UNIVERSITATEA ,,DUNAREA DE JOS “GALATI

FACULTATEA DE TEATRU
SPECIALIZAREA ARTELE SPECTACOLULUI

LUCRARE DE LICENTA

A TRAI SAU A SUPRAVIETUI –O DILEMA A LUMII CONTEMPORANE

Profesor Coordonator
Prof. Univ. Dr. Mihaela Dumitriu

Absolvent :
Lovin Gabriela

IUNIE 2016
 ARGUMENT
În lucrarea mea am ales sa vorbesc despre teatrul american contemporan ,ca modalitate de
descoperire a lumii in care traieste Thelma Cates personaj principal din drama ,,Noapte
buna ,mamă “ a scriitoarei americane Marsha Norman

Am parcurs acest rol pas cu pas incercand sa analizez toate formele si metodele de abordare
învațațe la clasa pentru a reusi in final sa concep acest personaj .Pornind de la text am incercat sa
strabat fiecare replica pentru a defini rolul de ,,mama” si de a reusi sa înteleg aceasta forma de pe
care exprimare ne-o da teatrul .Aceasta minunata profesie m-a ajutat sa ma descopar , m-a învatat
disciplina fara de care meseria de actor nu exista ,rigoarea si integritatea morala .

Olga Tudorache spunea intr-un interviu ca ,,Actoria inseamna etica si nobletea unei profesii in
care te daruiesti ca un Sisif si te simti uneori ca un demiurg “

Stiu ca rolul Thelma Cates m-a ajutat enorm in a-mi descoperi limitele ,in a-mi cladi un personaj
folosind toate resursele mele umane si morale si a ma define pe mine ca viitoare actrita .
Maturitatea vârstei personajului a fost pentru mine o provocare ,un exercitiu major ,oferindu-mi
posibilitatea de a parcurge o drama cutremuratoare . Am dobandit o oarecare experienta jucand in
acesti ani si alte roluri la fel de interesante Bernarda din Casa Bernardei Alba si Olga din Trei
surori ,partituri ce m-au pregatit pentru acest rol
 A TRĂI SAU A SUPRAVIEȚUI –O DILEMĂ A LUMII CONTEMPORANE
"Teatrul modern este cel mai experimental si drept urmare cel mai diversificat din istorie.
De la o conceptie asupra teatrului ca institutie care există in primul rând spre a conserva
anumite norme culturale (miturile si ritualurile cetații-stat la Atena, sentimentul de ordine si bon
sens în Parisul lui Ludovic al XIV-lea) noi am ajuns la ideea că teatrul este arena etalării tuturor
ingeniozităților.’’

,,Nu este necesar să ne mai oprim asupra aspectelor sociologice ale acestei concepții
teatrale, o data ce am acceptat premisa că teatrul occidental de astăzi reflectă instabilitatea
civilizației moderne. Nu este necesar să ne ocupam prea mult aici nici de problema conținutului.
E mai presus de orice indoială că, in pofida unor manifestări ale cenzurii morale și politice în
perioada Victoriană si post-victoriană, scena modernă și-a asumat mai multe libertați decât in
oricare altă epocă anterioară. Ea a devenit cu adevărat un muzeu, un forum si o piața a opiniilor,
a speculațiilor si aberațiilor. Dar, deși aceasta libertate în concepții este o trăsătură deosebit de
importantă, ea nu a constituit factorul esențial în dezvoltarea modalităților dramatice specifice
moderne. Această dezvoltare a afectat mai mult forma decât conținutul, ținând seama, bineințeles,
ca investigațiile in direcția formei s-au întemeiat pe necesitatea de a exprima anumite
semnificații. JOHN GASSNE
1. TEATRUL AMERICAN CONTEMPORAN

Teatrul American se aseamănă cu acea formă de teatru care a existat la începuturile

creearii societații omenești. Este acel teatru care există pentru public, pentru a transmite principii
de viață necesare societații, sau pentru a desfiița obiceiuri care nu mai functionează în societatea
respectivă.

Teatrul American caută noi sensuri și noi stiluri de compoziție care să reușească să
stăvilească această forță care poate acapara, cu totul, atenția publicului. Cred că această luptă
nu trebuie dusă, însă, de teatru pe terenul spectaculosului, căci i se diminuează șansele de victorie.
Cred că această luptă trebuie să fie dusă, dimpotrivă, pe tărâmul transmiterii sentimentelor umane
profunde, într-o relație nemijlocită actor - spectator, prin analizarea sentimentelor umane firesti.

Teatrul American de la începutul secolului XX a fost un teatru al noilor experimente, al

noilor descoperiri, adică, un teatru aflat sub influețele acestei epoci, pline de efervescența, de
schimbări majore în climatul politic, social și cultural. Secolul XX a fost un secol cu
transformări majore în planul recunoașterilor drepturilor sociale, cu abordarea problemelor
feminismului. Un secol plin de tragism, de ruperi convenționale, de iubiri nonconformiste - pare
un secol făcut pentru a da fond si inspirație artiștilor din toate domeniile, inclusiv al autorilor
dramatici. A fost un secol "ofertant" pentru subiecte la toate nivelele - social, politic, istoric,
militar, economic.
 Teatrul rămâne în continuă efervescență, așa cum a fost întotdeauna, în toate timpurile, în
toate societațile, în toate tipurile de forme teatrale recunoscute.

Termenul de teatru vine de la vechii greci (theatron)si reprezintă o formă de manifestare

care folosește actori și care interpretează în direct un fapt real sau imaginar în fața unui public iar
acest lucru se intâmplă de obicei într-un spațiu delimitat .

Grecii antici au pus bazele tragediei și comediei ,iar teatrul modern își are rădăcinile în
interpretările dramatice ale teatrului din Grecia antică .

Teatrul îmi pare a fi, o minune mai rezistentă si mai adevărată decăt celelalte șapte arte ale
lumii antice, tocmai prin capacitatea sa de supravițuire, de adaptare, de formare si reformare a
principiilor sale artistice, în funcție de percepția receptorului său - a publicului, este acel început
în care emoția ,tracul ,iluzia se reintâlnesc cu plăcere ,își dau mâna si realizează acea minune
mereu neschimbată minunată mereu .

Teatrul este o minune a îmbinării mai multor arte, fiecare dintre ele putând fi împinsă până
la esențializare și autonegare: dramaturgie, actorie, muzică, dans, mișcare scenică, scenografie,
costume.

"Sunt interesanți si valoroși pentru ca au dat, prin opera lor, într-o perioadă de autentice
încercări de redefinire morală, spirituală si artistică, un document despre o buna parte a lumii
noastre contemporane.Practic, autorii dramatici americani, s-au recreat din cultura dramatică
europeană, preluând ceea ce era interesant pentru ei si formând un nou nucleu al poveștilor
dramatice, in jurul noului popor ce acum se forma într-un nou teritoriu, cu noi concepții social -
artistice.’’

Ileana Berlogea – Teatrul american azi

Teatrul este un ,,cameleon’’ social, sortit, din născare, să supraviețuiască pentru a duce
mai departe povestea, pentru a încânta, pentru a învăța, pentru a păstra vie, însași ideea de
umanitate, cu tot ceea ce derivă din ea. El nu poate fi distrus, nu poate fi amputat și nu poate fi
nici dezvoltat peste măsură,întrucât scopul său social, este tocmai acela de a evolua odată cu
societatea în care se formează.

Teatrul american caută noi sensuri și noi stiluri de compoziție care să reușească să
stâvilească această forță care poate acapara, cu totul, atenția publicului.

Teatrul modern american si implicit publicul care îi presupune un asemenea teatru se

îndreaptă cu o mare atracție către ,,mythosul “ dramatic atenian uneori pentru a contura în
limitele teatrului tradțional o stringentă problemă a contemporaneității și asta datorită carențelor
existente în această societate ,este nevoia de comunicare, de socializare în această societate
austera . Destinul personajelor în teatrul modern nu mai este ca în tragedia greacă o coordonată
deschisă catre viitor ci este o aprofundare a problemelor existente . Astfel personajele se
confruntă cu situații de viață reale ,nu mai este nimic excepțional ,acum nu mai intervin zeii sau
puterile divine ,acum omul trebuie să se zbată și să reușească singur .

Meșteșugul în arta dramatică modernă se face cu decoruri puține și simple ,personajele

sunt brodate doar cu sentimente ,unele dintre ele fiind contradictorii și poate de aici si dorința
publicului de a participa afectiv la dramele traite pe scenă .

Folosindu-se de dezvoltarea psihologiei, dramaturgia analizează cu mijloacele specifice

profunzimii personalitații umane în numele interesului pentru ,,viața interioara “punând în
termeni artistici problema raportului dintre esență si aparență, dintre om si personaj ,aducând pe
scenă situații dramatice ,izbucnirile impulsurilor subconștiente .

Teatrul, spune Gaëtan Picon,, nu se poate sustrage mitologiei colective”. Or, aceasta
lipseşte în mare măsură din literatura modernă. Deşi în primele decenii ale veacului, opera
dramatică a lui O’Neill, născută fără a avea în spate o îndelungată tradiţie, ci raportându-se la
modele europene, poate concura cu teatrul european, ilustrat prin nume mari ca Ibsen, Cehov,
Pirandello, Brecht sau Giraudoux, totuşi în perioada interbelică centrul de gravitaţie s-a deplasat
în Statele Unite spre alte forme de artă. Teatrul de dramă şi cel de comedie au fost puse în umbră
de supremaţia Hollywoodului. Mitologia americanului s-a numit, simplu, cinematograf. Comedia
muzicală a fost genul cel mai gustat de public, eclipsând creaţia teatrală. Abia după al doilea
război mondial, s-a întrevăzut revanşa rampei prin creaţia unor dramaturgi care au devenit nume
universale.
 În prefaţa antologiei,,Teatrul American Contemporan” Petru Comarnescu semnala două
tendinţe distincte: Câştigându-şi prin O’Neill un geniu de o mare forţă expresivă şi cu
răscolitoare cuprinderi, teatrul american şi-a lărgit simţitor arta omenescului în dublul lui aspect,
individual şi social. Această lărgire o constatăm – sub aspectul social – mai ales la Arthur Miller
şi Clifford Odets, dar şi la Maxwekke Anderson, Thornton Wilder, Rober E. Sherwood.

Teatrele de pe Broadway au jucat un rol aparte în modelarea societații si culturii

americane in secolul al XX-lea ,exprimând cu minuțiozitate spiritul american . Astfel numele
unei strazi devine simbol al nazuințelor și viselor unei națiuni ,un ideal și-n același timp reperul
unui stil de viața așa cum a reușit Broadway .

Broadway este practic o şosea din statul New York, care străbate mai multe cartiere din
oraşul cu acelaşi nume, inclusiv Manhattan şi Bronx, pe o porţiune de mai bine de 20 km. De-a
lungul său s-au aşezat pe parcursul secolului al XIX-lea mai multe teatre care au cunoscut o
perioadă de înflorire deosebită după Războiul American de Secesiune. Deşi primul teatru
newyorkez fusese inaugurat încă de la jumătatea secolului precedent, prosperitatea oraşului,
dezvoltarea şi extinderea sa, precum şi prezenţa unei clase mijlocii numeroase care se adăuga
burgheziei industriale şi comerciale, au făcut ca cererea pentru spectacole cu caracter distractiv să
sporească.

Actualul drum Broadway îşi are originile în perioada anterioară sosirii coloniştilor
europeni, fiind iniţial o potecă folosită de amerindieni pentru traversarea insulei Manhattan.
Datorită traseului util, coloniştii olandezi care au înfiinţat Noul Amsterdam (viitorul New York)
au continuat să o folosească, numind-o Breede weg – de unde actuala denumire. În prezent,
Broadway traversează insula Manhattan de la nord la sud şi străbate inclusiv cartierul Bronx şi
mai multe localităţi din Westchester County. Teatrele sunt aşezate de-a lungul străzii în zona
Times Square şi Lincoln Center, fiind astăzi în jur de 40. Datorită reclamelor care luminează
cerul nopţii, zona a mai fost numită în trecut şi „Marea Cale alba”.
După cum spunea istoricul Marlis Schweitzer, Broadway a cultivat în mod implicit ideea că
democraţia este o formă de a alege între mărci diferite ale unor mărfuri şi între piese cât mai
diferite la teatru, stimulând consumismul ca formă de combatere a conflictelor sociale. Revista
„Theatre Magazine” remarca în 1917 că teatrele se asemănau tot mai mult cu magazinele
universale: totul trebuia să fie nou şi la modă

Teatrele
de pe Broadway
continuau să
pună în scenă
vodeviluri în
paralel cu ceea
ce criticii
numeau „teatru
serios”, adică
piesele care
ridicau întrebări
consistente privind omul şi societatea. „Teatrul serios” era însă evitat: după multe zile de muncă
grea, newyorkezii preferau să dea totul uitării, scufundându-se în nebunia de muzică şi lumini
care inundau scenele de pe Broadway .

Teatrul American n-a fost afectat de tensiunea Războiului Rece în aceeaşi măsură ca
filmul şi televiziunea, iar libertatea de a ridica întrebări fundamentale cu privire la viaţa
individului şi a societăţii a rămas mai ridicată decât în alte medii. Anii ’50 au reprezentat
momentul celei mai înalte afirmări a dramaturgiei americane, epoca în care aceasta s-a impus la
nivel mondial şi a oferit probabil cele mai consistente contribuţii ale sale. Multe dintre acestea au
fost reprezentate prima dată pe Broadway.

Într-un articol din 1952, dramaturgul Arthur Miller deplângea totuşi starea dramaturgiei
americane într-un articol cu titlul „Multe piese, puţini autori”.

El critica în primul rând conformismul autorilor şi producătorilor, care preferau piese

uşoare, cu intrigă uşor de înţeles, dar abundente în dans şi muzică. Lipsa introspecţiei şi a
provocărilor la adresa normelor morale şi sociale erau văzute de Miller drept semne de
decandenţă.

Arthur Miller sau William Inge au continuat să creeze şi să se bucure de succes, deşi în
cercurile mai restrânse ale literaţilor. Dar tot aceasta este şi perioada în care dramaturgul
Tenessee Williams a cunoscut apogeul carierei sale. Piese precum „Un tramvai numit dorinţă”,
„Menajeria de sticlă” sau „Dulcea pasăre a tinereţii” au obţinut recunoaştere atât pe plan literar,
cât şi în faţa publicului. Considerat de lumea literară probabil cel mai mare dramaturg american
al secolului al XX-lea, a fost tradus în nenumărate limbi şi a fost laureat a numeroase premii
(inclusiv Pulitzer. Piesele sale au fost reprezentate de teatrele de pe Broadway în sute de
spectacole şi majoritatea au fost ecranizate la Hollywood.

Lee Strasberg a înfiinţat în 1947, pe Strada 44 din Manhattan, faimosul Actors Studio.
Acolo au fost iniţiaţi în arta teatrală, în controlarea emoţiilor şi improvizaţie, mari nume ale
teatrului şi cinematografiei americane precum: Steven McQueen, Marlon Brando, James Dean,
Paul Newman, Warren Beatty, Al Pacino. Tenesse Williams a avut ocazia să-i vadă jucând în
piesele sale ecranizate la Hollywood pe Marlon Brando în „Un tramvai numit dorinţă” (1951) şi
pe Paul Newman în „Dulcea pasăre a tinereţii” (1962).

Una dintre marile profesoare de teatru american a fost Viola Spolin care a influențat
generații întregi de actori americani, descoperind o serie de jocuri ce concentrează atenția
actorului si-i dezvoltă capacitațile creative. Dar mai important decât orice, reușește să deschidă
porțile spre interiorul sufletului actorului si lăsându-l liber in căutările artei sale, îl împinge înspre
a se recrea, înspre a uita de automatisme salvatoare și de manierism. Cursurile ei, au fost
frecventate atat de actori tineri, înca studenți, precum au fost frecventate, în egală măsură de
actori maturi, care doreau sa se "reâmprospateze", să-și regăsească creativitatea și să-și
redobândească prospețimea mijloacelor de lucru.. Viola Spolin a uzat de jocuri recreative, pe care
a început să le practice din perioada marii crize economice, când era obligată să le folosească în
programe sociale. Începuturile sale au fost coordonate de Neva Boyd.Aceste tipuri de jocuri au
ajutat-o in prima sa școală creată nu pentru actori profesioniști, ci pentru copiii vedetă de la
Hollywood. Repurtând un real succes in acțiunea sa, și-a extins aria de lucru și asupra actorilor.
 Viola Spolin este, totodată, autoarea a numeroase texte de improvizații pentru actori, cel
mai cunoscut fiind "Improvizații pentru teatru" - publicată de Northwestern University Press -
Universitate unde profesoara ei Neva Boyd iși incepuse activitatea profesională, carte ce a
devenit un fel de Biblie a improvizației scenice, în toată lumea. A revoluționat arta actoriei de
film și a devenit una dintre cele mai importante personalitați ale Hollywood-ului, fără a fi star de
cinema. Dupa deschiderea primei școli de improvizație in Hollywood, a deschis înca una în
Chicago, pe care a lăsat-o sub conducerea fiului sau Paul Sills. In Noiembrie 1975, publicația
"Theater Game File" o denumește una dintre marii profesori de actorie din toate timpurile. În
1979 iși primește titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității din Michigan și își publică o a
doua carte de jocuri pentru repetiții de teatru.

În principiu, jocurile creeate de Viola Spolin au reușit să transforme convenții și tehnici

complicate de teatru în jocuri accesibile, fiecare joc fiind concentrat asupra unei necesități
scenice a actorului. Este practic o metoda prin care actorul, în practica acestor jocuri, să poată fi
liber in simțirile sale, păstrându-și în același timp, judecata limpede a personajului său. Spolin a
crezut dintotdeauna că oricine are latent in el posibilitatea de a juca și de a crea un caracter.
Acesta era principiul ei de bază: oricine poate juca, oricine poate improviza. Oricine dorește să
joace pe scenă, poate învăta cum să o faca. Ea predă învațarea prin experimentare si spunea că
nimeni nu predă nimănui, ci mai degrabă profesorul face un schimb de experiențe, continuu, cu
studenții săi.

Stella Adler (10 Februarie 1901 - 21 Decembrie 2002) - actrița americană renumită mai
ales pentru calitațile sale de pedagog și pentru aplicarea unei metode de actorie extrem de
consecventă studiilor realizate de Stanslavski la inceputul sec. XX. Provenita dintr-o celebră
familie evreiască de artiști, ea va deveni cea mai cunoscută membră a familiei nu numai prin
actorie, cât și pentru ducerea mai departe a metodei de lucru a lui Stanislavski înspre tinerii săi
studenți de la Group Theatre. Unul dintre cei mai importanți studenți ai ei a fost Marlon
Brandon.Ea a fost una dintre cei mai importanti profesori ai secolului XX, acerbă practicantă a
binecunoscutei metode a lui Stanislavki .
 2. MARI SCRIITORI AI DRAMATURGIEI
AMERICANE

Vito Pandolfi susținea în ,,Istoria Teatrului Universal “întâlnirea miturilor clasice cu viața
și realitațile americane ,ale simbolurilor cu trairile personale ceea ce face din autorul ,,Straniului
interludiu “ un dramaturg special în perspectiva teatrului american al secolului XX. Eugen
O’Neill aparține acelei generații de scriitori ,care au încercat o altoire menită să suscite o lume
spirituală în care opoziția americană să acționeze sub imboldul celor mai viguroase curente
culturale ale civilizației occidentale .Pentru O’Neill sarcina era și mai dificilă deoarece nu existau
precedente valabile în privița dramaturgiei .

Marcat puternic de viată pe care a cunoscut-o în toate formele sale de la nefericire și

disperare la bucurie și sperantă ,O’Neill a surprins aspectul tragic al
vieții si de aceia piesele sale sunt marcate de încărcătura tragică și de
un adevărat fior de meditație .

Născut la 16 octombrie 1888 la New York, Eugen O’Neill a

fost toata viața obsedat de teatru . Intre 1913-1914 scrie opt piese de
câte un act și alte doua piese lungi . Scrie teatru cu o disperare
a ,,sufletului hotărât să evadeze”. Dupa ani de neliniști și cautări
dramaturgul scrie ,,Dincolo de zare “-1920 ; ,,Anna Cristie “-1922 ; ,,Straniul interludiu’’ -
1928 ,piese pentru care O,Neill va primi de trei ori premiul Pulitzer ,iar în 1936 primeste premiul
Nobel pentru literatura .

În 1931 O’Neill scrie tragedia ,,Din jale se intrupează Electra “, un aspect demn de
remarcat la această trilogie este că dramaturgul creează o paralelă cu tema și evenimentele din
trilogia,, Orestia ‘’ scrisa de Eschil . Războiului de secesiune din fundal îi corespunde Razboiului
Troian din trilogia antica iar personajele din drama lui O’Neill au corespondent in drama lui
Eschil . Ezra Mannon este de fapt Agamemnon ,Christinei îi corespunde Clitemnestrei , la fel
ca-n trilogia ,,Orestia” crimele și răzbunările sunt moștenite și transmise de la părinți la copii .
Dacă in ,,Orestia “ zeii hotărâsc destinul oamenilor ,iar tragedia este iscată de orgoliul nemăsurat
al regelui Agamemnon in drama ,,Din jale se intrupeaza Electra’’ conflictul este generat de lipsa
iubirii . Orin este animat de ,,complexul lui Oedip” dorind să i-a locul tatălui in inima
mamei.Cristin mărturisește că după nașterea lui Orin a ajuns să-și urască soțul și astfel dragostea
ei este indreptată spre fiu ,în felul acesta generalul Ezra Mannon ajunge să fie gelos pe propriul
fiu .Lavinia acționează și ea tot în virtutea complexului Electrei intrând în conflict cu mama sa
pentru dragostea tatălui . Chiar și după moartea generalului Mannon dușmania dintre cele două
femei continuă iar Lavinia o împinge pe Cristine la sinucidere . “Doreşte-mă! Ia-mă, Adam!”,
după care, îngrozită de propria-i izbucnire, Lavinia se autopedepseşte, rămânând închisă, ca
într-un mormânt, în casa strămoşilor săi: „Lavinia Mannon, această Electră modernă, acceptă
simbolic osânda pentru meschinăria vulgară a oamenilor supuşi tiraniei unor relaţii absurde de
familie, neîntemeiate pe dragoste”. O’Neill creează cu ajutorul concepțiilor psihanalitice câteva
mari drame,inspirându-se din miturile clasice încercând să contureze sensul istoriei americane .
În piesele lui de teatru ,dramaturgul păstrează caracterul unic ,tipic american al amintirilor lui
personale de multe ori profund tragice . Așa este și drama ,,Lungul drum al zilei către noapte” ,o
lucrare autobiografica a lui O’Neill .Pentru această piesa i se acordă post-mortem ,a patra oară
premiul Pulitzer .

,, Cautând absolutul cu orice chip ,prin viața ,gândire și arta ,Eugen O’Neill a fost unul
dintre acei puțini oameni fericiți și blestemați sa-l atingă ,revelându-l semenilor ,dar putini au fost
în stare să-i ințeleagă mesajul și să-l urmeze”

Petru Comarnescu –Istoria universala a teatrului

Un alt mare dramaturg american este Tennesse Williams care este perceput ca un scriitor
sensibil . Inamic al ,,piesei bine facute” el incearcă să creeze o atmosfera ,să exploreze o sferă
sufletească mai mult decât să construiască o intrigă .Prima sa piesă ,,Menajeria de sticla” oferă un
exemplu al realismului său poetic ,,Un tramvai numit dorința”
reprezintă o dramă de situație .

,, Tennessee Williams –care se afla în plină creativitate a scris

douasprezece piese de largă desfașurare și aproape douazeci de piese
într-un act – începându-și ucenicia cu piese scurte la fel ca

și O’Neill,Wilder și alți dramaturgi americani “

 Lumea lui T. Williams este o lume murdară ,capricioasă ,trâind țntr-o mizerie morală
și spirituală ,iar victimele sale sunt pe calapodul acestei lumi,fiind mereu cuprinse de
obsesii ,tristeți si neâmpliniri .

După mai mulți ani de obscuritate ,T.Williams devine brusc celebru cu ,,Menajeria de
sticla “-reflectând îndeaproape asupra nefericirii proprii familii . In 1947 scrie drama ,,Un
tramvai numit dorință “ piesă ce va fi numită ,,cea mai buna piesă a secolului XX din teatrul
american .

Urmează in 1955 ,,Pisica pe acoperișul fierbinte “ piesă pentru care dramatugul va

primi premiul ,,Pulitzer”. Piesa a fost adaptată pentru marele ecran, din distributie făcând parte
Elizabeth Taylor si Paul Newman .Nu mai trăiesc cu tine!" îi ripostează Maggie (Elizabeth
Taylor) lui Brick (Paul Newman). "Ocupăm aceeași cușcă, asta e tot".Piesa aduce în discuţie
subiecte considerate tabu în anii ’50: infertilitatea, adulterul şi alcoolismul.

,,Teatrul este mereu fascinant pentru că e ceva atât de întâmplător! Seamănă așa de mult
cu viața!” spunea intr-un interviu Arthur Miller . Dramaturgului nu-i plăcea să vorbeasca despre
piesele sale , înainte de a apărea ,,Moartea unui comis voiajor”cineva l-a intrebat despre ce este
vorba in piesa iar scriitorul a răspuns ,,este vorba despre un vânzâtor și el moare “

Arthur Miller se naște la 17 octombrie 1915 la New York si moare la 10 februarie

2005 .Dramaturgul american combină în scrierile sale conștiința socială cu preocuparea de a
descoperi noi forme și valențe în străfundul personajelor sale . Primul său succes de public a
fost ,,Focus’’ un roman despre antisemitism . Influența lui Ibsen se va vedea in piesele
sale : ,,Toți fii mei “ si ,,Moartea unui comis voiajor “-devenită una dintre cele mai importante
piese de teatru din teatrul american .Este tragedia lui Willy Loman ,un mic vânzător ambulant
distrus de falsele valori care sunt în mare parte valorile societații
sale . Miller va primi un premiu Pulitzer pentru această piesă care
mai tarziu va fi adaptată pentru marele ecran . "Moartea unui
comis voiajor", a avut o mare influență asupra publicului
american. Mulți oameni au văzut propria lor viață în Willy Loman,
victima viselor spulberate . Americanii nu au fost singurii
care și-au vazut propriile visuri și idei in piesele lui
Miller ,pentru că piesele sale au fost traduse in aprozimativ treizeci de limbi.

Mai mult decât orice alt dramaturg ,Artur Miller s-a dedicat cercetării situției morale a
clasei muncitoare americane . Miller a creeat personaje ale caror,, voci’’ sunt importante in viata
americana ,intuiția sa în psihologie la ajutat să realizeze povești care exprimă cele mai profunde
semnificații ale sacrificiului uman .

Neil Simon se naște la 4 iulie 1927, in Bronx New York. Copilăria și-a petrecut-o în zilele ,
marii depresiuni financiare în cartierul Washington Heights din Manhattan.După școala
elementară, Neil a urmat cursurile liceului De Witt Clinton, pe care l-a absolvit la vârsta de 16 ani.

Prima sa piesă produsă pe Broadway, pe scena Teatrului Brooks Atkinson, a fost „Come
Blow Your Horn”, care a fost jucată succesiv de 678 de ori. După doar șase săptămâni, a urmat o
a doua creație, musicalul „Little Me”. Deși nu a atras o audiență prea mare, el i-a adus lui Simon
cel dintâi premiu Tony. În total Neil Simon a obținut în cursul lungii și prolificei sale cariere
șaptesprezece nominalizări pentru premiul Tony, iar de trei ori l-a câștigat. În anul 1991 i s-a
decernat și premiul Pulitzer pentru teatru, pentru piesa „Lost in Yonkers”

În anul 1966 teatrele din Broadway au jucat în același timp nu mai puțin de patru creații ale lui
Neil Simon: musicalul „Sweet Charity” și comediile „The Star-Spangled Girl”, „The Odd
Couple” (Un cuplu ciudat) și „Barefoot in the
Park”.(Desculț în parc). Rodul colaborării cu
producătorul Emanuel Azenberg au fost
spectacolele :„Băieții de aur” (The Sunshine
Boys) în 1972, apoi „The Goo Doctor”,„God's
Favorite”, „Chapter Two”, „They're Playing
Our Song”, „I Ought to Be in Pictures”,
„Brighton Beach Memoirs” , „Biloxi Blues”,
„Broadway Bound”, „Femeile lui Jake.

Neil Simon a mai scris scenarii pentru

peste douăzeci de filme. Intre acestea se numără
adaptări dupa piesele sale, dar și scenarii
originale precum „The Out-of-
Towners”,„Murder by Death” și „Adio, dar rămân cu tine!” .Scenariile sale au obținut patru
nominalizări pentru Premiul Oscar. În anul 1983 Neil Simon a devenit unicul dramaturg în viață
având la New York un teatru purtându-i numele. E vorba de fostul teatru Alvin de pe Broadway,
numit în prezent Neil Simon Theatre. Explorarea celor mai diferite mijloace pentru antrenarea
publicului spectator în procesul creației scenice rămâne cel mai mare ideal al teatrului american.
Îmbogațirea limbajului teatral ,descoperirea celor mai rodnice soluții pentru punerea în scenă a
mesajelor dramatice ,aflarea tainelor și a secretelor artei spectacolului dar mai ales
autocunoașterea întregului potențial creator sunt legile de bază ale Teatrului American
Contemporan .

Toți acesti dramaturgi americani au facut posibilă apariția noului val de scriitori talentați
hotărâți să așeze o piatră temeinică la realizările culturale americane. .
 3. MARSHA NORMAN –DRAMATURG AMERICAN
Marsha Norman este una dintre cele mai importante femei dramaturg american apărută
după deceniul experimental al anilor 1970 . Își pune amprenta pe teatru cu prima piesă ,,Notiuni
de baza out “

Marsha Norman Williams s-a născut pe 21 septembrie 1947, în Louisville, Kentucky. A

fost un copil solitar și ea citeaza in mod inevitabil ,,singuratatea copilariei” care a determinat –o
să devină scriitoare. Mama Normei ,de religie fundamentalist metodist considera că fiica ei are
nevoie de o atentă educație religioasă . Norma primește
lecții de pian și în multele clipe de singuratate
descoperă în lectură o forma de,, evadare”. Scriitoarea
povestește că la un moment dat în viața ei și-a făcut
apariția un prieten imaginar ,,Bettering “-personaj care
va apărea la un moment dat în una dintre lucrările sale .
Elevă de liceu fiind ,scrie un eseu intitulat ,,De ce
suferă oamenii buni ?” cu care castigă premiul întăi la
un concurs local ,ulterior eseul va fi publicat în revista
Buletinul Kentucky .

Primele lucrări ale Marshei Norman au fost

recenzii fanteziste si eseuri ,publicate in anii 1970 si
apărute în ziarele locale . Începând cu 1976 publica în The Jelly Bean Journal,un supliment
pentru copii ,ziarul apărea în weekend ,iar scriitoarea declara că ucenicia petrecută la acest ziar a
ajutat-o să devină scriitoarea de mai târziu . Studiază filosofia la Agnes Scott College din
Decatur, Georgia. Revenind la Louisville după absolvire, se căsătoreste cu Michael Norman,
profesorul ei de limba engleza.

În următorii câțiva ani, lucreaza cu copiii cu deficiențe de atenție și grave tulburări

psihice de la Kentucky State Hospital Central, a predat adolescenților talentați de la Școala
Brown, și a contribuit cu comentarii și articole la Louisville Times .
 În 1976, în timp ce lucrează la un nou proiect pentru tineri,Marsha Norman se intălnește
cu Jon Jory, directorul artistic al faimosului Actors Louisville. Încurajată de Jon Jory ,scriitoarea
se decide să scrie despre un subiect dureros ,iar rezultatul este ,,Notiuni de baza”, povestea unei
tinere femei ,eliberată condiționat după o detenție de opt ani pentru jaf ,răpire și omor prin
imprudența . Încercările ei de a duce o viața normală eșuează pentru că amintirile din detenție o
urmăresc permanent .Piesa reflectă experiența Marshei Norman care lucrase cu tinerii delicvenți
și cu severe probleme psihice la Kentucky State Hospitale Central. Piesa va fi jucată de Actors
Theatre Louisville și apoi pe Broadway. Piesa a fost bine primită de către critică și primește
premiul Asociației Criticilor De Teatru American ,fiind considerată cea mai buna piesa de
teatru ,,un triumf al sezonului “,,o prima piesă superbă dar cu adevărat înspăimântătoare” . După
succesul obținut cu această piesă, Marsa Norman se mută la New York dar continuă să scrie
pentru actorii din Louisville.

,, Circ Valentin ‘’ este următoarea piesă scrisă de Marsha Norman și descrie viața unor
gemeni siamezi , suferința și drama unor suflete chinuite . Piesa va fi prezentată la Festivalul
Humana 1978.

Piesa ,,Noapte buna ,mamă” scrisă de Marsha Norman reprezintă un moment de

adevăr ,o clipă de sinceritate a acestei societați în care lipsa de comunicare duce la un sfârșit
inevitabil.

O lupta între realitate și iluzie între adevăr și aparentă ,o dorința uriașa a unor pesonaje
umile de a-și depași condiția ,e aspirația celor două femei către un ideal care se dovedește a fi de
fapt o himeră . Obsesia ,teama ,frica sunt armele cu care personajele trebuie să intre în scenă si
să lupte și dacă societatea este hotărâtă să nu acorde circumstanțe, atunci personajele sunt
condamnate la singurătate ,la marginalizare și în final la sinucidere ,un act eliberator ,o plecare
către dincolo ,către nicăieri .

,,Mi-a venit ideea să arăt pe scenă in modul cel mai brutal și mai vizibil cu
putința ,singuratatea umană ,absența de comunicare “-Marsha Norman

Ar putea oare ca obsesiile vieții adevarate să conducă la sfarșitul tragic al

personajelor ,fără ca factorul esențial –viața să poată intervenii ?
 ,, Numai atunci când reflectă adevaratele
obsesii ,visele și imaginile autentice ale
subconștientului autorului sau, o opera de arta are
calitatea adevărului“ Martin Essli

Aşteptarea tragică, viaţa fără nici un orizont, decepţia,

imposibilitatea comunicării într-o lume marginală şi
absurdă, degradarea şi căderea, sunt temele obsesive
ale piesei.

În 1983 Marsha Norman câștigă premiul Pulitzer pentru piesa ,,Noapte buna ,mamă”
precum și Premiul Susan Blackburn, Hull-Warriner, și Premiul Drama Desk

Marsha Norman scrie de

asemenea versurile pentru musical -
ul The Secret Garden o adaptare a
romanului lui Frances Hodgson
Burnett cu care câstigă Premiul
Tony pentru cea mai buna carte în
1991.

Activitatea ei în teatrul
musical a continuat cu cartea și versurile pentru musicalul ,,Pantofii roșii “,urmează ,,Trudy
albastru –povestea unei femei care primeste un diagnostic înfiorător ,s-a spus că de fapt este chiar
povestea autoarei .

Aprilie Gornik :Oamenii întreabă, după ce au văzut Trudy albastru, dacă povestea este a ta?

Marsha Norman : acum cinci ani eram condamnată sa mor

AG: Cum adică să mori ? Nu inteleg Marsha,tu vorbești despre moarte ca despre un eveniment
obișnuit și asta sinceră sa fiu mă tulbură . Adevărul este că noi oamenii in general privim moartea
ca pe o mare desparțire și de aceia există acele sentimente nelămurite ,ideea de eternitate o
percepem diferit .
MN:Am primit mai întâi vestea că trebuie să fac un examen RMN. A fost o experiență
paralizantă. Sunt claustrofobă draga mea. Ei, iti spun să nu deschizi ochii pentru că dacă ți-ai da
seama ce se întâmplă,ai vedea că ești îngropat de viu. Am încercat fiecare mantră, fiecare cântec,
pentru a nu înnebuni, dar de fapt, am avut unele trairi interesante. În timp ce am fost acolo ,mă
gândeam dacă exista ceva ce mi-aș fi dorit? Și acolo erau doar două lucruri pe care am vrut să le
știu :rezultatul și dacă voi mai apuca să trăiesc ….două lucruri, în întreaga mea viață complicată.

Am scris despre moarte în ,,Noapte buna ,mamă” doar că acum era altceva ,moartea va permite
sa se facă o mutare paralelă doar dacă iesi din joc

AG: un univers paralel ?

MN: Exact, luăm această hotărîre finală pe

măsură ce îmbătrânim ,dacă ești suficient de
norocos încât să-ți fi trăit această viață bine
cu incredere și respect . Într-un fel o moarte
timpurie este mai atrăgătoare ,decât o viață
lipsită de sens .Carul minții este tras de cai
sălbatici acești cai trebuie să fie domesticiți -
spune la un moment dat Trudy.

Interviu luat de Aprile

Gornik -1 aprilie 1991(tradus de mine)

Marsha Norman alături de

compozitorul Jason Robert Brown realizează o adaptare simfonică a romanului pentru
copii ,,Trambita Swan ‘’ care a avut premiera la Centrul Kennedy in 2008.

Scrie de asemenea libretul pentru adaptarea muzicală a filmului ,,Podurile din Madison
Country”.Musicalul a avut premiera la Festivalul de Teatru Williamstown la 1 august 2013.

Scrie scenarii de televiziune și film :,, Spalatoria’’ in care joaca Carol Burnett si Amy
Madigan ,,Primaria Pool” în care joacă James Earl Jones ,,Climatice Cooler” în care joacă Sally
Field.,,Audrey Hepburn ,custodia inimii’’ și cel mai recent,, Samantha ,o fată americana ‘’. Scrie
un roman intitulat ,,The Fortune Teller “
 Marsha Norman primește nominalizări la premiile Grammy si Emmy ,a primit burse și
premii din partea Fondului National pentru Arte ,The Fundatia Rockefeller ,Academia
Americana si Institutul de Arte si Litere . A câstigat Jones Premiul Margo ,Premiul Sidney
Kingsley și Premiul pentru întreaga activitate din partea Academiei Guild de Arte si Litere . Este
co-președinte alături de Christopher Durang in cadrul Departamentului de Dramaturgie la
Juilliard School .Scrie prelegeri despre teatru și deține 18 titluri de onoare de la colegii si
universitați americane . A fost aleasă membră de onoare în Asociatia Scriitorilor din Sud.

Marsha Norman lucrează în prezent la facultatea de la Juilliard Schooldin New York

City, și este vicepreședinte al Guild Dramaturgii of America. Ea a fost premiată la Festivalul
William Inge 2011 pentru realizări în domeniul Teatrului American.

,, Noi vedem scrisul ca pe un proces continuu în timp , este vorba de încrederea în tine, în
abilitațile și calitațile tale ca scriitor . Cred că ceea ce învățăm este că dacă ne putem baza pe
aceste calitați și putem hrăni sentimentul că merită să scriem în continuare atunci înseamna că am
făcut o treabă bună de care putem fi mândri “ Marsha Norman

4. COMPLEXUL ELECTRA REGASIT IN DRAMA

,,NOAPTE BUNA ,MAMĂ”
 În psihologia neo-freudiană, complexul Electra , după cum este denumit de Carl Gustav
Jung, reprezintă competiția de natură psihosexuală a unui copil cu mama pentru posesia tatălui.
Ca metaforă psihoanalitică pentru conflictul psihosexual dintre fiică și mamă, complexul
Electra derivă din personajul mitologic de origine greacă, Electra, apărut în secolul al V-lea Î.H.,
care a conceput împreună cu fratele ei, Orestes, o răzbunare împotriva mamei lor, Clitemnestra și
amantului mamei,Egist pentru asasinarea tatălui lor , Agamemnon.
În drama ,,Noapte buna mamă “ se regăsește acest complex ,Thelma Cates intră în conflict
cu fiica sa Jessie pentru atenția soțului său .
Thelma : și totuși și-a primit partea lui de iubire ,tu Jessie l-ai iubit indeajuns
pentru amândoua….în fiecare seara după cină aveați micile voastre
conversații in șoaptă , despre ce tot șușoteați ?
Jessie : nu șușoteam , vorbeam pur si simplu ca șosetele negre sunt mai calduroase ca cele
albastre ,erai geloasă pe discuțiile noastre ,mama? Erai geloasa ca preferam sa
vorbesc cu el ,decât să spăl vasele cu tine ?
Thelma : eram geloasă pentru că preferai să vorbești cu el decât orice altceva
Confictul dintre cele două femei este declanșat demult dar soția nu-și declară sentimentele
decât târziu, după moartea soțului . Thelma este nefericită ,ne înțeleasă ,ne împlinita și toate
acestea vor adânci drama celor doi soți . După moartea soțului ,Thelma încearcă să trăiască ,să
recăștige poate timpul pierdut doar că totul e prea tarziu .
Jessie: după moartea lui am crezut că o să-ți fie mai bine ,că ai să te apuci
de ceva …..Să te schimbi cumva ….
Thelma : să mă schimb ? în ce să mă schimb ? în regina Marii Britanii ? Și
de ce să mă schimb eu ? pentru că mi-a spus-o el ? pentru că mi-ai spus-o tu ?Sa știi
că n-am fost aici pentru amuzamentul lui și nici pentru al tău nu sunt .
Thelma se simte rănită si înfrântă ,dragostea soțului ei pe care n-a simțit-o niciodată o face
să înțeleagă adevărata dramă ,soțul de care s-a înstrăinat, confruntându-se astfel cu un abandon
emoțional. Toată drama Thelmei o vedem retrăita și de către Jessie ,fiica bolnavă de epilepsie
incapabilă de a se adapta unei vieți de cuplu ,unei vieți sociale . Thelma trăieste o dramă a
căsniciei ratate , iar Jessie ,fetița ei care sufera de aceiași boală ca și tatăl intră în competiție cu
mama pentru dragostea tatălui .În toți anii trăiți alături de un soț absent ,Thelma încearcă cu
disperare să-și înțeleagă bărbatul și chiar să-l ajute ,dar lipsa de comunicare care există între cei
doi face ca orice șansa să fie spulberată . Singurul om cu care pare să se ințeleagă soțul este fiica
lor Jessie și poate de aici intervine drama Thelmei
Jessie: știu că m-a iubit .
Thelma: așa și ? asta nu schimbă cu nimic situatia
Jessie: nu cred că l-ai iubit vreodată
Jessie are dreptate ,niciodata Thelma nu și-a iubit soțul așa cum fiica și-a iubit tatăl . Soția
nu și-a înteles niciodată soțul dar cu sigurantă sentimentele ei pentru soț au existat chiar dacă de
cele mai multe ori au fost îngropate.
Thelma : nu a contat dacă l-am iubit sau nu ,nu a contat nici pentru mine și
nici pentru el ,dar asta nu a însemnat că nu ne-am inteles …
nu era important . Nu vorbeam niciodată despre asta .

Explicația complexului Electrei arată modul în care copilăria lasă o amprentă foarte
profundă asupra personalitații adulților ,ca o etapă marcată de multe învățăminte .

Jessie va fi o altă Thelma ,nu reușește sa-și păstreze căsnicia ,iar dragostea ei pentru Cecil
va ramâne fără răspuns . Nici ca mamă Jessie nu excelează, tocmai datorită faptului că fiul ei
ajunge un mic hoț și un baiat dependent de droguri . Poate tocmai de aici pornește și dorința ei de
a se sinucide . Singurul om cu care s-a înțeles vreodată a fost tatăl ei care a murit ,acum nu mai
are pentru cine să lupte, pentru dragostea cui să fie răspunzătoare ? Atâta timp cât putea să lupte
cu mama sa pentru dragostea tatălui ei avea un motiv să existe, dar atunci când iși dă seama că
obiectul iubirii sale nu mai este ,hotărâște să moară .

Jessie: mamă, știu ca tu obișnuiai sa iei autobuzul . Știi când îl iei și e cald și
e plin drumul de gropi și e aglomerat și ai vrea să cobori , dar singurul motiv pentru
- care nu o faci este că mai ai vreo zece stații de mers …. ei bine eu pot să cobor chiar
- acum pentru că, chiar dacă mai merg zece ,douazeci sau treizeci de ani
și cobor atunci ajung exact în același loc . Pot să cobor exact atunci când vreau , -
- imediat ce m -am săturat pot să cobor iar eu una m-am săturat .
Există în cele două personaje feminine o nevoie disperată de iubire ,de atentie ,o nevoie
de a aparține cuiva ,Jessie stie că niciodată nu va putea sa-i aparțină lui Cecil și asta pentru că nu
știe sa iubească ,asa cum Ricky nu –și va iubi niciodata mama ,e un blestem care afectează
această familie .Thelma e și ea nefericită ,știe că niciodată nu va mai putea câștiga lupta cu
această viată și din păcate pierde și lupta cu Jessie ,pe care nu o poate convinge să trăiască .
Dureros este că sinuciderea nu ucide o singura persoană, ci cu mult mai multe. Durerea celor care
ramân în urmă, sentimentele de vinovație că poate ar fi putut face ceva și nu au facut, sunt
sentimente care ucid în timp.

Poate că dacă ar fi reușit să treacă peste această încercare, în casa familie Cates ar fi
existat o armonie ,dar lipsa iubirii duce de cele mai multe ori la razbunare ,Jessie dorește să se
răzbune pe mamă ,pe lipsa de afecțiune ,de aici dorința de moarte . Rămâne o intrebare care nu-și
gasește răspuns… dacă ar fi trăit tatăl ,oare Jessie ar mai fi dorit să se sinucidă ?

Thelma : daca muream eu in locul lui ,el nu te-ar fi primit să stai cu el

Jessie: păi nici nu m-aș fi așteptat la asta
Thelma : și atunci ce-ai fi făcut ?
Jessie: aș fi venit in vizită
Thelma: acum înțeleg ,el a murit iar tu ai rămas singură cu mine și asta te scoate din
- minți.
Jessie: acum nu mă mai scoate din minti ,n-a făcut-o intenționat ….știu că m-a iubit
Mereu între cele doua femei va exista această dispută ,dragostea soțului si a tatălui va adânci
prapastia dintre ele . Dacă în cazul Electrei ,tatăl Agamemnon ,este omorât de către mamă
Clitemnestra iar fiica dorește să razbune moartea tatălui mult prea iubit ,în piesa ,,Noapte
buna ,mamă” ,Jessie chinuită de lipsa dragostei hotărăste și ea să se răzbune dar de data aceasta
răzbunarea fetei va fi chiar moartea însași.

Drama porneste în piesa ,,Noapte buna ,mamă “ de la nevoia de iubire și așa cum
Thelma Cates este într-o continuă luptă pentru acest sentiment care lipsește din viata ei, tot astfel
și fiica sa Jessie hotărăște să moară tot din lipsă de iubire .
 5. A TRĂI SAU A SUPRAVIEȚUI

A trăi înseamnă a nu domina nicicând o altă ființa umană .

Cel ce supraviețuiește încearcă să-l controleze pe celălalt , să-l manipuleze să-și impună
propria voință asupra caracterului celui controlat .
Cel care trăieste îl eliberează pe celălalt ,îl lasă să se lupte cu propriile idei ,să se confrunte
cu propriile responsabilități . Cel care trăiește este prin definiție senin ,fericit ,pe deplin realizat .
Cel ce supraviețuiește caută întotdeauna în afara propria împlinire ,compensarea propriilor
nevoi psihologice ,a propriilor lacune ,defecte ,anxietăti . Cel ce supraviețuiește se minte că
trăiește . A supraviețui înseamnă a te teme de viață .
Filosoful John Stuart Mill spunea: “Întreabă-te dacă ești fericit, și vei înceta să mai fii
astfel. Ești arhitectul propriei nefericiri. Nu vei putea controla niciodata toate evenimentele și
oamenii din viața ta, astfel că inerent vei fi dezamăgit. Ce conteaza este ceea ce faci cu ceea ce ți
se intâmplă. Pțti rămâne o victimă sau pțti să-ți porți cu demnitate cicatricile înțelegerilor și cu
regulile jocului învațate, să faci o arta din a trai “

Dacă aplicăm aceste teorii personajelor din piesa ,,Noapte buna mamă “ vom intelege că cele
două personaje sunt în situația de supraviețuire . Thelma Cates așa cum o descrie autoarea este o
femeie de aproape 6o de ani ,căreia îi place să vorbească iar ,,lucrurile sunt ceea ce crede ea ca
sunt “ . Este o femeie învațata să supraviețuiască chiar dacă acest lucru îi aduce un anumit
disconfort emoțional . Are o fiică de aproape 40 de ani ,epileptică care o anunță că intenționează
să se sinucidaă . Sinuciderea este o soluție permanentă la o problema temporară ,iar ceea ce Jessie
nu-și poate imagina este ieșirea din această stare de criză ,nu iși poate descoperi resursele pentru
a depași momentul . Incapacitatea de a vedea un viitor în care problemele să se fi rezolvat este
determinantă pentru decizia finală . Adevărul este că i-ar fi imposibil lui Jessie să vadă altfel
lucrurile ,pentru că mereu mama a fost cea care i-a controlat viața . Din copilarie Jessie a fost
învațată sa fie dependentă de mamă ,iar Thelma a fost multumită să știe că Jessie are mereu
nevoie de ea .

Sinuciderea nu se întâmplă aproape niciodată ca rezultat al unui singur motiv. Ea este o

decizie luată în urma concentrării a mai multor cauze care determina individul în final sa se
simtă lipsit de speranță, să nu poată vedea nici un scenariu în care schimbarea e posibilă, să nu
mai aibă resursele să depună eforturile necesare pentru a iesi din criza în care se află.
 Thelma Cates fără a părea o mamă diabolică este totuși cea care o împinge pe Jessie la
sinucidere ,deci se poate spune că este autorul moral al acestei drame . Este femeia care mereu a
căutat să-i controleze viața fiicei sale poate și datorită faptului că aceasta moștenește epilepsia de
la tatăl ei . O crește pe Jessie ca pe o infirmă ,,nu te scăpam niciodata din priviri ,te prindeam de
fiecare dată “ deci Thelma a reprezentat mereu,, plasa de siguranță’’ a lui Jessie .

,, Daca e să dăm un sens vieții ,acela este de explorare a dimensiunilor umanitțtii care
implică în esența si tristețe și bucurie . Un pas superior este de alegere a ceea ce vrei să
experimentezi în viața ta “
Carl Gustav Jung –Tratat de psihologie

Și de aici ar fi trebuit să înceapă munca cu sine, de aici ar fi trebuit ca Jessie să înceapă

faurirea destinului său. Dar Thelma reușește să-i anihileze lui Jessie orice dorința de a
reuși ,conștientă că are probleme de sănătate ,mama hotărăște mereu în locul fiicei .

Copilul mic instinctiv simte că supraviețuirea lui depinde de apartenenta la un grup

(mama si tata), prin urmare cand devine adult daca in copilarie siguranta psihologica nu a fost
asigurata, el ramane cu un deficit in siguranta ca se poate descurca si singur.
Thelma: voiam sa ai un sot
Jessie: desigur si te-ai gandit ca nu pot sa ma descurc singura ,sa-mi gasesc un sot
Thelma : cum aveai sa-ti gasesti un sot cand nu vorbesti cu nimeni ?
Jessie : eram mai tacuta si ce-I cu asta ?
Thelma: esti suparata pe mine ….te-am casatorit cu omul nepotrivit ,
am gresit ,asa ca … te-am luat la mine cand te-a parasit
Thelma așa știe să supravietuiască ,controlând viața celor din jur ,de fapt e și ea o victimă
a vieții pe care a trebuit să o traiasca ,a trebuit să se adapteze condițiilor pentru a
supraviețui ,casatorită cu-n bărbat tăcut și bolnav ,Thelma are parte de o viața monotonă și
pustie ,sufletul ei tanar și plin de viata este inchis ca într-o colivie din care nu poate evada și
atunci se aruncă cu disperare în nevoia de iubire. E forma ei suprema de dragoste, mai întâi
asupra lui Dawson fiul ei și mai apoi asupra lui Jessie .

Epilepsia : cuvântul vine din greaca vechea și înseamnă „criză, convulsie sau atac”
Epilepsia poate avea efecte diverse asupra bunăstării sociale și psihologice. Dintre aceste efecte
fac parte izolarea socială, stigmatizarea sau dizabilitatea. Întelegând aceasă boală putem înțelege
de fapt comportamentul lui Jessie . Ca și alți autori ,Marsha Norman vorbește despre epilepsie și
sinucidere in ,,Noapte buna ,mamă” subiecte tabu la acea vreme încercând să tragă un semnal de
alarmă în societatea americană, să arate de fapt adevarata fața a lumii contemporane . Jessie
suferă de epilepsie fapt pentru care mama hotărâște parcursul vieții fiicei sale . Nemulțumirea lui
Jessie se va vedea în dorința de a pune capăt ,e pentru prima dată în viată când ea iși poate hotărâ
soarta . N-o face cu bucurie ci poate doar cu relaxare ,linistea omului care așteaptă schimbarea,
împăcat cu viața . E o noutate pentru Jessie ,un neastâmpăr care nu are nimic de-a face cu
nepăsarea ,un început al sfarșitului dar este sigur că boala nu o va împiedica să –si duca planul la
bun sfarsit . Dacă până acum boala o împiedica să comunice ,să socializeze ,să se integreze, acum
Jessie gasește puterea sa-și schimbe soarta . Va pleca ,va reuși să evadeze din aceasta lume și e
pentru prima dată când nimeni și nimic nu o va putea face sa-și schimbe planurile . Boala va
rămâne undeva în urmă și odată cu marea evadare va reuși să scape din casa și din familia care
mereu a avut impresia ca nu-i aparține .

Jessie: nu mă dau batuta …asta este cealaltă variantă pe care o încerc

și sunt sigura că există lucruri care ar putea să meargă ,
dar acest ar putea să mearga nu mai este destul de bun .
Am nevoie de ceva care va merge ,iar asta va merge ……
de aceia am ales-o .
Drama celor doua femei reprezinta de fapt drama societații actuale ,o lume în care lipsa de
comunicare și de iubire naște situații tragice .

Jessie știe că ar putea alege să trăiască, decât să moară dar îi lipsește dorința de a alege , e
învațată ca altcineva să aleaga în locul ei . E o alegere cred dificilă dar necesara fiecare simțind
nevoia la un moment dat să se elibereze să-și dovedească valoarea ,sa inițieze un act de curaj iar
la Jessie acest ultim gest este unul de mare curaj . Nevoia de libertate este mai mare decât nevoia
de a trăi iar atunci când nimic și nimeni nu te mai face să-ți dorești viața ,moartea apare ca o
eliberare . Iar Jessie se simte stăpână pe propria ei persoană ,pe propria ei ființa .

Jessie: ce daca mamă tu ești singurul lucru pe care îl mai am și nu-mi ești de ajuns ? Ce dacă aș
putea face fată la toate ,doar dacă nu te-aș avea pe tine aici ? Ce daca singurul mod în care pot să
scap de tine pentru totdeauna este să mă împușc ? Ce dacă e ? Tot pot să o fac .
 Noapte buna ,mamă

Marsha Norman

Piesa ,,Noapte buna ,mamă’’ aparține scriitoarei americane Marsha Norman . Scrisă in
1983 ,autoarea prezinta în piesă un moment din viața a doua femei Thelma si Jessie Cates ,un
moment de criza în viața lor de familie .
Marsha Norman declara într-un interviu ,,la un moment dat datorită familiei dar mai ales
mamei mele ….mi-a venit ideea să mă sinucid dar pur și simplu nu-mi părea suficient pentru a
scăpa “ . Jessie fiica lui Thelma Cates își anuță mama că se va sinucide . E sâmbătă seara ,o seară
monotonă ca fiecare altă seară în care femeile discută ,fac asta de mult timp dar esețial este că
mama nu-și ascultă fiica . Astfel o seara linistită se transformă într-o mare de neliniște .
Dacă la început Thelma Cates refuză să creadă ceea ce Jessie o anunță, spre finalul piesei ,mama
se vede în fața unui fapt împlinit ,hotărârea lui Jessie e de neclintit .
Thelma Cates este o femeie de aproape 60 de ani ,,,vârsta a început să se facă
simțită”,va spune Marsha Norman ,,vorbește mult si-i place să vorbească” și e mare amatoare de
dulciuri și de televizor . Viața ei pare simpla ,mereu a trebuit să supraviețuiască în aceastaă casă.
Căsătorită cu-n bărbat pe care nu l-a iubit și nu la înțeles ,Thelma va suferi într-o căsnicie
eșuată . ,,Există o familiaritate între aceste doua femei și asta vine tocmai din faptul ca au trăit
împreună un timp îndelungat “. Marsha Norman își începe piesa descriind spațiul de joc ,,
Acțiunea se petrece într-o casa relativ noua, construită la marginea unui drum de țară cu o
sufragerie care comunică cu bucătăria și un hol central ce duce spre dormitoare” casa este
umplută cu tot felul de marunțișuri ceea ce o face ,,confortabilă decât dezordonată “
Jessie Cates are în jur de 40 de ani este fiica lui Thelma Cates și așa cum o descrie
autoarea este palida și puțin slăbită ,în general Jessie e tăcută iar faptul că în această seară are
chef de vorbă pare surprinzator . Discuția dintre cele doua femei este banală ,se vorbește despre
dulciuri despre televizor iar hotărârea lui Jessie este privită de mamă cu-n zâmbet de ne
încredere .Mama și Jessie nu par să discute problema în mod direct ci discuția lor pare banală
legată de micile probleme casnice .
Thelma : Vrei să mă spăl pe mâini acum sau mai ai de facut dezordine ? nu mai sunt brioșe
Jessie: Am comandat o cutie întregă ,le vor aduce mâine …. unde e pistolul tatii ?
 Thelma : în pod
Poate că ar fi fost firesc ca Thelma să reacționeze la această întrebare ,să existe acel
semnal de alarmă care să o facă să se teamă ,dar mama consideră că Jessie nu vorbește
serios ,doar că încetul cu încetul lucrurile încep să prindă contur , Jessie e hotărâtă să se sinucidă .

Mama se ascunde ca de obicei de adevăratele probleme mâncând dulciuri ,dar de fapt

dulciurile ascund marea dramă a femeii , lipsa iubirii . Laura Morrow spunea într-un articol
intitulat ,,Identitați si oralitații” : ,,Dulciurile pentru Thelma sunt ca un substitut al fericirii pentru
interacțiunea umană reală ,asta îi oferă mamei o satisfacere senzuală și sentimentul de plenitudine
pe care nu a reușit să-l simta în casnicia ei “. Faptul că Thelma consumă tot timpul dulciuri poate
fi interpretat ca o încercare de a-și rezolva sentimentele de nemulțumire .

Katherine H. Burkman aprecia în ,,Mit si dedublare în piesa Noapte buna mamă” că

apetitul mamei pentru dulciuri simbolizează nevoia ei de a scăpa din această cursă a vieții ,o
modalitate de a umple vidul din viata ei și ascunde de fapt teama ei de viața și de moarte . Deși
dulciurile îi dau Thelmei un sentiment de iubire ,ea știe că sunt doar a distragere a atenției și nu
un leac pentru singuratate și nemulțumirile ei . Atunci când în discuție este adus Ricky ,Thelma
încearcă să-l prezinte pe baiat într-o lumină bună ,,Ricky se va maturiza și va fi un băiat
cumsecade “ deci în mintea ei ,nepotul are nevoie de timp pentru a nu mai gresși . Thelma crede
cu adevărat că după o viața întreagă de activitați infracționale și lipsă de respect pentru familia
lui ,o masă bună ar trebui să răscumpere comportamentul lui rebel în ochii lui Jessie.

Thelma : e doar o etapă prin care trece ,poate că e doar din cauza anturajului ,are nevoie doar
de ceva timp …se va întoarce la scoală sau își va gasi o slujbă sau te va suna într-o zi și-ți va
spune că-i pare rău pentru toate problemele pe care le-a cauzat și te va invita la cină.

Ciocolata caldă este o altă încercare a Thelmei de a reaprinde dorința lui Jessie de a
trăi ,,Ar fi trebuit să avem mai multă cacao ….cacao este perfectă” replica ar putea să ne facă să
credem că dacă ar fi existat mai multă cacao în ciocolata caldă Jessie nu ar mai dori să se sinucida.

Thelma nu și-a iubit soțul ,se casatorește foarte tânără și nu există nici o mențiune în text
cu privire la o altă iubire a Thelmei deci este mai mult ca sigur că nu a existat în sufletul ei acest
sentiment ,nici macar nu se poate baza pe memoria iubirii să o susțină și de aici poate și dorinta
de a umple acest gol cu dulciuri .
 În cartea ,,Dragostea se regasește în produse alimentare “ scrisa de Katherina J. Parkin
se gasește conceptul că mâncarea și prepararea hranei creează iubirea . Thelma Cates pare să facă
parte din acest concept , pare să se afle într-un adevărat confort atunci când este vorba de dulciuri
sau de prepararea ciocolatei calde sau a merelor glazurate

Thelma : fac cele mai bune mere glazurate și nu găsești nicăieri o ciocolata caldă mai bună ca
- a mea .
Pentru Thelma consumul de alimente nu reprezinta dorința ei pentru o viata mai lunga
ci este vorba doar de a distrage atenția de la adevaratele probleme și de a încerca sa-și
îndulceasca câte puțin marea ei suferința .

Spunea Katherine H. Burkman în cartea sa ,,Dedublarea la Marsha Norman -in Noapte

buna ,mama “ : ,,mai degrabă decât a avea un apetit pentru viața ,mama are un apetit excesiv
pentru dulciuri și reprezintă o modalitate de a umple vidul și de a ascunde teama ei de viața și de
moarte . Deși dulciurile îi dau Thelmei un sentiment de iubire știe că nu reprezintă un leac pentru
singuratate “.

Dacă Thelma alege dulciurile ca mod de evadare din acest cotidian ,Jessie alege
fumatul . Nu întâmplător Marsha Norman alege ca substitut pentru Jessie fumatul, acesta fiind
nociv și distrugător . Jessie susține că Cecil soțul ei a părăsit-o pentru că ea a refuzat să se lase de
fumat .

Jessie: Cecil m-a părăsit pentru că m-a pus să aleg între el și fumat ,știi de fapt n-am înțeles
- niciodată de ce a urât atat de mult fumatul ,când te face să te simți atât de bine .

Fumatul este înlocuitorul alimentar a lui Jessie ,pistolul de asemenea servește ca un

simbol al înlocuirii alimentelor . Atunci cănd Thelma o întrebă pe Jessie de unde a luat
gloanțele ,ea răspunde :,, de la magazinul de care mi-a zis Dawson “. E clar ca dorește să o
uimească pe Thelma ,iată că Dawson este fără voia lui pionul principal în actul ei suicidal . Jessie
se amuza că în sfârșit reușește să-i manipuleze pe toți . Dawson o ajută cu gloanțele apoi Thelma
îi spune unde se află pistolul ,iar Jessie pare să dețină controlul în această situație.
 Dragostea lui Jessie pentru mama dacă se poate vorbi despre acest sentiment între cele
două femei se vede din dorința fetei de a lăsa mamei liste cu toate obiectele necesare și
cumparăturile pe care le face înaintea gestului fatal .

Jessie: ți-am făcut o lista despre cum funcționează mașina de spalat și chestii de genul ăsta .
- Numarul instalatorului e scris pe un cartonaș mic ,lipit pe marginea mașinii de
- spălat …..ai grijă să cureți uscătorul de fiecare dată când îl folosești dar să nu-ți pui -
- papucii de casă înauntru ,se vor topi ……în sertarul ăsta gasești toate lucrurile de care ai
- nevoie : prelungitoare ,scoci ,baterii ,brichete ,șmirghel ,lipici, pioneze.

Cererea lui Jessie de a bea ciocolata caldă este singurul moment în care ea prezintă
anumite afinitați pentru mâncare ,ar putea fi și un armistițiu între cele doua femei pentru că Jessie
stie cât de mult înseamnă pentru Thelma ,,ritualul “ pregatirii acestui aliment .

Thelma: rabdarea e secretul în a face ciocolată caldă ,nu gasești nicaieri o ciocolată caldă mai
- bună ca a mea.

Jessie se asigură înainte să moară că mama se va descurca și astfel pare ca îi da ultimele

indicații cu privire la momentele de dupa sinucidere ,e o grijă aproape materna. Dacă la început o
anunța sec că se va sinucide în finalul piesei aprope că i se face milă de Thelma dar e hotărâtă în
acțiunea ei și știe că mama va reuși să treacă peste acest moment dificil . Thelma pare a fi
depășita de situție ,nu reușește să o convinga pe Jessie să trăiască . Când mama spune:" Tu ești
copilul meu. Nu poți să te omori pentru că tu îmi aparțin, "acesta este adevărul, dar vine prea
târziu."

Piesa are un final tragic dar în același timp actul lui Jessie poate fi interpretat și ca un
act de eliberare ,de fericire maxima atins la un moment dat în mintea unui,, prizonier’’ obligat să
trăiască ,să existe în această lume încorsetată de idei și de reguli aspre și neclare pentru un suflet
chinuit . Boala ,însingurarea ,lipsa de comunicare ,lipsa de iubire fac din Jessie o marioneta care
traiește ca într-o celulă aproape 40 de ani și care hotărăște la un moment dat să se elibereze de
toate spaimele și temerile unei vieți anoste .
 JURNAL DE REPETITII

13 noiembrie

Astăzi am primit textul de la piesa ,,Noapte buna ,mamă “ a autoarei americane Marsha
Norman . Se pare că până la urmă vom rămâne să jucăm acest text . Dacă la sfârșitul anului 2 se
credea că piesa de licența va fi ,,Casa Bernardei Alba “ odata cu începerea anului 3 discuțiile
avute ne-au facut să ne reorientăm asupra altor texte . Am citit și ,,S-a intamplat intr-o joi “ o
piesă formată din mai multe monoloage dar a ramas să mai citim .

Lectura la ,,Noapte buna .mamă” a început usor ,dar odată cu intrarea mai adâncă în
subiect am început să am mai multe emoții . Personajul meu se numește Thelma Cates e o femeie
în jur de 60 de ani,, care vorbește mult pentru că-i place să vorbească” . Ca și la Bernarda ,sunt
destul de tematoare datorită vârstei personajului , diferența de 15 ani nu pare mult dar poate fi
esențiala . Cele doua femei Thelma și fiica sa Jessie petrec o seara obișnuită în casa lor până
când Jessie își anuntă mama că se va sinucide . Finalul piesei ma cutremurat ,e înfiorator să te
gândești dar să joci asemenea sentimente .

Am reluat lectura piesei acum încercând să și prindem un fir al acțiunii . Începutul e ca de

obicei dificil ,Thelma mănâncă dulciuri și se uită la televizor .Sunt momente în care aș vrea să
înțeleg ce ganduri o frământă pe Thelma . Am inceput să discutăm despre personaje . Cine este
aceasta Thelma ? De ce nu reușește să-și convinga copila, că sinuciderea nu este o solutie ? De ce
ajunge să trăiască retrasă în casa ei fiind multumita doar cu atât de putin ?

Mă găndesc la biografia acestui personaj și-mi dau seama că ar trebui să înțeleg de fapt
modul de gândire al americanilor . Este Thelma atat de superficială încât doar dulciurile si
televizorul o intereseaza ? Are 60 de ani și o viață trăita în această casă plină de reviste si
cataloage pentru crosetat .au facut din ea o papușă mecanică.

Am început să o privesc pe Thelma ca pe o provocare ,un scop al subconștientului meu

care a început să mă urmărească să mă ajute să ajung la acest personaj ,este o experienta poate
cea mai complexa . Ea, această femeie care reușește să treacă prin viața încercând mereu să
ajungă să înțeleagă sensuri noi ,să înțeleagă acest straniu mecanism al vietii .
 Thelma e cea care trebuie să reușească să supraviețuiască într-o lume în care se amestecă
lipsa dragostei ,dorința de evadare ,eșecul unei căsnicii ,boala unui copil ,o viața plină de ne
împliniri și totuși ea trebuie să rămână veșnic în picioare ,e mereu vie și prezenta în conștiința ei
și a celorlalți .

16 Noiembrie

Am început să recitim textul și au apărut întrebări noi , de ce Thelma rămâne lăngă un

bărbat care nu-i poate oferi dragoste ,un barbat care ea singură spune nu a înțeles-o niciodată .
Am început să –i fac biografia ,trebuie să înțeleg acest personaj ca să pot merge mai departe .
Adevarul e că de câte ori citesc textul mă cuprinde un sentiment de revoltă ,aș fi vrut ca aceasta
femeie sa fie mult mai activă ,sa fie mai hotărâtă în acțiunile ei .

Primele discuții cu privire la acest personaj sunt contradictorii ,domnul profesor Enache a
încercat să mă faca să înțeleg că această mamă e o femeie care are totuși 60 de ani și de aceia e
mai puțin energică. E clar că acest personaj va fi o mare încercare .

18 Noiembrie

Am citi deja 9 pagini și suntem exact în același punct ,n-am reușit să ințeleg de ce Thelma
este atât de disperată după dulciuri și cum încearcă să treacă peste toate problemele ei privind la
televizor . Exista o replică suficient de dură ,dar care se pare că nu trebuie să ma afecteze

Jessie: unde e pistolul tatii ?

Thelma : în pod

În mod normal eu cred că Thelma ar fi trebuit să reacționeze ,dar ea îi răspunde cu calm

fiind preocupată de televizor . Discutăm la repetitii că de fapt Thelma înțelege mult mai tarziu că
ceea ce spune Jessie e un adevăr dureros . Dar oare atăt de putin iși cunoaste Thelma ,fiica ? Va
trebui să descoper ce mecanism straniu se află între aceste doua femei .

Thelma este o cocheta ,ii place să –și facă manichiura e aproape un ritual pe care-l
săvârșește în fiecare sâmbătă și exact în această sâmbătă Jessie o anunța că vrea să moară .
Femeile au un program bine stabilit,Jessie se ocupa de cumparaturi, de ordinea în casă în timp ce
Thelma mănâncă bomboane de ciocolata și se uită la televizor .

Dar căteva replici mai târziu Thelma are primul clic și o întreabă pe Jessie de
pistol ,raspunsul fetei oare chiar o liniștește pe mamă? cred că nu ,Thelma trebuie să aiba cel
de-al șaselea simț al pericolului și e clar că se declanșează ,,nu-mi surâde ideea unui pistol “ dar
în continuare speră că acesta e doar un joc al lui Jessie de a o impresiona ,poate de aceia nu da
atât de multă importanta evenimentului .

Am început să discutăm despre décor ,îmi place mult faptul că ni se cere părerea ,deja
vorbim despre camera în care stă Thelma la televizor ,sunt multe obiecte într-o casă dar noi
trebuie să alegem doar ceea ce ne trebuie cu adevarat . Sufrageria nu va fi închisă deci vom avea
un spațiu de joc deschis . Bucătăria va avea un frigider și câteva dulapuri în care trebuie să existe
toate cutiile de dulciuri ale Thelmei . Discutând la repetitii ne-am dat seama ca Thelma chiar va
face ciocolată calda pe o plita electrica . Mă simt emoționată deja scena noastra începe sa capete
aspectul unei camere . Deja am început să ne miscam ,cuvintele capăta dintr-o dată o altă
valoare ,ma simt nelinistită ma tem sa nu ma împiedic . Am inceput să repet cu bastonul dar nu
stiu exact cum sa-l folosesc ,am impresia ca mersul meu pare ridicol .

La un moment dat au inceput discutiile despre pod ,de acolo va cobora Jessie la început ,tot
acolo se află și pistolul ,se pare că e foarte important ca si element de décor . Thelma se leaga tot
de acest pod cănd îi spune lui Jessie să coboare pentru că e prea batrana ca să urce să o dea jos în
caz de o noua criză . Totul pare fascinant discutând cu profesorii despre micile elemente de
recuzită dar și despre costume .

30 -Noiembrie

Au trecut aproape 2 săptămâni de când repetăm la piesă ,dar totul e atât de greu ,atât de
complicat ,astăzi cred că a fost prima rabufnire ,nu înteleg acest personaj ,profesorii îmi spun că
am 4 motoare iar Thelma nu e atat de energică ,m-am hotarat să-i creez biografia pentru că altfel
nu am sa reușesc să fac nimic cu acest personaj.

De căteva zile mă tot întreb cum aș putea să inteleg mai bine acest personaj ,mă tem că la
un moment dat am să ma blochez ,mă simt descurajată.
Biografia Thelmei Cates

Mă numesc Thelma Cates și am 58 de ani . Aveam doar 14 ani când l-am întâlnit pe
Samuel Cates , un bărbat înalt ,brunet care mi se părea a fi cel mai frumos om pe care l-am
întâlnit . Îmi amintesc cum mă privea cu ochii lui mari si verzi . Într-o seară caldă de primăvara
s-a apropiat de mine și mi-a spus ,,Domnișoară Thelma vrei să fii soția mea ?” îmi amintesc că
avea în mână o cutie mare de bomboane de ciocolată ,iar eu am acceptat râzănd ,visam să fiu cea
mai fericită femeie . Am plecat din casa tatalui meu fără regrete ,mama se bucura grozav că
reușisem să –mi fac rostul meu . Nu mult dupa aceia a venit pe lume Dawson ,era un băiețel vesel
și frumos ,așa că toată ziua eram preocupată de copilul meu ,aproape că nici nu băgam de seamă
că Samuel era tot mai tăcut și tot mai absent . Nu fusese niciodată un mare amator de povești dar
faptul că eram atât de tânără și de veselă compensa tăcerea lui . Prezența copilului în viața mea
reprezenta un univers întreg pe care îl descopeream în fiecare zi . Târziu mi-am dat seama că
soțul meu nu era foarte interesat de copil dar am considerat normal să fie așa datorită faptului că
Samuel era plecat toată ziua iar seara oboseala iși spunea cuvantul .Eram foarte atașată de copil
dar în acelasi timp lipsa atenției soțului meu a creat o prapastie între noi .Am început să beau la
început asta se intâmpla destul de rar dar apoi viciul a inceput să puna stăpânire pe mine ,am
început să fumez iar intr-o zi am aflat că sunt însărcinată . Nașterea lui Jessie m-a facut să mă
trezesc din noaptea în care începusem să mă afund . Aveam doi copii și mă simțeam responsabilă
pentru viata lor . Samuel era la fel de tăcut și de distant ,statea ceasuri întregi în fotoliul lui și nu
spunea nimic . Tăcerile lui aproape că erau nefiresti iar pe mine acest lucru mă dobora puțin câte
puțin . După un timp mi-am dat seama ca Jessie nu e ca ceilalti copii ,iar la un moment dat fetita
a cazut din picioare . Medicul mi-a spus că suferă de epilepsie . Gândul ma îngrozit ,m-am văzut
deodata doborâtă la pământ ,ce să fac cu acest copil ? Cine m-ar fi putut ajuta ? Medicul mi-a
spus că tot ceea ce putem face este să așteptăm urmatoarea criza . Samuel se uita la fetita …cu
mila apoi a început să-mi spună că nu se va alege nimic de ea ,că e slabă și plăpândă . M-am
temut că fetița suferea datorita mie ,poate că eu greșisem undeva știam că atunci când eram
însarcinată fumasem mult plus că alcoolul ma însoțise o bună perioada de timp . Mă gândeam că
poate este un blestem și că niciodata nu voi putea face fața acestor probleme. Am început să mă
interesez de aceasta boală ,am început să citesc și astfel am început să am grija de Jessie . Fiica
mea era un copil retras nu semâna deloc cu Dawson și atunci m-am vazut nevoită să o apar ,să o
îngrijesc, să o țin aproape de mine .Abia când Jessie a mai crescut am avut impresia că tatal ei a
început să o priveasca . Mi-ar fi plăcut ca Samuel sa fie mult mai interesat de copii . Priveam în
jurul meu si observam alți tați cum se comportă cu copiii lor și-mi era ciudă că Samuel niciodată
nu făcuse asta. Niciodata Samuel nu se plimbase cu Jessie ,de fapt aveam impresia mereu că se
teme să rămână cu ea . Viața mea alături de Samuel s-a schimbat mult de la venirea lui Jessie pe
lume .

M-am bucurat la un moment dat că tot universul meu era Jessie . Simțeam că fetita are
nevoie de mine și atunci tot timpul eram alături de ea . Când am înțeles că boala o moștenise de la
tatăl ei m-am liniștit și am încetat să mă învinovățesc .

Când Samuel s-a îmbolnăvit Jessie a părut pierdută ,în ultima perioadă se apropiase destul
de mult de tatăl ei ,mă simțeam exclusă ,ei stateau ceasuri întregi împreună vorbind în șoaptă din
când în când . Nu ințelegeam ce anume discutau dar adevarul e că mă simțeam foarte rău ,până
atunci Jessie stătuse doar cu mine, eu știam exact ce are nevoie și deodata aveam impresia că
Samuel imi fură dragostea copilului meu . Noaptea în care a murit a fost poate cea mai grea
pentru mine ,dar târziu am înțeles că acea noapte a fost ingrozitoare și pentru Jessie . Samuel
statea așezat în pat ,refuzase cu câteva zile înainte să-si mai ia tratamentul iar prezența mea
simțeam că nu-i făcea bine ,singura pe care o accepta era Jessie ,poate că simțea că fata suferea
tot atat de mult ca și el . Am pașit în camera întunecată și îmi amintesc că mi-am privit soțul ,era
slăbit dar privea cu interes căteva animaluțe făcute din plastilină , știam că lui Jessie urma să i le
dea ,eram furioasă pentru că nici măcar nu mă privea ,am încercat să vorbesc cu el dar nici măcar
nu m-a privit ,după un timp l-am întrebat dacă dorește să-l vadă pe Dawson ,m-a privit pentru o
clipă dar nu mi-a răspuns . Simțeam in mine o furie de nedescris si atunci am început să țip la el
cred că i-am reproșat tot ceea ce simțisem în anii aceia . N-a scos nici un cuvânt a rămas privind
acele animăluțe iar când m-am ridicat să ies m-a prins de măna si ma rugat sa o trimit pe Jessie
in camera . Am iesit și țin minte că Jessie statea lângă usa ,m-a cuprins mila cred că auzise tot
ceea ce-i spusesem lui Samuel ,ma intrebat daca poate intra la tatal ei si i-am spus ca da . Mi-a
fost milă de amândoi erau ca două marionete care aveau sforile taiate . După inmormântare Jessie
s-a inchis și mai mult în ea ,nu dupa multa vreme Cecil a părăsit-o și atunci am luat-o să stea la
mine . Am incercat să o fac pe Jessie să se simta bine ,să se simtă utilă ,apoi a intervenit
accidentul meu iar Dawson a preluat el mare parte din problemele casei . Niciodată nu mi-a
plăcut sotia lui Dawson dar a trebuit să o accept pe Loretta chiar dacă fiecare dintre noi stia exact
ceea ce simte . Jessie a trebuit pentru un timp să aibă ea grijă de mine și astfel m-am abandonat în
grija ei . Mi-am revenit destul de repede dar din păcate piciorul drept a rămas marea mea
problemă . Crizele lui Jessie mi-au dat multă bătaie de cap doar că de aproape un an Jessie n-a
mai avut nici o criza și astfel speram să-și revina complet și chiar să se angajeze . Dar mereu
m-am gândit că poate la un moment dat Jessie îmi va reproșa faptul ca am măritat-o cu Cecil .
Îmi doream enorm să fie o fată normala și nu o ciudată ,am tinut secret atâția ani că suferă de
epilepsie și atunci când l-am vazut pe Cecil mi-am spus că ar putea fi un soț bun pentru ea. Am
asteptat să o vad fericită dar Jessie era mereu în lumea ei . Venirea lui Ricky pe lume n-a
schimbat-o prea mult . Îmi amintesc cum îl privea pe Ricky ,cu ochii triști părea o somnambulă
apoi am observat cum copilul se speria ori de câte ori Jessie se apropia de el . Atunci i-am propus
lui Jessie să-l lase la mine iar ea a acceptat doar Cecil s-a opus la inceput și i-am dat
dreptate ,pentru că știam că-și iubește copilul . Anii au trecut iar Ricky cel vesel si glumeț a
devenit o mica pușlama ,a început cu mici furtișaguri iar ultima dată când l-am vazut venise să
ceară bani . Mi-aș fi dorit ca Jessie să se comporte ca o mamă adevărată ,dar l-a privit preț de
câteva minute apoi a intrat în casă .Nu i-a adresat nici un cuvânt, dar Ricky e înca un copil și
sunt convinsă că atunci când se va maturiza va fi un om cumsecade . Ar fi trebuit să-i acordam
mai multă atenție ,ar fi trebuit să fim mult mai implicate în viața lui de copil. Poate că am greșit
ca mamă dar ceea ce știu este că mi-am iubit copiii și nepotul și aș fi vrut că lucrurile să stea
altfel iar eu acum în pragul bătraneții să ma bucur de ei . Sunt sigură că venirea lui Ricky acasa ar
determina-o pe Jessie să renunțe la gândul ei infiorător ,pentru că e mama si-l iubeste .

11 Decembrie

Repetăm de câteva săptămâni ,am parcurs deja primele pagini și mă simt acaparată de
acest personaj . Am continuat să vorbim despre decor și despre casa celor doua femei . Avem
nevoie de o canapea , de un televizor și de un telefon . Thelma stă ceasuri întregi în fața
televizorului deci cu siguranță are emisiuni preferate ,seriale la care se uita . Au inceput discuțiile
despre pistol și de ce Thelma nu reacționează imediat atunci când Jessie o întreabă unde este
pistolul . Poate că Thelma bănuiește ceva dar consideră că dacă nu vorbeste despre acel lucru ,nu
se va întâmpla . Rămâne pe canapea atunci cand Jessie urcă din nou în pod dar imediat cum aude
un zgomot merge să vadă ce se întamplă .Folosesc în continuare bastonul doar că acum pare mai
ușor de mers cu el . Așa pot să
explic de ce Thelma nu urcă
după Jessie în pod ,,Stii că nu
pot să urc și să te dau jos “.

Thelma vrea să creadă

că Jessie are nevoie de pistol
pentru protecție ,dar
n-ar vrea ca Ricki să știe că
au un pistol în casă . Vorbeam în sala de repetiție despre Ricky ,nepotul care a devenit un mic hoț
și care se confruntă cu legea de ceva timp . Thelma e cea care lșa crescut si e singura care crede
că baiatul atunci când se va maturiza se va face un om cumsecade .

Ne lovim la repetitie de multitudinea de gânduri care ne vin în legatură cu aceste

personaje , sincer nu stiu de ce Thelma nu reacționează altfel atunci când Jessie o anunță că vrea
să se sinucidă .

Mănâncă tot timpul dulciuri ,e clar că toate problemele cu care se confruntă ea le rezolvă
cu bomboane , iar pentru mine asta e o mare dilema .

Am început să citesc un,, Tratat de Psihologie” cu privire la epilepsie ,e greu pentru că

sunt mulți termeni medicali dar mi se pare interesant că această boală poate fi ereditară . Deci
Jessie a moștenit boala de la tatăl ei .

Sunt momente în care chiar nu stiu cum să încep ,mă simt ca și cum aș avea în spate o
mare greutate ,trebuie să stau și să mă uit la televizor și să nu o bag în seama pe Jessie ,de fapt
Thelma e chiar fascinată de ceea ce face sâmbătă seara . E interesată foarte mult de dulciuri și aș
vrea tare mult sa știu ce poate sa gândească o femeie ca ea .

16 Decembrie

E din ce în ce mai greu ,recitim textul dar nu mă pot concentra ,există lucruri pe care nu
le înteleg ,suntem cam la jumătatea piesei ,e aproape de ne înțeles de ce am aceste blocaje . Am
început să citesc cartea Ilenei Berlogea – Teatrul American Azi .Aș fi vrut sa înteleg modul de
abordare a personajelor în teatrul american . În cartea doamnei Berlogea se vorbește despre
teatrul american care se deosebește destul de mult de teatrul european . Americanii nu au o
tradiție în ceea ce privește teatrul ca și instituție ,ei merg pe ideea de teatru făcut într-o stagiune .

Nu abordează decât subiecte care interesează comunitatea și de obicei spectacolele lor sunt jucate
câteva saptamâni la care invita o trupa de actori profesioniști alaturi de studenți sau trupe de
amatori .

18 Decembrie

Încerc să înțeleg mentalitatea Thelmei ,dorința ei de a umple golul din suflet cu dulciuri .
Americanii privesc altfel lucrurile ,nici măcar reacția Thelmei cu privire la Ricky n-o înțeleg .
Știe că e delicvent dar pur și simplu se minte singură născocind povești despre micul hoț . Da e
adevărat că-și dorește că Ricky să se schimbe dar nimeni n-a făcut nimic pentru asta . Poate că
dacă ar fi vazut lucrurile la adevărata lor valoarea nu ar fi ajuns în această situație ,dar Thelma e
învățată să se mintă singură iar atunci când lucrurile se complica se ascunde în spatele dorinței de
a mânca dulciuri sperând ca lucrurile să se rezolve de la sine . Pentru ea mâncarea reprezinta un
factor esential în viața de zi cu zi ,,E doar o etapă prin care trece Ricky ,poate că e din cauza
anturajului,,are nevoie de timp dar se va intoarce la școala sau iși va găsi o slujba sau te va suna
într-o zi și-ți va spune că-i pare rău pentru toate problemele și te va invita la cină într-un loc
drăgut “ . Cum oare să nu-ți dai seama că te afli pe marginea unei prăpastii ,că viața ta nu are sens
și că sigur la un moment dat situația din această casă va degenera .

10 Ianuarie

Am revenit la repetiții și am început să discutăm din nou despre personaje.Doamna

Adelaida Zamfira consideră că trebuie să-mi apar personajul ,de acord, dar trebuie să înteleg
modul de gândire a Thelmei ,trebuie să-mi făuresc un plan pentru a putea descifra până la capăt
personajul . Mai este putin până la examen și încă nu mi-am găsit starea ,nu am reușit să am toate
datele problemei . Mă simt tristă ,obosită și destul de furioasa .
 5 februarie

Mâine avem examen iar în seara asta am avut o repetiție prelungită ,mi s-a atras atenția
că vorbesc mult prea tare ,deci trebuie să-mi controlez vocea ceea ce-mi creează o stare de
disconfort . Am discutat din nou despre faptul că am ,,4 motoare “ și abia acum am inceput să
înteleg că Thelma e o femeie puternică ,că e singura ființa care a încercat toată viața să o
înțeleagă pe Jessie și în același timp trebuie sa dea senzația că e firavă și neajutorată ,,faci prea
multe pentru mine Jessie ,pot să umplu și singură cutiile de pastile și să spal podeaua ,nu trebuie
să ai grijă de mine . Acum am înțeles ,Thelma chiar are 4 motoare dar nu trebuie să stie Jessie că
de fapt ,ea ar putea să se descurce singură . Trebuie să-i dea senzația de utilitate lui Jessie .Mai

există multe întrebări legate de Thelma dar am să încerc să merg progresiv încercând să dau noi
sensuri și valențe fiecărei replici .

Mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre ea dar se pare că e destul de greu de
descoperit ,am să încerc să fiu atenta la ultimele indicații primite ,sunt schimbări de ultim
moment și nu stiu dacă vom reusi să ne pliem pe toate schimbările făcute ,în continuare mă
obsedează problema mea cu vocea .Aș fi vrut să nu mă tem atât de mult ,pentru acest
personaj ,sper să facem față cu bine la această provocare .
 23 Februarie

Am oprit repetițiile după examen un timp, aveam nevoie de o pauza poate pentru a ne
gândi mai profund la această piesă . Mi-am schimbat modul de lucru la personaj ,am început să
mă gândesc la Thelma în funcție de fiecare replică . La examen a fost prezentat un
fragment ,prima parte a piesei acum reluăm repetițiile pentru a continua.

,,Dacă mergi cu asta până la capăt ,ai să-l faci să înțeleagă că e ok să ucizi . Vrei să se apuce să
ucidă ? nu-i nimic rău în asta ....și mama a făcut-o .

E vorba despre Ricky ,nepotul pe care Thelma l-a crescut și- l iubește ,oare ea chiar
nu înțelege unde a greșit ? Chiar crede că Ricky se va maturiza și va fi un băiat cumsecade ? Ei
bine da ,pentru că-l iubeste ,pentru că de fapt Ricky are și el o problema așa cum a avut și Jessie
și e datoria Thelmei să-l
apare așa cum a procedat
de fiecare dată și cu
Jessie . ,,Ricky ar putea
să vină să ne
viziteze ,dacă ne-ar suna ?
“ Thelma asta iși dorește
de fapt ,ea continua să
creadă că baiatul ar putea
fi unul dintre motivele pentru care Jessie ar trebui să trăiască . Dacă Ricky ar veni în această
seară ,acasă asta ar înseamna că nu mai are probleme cu poliția și deci ar putea să se angajeze sau
să intre in armata ceea ce ar face din el un bărbat adevărat .

Thelma : epilepsia este o boala

Jessie: dacă m-ar ucide ,n-ar trebui să o fac eu

Thelma : dar nu trebuie să o faci

Jessie: nu ,nu trebuie ....tocmai asta îmi place

Thelma : atunci n-am să te las

 Sunt câteva replici dar de fapt reprezintă drama întregii vieți a lui Thelma . Deci iat-o
hotărâtă să-și salveze fiica ,știe să lupte și va arunca în această batalie tot arsenalul ei . E convinsă
că nu a procedat bine cu Jessie atunci cănd a luat-o la ea imediat după divorț . Dar Thelma nu
poate decât să-și apere copilul de suferință ,crede cu tărie că alaturi de ea Jessie va fi ca de obicei
în siguranță . Nu bănuiește că tocmai această grijă exacerbată o va împinge pe Jessie la
sinucidere . Chiar dacă fizic Thelma știe că nu poate să o opreasca pe Jessie de la actul
suicidal ,mental mama va încerca cu disperare să o convingă să renunțe .

Thelma : de ce ești tristă ? nu s-a întâmplat nimic care să te facă tristă . Dacă ar fi fost imediat
după divort aș fi înteles dar așa .....

Thelma știe că nefericirea lui Jessie ar putea fi reprezentată de decizia lui Cecil de a o părăsi ,dar
ceea ce o supără e tocmai faptul că fiica ei nu a putut să treacă peste asta . Thelma a trăit toată
viața tânjind după dragostea soțului ei , după nașterea lui Dawson ,s-a mulțumit doar cu
afectiunea copilului ,pe care o pierde atunci când baiatul se îndrăgostește de Loretta și hotărăște
să se căsătoreascaă ,dar Thelma rămâne mereu în picioare ,în viața ei există Jessie fetița bolnavă
care are nevoie de ea . Dar si dragostea lui Jessie trebuie să o împartă cu Samuel , cu toate astea
Thelma nu se recunoaște învinsă ,descoperă o mare atracție pentru dulciuri și astfel reușește de
fiecare dată să treacă peste problemele apărute .
,,Te compătimești ....nu te simți bine ,dar cine a spus că o sa te simți bine ? Crezi că eu mă simt
bine ?” spune Thelma încercând să-i arate lui Jessie suferința peste care ea a învațat să treacă .

Citeam la un moment dat în cartea Laurei Morrow ,,Oralitați și identități în Noapte buna
mamă”că dulciurile pentru Thelma sunt un înlocuitor pentru dragoste ,reprezintă un substitut
fericit pentru interacțiunea umană reală , acestea oferă mamei o satisfacere senzuală și
sentimentul de plenitudine pe care ea nu a reușit să-l descopere în casnicia ei . Consumul constant
de dulciuri poate fi interpretat ca o încercare de a rezolva toate nemulțumirile și ne împlinirile ei .

,,Numai tu singură poți să-ți faci timpul liber distractiv “ adică Jessie ai toate posibilitațile să-ți
găsești fericirea ,Thelma mănâncă dulciuri ,croșetează ,dezleagă rebus ,se uită la
televizor ,vorbește la telefon încearcă să-și umple timpul în această viața anosta dar cu siguranță
nu va recunoaște că este nefericită ,iar atunci când Jessie pomenește de ciocolată caldă Thelma
se agața de acest lucru ca de un colac de salvare . În mintea Thelmei există ideea constantă că
atunci când mănânci ,mai ales dulciuri nu poți fi nefericit . Dialogul celor două pe tema merelor
caramel și a ciocolatei calde descoperă în Thelma adevarate veleitați de gospodină ,,fac cele mai
bune mere glazurate și nu găsești nicăieri o ciocolată caldă mai bună ca a mea” .
Thelma încă mai speră că o poate convinge pe Jessie să renunțe ,deja femeile stau și discută
despre subiecte dureroase pentru Thelma la o ceașcă de ciocolată.

Jessie: mamă tu l-ai iubit pe tata ?

Se atinge un subiect dureros pentru Thelma ,e poate cel mai delicat lucru de care nu și-ar
dori să vorbească . Dar nu întâmplator Jessie aduce în discutie acest subiect ,se pare că niciodată
nu au vorbit despre asta ,iar fata trebuie sa știe ,e dureros pentru amândouă.

.Thelma: nu

Răspunsul e sec dar cuprinde în el toată suferința Thelmei ,toată amărăciunea unui suflet
chinuit .Toată drama acestei familii pornește tocmai de la lipsa dragostei ,a afecțiunii ,oamenii nu
se simt împliniti decât prin iubire iar lipsa ei face ca sufletul să caute cu disperare ajutor . Dacă se
poate vorbi de o depresie a momentului atunci acesta este ,când femeile hotărăsc să vorbească
tocmai despre acest subiect greu .

Jessie : nu l-ai iubit niciodată sau ai încetat să-l mai iubești din cauza că a facut el ceva?
 Thelma ocolește răspunsul și asta pentru că ea cu siguranță și-a iubit soțul . Se mărită foarte
tânără și ca orice suflet tânăr și curat cu siguranța că a existat dragoste doar că întâmplările
desfașurate pe parcursul vieții au facut ca acest sentiment să dispară .

Thelma: îi era milă de mine ....și-a dorit o fata simplă de la țară și exact asta a primit ,apoi mi-a
purtat pică toată viața ca si cum eu ar fi trebuit să mă schimb să-l surprind cumva .

E multa durere în glasul Thelmei și totuși va încerca să fie puternică așa cum a facut
mereu ,nu poate să se lasa biruită mai ales în asemenea momente .

Thelma : cum aș fi putut să-l iubesc Jessie ,nu-i placea nimic la mine ,dar cu toate astea și-a
primit partea lui de iubire . Tu l-ai iubit îndeajuns pentru
amândouă .

Deci iată răspunsul la toate întrebarile de până acum ,Thelma

și-a iubit soțul dar dragostea lui a fost împărțită cu
Jessie ,poate că Thelma a fost supărată ,poate că a urât acest
sentiment la un moment dat ,dar ceea ce este sigur este ca el a
existat . Cu siguranta ca și-a dorit o altfel de viața dar pentru
că nu a mai primit nimic de la ea s-a învațat să se bucure de
micile momente ,de frânturile de vis și de realitate în care a
fost obligată să trăiască .

Thelma : dacă muream eu în locul lui ,el nu te-ar fi primit să

stai cu el cum am facut eu . El a murit și tu ai rămas aici cu
mine și asta te scoate din minți.

Thelma e revoltată ,e poate primul moment în care reușește să-i spună adevarul în fața lui
Jessie ,poate că dorește de fapt să o facă să înțeleagă că ea Thelma a facut niște sacrificii ,niște
compromisuri cu viața pentru fiica ei . Dar chiar dacă subiectul pare extrem de dureros o simt pe
Thelma detașata ,împăcată parcă cu acest adevăr crud.

Jessie: știu că m-a iubit

Thelma : așa și ? asta nu a schimbat nimic

 Jessie are nevoie de confirmarea mamei ,are nevoie să știe că a fost iubită de tată și pentru
asta e chiar crudă cu mama ei ,știe că a fost iubită de tată, dar mama a iubit-o mereu
necondiționat dar Jessie nu e multumită . Mama îi va raspunde și ea pe măsura sentimentelor pe
care le are ,,asta nu a schimbat nimic “ oare ce ar fi trebuit să schimbe ? Relația tată-fiică
funcționa ,cei doi stăteau ceasuri întregi și nu vorbeau ori dacă o făceau atunci vorba lor era de
fapt o șoaptă . Niciodată mama nu era acceptată în această discuție ,în această relație . Plecările la
pescuit ale tatălui erau de fapt momentele lui de evadare ,nu pescuia ci construia mici animale din
plastelină .

Thelma : când se întorcea de la pescuit singurul lucru pe care îl avea de arătat era o întreagă
familie din plastilină –găini ,purcei ,un câine fără un picior –era foarte ciudat.

De ce oare era atăt de dornic să plece de acasă ? de ce construia aceste figurine de

plastilina ? de ce câinele nu avea un picior ?

Toată suferința lui era reprezentată în aceste figurine ,era un om bolnav care suferea iar
plastelina era cea care-l facea sa fie atent ,sa incerce să se concentreze ca să uite poate de durere
fie ea fizică sau morală.

Discuțiile cu Thelma puteau părea nesfârșite și atunci el preferă să caute un loc linistit în
care să se poate relaxa. Ideea de a construi adevarate familii din plastilină arată de fapt dorința lui
ne împlinită de a avea o familie așa cum iși dorește ,iar câinele fără picior e cred chiar Samuel
pentru că se simte infirm .

Pe tot parcursul discuțiilor cele două femei reușesc să atingă poate cele mai sensibile
subiecte și astfel putem avea o imagine de ansamblu ,o radiografie a sentimentelor și trăirilor din
această familie . E o luptă pe care Thelma o poartă nu cu Jessie ci chiar cu ea ,cu suferința
îndurată ani de zile, o bătălie din care nu va ieși nimeni învingător .

Jessie : am crezut că o să-ți fie mai bine după ce a murit ,că ai să te apuci de ceva ,ai să respiri
mai ușurată . Ai sa reușești să te schimbi cumva .

Jessie iși dorește o schimbare dar această schimbare ar vrea să o vada la mama ei și nu la
ea ,poate că dacă ar fi reușit să se adapteze mai bine la această viată nu ar fi apărut aceasta dorință
de sinucidere . Thelma a încercat toată viața să facă față tuturor provocărilor și poate de aceia
grija ei imensă pentru Jessie au facut din ea o marionetă

Thelma: de ce să mă schimb ? pentru că mi-a spus-o el ? pentru că mi-ai spus-o tu ? n-am fost
aici pentru amuzamentul lui și nici pentru al tău nu sunt .Nu știu pentru ce am fost aici dar nici nu
ma gandesc prea mult la asta ....dar pun pariu că nu te-ai sinucide dacă el ar fi încă în viața.

E multă durere în vorbele Thelmei ,e un amestec de deziluzie și resemnare în fața unui

destin implacabil . De unde atâta forță să poți merge pânâ la capat pentru că Thelma merge până
la capăt . Dacă la început mama pare o ființa superficiala mânată doar de dorința de a privi la
televizor și a mânca bomboane ,odată cu derularea replicilor descoperim o femeie marcată de ne
împliniri ,tristă si suferindă dar care încearcă să lupte cu toate puterile pentru a-și ține copilul în
viața . Discuțiile purtate cu Jessie în această noapte ne arată de fapt imaginea unei vieți anoste și
chinuite din care Thelma evadeaza câteodata mâncând bomboane și făcând conversații la telefon
cu Agnes prietena ei .

Thelma: nu a contat dacă l-am iubit sau nu ,nu a contat nici pentru mine și nu a contat nici pentru
el dar asta nu înseamna că nu ne-am înțeles . Nu era important . Nu vorbeam despre asta.

Societatea de acum câțiva ani și vorbim despre societatea americană nu era obișnuită cu
desparțirea dintre soți . Ideile religioase interziceau divorțul ceea ce înseamna că Thelma nu și-ar
fi părăsit niciodata soțul . Boala existentă mereu în familia Cates o face pe Thelma să fie destul
de atentă cu fiica sa Jessie . Târziu va înțelege că de fapt epilepsia este o boala ereditară și astfel
după mulți ani va înceta să se învinovățească pentru suferința lui Jessie .

Ani de zile Thelma suferă în tăcere având pe conștiința boala acestui copil iar acei ani
trebuie sa fi fost ingrozitori .

Thelma: cred că tatăl tau avea și el mici crize . Cred că stătea pe scaunul lui și avea mici crize .
Tatăl tău ți-a dat crizele Jessie ,le-ai moștenit de la el ,nu e vina mea

E poate cea mai mare usurare a Thelmei ,faptul că poate să-i spuna lui Jessie că nu e vina
ei . A trăit toată viața cu această spaimă dar acum se simte libera să vorbească ,poate să-i explice
lui Jessie toate sacrificiile pe care le-a făcut în decursul anilor ,e tot o încercare a Thelmei de a o
convinge pe Jessie să rămână ,de a nu face acest ultim gest . Chiar și atunci când discută despre
crizele lui Jessie ,Thelma încearcă să povestească lucrurile nu cu duritatea cu care se întamplă ci
încercând să atenueze șocul prin comparații hilare . Dacă Jessie crede că aceste crize au fost
declanșate de la un accident de călarie ,Thelma îi va spune adevărul ,e lupta femeii de a o
convinge că merită să trăiască

Thelma : prima dată n-a fost când ai căzut de pe cal ,ci când aveai 5 ani ,mâncai o înghețată și
deodată ai căzut .

Jessie pare supărată ,trebuie să recunoască meritul mamei de a o fi îngrijit atâția ani fără ca să se
plângă ,fără să reproșeze nimănui nimic

Jessie: ți-a cam luat ceva timp să-mi spui asta

Thelma : cum poți să spui așa ceva unui copil de 5 ani ? trebuia să te fac să te simți o ciudată ?
asta trebuia sa fac ?

Jessie : vrei să spui că am avut crize cât am fost mică ,iar tu îmi spuneai doar că am căzut ? era
dreptul meu să știu mamă .....tata știa ?

Thelma: dacă-i spuneam de tine trebuia să-i spun și de el

Aflăm acum proporțiile dramei acestei femei ,cu doi bolnavi de epilepsie în casă ,Thelma
a fost obligată să facă față cu succes tuturor provocărilor . Dimensiunile dramei sunt nebănuite ,e
poate momentul cel mai delicat al piesei atunci când adevărul trebuie să iasă la iveală pentru a
opri o dramă și mai mare . Dacă la începutul piesei empatizezi fără să vrei cu Jessie ,fiind o
femeie nefericită ,ne înțeleasă ,bolnavă, spre finalul piesei descoperi că adevărata victimâ e
Thelma care asista fără să vrea la propria ei sinucidere morală . Ai crede că mama e femeie
învațată să suporte ,să îndure dar descoperi de fapt un suflet sensibil și chinuit hotărât să facă față
tuturor provocărilor . Bătrânețea n-o împiedică pe Thelma să lupte cu toate stihiile acestei case iar
dulciurile reprezintă de fapt micile ei recompense pentru tot calvarul îndurat .Mereu s-a
considerat vinovată pentru nenorocirile din familie

Thelma : poate că e o pedeapsă din cauza sentimentelor mele fața de tatăl tău ,din cauza că nu am
vrut copii ,din cauză că am fumat prea mult ....trebuie să fie ceva ce am făcut .
 Thelma se simte răspunzătoare pentru toate aceste lucruri ,ar vrea să preia ca de obicei
toate păcatele ,ar vrea să-si apere copilul ca de obicei dar pentru prima dată în viața acest lucru îi
este imposibil .

Thelma : nu mă refer la crize Jessie ci la faptul că vrei să te sinucizi . Trebuie să fie vina
mea ,n-ai face asta dacă n-ar fi . Nu stiu unde am greșit dar e numai vina mea și nu mai stiu ce
să fac acum . Poți foarte usor să mă omori pe mine Jessie e exact același lucru . Are de-a face cu
mine ,Jessie.

Jessie: Și ce dacă are de-a face cu tine ,ce dacă tu ești singurul lucru pe care-l am și nu-mi ești de
ajuns ? ce daca aș putea face față la toate doar dacă nu te-aș avea pe tine aici ? ce dacă singurul
mod în care pot să scap de tine pentru totdeauna este să mă împușc ? ce dacă e ? tot pot să o fac

E ca un strigăt de revoltă ,e poate pentru prima dată cand Jessie luptă pentru
independența ei ,pentru libertatea ei și e hotarata să învingă . Cred că pentru Jessie, moartea vine
ca o eliberare ,ca o detașare de tot și de toate . E liberă de acum să hotărască dacă moare iar ea
asta își dorește .

E nevoie de întelegere pentru acest sentiment la Jessie ,moartea este mereu cea care ne
sperie tocmai pentru că nu o înțelegem ,e o noutate de care ne izbim cu toții la un moment
dat ,dar mereu acest moment este împins foarte departe și atunci când cineva alege să moară
sentimentele sunt contradictorii . Poate tocmai de aceia în finalul piesei ai aștepta ca acest lucru
să nu se întâmple .

Thelma : mă refer la faptul că vrei să te sinucizi .Trebuie să fie vina mea .N-ai face asta daca n-ar
fi . Nu ți-am spus tot sau te-am căsătorit cu barbatul nepotrivit sau te-am luat să stai cu mine si
ți-am lăsat viața să alunece printre degete sau toate la un loc . Nu stiu ce am făcut dar am făcut-o
știu asta . E numai vina mea Jessie dar nu mai stiu ce să fac acum .

E o radiografie a vieții acestor femei ,înțelegem că Thelma se simte vinovată ,că e

disperată pentru că înțelege că momentul fatal se apropie și nu a reusit să-și convingă fiica să
trăiască .
 E vinovată Thelma că s-a ajuns la acest deznodământ ? Ar fi putut oare să aibă o altă viață
alături de fiica ei ? Ar fi putut oare evita acest final tragic ?Sunt întrebări cu care spectatorul va
pleca din sală .

În această societate în care lipsa de comunicare duce la aceste mari drame ,Marsha Norman trage
un semnal de alarmă .Gestul lui Jessie din final este oare un act de curaj sau o lașitate ?

Atunci când un om se sinucide ai putea spune că este un om slab ,nehotărât dar când este
vorba de o femeie actul capătă curaj și valoare .

Visele sunt ilustrații din cartea pe care inima o scrie despre tine –declara Marsha Norman
iar asta înseamnă că cele doua personaje au fiecare momentul ei de visare ,au minutul lor de
glorie în care încearcă să se întoarcă de fiecare dat când sunt puse în dificultate . Jessie își
amintește de tatăl care-i construia jucării din plastilina ,era felul lui de a-i spune ca o iubește iar
ea știa asta . Thelma se refugiază în dulciuri și-n televizor ,e picătura ei de fericire, e insula
speranței la care știe că poate apela atunci când problemele sunt foarte mari .

Până în final Thelma se simte legată de Jessie ,,orice faci are de-a face cu mine . Nu poți
să faci nimic ,să-ți speli fața sau să te tai la un deget fără să mi-o faci și mie . Ăsta e adevărul .
Poți foarte usor să mă omori pe mine ,Jessie ,e exact același lucru . Are de-a face cu mine .

Deci mama are curajul să spună adevărul ,Jessie e copilul ei ,e fetița pe care o iubește și
ca orice mamă simte nevoia de a-și apăra copilul până la sfarșit . Moartea lui Jessie va fi de fapt
moartea Thelmei ,totul o afecteaza iar asta poate să o faca doar ființa care a dat naștere unui
copil . Vârsta nu contează pentru Thelma poate de aici și pornesc toate problemele lor . Poate
dacă Jessie ar fi fost considerată o persoana matură de către mama ,poate dacă ar fi fost lăsată
să-și ia în propriile mâine soarta ar fi putut să se învețe să lupte ,să-și dorească să trăiască .

Pedeapsa pentru Thelma este că va trebui să trăiască după moartea brutală a lui Jessie ,va
trebui să facă față acestei provocari fără fiica ei . Nu doar Jessie avea nevoie de mama ci și
Thelma avea nevoie de fiica ei . Dar dorinta Thelmei de a-și proteja fiica le aduce pe amândouă
pe marginea acestei prăpastii . E dificil pentru Thelma dar pentru Jessie este imposibil si de aceia
alege să moară .
Thelma : Jessie cum o să mai pot să trăiesc aici fără tine ? Am nevoie de tine . Tu trebuie să-mi
spui să stau dreaptă ,să-mi spui cât de bine îmi stă în rochia mea roz și sa-mi bei laptele . Trebuie
să te duci să închizi poarta ca să știu că suntem în siguranță noaptea și când mă trezesc ,trebuie să
fii in bucătărie să faci cafea și să te uiți la mine cum îmbătrânesc și trebuie să mă ajuti să mor
când va veni timpul . Nu pot să fac asta singură Jessie ,nu sunt ca tine . Urasc liniștea și nu vreau
să mor și nu vreau să pleci Jessie . Cum o să pot să mă trezesc în fiecare dimineata știind că a
trebuit să te sinucizi ca să nu mai suferi ,iar eu am fost aici în tot acest timp și nici macar nu
mi-am dat seama . Și apoi mi-ai dat șansa
asta să fac lucrurile să fie mai bune ,să te
conving să rămâi în viață ,iar eu n-am reușit
să o fac . Cum o să pot să mai trăiesc cu mine
după asta ?

E finalul piesei ,e momentul

când cortina cade dar e atat de dureros încât ai
dori pur si simplu să nu se întâmple . Mama e
prabușită ,e adevărul vietii ei și de aceia este
o victimă poate mai tragică chiar decat
Jessie care –si curma viata . Jessie a ales înca
de la craciun ceea ce vrea să faca ,a ales să
fie libera și să hotărască singură ce
vrea să facă cu viața ei . Dar Thelma ca de
obicei trebuie doar să se împace cu soarta ,așa
a fost mereu . Niciodata nu a reusit să fie
stăpână pe propria ei soarta . Este obligată așa cum spune în ultima replică să trăiască din acest
moment fără Jessie ,să trăiască cu gândul că ar fi putut să o determine pe fiica ei să se
răzgândească ,să o convingă să trăiască dar n-a reușit . Întrebarea din final e cutremurătoare ,,cum
o să pot să mai trăiesc cu mine după asta ?”
 Tragedia Thelmei va începe abia acum ,dupa ce Jessie nu mai este . Va rămâne singură și va
trebui să trăiască cu aceste gânduri din final pănă la sfarșitul vieții ,pare cutremurată tocmai de
acest gând .

Dar Thelma este o luptătoare ,după momentul de cădere ,va încerca să găsească puterea de a
merge mai departe ,va trebui să se lupte din nou cu viața . A ajuns la aprope 60 de ani și cred că a
încercat cu disperare să facă față tuturor provocărilor .

Drumul spre personajul Thelma Cates

Cred că drumul spre acest personaj a fost una dintre cele mai dificile încercări prin care am
trecut .Am început greu ,speriată cu multe întrebări dar cu și mai multe temeri . Poate faptul că
am încercat să o descoper pe Thelma încetul cu încetul m-a ajutat . Îmi amintesc de prima
discuție avută la clasă despre acest personaj de primele contraziceri . Prima lectură a piesei m-a
emoționat ,mi-a trezit în suflet niste sentimente de nepătruns . Îmi amintesc teama când am
realizat că Thelma nu e așa cum o vedeam eu . Credeam că aceasta mamă este o superficiala ,fără
sentimente și fără trairi interioare ,o femeie dominată doar de dorința de a mânca dulciuri și de a
privi la televizor . Cum să fi mama și să nu înțelegi că se întâmplă o mare tragedie în familia
ta ,cum să nu reușești să-ți salvezi copilul . Am urât-o pe Thelma, știu că am plâns mult și mi-am
dorit să renunț ,nu puteam sub nici o formă să văd dincolo de cuvinte ,apoi am recitit textul înca o
dată și încă o dată . Săptămâni la rând am încercat să scap de acest coșmar care pentru mine purta
numele Thelma Cates . Domnul profesor Enache încerca să mă facă să gândesc ca o mamă
depașită de situație . Orgoliul sau caracterul meu imposibil nu-mi permiteau să mă apropii de
personaj .Cred că singura mea dorintă era să renunț ,simțeam că nu o să meargă ,ca nu se poate
să-mi iasă . Am discutat și cu doamna Zamfira și mă simțeam prinsă ca într-o capcană . Simțeam
că sunt nemulțumiți că așteptau mai mult de la mine iar eu continuam să mă port ca un copil
răsfățat care nu dorea nimic .Ridicasem o barieră între mine și Thelma Cates pe care nu puteam
să o mai cobor . Mi se părea că totul e în zadar că nu voi putea să înțeleg mentalitatea unei femei
de aproape 60 de ani care nu face nimic pentru a-și salva copilul . Nu existau sentimente în
această femeie și atunci încercam să ma descurc doar din voce . Dar în momentul în care am
început să-mi scriu lucrarea de licență lucrurile au început să se schimbe . Am început să mă
preocup mai mult de tot ceea ce aveam să scriu despre Thelma și deodata s-a produs un miracol .
Thelma nu era o femeie lipsită de sentimente ci era nefericită . De aici și dorința de a mânca
dulciuri . Îmi amintesc că discutând la un moment dat cu profesoara care îmi conduce licența
doamna profesor Dumitriu am înțeles că lipsa iubirii o face pe Thelma dependentă de dulciuri .
Golul din sufletul Thelmei este umplut de dulciuri ,greu să intelegi așa ceva dar foarte adevărat .
Nu este o mama autoritară ci este un suflet chinuit care încearcă să-și protejeze copilul bolnav de
epilepsie . Nu –și dorește să-i facă rău lui Jessie doar că nu știe să facă altfel lucrurile . ,,Drumul
spre iad e pavat cu bune intentii” si exact asta devine viața lui Jessie datorită protecției excesive a
mamei .

Acum câteva zile am început repetiția doar că de această dată Thelma nu mai era o
necunoscută pentru mine . Textul a curs usor până am înțeles că ne apropiam de final ,nu știam
cum va fi ,era ca o necunoscută și atunci am început să ne aruncăm în text cu
înverșunare ,doream să ajungem la final și să cautăm împreuna calea de a străbate această ultimă
încercare . Am simțit o energie fantastică și o dorință nemaipomenită de a atinge acest final .
Ultimele replici au fost zguduitoare ,aproape că ne-am speriat de toată încărcătura dramatică
existentă în acele cuvinte ,, Jessie nu poți să faci asta “ adică nu poți să te sinucizi copilul meu
drag ,,cum o să pot să trăiesc aici fără tine ? Am nevoie de tine . Cum o sa pot sa mai traiesc cu
mine dupa asta Jessie ? . Cred că e cea mai tulburătoare formă de dragoste a mamei pentru Jessie .
Thelma se simte înfrântă ,e o disperare pe care mama e obligată să o trăiască până la capat și cu
toată ființa ei .

După această repetiție am suferit toată ziua ,nu știam cum să mă liniștesc ,mă simțeam exact
ca un aparat cuplat la o sursa de energie care nu poți să-l decuplezi . Sentimentele erau intense și
contradictorii și abia noaptea târziu am reușit să înțeleg că acestea sunt de fapt trairile Thelmei .
M-am simțit bolnavă și epuizată dar în același timp fericirea mi-a invadat sufletul . Am înțeles că
vibram pe aceleași corzi cu personajul meu . Recunosc nu a fost usor dar privind în urmă mă simt
mândră că am reușit până la urma să descifrez acest personaj .

Poate că ar mai trebui să spun că au existat multe momente de panica ,de frică de frustrare dar
au fost și momente de bucurie de împlinire iar acea repetiție va ramâne pentru mine un punct de
reper în viața mea .

Sambata 5 iunie
Astazi am jucat prima data cu public ,de unde am avut atatea sentimente nici eu nu-mi pot da
seama . Domineata domnul Enache ne-a anuntat ca astazi vom juca cu public ,imi venea sa
rad ,sa plang nu mai stiu nici eu erau prea multe sentimente . Toata dimineata am incercat sa nu
ma gandesc ,mi-am repetat rolul ca de obicei ,ma temeam de final ,de faptul ca de fiecare data ne
iesea finalul dar daca astazi il ratam . Am ajuns si am inceput sa asezam decorul ,deja emotiile
incepeau sa-si faca loc in sufletul meu . Ne-am asezat fiecare la locul ei si piesa a inceput ,
simteam ca totul e prea incet ,parca eram in cu totul alta lume si deodata s-a produs miracolul ,eu
asa am simtit ,deodata nu mai conta nimic devenisem Thelma ,aveam gesturile ei ,mersul ei si a
inceput sa-mi placa . M-am abandonat parca in acel personaj de parca nu mai spuneam un text ci
erau gandurile si sentimentele mele cele mai adevarate .Am simtit ca se apropie finalul si inima a
inceput sa-mi bata nebuneste simteam ca parca ar vrea sa-mi iasa din piept ,apoi Flory a spus
ultima ei replica iar eu m-am agatat cu disperare de ea ,de copilul meu care nu voiam sa moara iar
cuvintele se amestecau cu lacrimile ,nu-mi amintesc ce-am spus dar am simtit o durere imensa ca
nu reusisem sa o conving pe Jessie ca viata e frumoasa si merita traita . M-am trezit strigand-o
dar tipatul era de fiara ,o fiara care nu-si poate salva puiul si asta m-a durut enorm . Flory a
revenit in scena ,lumea aplauda dar eu o tineam strans in brate si i-am multumit lui Dumnezeu ca
nu era nimic adevarat . Cutremuratoare experienta si totusi atat de frumoasa ,abia acum imi dau
seama ca o iubesc pe Thelma ,iubesc aceasta femeie cu suflet de copil .Acum stiu ca as repeta
aceasta experienta cu drag oricand .

Nu stiu daca rolul meu l-am dus la bun sfarsit bine dar cred ca asta nici nu mai conteaza tot ceea
ce stiu este ca acest rol m-a modificat ,ma facut sa vad teatrul ca pe cel mai frumos
experiment ,ca pe cea mai frumoasa întâmplare . M-a durut și-n același timp mi-a plăcut atat de
mult încât aș fi gata oricând să o iau de la capat .

CONCLUZIE

Privind în urmă îmi dau seama că au trecut trei ani de facultate ,deja ne pregătim pentru
examenul de licenta. Au fost trei ani plini de satisfacții ,de împliniri de roluri frumoase ,de nopți
de repetiții de momente de panică ,de supărare ,de nervi dar peste toate rămâne doar amintirea
unor ani frumoși pe care i-am petrecut alături de colegi si profesori ..
 Am inceput in anul 1 cu mama din Martin Eden a lui Jack London apoi a venit Olga
Prozorov din Trei surori de A.P. Cehov si cat de mult am iubit acest personaj . Dupa aceia a
urmat Bernarda din Casa Bernardei Alba de F. G.Lorca . Anul 3 a venit cu o noua provocare
Thelma Cates din Noapte buna ,mama a scriitoarei americane Marsha Norman .

Multumesc tuturor profesorilor mei pentru încrederea acordată ,multumesc domnului profesor
Enache pentru răbdarea și atenția acordată în acești ani ,pentru regia spectacolului Noapte
buna ,mamă și pentru întreaga implicare în realizarea acestui spectacol . Multumesc doamnei
profesor Adelaida Zamfira pentru încrederea acordată și pentru implicarea în acești ani in
construirea atâtor personaje . Multumesc doamnei profesor Mihaela Dumitriu pentru toate
eforturile depuse la realizarea acestui rol din piesa Noapte buna mamă.

Multumesc tuturor colegilor ,parteneri in atatea spectacole frumoase si nu in ultimul rand

multumesc colegei mele Florentina Daniela Badea pentru ajutorul si înțelegerea de care a dat
dovadă în realizarea spectacolului Noapte buna ,mamă și a tuturor celorlalte spectacole .