GENUL DRAMATIC

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate pe scena unui
teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare în timp și spațiu a acțiunii
reprezentate. În operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul căreia se
dezvoltă acțiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele
textului dramatic comunică prin intermediul dialogului și al monologului, autorul intervenind
doar în indicațiile scenice (regizorale). Indicațiile scenice apar între paranteze sau în subsolul
paginilor și se referă la acțiunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimică etc. Personajele
iau cu totul locul autorului, a cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie,
care se numesc didascalii.
a) Abordare generală
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise cu scopul de a fi ulterior interpretate pe
scena unui teatru. Astfel, operele dramatice impun o delimitare clară în timp și spațiu a
acțiunii reprezentate. Acțiunea operelor dramatice se concentrează asupra unui conflict, fiind,
de regulă, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere etc.
b) Trăsături ale genului dramatic
Prezintă o structură specifică
Operele ce aparțin genului dramatic respectă o structură specifică. Așadar, ele conțin: replici,
scene și acte (care mai sunt numite și „tablouri”). Actele reprezintă diviziuni care structurează
subiectul, reprezentând o etapă a desfășurării acțiunii. Scenele sunt subdiviziuni care
marchează intrările și ieșirile din scenă ale personajelor. Replicile constituie modalitatea de
comunicare dintre personaje și au o pronunțată valoare expresivă.
Replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește.
Replicile corespund intervenției unui personaj care fie începe o discuție, fie îi răspunde
interlocutorului său, fie se află într-un dialog cu mai multe personaje.
c) Clasificarea speciilor dramatice
Speciile genului dramatic sunt următoarele:
Tragedia
Comedia
Drama
Speciile genului dramatic
Tragedia
Tragedia
Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, care conține personaje
puternice, angajate în lupta cu destinul, cu ordinea existentă a societății ori cu propriile lor
sentimente. De regulă, acest conflict se sfârșește odată cu moartea eroului. Nu se știe cu
exactitate care sunt originile tragediei, dar în mod sigur, ea s-a dezvoltat în Grecia antică.
Trăsături:
1.formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate;
2.de regulă, implică un conflict între un personaj și o putere superioară, precum legea,
divinitatea, destinul sau societatea;
3.conflict puternic și deznodământ grav;
4.personaje excepționale, aflate în luptă cu forțe adverse puternice, în virtutea unei cauze
nobile.
Exemple: „Hamlet”, „Macbeth”, „Regele Lear”, „Romeo și Julieta”
Comedia
Comedia
Comedia este o specie a genului dramatic, concepută în versuri sau proză, care satirizează
aspecte ale societății, slăbiciuni umane sau prezintă situații hazlii. Aceasta are acțiune veselă
și deznodământ fericit. Comicul este principalul element ce deosebește comedia de alte specii
literare ce aparțin genului dramatic. Acesta reprezintă o categorie estetică fundamentală, care
desemnează una dintre atitudinile esențiale în fața vieții. Comicul poate fi: de situație, de
limbaj, de nume, de moravuri și de caracter.
Trăsături:
1.modalitate comică în prezentarea personajelor, întâmplărilor și a moravurilor, adesea
satirizate;
2.prezența unui conflict central relevant;
3.deznodământ vesel;
Tipuri de comedii:
de situații
de moravuri
de caracter
de intrigă
de salon
vodevil
eroică
Exemple: Ion Luca Caragiale — „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „D-ale
carnavalului”, Vasile Alecsandri - „Chirița în provinție”, Tudor Mușatescu - „Titanic vals”,
Mihail Sebastian - „Steaua fără nume
Drama
Drama
Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, care se deosebește de alte
astfel de specii prin ilustrarea vieții reale cu ajutorul prezentării unui conflict complex și
pronunțat al personajelor. Aceste personaje sunt, de obicei, bine individualizate, alternând cu
cele tipice, iar eroii au un destin nefericit. Drama se distinge prin întâmplările și situațiile
tragice care o caracterizează, caracterul personajelor fiind analizat în profunzime.
Trăsături:
1.dispune de o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică
2.limbajul solemn alternează cu cel familiar, fiind deseori presărat cu elemente comice
3.personajele bine individualizate alternează cu cele tipice
4.protagoniștii au o soartă nefericită
5.poate apela și la resurse lexicale comice.
Tipuri de drame:
drama de idei;
drama psihologică;
drama istorică;
drama romantică;
drama mitologică.
Exemple: Bogdan Petriceicu-Hașdeu — „Răzvan și Vidra”, Vasile Alecsandri — „Despot-
Vodă”, Camil Petrescu — „Suflete tari”,
Acest gen literar are trăsături prin care se distinge clr față de celelate genuri,cum ar fi
modurile de expunere specifice textelor dramatice.