Expresivitatea corpului uman.

Valorificarea
expresiei corporale in spatiul scenic

”Viaţa noastră conţine un bagaj consistent de gesturi acompaniate de cuvinte, însă, în

teatru, Gestul şi Cuvântul devin Semne teatrale.”

Primul lucru pe care actorul trebuie să-l înveţe este geografia corpului, din care face
parte coloana vertebrală, apoi descoperirea picioarelor şi, în final, braţele. Acest lucru
presupune ca actorii îşi încep exerciţiile în picioare, urmând ca acestea să fie continuate cu
mişcări către sol şi apoi la verticală; deci să se alterneze înălţimile şi explorarea celor două
planuri importante, cum sunt: planul vertical şi planul orizontal. În aproape fiecare stil teatral
din lume, accentul este pus pe menţinerea unei coloane vertebrale drepte (dar nu rigide); una
dintre metodele diverse pentru obţinerea acestei poziţii este ca actorul să-şi simtă spatele
gâtului foarte lung ca şi cum ar fi tras în sus de păr. Pentru actor este important

Corpul poate transmite mesaje şi fără vreo mişcare; să nu uităm că în ziua de astăzi în
cadrul spectacolelor de dans contemporan întâlnim adeseori nonmişcarea, ceea ce reprezintă
un cumul de energii şi sensuri conduse în spaţiul scenic într-o linearitate şi simbolistică
aparte. Gesturile sunt studiate de antropologi, considerate ca o formă de comunicare
nonverbală, iar studierea mişcărilor corporale devin semn în limbajul comunicării.

Azi, arta actorului acordă o mai mare importanţă mişcării scenice şi expresivităţii
corporale, care uneori devine instrumentul principal cu care se vehiculează în creaţia teatrală.
Cuvântul a însoţit dansul încă de la începutul apariţiei formei de manifestare artistică.
Elementele componente ale artei moderne, inovaţia, diversitatea, realitatea, sunt rezultatul
frământărilor ce au generat o înnoire a formelor de expresie a artiştilor, din toate domeniile
artelor. Raportul dintre cuvânt şi mişcare este uneori echilibrat prin intervenţia muzicii (fie ea
muzică concretă sau simple sonorităţi).

Expresia corporală este subordonată gesticii şi limbajului corporal; gestual, mişcare

lentă, mişcare accelerată, corpul în integralitatea sa, în toate sensurile, capătă în dansator o
deschidere fizică, precum o trezire a simţurilor. Mişcările corpului reflectă dinamica
proceselor din sistemul nervos central, studierea lor conducând la o percepţie cât mai bună
asupra unei serii de fenomene fiziologice din activitatea nervoasă superioară a omului.
(exemplu: în cadrul repetării exagerate a unui exerciţiu de dans sau actorie, se pot produce
modificări ale calităţii mişcării sau jocului, din cauza oboselii, prin apariţia unor stereotipuri.).
Orice mişcare este un act reflex perfecţionat, în care sfârşitul unui reflex constituie
stimulentul următorului. Mecanismele ce stau la baza mişcărilor sunt de natură musculară, în
esenţă, acte reflexe; acestea sunt la început lente, nediferenţiate, dar cu timpul, prin repetare,
se permanentizează, perfecţionându-se.

Trupul unui artist , pentru a contura anumite stări, trebuie să fie unul flezibil, ușor de
modelat pentru a intra in pielea oricărui gen de personaj, la fel și psihicul este necesar a fi
polivalent ca actorul sa fie unul dezinhibat și dispus să joace roluri diversificate.

Corpul este alfabetul mişcării şi un sistem de hieroglife prin care scriem poveşti,
traducem stări, sentimente, cuvinte. Fie că suntem actori profesioniști sau simpli amatori și
iubitori de teatru, purtăm cu noi un accesoriu esențial și anume corpul. Încă din antichitate
importanța corpului în manifestările artistice a ocupat un loc important, deoarece limbajul
corporal este unul universal. În timp, limbajul corporal s-a imbogățit insușindu-și reperele
fiecarei societăți. Odată cu ele, și gesturile au căpătat înțelesuri noi, punând baza unui cod sau
limbaj.

Expresivitatea corporală este un mijloc de comunicare nativă pe care cu toții il folosim.

În teatru ca și în dans, stăpânirea și folosirea corpului este indispensabilă. Pentru a stăpani
corpul și imaginea pe care o transmitem trebuie să-l antrenam și să îl conectăm cu gândirea și
imaginația noastră.

Învăţând sa ne controlam corpul vom învăţa să ne controlam şi emoţiile şi astfel vom

putea fi mai siguri pe noi şi mai relaxaţi. Aceste avantaje sunt atuuri importante pentru un
actor, orator sau pentru oricine vrea să se exprime liber în orice situaţie.

Pentru a învăţa şi progresa în acest sens, jocurile şi improvizaţia vor predomina, iar lor li
se vor alătura diferite tehnici de relaxare a corpului, de întărire şi coordonare a muşchilor, cât
şi noţiuni de dans şi chiar procedee inspirate din artele marţiale.

În funcţie de determinarea fiecăruia şi exigenţa pe care o avem, vom putea

stăpâni tehnica de mima descriptiva (adică sa putem reproduce cu ajutorul corpului orice
obiect sau pesonaj) şi mai departe vom putea realiza scene în care miza va fi sa exprimam
emoţiile şi stările pe care le dorim totodată creând un decor imaginar şi inteligibil pentru toţi.

Mișcarea scenică , teatrală , improvizată sau dictată de către un scenarist din punctul meu
de vedere trebuie sa fie una uluitoare in ochii spectatorului. Fiind o interpretare dupa un
scenariu sau o piesă de improvizație mișcările interpretului, actorului trebuie să pară vizibil
spontane pentru o bună ințelegere a scenetei si mai ales pentru a transmite sentimente. Fără
expresivitate , mișcările pot părea fără noimă, fără suflu, ducând astfel totul într-o stare de
amorțire si cel mai grav într-o stare de neinteres a publicului. Coregrafia, mișcarea de pe
scenă te ajută sa spui mai bine povestea. Trebuie sa știi sa corelezi ceea ce spui cu ceea ce
arați spectatorilor pentru ca, daca nu vei arăta in conformitate cu ceea ce spui, cei din sală vor
fi dezorientați.
Bibliografie:

1. Lorette Enache

LABORATORUL DE EXPRESIVITATE CORPORALĂ

UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti

2. Lect.univ. Alexandru Pribeagu . Actorie & Cinema, Dezvoltare personală &

Psihologie

3. Atelier de expresivitate corporală prin teatru de improvizație

organizat de Fundația Calea Victoriei

 Universitatea Ovidius
Facultatea de Arte- Interpretare Muzicală Canto

Expresivitatea corporală și mișcarea scenică în

spectacolul de teatru

Coordonator

Asist. Univ. Dr. Alice Maria Safta

Student

Florea Eugen

Constanța
2019