EUGEN

IONESCU
(1909-1994)
Eugen Ionescu (n. 26
noiembrie 1909, Slatina,Olt,Roma
nia– d. 28
martie 1994,Paris,Franta),
cunoscut în afara României sub
numele de Eugène Ionesco,
conform ortografiei franceze, a
fost un scriitor de limbă franceză
originar din România, protagonist
al teatrului absurdului și membru
al Academiei Franceze. Eugen
Ionescu, dramaturg, eseist, critic
literar, prozator si poet.
Copilarie

Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama,

Marie-Thérèse (nascuta Ipcar) avea cetățenie franceză. La
vârsta de patru ani își însoțește familia în Franta, unde va
rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa
au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a
pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi
copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși
la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a
marcat profund destinul artistic al scriitorului.
Familie
 În 1936 se însoară cu Rodica
Burileanu, nascuta la 9
decembrie 1910

 Marie-France Ionesco, fiica

lui Eugene Ionesco, s-a
nascut în Franta, în august
1944. Ea a obtinut licenţa în
literaturi moderne
 După ce mama sa a pierdut procesul de
încredințare a minorilor, copilul Ionescu
și-a continuat educația în România
unde isi face studiile liceale la ”Colegiul
Sfantul Sava ”

 Se înscrie la Facultatea de
Litere din București, obținând
licența pentru limba franceză.
Terminând cursurile universitare
în 1934, este numit profesor de
franceză la Cernavoda; mai
târziu este transferat la
București.
Eugen Ionescu debuteaza ca poet in anul 1928 in revista "Bilete de
papagal" a lui Tudor Arghezi. Un an mai tarziu ii apare primul
volum de versuri "Elegii pentru fiinte mici".

A colaborat si cu alte reviste: Viata literara, Fapta, Romania

literara, Rampa, Vremea, Universul literar, Viata Romaneasca, in
care a publicat cronici literare, cronici plastice, pagini de jurnal,
eseuri, poezii si fragmente de roman. In anul 1934 publica volumul
"Nu", un volum de eseuri contestatate care provoaca un scandal in
lumea literara.
 In 1938 pleaca la Paris ca bursier, acolo își scrie și teza
de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză”
pe care nu o va susține niciodată.

Incepand cu anul l950 Eugen Ionescu se afirma ca dramaturg, debutand cu

piesa "Cantareata cheala", piesa de teatru ce a fost reprezentata la Theatre de
la Huchette in regia lui Nicholas Bataille, pe 11 mai 1950. Urmeaza "Lectia"
(1951), "Scaunele" (1952), "Victimele datoriei" (1953). Dintre cele mai
cunoscute piese ale lui Ionescu fac parte si: Ucigas fara simbrie, Rinocerii,
Setea si foamea, Regele moare.
 Cantareata Cheala
CÂNTĂREAȚA CHEALĂ. ANTIPIESĂ (LA CANTATRICE CHAUVE) ÎN
LIMBA FRANCEZĂ) ESTE TITLUL PIESEI DE TEATRU DE DEBUT,
SCRISĂ ÎN 1984 ÎN LIMBA FRANCEZA DE EUGEN IONESCU. PIESA CU
PREMIERA ÎN 11 MAI 1950, AFILIATĂ CURENTULUI DRAMATIC AL
TEATRULUI ABSURDULUI, ÎNFĂȚIȘEAZĂ PERFECT DEGRADAREA
RASEI UMANE ȘI A RELAȚIILOR DINTRE OAMENI. ANTITEATRUL S-A
NĂSCUT DIN DORINȚA DE A RENUNȚA LA TEMATICĂ, IDEOLOGIE,
REALISM-PSIHOLOGIC ȘI FILOSOFIE. IONESCU INVENTEAZĂ
LIBERTATEA ABSOLUTĂ PRIN RENUNȚAREA LA PREJUDECĂȚI ȘI
REGULI. “CÂNTĂREAȚA CHEALĂ” A RĂZBĂTUT CU GREU IN
DRAMATURGIE DUPĂ CE A FOST RESPINSĂ DE NUMEROASE
COMPANII TEATRALE. STILUL INDIVIDUAL IONESCIAN A FOST GREU
ACCEPTAT ATÂT DE CRITICI, CÂT ȘI DE PUBLIC PENTRU CA APOI SĂ
FIE CONSIDERATĂ DE CRITICA LITERARĂ CA FIIND GENIALĂ.
Teatru absurd -acesta este caracterizat de cadre și scene care par dialoguri repetitive, fără sens și lipsită
de secvență dramatica.
Antipiesa -piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice
Piesa de teatru “CANTAREATA CHEALA”
Cântec - Eugen Ionescu

Peste apă, peste lut,

Cine oare l-a văzut?
A sărit din stea în stea
Nu-l mai prinde nimenea.

Fraţi îl caută plângând

Şi cu glasul şi în gând.
Alb acum el şade sus
În grădină, la Iisus.

Dramaturgie
• Cântăreața cheală (1950)
•Lecția (1951)
•Scaunele (1952)
•Victimele datoriei (1953)
•Amedeu sau scapi de el cu greu (1954)
•Jacques sau supunerea (1955)
•Noul locatar (1955)
•Ucigaș fără simbrie (1957)
•Rinocerii (1959)
•Regele moare (1962)
•Pietonul văzduhului (1963)
•Setea și foamea (1966)
•Delir în doi (1967)
•Jocul de-a măcelul (1970)
•Macbett (1972)
•Ce formidabilă harababură (1973)
•Omul cu valize (1975)
•Călătorie în lumea morților (1980)
Opere
Eseuri. Proză literară
•La Photo du Colonel (1962)
•Note despre teatrul de avangardă (1962)
•Note și contranote (1966)
•Jurnal în fărâme (1967)
•Prezent trecut, trecut prezent (1968)
•Descoperiri (1969)
•Solitarul (1973)
•Situații și perspective (1980)
•Căutarea intermitentă (1988)
Ediții în limba română
•Elegii pentru ființe mici, versuri, București, Editura Cercul Analelor Române, 1931 (reeditări:
București, Editura Jurnalul Literar, 1990)
•Nu, București, Editura Vremea,1934 (reeditări: București, Editura Humanitas, 1991; 2002)
•Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo, Ideea românească n° 2-4, 1935
•Antidoturi, traducere de Marina Dimov, București, Editura Humanitas, 1993
•Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, București, Editura Humanitas, 1994
•Însinguratul, roman, traducere de Rodica Chiriacescu, București, Editura Albatros, 1990
•Între viață și vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy, traducere de Simona Cioculescu, București,
Editura Humanitas, 1999
 Eugen Ionescu a tradus în limba franceza și a prefațat volumul de nuvele al ardeleanului Pavel
Dan, Urcan Bătrânul. Volumul tradus a apărut la editura Jean Vigneau din Marsilia (Marseille), în anul 1945, cu
titlul Le Père Urcan.

• Primul volum de teatru apare in anul 1954, publicat la Editura Gallimard, urmat de alte sase volume ce vor
cuprinde intreaga creatie dramaturgica a autorului. In paralel, publica volume de eseuri, jurnale, volume
memorialistice, precum si doua volume de proza (Fotografia colonelului, 1962; Solitarul, 1973 ).

In anul 1970 Eugen Ionescu devine membru al Academiei Franceze. Scriitorul s-a stins din viata pe 28 martie 1994 la
Paris si este inmormantat la cimitirul Montparnasse.
 Anul Eugène Ionesco
Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui
Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la
propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO,
criticul literar profesor Nicolae Manolecu. Autorului i-au fost consacrate
numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în
străinătate.
Cu această ocazie, fiica sa,Marie-France Ionescu, posesoare a
drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat puternic împotriva
prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate
piesele sale au fost scrise în limba franceză

Distinctie:  În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem

al Academiei Romane.
 Români care au schimbat lumea: Eugen Ionesco
HTTPS://WWW.YOUTUBE.COM/WATCH?V=OT9FWIUFWI8

Vocea lui Eugen Ionescu la Radio România Cultural

https://www.youtube.com/watch?v=06rGjllu2TE