Expresivitatea corporală și mișcarea

șcenică în teatru
Manole Alexandru
An II

Mișcarea scenică este unul dintre cele mai importante elemente in

teatru,miscarea din timpul jocului actoricesc te ajută sa fii mai credibil
in fata spectatorilor ,trebuie să corelezi ce zici cu ceea ce faci,pe scenă
mișcarile trebuie sa fie exagarate ca să poată fi percepute de tot
publicul,la cursul de mișcare scenică actorii sunt lasați initiali să se
miște singuri in funcție de text sau muzică
iar apoi mișcarile și gesturile sunt lucrate până in punctul când ele
transmit ceea ce trebuie,spre exemplu un gest care ar trebui sa fie
romantic să nu devină un gest obscen, Arta actorului este procesul de
metamorfozare a sentimentelor, sfera lor de provenienţă aflându-se în
psihotehnica redării acestora, în prezenţa unui Public, intitulat receptor,
şi a unui emiţător, denumit Actor. Teoriile de la care pornim își au
originea la început de secol XIX, în primul tratat al Artei Actorului, ce a
devenit instrumentul universal de lucru în metodele de predare a
artelor teatrului: celebra lucrare a lui Konstantin Stanislavski Munca
actorului cu sine însuși. Sistemul său reprezintă o serie de tehnici
profesionale folosite de către actori în pedagogia și mai apoi în munca
de creație bazat pe conceptul memoriei emoţionale pe care actorul o
concentrează din interior, pentru a portretiza, pe scenă, emoţiile
personajului.Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj
printr-o succesiune de mişcări ritmice, variate şi expresive ale corpului,
executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de
divertisment. Prima manifestare coregrafică a fost legată de redarea
prin bătăi a ritmului. Manifestările coregrafice primitive erau făcute în
general după ritmuri uniforme, sacadate, fără nici o melodie, primele
instrumente muzicale fiind cele de percuţie. Dansul a fost cel care a
comunicat ritmul muzicii şi nu invers. Una dintre cele mai vechi forme
de manifestare a artei coregrafice au fost dansurile sacre. Exprimând,
acţiunile, gesturile zeităţilor, erau inspirate de religiile respective.
Preoţii din Memphis şi din Teba dansau în jurul boului Apis la
sărbătoarea acestui animal zeificat. Dansurile reprezentau naşterea
misterioasă a animalului şi viaţa sa. La moartea acestui animal sfânt îi
plângeau dispariţia, manifestându-se coregrafic prin dansuri funebre. O
altă categorie de dansuri sacre imita mişcarea aştrilor