5.

Rolul Memoriei afective in procesul de creatie

 În psihologie, memoria este considerată a fi capacitatea de

aachiziționa, conserva și restitui informații. Interesant este faptul că
toate ființele vii, chiar și cele unicelulare au memorie
 În ceea ce privește ființa umană, datorită faptului că aceasta trăiește
în prezent și se servește de procesele senzoriale de cunoaștere care
acționează „aici” și „acum” asupra organelor de simț, toate informațiile
acumulate nu se pierd, ci sunt stocate cu ajutorul acestui complex proces
psihic. Impresiile, imaginile, gândurile, emoțiile devin un fel de bază de date
de care omul se folosește în existența sa ulterioară.
 memoria este un proces psihic format din trei componente esențiale:
întipărire, stocare și reutilizare.
 “…alt proces, la fel de important pentru om și anume: memoria
asociativă. Se numește asociativă, fiindcă asociația este legea
fundamentală a formării ei. Când în asociație are un rol însemnat
înțelegerea,atunci memoria asociativă se mai poate numi inteligentă.
În memoriaasociativă faptul principal este reproducerea; în memoria
inteligentă este cunoașterea” - Radulescu Motru
 în teatru avem nevoie de memorie? Răspunsul e unul indiscutabil:
DA. Avem nevoie și de memoria asociativă, precum și de memoria
inteligentă. Ne referim la capacitatea de a reține pagini intregi cu
ușurință și cu o exactitate desăvârșită, căci... un actor profesionist nu
are voie „să colaboreze cu autorul”
 memoria inteligentă începe cu observarea și continuă cu înțelegerea
în detaliu; este, de fapt, traseul pe care îl urmează actorul în etapa
lecturilor la masă. Atunci, prin desfacerea textului în idei generatoare
de acțiuni, trăiri și modificări ale traseelor psihologice ale
personajelor, actorul reușește să conștientizeze un drum director, un
fir roșu al desfășurării narațiunii, precum și multitudinea de ramificații
secundare, de asemenea, foarte valoroase. În felul acesta, textul se
învață fără greutate cu ajutorul memoriei inteligente
 mai există o formă a memoriei determinantă în creațiaactorului:
memoria afectivă. Drumul memoriei afective este: înțelegerea
elementelor și integrarea lor în stocul de amintiri existent, încare,
reprezentarea favorizează reținerea. Numai că, atenție: „memoria nu
este niciodată fidelă. Amintirea evocată este întotdeauna falsificată,
deoarece corespunde unei reconstrucții a inteligenței. Memoria nu
este un automatism cerebral, ci un act al psihismului, expresia
persoanei în întregul ei” Pentru procesul de creație actoricească
acesta este un amănunt foarte necesar; pentru că, în abordarea
rolului său, actorul are de atins un vârf foarte înalt: emoția reală,
sentimentul organic și trăirea autentică pe care, deținându-le,
stârnindu-le, declanșându-le să le poată organiza în creații artistice
unice și valoroase. Căci indiferent de ce acțiuni, gesturi, mișcări,
texte și idei filosofice ar prezenta actorul pe scenă, dacă acestea nu
sunt dublate de un proces afectiv izvorât din propria sensibilitate,
drumul către declanșarea empatiei spectatorului se blochează
iremediabil.
 sentimentele și stările nu se pot comanda, dar sunt
determinante în creația actorului.
 Stanislavski a imaginat o cale pe deplin eficientă: apelul la
memoria emoțională
 Stanislavski ne lămurește: „Exact cum în memoria ta vizuală, la o
privire interioară, revine o întâmplare demult uitată, un peisaj sau
figura unui om, la fel de exact se reanimează în memoria emoțională
sentimentele trăite anterior. S-ar părea că ele sunt complet uitate,
dar brusc, de la o iluzie oarecare, un gând, o figură cunoscută, te
copleșesc din nou acele trăiri, uneori la fel de puternice sau chiar
mai mult decât prima dată, alteori ceva mai slabe, aceleași sau
oarecum modificate. Dacă ești capabil să pălești sau să roșești doar
la amintirea celor simțite, dacă îți e frică să te gândești la o fericire
trăită mai demult înseamnă că ai memoria sentimentului sau
memoria emoțională”11 Pe scenă, memoria despre care vorbește
profesorul rus se împletește cu memoria senzorială. Nu numai
imaginile și reprezentările lor ne sunt păstrate ci și senzorialitatea
noastră stochează impresii foarte puternice și valoroase. Așa se face
că anumite gusturi ne trezesc amintiri, anumite mirosuri ne aduc în
actualitate oameni, fapte, întâmplari, situații sau sentimente ce
 păreau uitate; sau zgomote, ori melodii pe care le auzim din
întâmplare au puterea de a ne transpune brusc într-un alt timp și alt
spațiu în care... ceva ni s-a întâmplat.
 Memoria afectivă a fost un punct important în metoda de lucru și a
altui mare profesor de Arta Actorului: Lee Strasberg. Americanul a
acordat o atenție deosebită acestui aspect considerând că: „Uneori,
un fapt întâmplat acum cincisprezece ani care atunci i s-a părut
neimportant poate, încă, astăzi să-l afecteze pe actor. Întâmplarea a
creat în el tipare de comportament sau reacții, de care, cea mai mare
parte din timp, el nu este conștient. Pentru actor, cunoașterea logică
a unui rol are deseori prea puține în comun cu cunoașterea sa
experimentală despre rol. Știm că puternicele reacții interioare,
adânci ale actorului apar, în diferite feluri, străine sau convenționale.
De aceea procedeul nostru constă în a încerca să conducem actorul
să rezolve fiecare problemă în acord cu natura proprie a materialului
individual. Doar astfel este posibil ca actorul să devină un instrument
care să funcționeze complet” Iar în acest proces complex, memoria
afectivă are partea sa de importanță. Încă din primele cursuri de Arta
Actorului trebuie să existe preocuparea pentru „dezvăluirea
senzațiilor intime” (n.n. Lee
Strasberg le numea: „innermost feelings”); de aceea, se face
exercițiul de sinceritate
 Evgheni Vahtangov făcea o diferență clară între experiența de viață
și experiența scenică, considerând că memoria afectivă trebuie să
stea la baza procesului de creație actoricesc.
 Actorul este un artist care, pornind de la trăiri organice le transformă
în operă de artă.
 Observarea, Atenția și concentrarea, Imaginația, Empatia,
Actualizarea simțurilor si senzorialitatea conștientă, Spontaneitatea,
Memoria și memoria afectivă, Intuiția sunt tot atâtea aptitudini
specifice meseriei de actor care urmăresc declanșarea și folosirea
eficientă a creativității.