,,Badaranii,,

Carlo Goldoni-(n. 25 februarie 1707 – d. 6 februarie 1793) este un cunoscut

dramaturg și libretist italian din Veneția.

Supranumit de Voltaire "Molière al Italiei",Goldoni a scris peste 120 de piese în

limba italiană, în dialectul venețian și în franceză.

Putem mentiona printre acestea:Badaranii,Gondolierul venetian,Hangița (La

locandiera), Cafeneaua,Gâlcevile din Chiogia,Comediantii,Vaduva isteata ,Memorii
folositoare istoriei vieții sale și a teatrului său,Fata cinstita etc.

Bădăranii (venetă: I rusteghi) este o piesă de teatru de Carlo Goldoni, o comedie

în trei acte. A fost prima oară pusă în scenă în 1760 la Teatro San Luca cu ocazia
Carnavalului din Veneția și publicată în 1762.

Acțiunea are loc în Veneția.

Personaje:

Bădăranii :Lunardo-negustor,Canciano-negustor, Maurizio, negustor, fratele

Marinei,Simon, negustor

Femei:Margarita- a doua soție a lui Lunardo,Marina, soția lui Simon, mătușa lui
Felippetto,Felicia, soția lui Canciano,Lucietta și Felippetto,Lucietta, fiica lui
Lunardo din prima căsătorie,Felippetto, fiul lui Maurizio

Alte personajecontele Riccardo, un prieten al Feliciei

Actul I

Piesa începe cu Lucietta, fiica lui Lunardo, unul dintre cei patru bădărani și
Margareta, a doua soție a lui Lunardo și mama vitregă a Luciettei. Cele două se
plâng că nici una nu poate părăsi casa din cauza poruncilor lui Lunardo. Ele sunt
întrerupte de sosirea lui Lunardo care le anunță că a invitat în acea noapte pe
ceilalți trei bădărani (Canciano, Maurizio și Simon) și pe soțiile acestora. Îi dă rapid
și grosolan explicații soției sale, după ce o gonește din cameră pe fiica sa, despre
înțelegerea la care a ajuns cu Maurizio pentru ca să o căsătorească pe Lucietta cu
fiul acestuia din urmă, Felippetto. Maurizio sosește în acel moment și încep să
discute despre viitoarea nuntă cu Lunardo, spunându-i că fiul său Felippetto ar
dori s-o vadă pe Lucietta înainte de căsătorie, cererea puternic respinsă de
Lunardo.În scena a 6-a din primul act, scena se schimbă: Felippetto, în casa
Marinei, mătușa sa, îi mărturisește acesteia afecțiunea sa pentru Lucietta. Mătușa
este surprinsă de interdicția lui Lunardo, lucru care o face să se îndepărteze de
Simon, soțul Marinei, care a apărut între timp.

La scurt timp după scurta altercație dintre Marina și soțul ei, sosește în casa lor
Felicia, soțul ei Canciano și contele Riccardo, un prieten al Feliciei. În timp ce
Riccardo încearcă să aibă o conversație cu vorbărețul Canciano, Felicia dezvăluie
planul Marinei de a-i pune față în față pe Lucietta și Felippetto. Simon se întoarce
acasă.

Actul al II-lea

Al doilea act se deschide cu Margarita și Lucietta într-o cameră din casa

negustorului Lunardo. Lucietta dorește haine noi de la mama sa vitregă pentru se
găti pentru cina din acea noapte și reușește s-o convingă să-i dea o "pereche de
cercei" și un "colier de perle". Când Lunardo ajunge acasă, acesta le spune celor
două să se îmbrace corespunzător și continuă să le mustre chiar și atunci când
primii oaspeți, Marina și soțul ei Simon, sosesc. Lunardo află că Simon știe despre
pregătirile de nuntă, iar cei doi încep o conversație plină de replici misogine.
Între timp, Marina, cu acordul Margaritei, îi spune Luciettei despre planificata
căsătorie, inclusiv angajamentul pe care Felicia l-a luat de a programa o întâlnire
între viitorii soți pentru ca aceștia să se vadă înainte de căsătorie. La scurt timp,
Felippetto vine îmbrăcat ca o femeie, împreună cu contele Riccardo, îmbrăcat la
fel. Cei doi sunt plăcuți la vedere. Cu toate acestea, plăcuta întâlnire este
întreruptă brusc de revenirea neașteptată a lui Lunardi, Simon și a lui Canciano.
Lunardi anunță în mod neașteptat femeile că mariajul va avea loc "Ancus,
adessadesso" (adică imediat), iar Maurizio este trimis să-și caute fiul. Acesta
revine de acasă, cu respirația tăiată, spunând că nu și-a găsit fiul care, de fapt, se
ascunde într-o cameră alăturată împreună cu contele Riccardo.

Actul al III-lea

Are loc o dispută între bădărani care se plâng de soțiile lor și le acuză pe soțiile
altora. Situația este rezolvată prin intervenția Feliciei. Acesta, demonstrând
fermitate și abilități retorice, îi convinge pe cei patru bădărani că, la urma urmei,
nimic grav nu s-a întâmplat. După ultimele certuri ale părinților față de copiii lor,
toți sunt împăcați și Felicia le aduce aminte care este motivul întâlnirii lor: acela
de a lua o minunată cină împreună. Cu această scenă se termină comedia lui Carlo
Goldoni.

Goldoni a reformat comedia, înlăturând miraculosul, declamația, măștile

tradiționale și punând accentul pe personaje, pe explorarea caracterelor acestora
și a psihologicului. Teatrul său se remarcă prin forța evocărilor, dinamism, vervă
satirică, umor și optimism robust.

Baranga (Tomescu)Maria Cornelia

An II -Teatrologie