald şi vesel revarsă căldura-i mângâietoare; copaci în
floare, iarba a prins colţ fraged; noaptea scade, ziua creşte; zilele se fac mai lungi, mai
blânde; verde crud; ea aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi şi veselie; zumzetul
harnicelor albine; rândunica cea voioasă taie albastrul cerului ca o săgeată.
Ioana Rosculet
Toamna este deja aici. Primele semne ale apariţiei acestui anotimp sunt
frunzele îngălbenite. Deşi în timpul verii frunzele copacilor au fost verzi şi
sănătoase, odată cu instalarea toamnei acestea încep să-şi schimbe culoarea şi
să piardă din vigoare. Coroanele copacilor, mândre şi semeţe peste vară, devin
acum o aglomerare de crengi maronii. Atmosfera mohorâtă din natură este
completată de cerul cu nori negri şi vântul care îndoaie fără milă copacii pe
care îi întâlneşte în cale. Soarele nu mai străluceşte pe cer ca altădată, iar în
locului lui se instalează ploaia măruntă şi rece.

Sub influenţa acestor condiţii nefavorabile, copacii încep să-şi scuture frunzele
îngălbenite. Încetul cu încetul, toate frunzele încep să părăsească copacii. Ca
într-un dans ritualic se mişcă în bătaia vântului şi să aştern peste tot.
Multitudinea de frunze desprinse formează sub acţiunea vântului un covor
galben mişcător, asemănător unei mări agitate.

Asemenea copacilor, întreaga natură pare să îngălbenească: iarba se usucă şi

primeşte o culoare ruginie, iar tufele pierd orice urmă de verde pe care o
aveau. Singurul care pare să nu sufere de pe urma apariţiei toamnei este
bradul. Acesta, în ciuda tuturor condiţiilor vitrege ale naturii îşi păstrează
prospeţimea şi culoare verde. În noianul de galben şi maroniu din jur, bradul,
cu ale sale frunze mereu verzi, înfruntă semeţ vântul şi ploilor care cad din
abundenţă.