SUBIECTUL 2

-Secolul de aur spaniol si personaje reprezentative ale autorilor

Calderon De la Barca, Triso di Molina, Lope de Vega-

SECOLUL DE AUR

 Prin sintagma „Secolul de aur” se înțelege epoca clasică sau de apogeu a

culturii spaniole, în principal perioada Renașterii din secolul XVI și
a Barocului din secolul XVII.
 Se pune la punct un sistem al confreriilor care gestionau reprezentațiile în corrales –˃
începuturile managementului teatral
 Apare afișul de teatru
 Teatrul devine un fenomen competitiv, supus legii cererii și ofertei

 dupa cum era logic, in cursul ei productia dramatica este asociata cu o activitate teatrala
profesionista (cu precadere populara) si de curte (deci mai aristocratica);
 se deschid, la un moment dat, asa zisele corrales, curti interioare unde, ridicand o scena
in aer liber, cu scaune in incinta si locuri, mai ales sub porticurile laterale, trupele se vor
putea produce, provizoriu insa, soarta lor, ca si in Italia, este aceea de a fi nomade

 printre figurile caracteristice se intalnesc el gracioso (servitorul inteligent) si el bobo

(servitorul natang), care reproduc cu volubilitate si ironie primul si al doilea Zanni, din
Commedia dell’Arte;
 In Spania, poporul se exprima cel mai bine pe scena si chiar simteau nevoia sa faca asta.
 Tara era strabatuta de actori ambulanti de la Bululu (care isi recitau comedia pe un butoi
in fata bisericii pentru un colt de paine si un blid de supa) pana la Campania (actori
prezentabili si actrite cu cameristea ” 16 persoane care joaca 30 care mananca si
Dumnezeu mai stie cate altele care nu fac altceva decat sa fure”)
 La orase se juca in curti mari in spatele caselor amenajate special
 Persoanele importante urmareau spectacolul direct de pe scena iar preotii nu aveau voie
sa participe la asemenea evenimente
 Scena oferea un spatiu de joc redus datorita spectatorilor de pe scena si a muzicantilor
  Teatrele acestea erau proprieteatea unor ordine calugaresti sau a unor biserici
 Nu se admiteau doua trupe in acelasi loc cu exceptia Madridului unde se admiteau 4 trupe
care nu jucau in acelasi loc, ci jucau prin rotatie
 “Lumea e un teatru. Arta reflecta viata”

LOPE DE VEGA( 1562-1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai
importanți poeți și dramaturgi ai „secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al
operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit
„monstrul naturii” de Miguel Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul formulei teatrului
clasic spaniol

*470 de piese ramase

 dupa cat se mai poate verifica astazi, i se numara sapte sute de comedii carora li se
cunostea titlul, dintre care patru sute s-au pastrat in intregime. Contemporanii sai ii
atribuiau vreo patru mii de compozitii;

 s-a bucurat de o extraordinara si neintrecuta usurinta de a compune, iar tot teatrul scris de
el este in versuri, cu rimele de rigoare;

 renunță la împărțirea în cinci acte a tragediei clasice în favoarea structurii de trei acte
 desconsideră legea celor trei unități (renunță la timp și spațiu, păstrează unitatea acțiunii)
 vers polimetric
 acordă o mare importanță dinamismului exterior al intrigii, neglijând uneori studiul
psihologiei personajelor
 unul dintre primii dramaturgi din lume care au adus pe scenă omul din popor nu sub
aspect comic, ci reprezentând trăsături eroice, punându-l în centrul conflictelor tragice;
mobil al conflictului = iubirea
 în centrul comediilor sale se găsesc conflicte personale și de familie, cauzate de iubire
(comediile de capă și spadă)
 Câinele grădinarului - una dintre cele mai renumite comedii ale sale
- tipărită în 1618
- Diana, contesa de Belflor, este considerată unul dintre cele mai
reușite tipuri feminine create de Lope de Vega
- lupta îndrăgostiților pentru dreptul de a se căsători
- apare atitudinea critică a autorului față de prejudecățile de
castă, atacă una dintre bazele societății feudale: trecerea
granițelor dintre clasele sociale e imposibilă
- conflictul între dragoste și inegalitate social

 -Calderon insusi nu s-a incumetat sa se abata de la tiparul pe care-l crease el;

 Lope de Vega nu isi propune nici structuri fixe, nici scopuri si nici macar o problematica,
el inchipuie si construieste pentru teatru ca scop in sine, preocupat mai cu seama sa
delecteze spectatorii

 recurge cu dezinvoltura la miturile clasice, ca si la nuvelistica straina, la legende si la

cronici;

 lope se lasa purtat de bogatia impulsului creator, de stiinta structurii, atat in dezvoltarea
situatiilor cu respectivele lovituri de teatru, cat si in construirea unor caractere
intotdeauna dinamice si variate, intr-un cadru, de obicei neschimbat;

 schimbarile si conflictele amoroase sunt cele care servesc drept stimulent, ceea ce nu
reprezinta, insa, o inovatie la nivel dramatic si cultural;

 exista insa un element concept care tulbura formula obisnuita si-i da o fizionomie noua:
conceptul onoarei, elborat pentru prima oara in Spania pe baza unor legi riguroase in fond
si forma, caracteristic pentru o societate care raporturile sexuale se situeaza in centrul
vietii, determinand atat comportarea barbatilor cat si a femeilor; eroinele lui Lope de
Vega nu sunt niciodata intinate de aceasta pacoste, dar trec prin mari primejdii din pricina
curselor care li se intind si a banuielilor sau a incurcaturilor in care intra pe nevrute;
  opera lui se transforma in unele cazuri intr-un joc comic, bazat pe ciocniri amoroase,
ramanand ca atare in limitele unei teatralitati amuzante dar superficiale. Alteori, duce
aceste conflicte la o tensiune mult mai grava, legata de situatii conrete ale epocii sale:
atunci drama capata un interes autentic, ramane actuala, dobandeste o impresionanta
putere de evocare;

 printre piesel sale se numara: Fantana turmelor, Peribanez si Comandorul de Ocana, Cel
mai bun judecatopr este Regele, Steaua Sevilie, Cainele gradinarului

TIRSO DE MOLINA(1571-1648) - Gabriel Tellez (nume de calugar) este

un dramaturg, poet și prozator spaniol, unul din autorii reprezentativi ai barocului literar
și ai Secolului de Aur al culturii spaniole, călugăr din Ordinul mercedian (fiind din acest
motiv supranumit și „El Mercedario”)  

 Discipol al lui Lope de Vega, si continuator al formelor dramatice stabilite de el;

 Dramele sale au o problematică morală - teologică, și, aspectele psihologice ale

personajelor, inclusiv a celor feminine, ocupă la Tirso de Molina un loc mai însemnat
decât la Lope de Vega
 A avut de suferit din pricina caracterului realist al unora din piesele sale, ajungând să fie
denunțat și mustrat pentru „coruperea moralei publice”, exilat în mai multe rânduri, și
silit să se abțină de la scris piese de teatru
 Mai îndrăzneț decât Lope, dar mai puțin ingenios; mai independent spiritual decât de la
Barca, dar mai puțin poetic
 umanitatea tipurilor
 finețea analizei (îndeosebi a personajelor feminine)
 expresivitatea limbajului, varietatea versificației
 Seducătorul din Sevilla și musafirul de piatră
 - amestec de comedie de capă și spadă și dramă simbolică, de
realism și fantezie, de pitoresc local și pătrunzător studiu
psihologic
- dramatizarea poveștii amorezului aventurier don Juan Tenorio
care, după ce înșeală mai multe femei, este pedepsit;
- finalul este fantastic și moralizator: o statuie a omului pe care l-
a ucis prinde viață și îl invită la cină în Infern
- el introduce în literatură una dintre cele mai des întâlnite figuri-
Don Juan, căruia i s-a atribuit de-a lungul secolelor o
sumedenie de variante, unele contradictorii

 Primul care dramatizeaza istoria aventurierului amant Don Juan Tenoriocare dupa ce
inseala numeroase femei este pedepsit de o statuie care prinde viata si il trage in infern.

 Se remarca prin ingeniozitatea intrigii, umanitatea tipurilor ( in special a celor feminine)

expresivitatea limbajului, savoarea stilului
 Popularitatea si-o castiga prin scrierea comediilor de moravuri, comedii pline de bucuria
vietii de zi cu zi dar si de-o satira usturatoare ,
 Exprmia cu forta esenta teatrului spaniol

CALDERON DE LA BRACA (1600-1681)

 continuator al formelor dramatice stabilite de Lope de Vega

 ca artist – diametral opus de acesta: Lope = optimist, entuziast, comunicativ, își alimenta
teatrul cu imagini pline de prospețime, de culoare și de spontaneitate
Calderon = melancolic, sceptic spre pesimist,
introvertit, meditator, solitar, creator de simboluri și
de alegorii, reflexivitate
 înclinație evidentă spre misticismul religios
 centrul gândirii: deșertăciunea și iluzionismul vieții
 Viața este vis - capodopera lui, dramă filosofică ce dezbate tema raportului dintre
libertate și predestinare
- acțiunea e plasată în Polonia
- prințului Sigismund i s-a prezis la naștere că îl va alunga de pe tron pe
tatăl său și îl va ucide, motiv pentru care regele îl ține închis
- într-o zi, pentru a verifica prezicerile, regele înscenează aducerea lui la
curte; Sigismund, înrăit de chinurile anilor de detenție, se poartă brutal;
e închis din nou
- prințul este încredințat că totul a fost un vis; că viața însăși e un vis în
care singurul lucru real, la care omul nu trebuie să renunțe, este fapta
bună
- eliberat în urma unei răscoale, Sigismund învinge armata regelui, dar
își cruță tatăl
- concluzie: omul nu este predestinat, ci are libertatea opțiunii și a
acțiunii; drumul spre adevăr poate fi găsit doar daca rațiunea domină
instinctele

 Calderon este un uriaș în tehnica dramatică și în crearea efectului teatral. Dintre toate
geniile, Calderon este cel mai inteligent. - Goethe
 dramaturgul, devenit idolul romanticilor germani, se dovedește neîntrecut în
crearea unor personaje dominate de o pasiune ce le împinge spre un dezechilibru
intim.

 Mare creator de simboluri si de alegorii

 In centrul creatiei sta idea desertaciunii si iluzionismului vietii ( Magicianul umitor piesa
asemanatoare cu viitorul Faust)

 Nu este viata insasi o iluzie? – In viata asta totul este adevarat si totul e minciuna – O
confuzie intre viata reala si cea onirica. Care este realitatea palpabila? Viata sau visul?

 Personaje interiorizate aduse in prim plan.

 Tu ai putere asupra destinului tau.