Teatrul No este o forma de teatru traditional japonez.

Originile sale nu sunt foarte sigure

si de aceea exista mai multe speculatii. Acesta este un teatru clasic muzical japonez, bazat pe
basme din literatura traditionala. In aceste povesti, un personaj supranatural se transforma intr-o
forma umana si nareaza povestea. Aceste personaje captureazaesenta povestirii cu masti si
costume prin dans.
Cuvantul „NO” in japoneza inseamna talent sau abilitate. Acest teatru a pastrat ceea ce s-
a pierdut la majoritatea formelor de teatru japoneze, fiind unul dintre cele mai vechi tipuri de
teatru jucate si in ziua de astazi pe scenele japoneze. Actorii acestuia sunt sacrii, solemni, care
joaca rolul unor intermediari intre lumea zeilor si cea a oamenilor.
Scena teatrului no este dotata la minim, cu putine lucruri simbolice pe langa care apar
instrumentistii, care sunt imbracati de obicei in haine inchise, negre; corul de 6-8 persoane si
actorii. Limbajul acestuia este in mare parte poetic traditional, unde nici nativii japonezi nu
inteleg in intregime ceea ce se vorbeste. Datorita acestui fapt, in zilele de astazi, inainte de
inceperea piesei de no, spectatorilor le sunt inmanati „fluturase” unde este scrisa traducerea in
japoneza si chiar si in engleza. Miscarile scenice a acestui teatru sunt controlate foarte bine, unde
actorii sunt foarte atenti la detaliu.
Teatrul nocontine, de regula, 5 parti:
1. Kami mono – piesa no cu zei, fiind prima piesa care deschide spectacolul.
2. Shura mono – piesa no cu razboinici.
3. Katsura mono – piesa no cu duhuri de femei.
4. Piese No cu oameni – piese din prezent.
5. Kirinoh – piesa no cu demoni, fiind ultima piesa din spectacol.
Noi am ales sa vorbim astazi despre 2 aspecte importante in teatrul no, precum mastile si
costumele.

Noh shōzoku este numele costumelor japoneze. Karaoki este asa numitul kimono pentru
femei, unul dintre cele mai frumoase costume de teatru din lume.

La inceputurile teatrului no, in timpul lui Kannami si Zeami, costumelere erau mai
modeste, pentru ca actorii isi foloseau hainele de zi cu zi pe scena. Pe parcursul anilor, teatrul no
a devenit mai popular in ochii aristocratilor, au inceput sa primeasca kimonouri mai frumoase si
facute din materiale mai bune. Insa, odata cu trecerea timpului teatru no a ajuns sa fie din ce in
ce mai apreciat, costumele fiind confectionate din marase si brocart. Astefel, costumele au ajuns
sa fie adevarate lucrari de arta, si sa difere de realitatea personajelor. Spre exemplu, un pescar
sau o fata care aduna sarea de mare nu ar trebui sa poarte astfel de costume atat de fine. Inca,
prin felul simbolic in care sunt facute costumele, sentimenetele personajelor pot fi exprimate mai
usor.
 Karaoki (=fabrica chinezeasca, facut dupa modelul shokkoa perioadei Ming)) este un
unul dintre kimonouri folosite pentru a reprezenta personajele feminine. Cand un personaj
feminin este introdus in teatrul no si poarta un karaori, este purtat intr-un stil kinagasho. Partea
de sus este indoita in asa fel incat sa lase gatul liber, iar partea de jos este ajustata tivului pentru a
crea o forma triunghiulara in jurul picioarelor, care da impresia de rafinament.

Costumele teatrului no nu reprezinta realistic personajele, dar spun spectatorilor multe

despre personaj. Deoarece sunt multe reguli in ceea ce priveste combinarea pieselor a unui
costum, daca o persoana stie destule despre aceste combinatii atunci poate ghici usor genul,
varsta, statutul social, ocuparia sau personalitatea personajului.
Spre exemplu te poti lua dupa culoarea costumului. Daca costumul unei femei are rosu,
este spus a fi iroiri si daca nu este, este numit ironashi. Femeile tinere poarta costume iroiri iar
femeile de varsta mijlocie, sau mai batrane poarta ironashi. Rosul poate aparea si in canate, in
peruca sau in kimono.

Un alt mod prin care se poate indica tipul de personaj este prin folosirea gulerului (eri).
Gulerul poate fi de orice culoare incluzand: alb, rosu, galben, albastru deschis, albastru inchis sau
maro. Alegerea felului in care sunt aranjate aceste culori, ofera audientei o idee legata de statutul
social si sentimentele personajului. In teatrul no, albul este culoarea puritatii, iar daca un
personaj poarta doua straturi de alb, acest lucru indica faptul ca este de cel mai incalt nivel sau
chiar primul. (?)

Este decizia personajului principal (shite) in privinta colorilor pe care ar vrea sa le poarte,
deci in timp ce sunt reguli pe care trebuie sa le urmeze, shite-ul are dreptul de a-si alege
combinatiile de shozoku pentru teatru no.

Costumele no
Shōzoku (costumele no) se impart in 7 categorii:
 Kahatsu (lucruri pentru par) : kazura (peruca),
 Kaburi-mono (lucruri purtate pe cap): eboshi (caciula),
 Uwagi (diverse articole de îmbrăcăminte exterioare purtate peste kimono): nōshi (roba
imperiala), kariginu(mantie de vanatoare), happi (palto/jacheta de festival), chōken (sal
exterior), maiginu (sal de dans), etc.
 Kitsuke (chimono cu mâneci scurte purtate sub kimono): surihaku, nuihaku, noshime, etc.
 Uwagi / Kitsuke (un fel de kimono pentru exterior): karaori (kimono doar de
femei), atsuita(kimono doar de barbati), etc.
 Hakama (Pantaloni japonezi îndoiți): ōkuchi (marele razboinic hakama), hangiri (hakama pe
jumatate taiat), sashinuki, nagabakama (hakama lung), etc.
 Alte lucruri precum canate pentru a incerca lucruri : kazura-obi, koshi-obi, koshi-himo, etc.