TEXTUL DRAMATIC este o creaţie literară destinată punerii în scenă,

caracterizată prin unitatea de timp, de loc şi de acțiune.

Un element esenţial este conflictul, ce marchează dezacordul dintre două idei,
sentimente, pasiuni.
Concepţia autorului despre lume şi viaţă este transmisă în mod indirect, cu ajutorul
acțiunii şi al personajelor care interacţionează prin dialog.

Textul dramatic este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă, deci reprezentat, și este
divizat în secvențe de dimensiuni diferite.
Comedia este un text dramatic care provoacă râsul prin surprinderea unor tipuri
umane sau a unor situații neașteptate. Modalitățile de a stârni râsul, într-un text
dramatic, sunt diverse: înfățișarea personajelor, comportamentul și limbajul
acestora, anumite situații sau indicațiile scenice.

Structura unei piese de teatru

Actul este subdiviziunea formală a unei piese de teatru și cuprinde mai multe
scene, cu acțiune unitară, separate, uneori, printr-o pauză, marcată, în general, de
lăsarea cortinei și de posibilitatea spectatorilor de a-și părăsi locurile.
Scena sau tabloul este subdiviziunea unui act, delimitată, în general, prin plecarea
sau intrarea unui personaj sau modificarea locului și a timpului acțiunii. Între
scene, spectatorii nu își pot părăsi locurile din sală.

Actele sunt notate cu cifre romane, iar scenele cu cifre arabe

. Textul dramatic are două componente:
 indicațiile scenice (didascaliile) și
 dialogul.
Indicațiile scenice oferă informații despre cum trebuie transpus textul pe scenă. Ele se
află atât înaintea textului dialogat, cât și în interiorul acestuia, atunci fiind plasate, de
regulă, între paranteze rotunde. De cele mai multe ori, indicațiile autorului sunt
reliefate grafic prin scrierea cu italice.
Numele personajului, plasat în fața replicii corespunzătoare, se scrie cu majuscule.
Indicațiile scenice se împart în două categorii:
- externe (inițiale) și
- interne (funcționale).
- Lista personajelor este o indicație scenică externă.
Ordonarea personajelor în listă se face după diverse criterii: importanța în acțiune,
poziția socială sau genul (mai întâi bărbații, apoi femeile). Uneori, numele
personajelor sunt însoțite de scurte caracterizări.
Textul dialogat este alcătuit din replicile personajelor. Dialogul este principala
modalitate de comunicare în textul dramatic, fiind de cel mai multe ori conflictual.
Monologul dramatic este o intervenție amplă a unui personaj în prezența sau în
absența altui personaj.