Conţinutul şi metodologia studierii elementelor de limbaj vizual

plastic în şcoală. Probleme de morfologie a imaginii plastice :LINIA .

1. Conceptul de linie ca element de limbaj

2. Linia ca mijloc de exprimare , de comunicare
3. Lina ca ornament şi scriere

PUNCTUL ,LINIA , FORMA , VALOAREA , CULOREA – ELEMENTE DE

LIMBAJ VIZUAL ( MORFOLOGIA IMAGINII PLASTICE )

Etimologic linia – lat. linea = direcţie , orientare , urmă

În traducere :
fr. ligne , it. linea , germ . Linie, engl. line ( Dicţionar de artă ,
Meridiane , 1998 , p.255 )

Definiţii :
- un punct în mişcare generator al construcţiei şi expresivităţii formei
- linia rezultă din mişcarea punctului , fie din relaţiile de tensiune ce se
creează între puncte

• •
+ -

- o succesiune de puncte dispuse într-o anumită direcţie , având o

anumită mişcare şi prezentând o anumită stabilitate
- urma unui punct în mişcare pe o suprafaţă (Ed. Plastică – Manual
pentru clasa a- V-a , p.32)
- element de limbaj grafic cu triplu rol : constructiv ( de configurare a
formei , spaţiului ), figurativ , expresiv ( exagerare , deformare ) ( Şuşală ,
Dicţionar de arsmatetică , p. 164 )
- mijloc de expresie specific graficii , fie ca linie modelată ( sugerarea
volumului prin grosimi diferite ale conturului ) , fie ca linie modulată
( sugerarea volumului prin haşură ) ( Şuşală , Dicţionar de arsmatetică ,
p. 164 )
- delimitarea întinderii unei forme plane sau tridimensionale , contur
- trăsătură lăsată pe un suport, de creion, peniţă , pensulă etc. ce
slujeşte la delimitarea corpurilor şi suprafeţelor (Dicţionar de artă , p.255)
-un element "compus dintr-un şir neîntrerupt de puncte în succesiune ,
ce poate sugera direcţia , mişcarea , stabilitatea " ( Dicţionar de artă ,
p.255 )
- convenţional punct în mişcare , în deplasare ,linia posedă în sine
aceleaşi stări potenţiale ca şi ale punctului . Ea rezultă din mişcarea
acestuia sau din relaţia de tensiune a unui punct cu alt punct ( Album
metodic , p. 22 )
- în desenul tehnic , reprezentarea convenţională a intersecţiei a două
planuri determină o urmă ( linie )
- în DEX 1. linia – trăsătură simplă şi continuă a unui fir , făcută pe o
suprafaţă cu tocul , cu creionul, etc.
2. linia – traiectoria descrisă de un punct material într-o
mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe
3. linia – trăsătura reală sau imaginară care indică o limită, o
direcţie sau leagă (pe o hartă , pe un plan) diferite puncte în spaţiu .
4. linia – rând de cuvinte într-o pagină scrisă ( Dicţionarul
explicativ al limbii române , p.479 )

Repere istorice şi artistice în analiza liniei .

Alături de celelalte elemente de limbaj linia devine element de
comunicare sau de reprezentare încă de la primele manifestări artistice
(Altamira , Lascaux , Tassili , aşezările rupestre de pe teritoriul României
–peşterea de la Cuciulat – Sălaj -, în general reprezentări
zoomorfe ).Reprezentările de la Cuciulat pot fi considerate opere de artă
paleolitică marcate deopotrivă de un realism vizual şi intelectual, dar nu
generează o continuitate stilistică , fiind considerate un fenomen de
enclavă . În neoloticul timpuriu (aprox. 5600 – 4200 îCh.) , prezenţa
liniei alături de punct şi culoare sau de sine stătătoare o identificăm în
formele culturilor ceramice . Cea mai veche , cultura Gura Baciului –
Cârcea ( Cluj ) , prezintă obiecte de ceramică pictate în sistem
ortogonal , a ceramicii cu decor incizat sau mai târziu în cadrul aceleaşi
culturi prin dispunerea liniilor sub forma unor motive spiralo – meandrice
. Un repertoriu diversificat şi funcţional în acelaşi timp se regăseşte în
primele reprezentări plastice antropomorfe sub formă de coloană incizate
.Tot în perioada neoliticului cultura Criş recurge la organizarea decorului
incizat spiralic şi în benzi cu două linii de contur ( banda ceramică ),
aceleaşi forme ale repertoriului liniar ce denotă simţ artistic şi
expresivitate , pot fi întâlnite mai târziu în culturile Hamangia cu două
etape – stilul linear şi stilul Vincea - decor în bandă , spirală şi meandru -,
Vădastra – linii rezultate în urma excizării formei , dublată de încrustare
cu pastă albă - , Turdaş – decor linear mimetic ( texturi bazate pe linie ca
transcriere geometrică a aspectelor din natură ) , Gumelniţa, Precucuteni
.
Repretoriul motivelor compoziţional – decorative liniare este excelent
reprezentat în cultura Boian , prin apariţia motivului textil , sub forma
unor ritmări suprapuse de şiruri de puncte şi benzi ( linii ) continue.
În neolitic prezenţa unei societăţi agrare , pentru care faptele de viaţă
erau determinate de organizarea spaţiului şi ritmurile timpului , acestea
ordonează reprezentările artistice . Reprezentările cercului , ale rombului
, ale liniei orizontale pot fi asociate spaţiului , spirala , meandrul , linia în
duct continuu trecerii timpului , succesiunii generaţiilor . Mai târziu ,
motivele spiralice capătă alte sensuri simbolice , fiind asociate cultului
solar . În alte culturi prezenţa sistemului meandro- spiralic care acoperă
toată suprafaţa obiectelor ceramice de tipul covorului fără sfârşit
semnifică frica de spaţiu a omului .
Treptat asistăm la un proces de trecere de la simbolic la decorativ .
Ne rezumăm la aceste exemplificări în dorinţa de analiză a două
aspecte :
1. forţa expresiv vizuală pe care o degajă linia ca element de limbaj
într-o perioadă îndepărtată a istorirei , prin configurări ale spaţiului
plastic încărcate de semnificaţii ,un repertoriu de semne pe care îl
regăsim şi în prezent , aproape neschimbat , în creaţia contemporană .
2. cercetări şi studii realizate în SUA şi Europa au încercat să
recunoască în motivele preistorice bazate pe linie şi punct , forme de
scriere străveche . Teza a fost reluată de Maria Gimbutas care a
considerat că o serie de motive geometrice au valoare de semn grafic ,
de ideogramă şi că traversează toată epoca de piatră păstrându-şi
această valoare . Pe de altă parte arheologul R. Florescu (printre alţii)
pune sub semnul întrebării aceste teorii constatând că o scriere se
compune din elemente stereotipe şi relative ca număr, care se pot
combina nelimitat , în timp ce un decor prezintă un număr nelimitat
de semne , dar care se combină după un număr limitat de reguli .
Totuşi , putem considera cele mai sus prezentate ca prime elemente de
scriere mezolitică cu semnificaţie artistică , iar semnificaţiile extraartistice
ca semnificaţii simbolico – magice . Mai precis expresia artistică are o
finalitate extraestetică , pentru gustul estetic al epocii de astăzi aceste
obiecte ne încântă , dar la bază ele aveau o funcţie utilitară . Practic
expresiile artistice sunt în sine elemente de comunicare vizuală .
Astfel putem clarifica noţiunile de : elemente de limbaj vizual şi
comunicare vizuală şi înţelege formarea şi educaţia vizuală a copilului
ca necesitate a unei comunicări identificată prin limbajul artelor plastice.

P. Klee :
"Scrisul şi imaginea , adică a scrie şi a reprezenta sunt una la rădăcină"

Şcoala contemporană oferă copilului o restrânsă posibilitate a

comunicării vizuale , planurile de învăţământ , programele şi disciplinele
fiind orientate aproape în exclusivitate pe comunicarea prin cuvântul
scris.

Expresivităţi şi semnificaţii ale liniei în spaţiul plastic

W. Kandinsky , P. Klee - teoreticieni ai problemelor fundamentale
de limbaj
• P. Klee -( Y. Hasan - Paul Klee şi pictura modernă ) analizează în
perioada 1922 – 1923 constituirea formelor prin geneza punctului şi
translaţie către linie , suprafaţă . Analiza lui Klee se întemeiază pe
fundamente filosofice şi religioase , pe anumite concepte derivate din
cercetările curente în fizică, chimie , biologie (studiul legăturilor
moleculare) – Lucrări teoretice : ,"Schiţe pedagogice " – 1925 ,
"Gândirea plastică " – editată în 1964 – 25 de cursuri şi teme aplicative .
Pentru Klee conceptul de linie ca "mijloc primar de exprimare a omului
" se fundamentează pe stările energiei latente a punctului gata sa se "
manifeste cu cel mai mic prilej ... de a lua o direcţie sau mai multe direcţii
" ( Y. Hasan , Paul Klee şi pictura modernă , p.245, 246 )
Un lanţ de puncte prin atracţie reciprocă determină o linie .
Punctul "static" într-un "moment impuls" generează prin mişcare o linie.
Lina generează suprafaţa ...
Klee analizează în "Confesiunea creatoare" inepuizabilele
posibilităţi expresive ale linei de acompaniament , ale mişcării liniei
însoţită de alte linii , asemănătoare " liniei melodice însoţită de
acompaniamente ". ( Y. Hasan , p.253 )
• Kandinsky sugerează prezenţa unei forţe exterioare care "împinge
punctul într-o direcţie , distrugând tensiunea sa concentrică , rezultând o
existenţă nouă , supusă unor legi noi : linia" ( W. Kandinsky – Punct ,
linie , plan , p.80 ). Astfel :
- spre deosebire de punct care prezintă numai tensiune ,
- în linie se află o tensiune ( denumită forţă virtuală ) şi o direcţie
( forţă de acţiune ). Linia creată prin intervenţia unei singure forţe
este o linie dreaptă ( orizontală , verticală, oblică ) şi prezintă în
tensiunea sa "forma cea mai concisă dintre posibilităţile mişcării ".
- liniile care se nasc prin intervenţia a două sau mai multe forţe
sunt:
• liniile frânte ( forţele intervin alternativ )
• liniile curbe ( forţele intervin simultan )
 POZIŢIA , CARACTERUL ŞI FORMA LINIILOR

Clasificare după poziţia liniilor :

Orizontala – poate fi asociată ideii de repaos şi de linişte, siguranţă ,
calm, spaţiu infinit ( ex. linia de orizont ) . Kandinsky consideră linia
orizontală ca cea mai concisă formă a potenţialităţii pentru o mişcare
rece , neîntreruptă
Verticala – poate semnifica ideea de ascensiune , elevaţie , aspiraţie ,
spiritualitate, echilibru . Pentru Kandinsky , ipostaza verticalei este
asociată cu o mişcare caldă , neîntreruptă
Oblica – se poate identifica cu mişcarea dar şi nesiguranţa , dinamism ,
agitaţie ,confruntare, ascensiune dacă raportăm linia la un cadru ,
aceasta pornind din partea stângă , jos a cadrului dar şi cădere dacă
linia porneşte din stânga , sus . Kandinsky asociază această poziţie a
liniei cu o mişcare cald – rece neîntreruptă

Linia ca mijloc de reprezentare în tabloul perspectiv . Poziţii de

drepte :
- drepte orizontale • frontale
• de capăt
• oarecare
- drepte verticale
- drepte înclinate • frontale
• de capăt ( ascendentă , descendentă )
• oarecare ( ascendentă , descendentă )

Caracterul liniilor :
- linii drepte . Expresivităţile determinate de linia dreaptă sugereză
staticul. În principiu pot fi asociate lumii anorganice (ex. structuri
minerale)
- liniile frânte , generează o mişcare tensionată, sacadată ,
violentă
- linii curbe . Aceasta este o rezultantă a acţiunii , unor forţe
simultane , diferite ca intensitate asupra liniei de "curbă 0"(linia
dreaptă). Linia curbă închisă determină cercul , elipsa , ovalul .
Marea majoritate a formelor şi structurilor de creştere , radiale
(organice) exprimă mişcarea şi sunt marcate de linia curbă . Se
 poate observa că linia curbă este mai apropiată gesturilor ,
mobilităţii mâinii ( a se observa tendinţa deformării liniilor drepte sa
liniilor paralele spre curbă în reprezentările copiilor sau scrisul
care este o formă preponderent curbă ) .

Ipostaze ale calităţii ( formei ) liniei :

- subţire
- groasă
- continuă
- discontinuă
Aceste ipostaze se referă la :
■ modularea liniei ( vibrată , de intensităţi diferite ) , sau
■ linia modelată (de contur ,egală ca intensitate )

Corespondenţe linie – culoare

Kandinsky identifică relaţii ce se stabilesc între linie – culori – nonculori

- liniile orizontale negru

- liniile verticale alb

roşu

- linii oblice gri neutru

verde

- linii frânte galben

 Corespondenţe linie – muzică
Kandinsky asociază sunetul diferitelor instrumente muzicale cu ritmurile
liniare : violoncelul şi flautul
tuba şi contrabasul
Compoziţia muzicală ( partitura ) este alcătuită din puncte şi linii .

FUNCŢIILE LINIEI
Linia prezintă două funcţii : 1. constructivă
2. expresivă
1. funcţia constructivă este determinată de prezenţa desenului autonom,
a delimitării convenţionale a formei prin contur
2. funcţia expresivă se manifestă în condiţiile desenului caracterizat prin
contur liber , degajat , relativ continuu şi fragmentat , ca accent sau ca
pauză

Asocierea mai multor categorii de linii poate amplifica forţa expresivă a

imaginii determinând RITMUL .
Ritmul liniar – reprezintă o periodicitate , o măsură , o repetiţie a acestui
element . Ritmul este pus în evidenţă de linii , prin forţa şi tensiunile care
le crează ( ordine / dezordine , echilibru , simetric / asimetric , contraste ,
convergenţe ) determinând o mare putere de sugestie vizuală, o
DINAMICĂ a spaţiului plastic . Concret ritmul liniar se poate realiza prin
diferenţierea lungimii liniilor , a grosimii acestora , distanţelor ,accentelor
de formă , culoare,valoare, prin periodicitate .
Expresivităţi ale liniei bazate pe ritm :
- Ritmul bazat pe liniile drepte : exactitatea , gândirea logică, forţa,
forţă,
- Rtimul liniilor drepte şi frânte : fermitate
- Ritmul liniilor frânte poate sugera : energie , agitaţie , tensiune
- Ritmul liniilor paralele : sugestia ritmului , ordinii , armoniei
- Ritmul liniilor curbe : un caracter feminin , delicat , cald,
sensibilitate
- Ritmul liniilor concave : uscăţime , lipsa de viaţă
- Ritmul liniilor convexe : tensiune
- Ritmul liniilor în spirală , în cercuri concentrice : explozie ,mişcare ,
dezvoltare , continuitate , vivacitate
- Liniile subţiri , modelate : imprevizibilul , preocuparea
- Ritmul liniilor şerpuite : căutare
- Ritmul liniilor subţiri , modulate : subtilitate , fluiditate, sen
 - Ritmul liniilor modelate (duct uniform) : impresia de consecvenţă,
cam , uneori de obositor
Modalităţi de configurare a spaţiului plastic cu ajutorul liniei :
a. linia folosită în desenul "autonom" unde reproduce contururi,
delimitează obiecte , planuri
b. linia în desenul pregătitor , ca etapă a construcţiei imaginii
picturale , sau care poate avea rol de contur parţial , poate marca
zone de conflict ( lumină , umbre ) , accent sau ca ornament

Organizarea ,pregătirea şi desfăşurarea aactivităţilor cu tema :

Punctul ca element de limbaj plastic

Conţinuturi (teme plastice) – capitole sau componente :

■ învăţământ gimnazial :
- clasa a – V-a
• Linia ca element de limbaj plastic , Expresivităţi ale liniei , Rolul
liniei în compoziţia plastică şi decorativă
• Motivul decorativ , stilizarea
- clasa a – VI-a
• Ritmul în compoziţia plastică
• Rolul decorativ al punctului şi linei . Arta populară românească
- clasa a – VII-a
• Compoziţia decorativă , construcţia poligoanelor regulate şi
stelate
• Studiul după natură , natura statică , etapele studiului după natură
• Perspectiva , redarea liniei , a suprafeţei şi volumului
- clasa a – VIII-a
• Elemente de desen proiectiv ( reprezentarea pe plane de
proiecţie, în perspectivă şi în epură )
• Elemente de arhitectură

■ învăţământ gimnazial cu program integrat de artă :

clasa a – V-a
• Linia . Tehnici de tratare, direcţionări , sugestia spaţiului ,
încărcare tensională
• Linia . Ritm şi spaţiu prin grupări liniare
• Organizarea spaţiului plastic pe baza posibilităţilor variate de
trasare a liniilor . Expresie – dinamism
• Structuri – structurare liniară a unor forme naturale

clasa a – VI-a
• Exerciţii de organizare a spaţiului plastic expresiv prin linie , pată,
punct
 • Exerciţii de ritm , prin folosirea concomitentă a punctului , liniei ,
petei
clasa a – VII-a
• Posibilităţi de expresie plastică a liniei : unghiul şi expresia lui ,
diverse posibilităţi de trasare şi valoare a liniei
• Ordine – dezordine prin linie , pată , punct
• Dispresie – concentrare prin linie , pată , punct
• Organizarea spaţiului plastic cu ajutorul liniei drepte şi a linei
frânte
• Organizarea spaţiului plastic cu ajutorul liniei curbe

Teme aplicative : exerciţii joc de trasare a liniilor pe suprafaţa plană de

diferite mărimi , exerciţii în vederea obţinerii de tensiuni liniare , exerciţii
de reprezentare a unor forme din natură urmărind redarea conturului , ,
structura , textura , ornamentaţia , exerciţii joc sau compoziţii de
sugerare a spaţiului , exerciţii joc de sugerare prin linii a unor fenomene
din natură ( ploaie , vânt , ninsoare , vreme canicluară ) , exerciţii de
interpretare a relaţiei convex – concav , procedee de studiere a funcţiilor
şi structurilor naturii folosind mişcarea ,caracterul şi forma liniilor ,
exerciţii şi compoziţii de de experimentare a grupării , juxtapunerii sau
suprapunerii prin diferite trepte valorice sau cromatice ale liniei ,
compoziţii de redare a efectului spaţialităţii şi a volumului folosind
diferitele expresivităţi ale liniei , exerciţii de creare a iluziei optice lineare,
prin modificarea succesivă a spaţiului , exerciţii joc de redare a liniei
folosind materiale şi tehnici diferite în cadrul aceleaşi lucrări ,exerciţii şi
proiecte de construcţie geometrică ( poligoane regulate înscrise în cerc ,
reprezentări în perspectivă , reprezentări pe plane de proiecţie în
perspectivă şi în epură , construcţia unor elemente de arhitectură )

Obiective generale ( sugestii ) :

- înţelegerea principiilor şi componentelor ce definesc linia
- dezvoltarea capacităţii de analiză a aspectelor lumii vizibile prin transfer
şi intrepretare a informaţilor legate de această temă
- studiul structurilor naturii şi intrepretarea acestora pe baza principiilor
expresivităţilor lineare
- realizarea unui exerciţiu individual sau colectiv prin care pot fi verificate
şi valorificate informaţiile primite , prin exprimarea părerilor personale cu
privire la această temă

EXEMPLE DE OBIECTIVE OPERAŢIONALE - I - ( sugestii ) :

Tema plastică : Linia ca element de limbaj plastic , Expresivităţi ale liniei.
clasa a- V-a
Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili să :
O1 – definească corect noţiunea de linie
O2 – interpreteze ( recompună ) elemente din mediul înconjurător prin
intremediul liniei
O3 – sintetizeze informaţiile primite din diverse domenii , preluând
înţelesul unor termeni ca : spirală , linie în duct continuu , convex ,
concav
O4 – analizeze diferitele semnificaţii ale liniei ca : tensiune , relaxare ,
dinamism , forţă , rigoare , ordine , dezordine ( filtrare şi transfer în plan
afectiv a noţiunii de linie )
O5 – comenteze , prin folosirea unui limbaj adecvat , o imagine sugestivă
temei plastice propuse

EXEMPLE DE OBIECTIVE OPERAŢIONALE - I I - ( sugestii ) :

Tema plastică : Rolul decorativ al linei şi a punctului clasa a- VI-a
Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili să :
O1 – enumere principiile artei decorative , rolul punctului şi al liniei în
arta decorativă
O2 – obţină suprafeţe decorative prin alăturarea şi suprapunerea de
puncte , linii şi pete de culoare
O3 – obţină o armonie cromatică , prin folosirea contrastului de
complementaritate

EXEMPLIFICARE ACTIVITATE DE PROIECTARE DIDACTICĂ

( corelarea secvenţelor activităţii cu strategiile didactice )
SECVENŢELE CONŢINUT ŞI STRATEGII DIDACTICE
ACTIVITĂŢII
1. Captarea atenţiei CONVERSAŢIA, EXPLICAŢIA
şi stimularea Profesorul adresează elevilor întrebări legate de cunoştinţele
imaginaţiei acumulate anterior privind punctul ca element de limbaj
plastic
Prezentarea subiectului va începe prin afişarea la tablă a
unor imagini sugestive
2. EXPLICAŢIA , CONVERSAŢIA , DEMONSTRAŢIA
REACTUALIZAREA .Profesorul pune întrebări – spre exemplu - : Ce semnificaţie
CUNOŞTINŢELOR are linia curbă ? Dar linia dreaptă ? Unde întâlnim linii
ANTERIOARE ŞI paralele în natură şi care sunt efectele pe care aceste linii le
TRANSMITEREA provoacă ? Ce simţim în faţa unei linii în spirală ? ... Elevii
NOULUI sunt ajutaţi în găsirea răspunsurilor la aceste întrebări , fiind
CONŢINUT îndemnaţi să îşi noteze informaţiile în caiete . Pentru a crea o
atmosferă degajată , profesorul prezintă o carte de poveşti a
cărei ilustraţii se servesc în special de linie .
3. Profesorul îndrumă în permnenţă elevii . Răspunde
DESFĂŞURAREA întrebărilor , pune la rândul său întrebări . Apelează la
ACTIVITĂŢII corectură , propune soluţii sau cere elevului să găsească şi
alte soluţii de rezolvare a temei plastice . Propune modalităţi
de rezolvare , prin exemplificări cu ajutorul unor lucrări care
 respectă tema , subiectul , obiectivele sau etapele de lucru

METODE ŞI PROCEDEE DE INSTRUIRE : ( exemplu )

Expunerea , demonstraţia , demonstraţia însoţită de imagini ,
problematizarea , învăţarea prin descoperire, sinectica , în primele etape
jocuri didactice , exerciţii – joc libere, exerciţii , exerciţii de obţinere a
liniei în reprezentări geometrice , tehnice , perspectivale , crochiul – linia
crochiu , compoziţii libere sau aplicative , compoziţii decorative , studiul
după natură

Tehnici şi procedee folosite în obţinerea expersivităţilor liniei :

tehnici- pensulă , creion, cărbune ,cariocă, pix , stilou , toc cu
peniţă, şablon , băţ , orice alt instrument de lucru adecvat temei

EVALUAREA : (sugestii)
Este permanentă ( individuală şi / sau frontală ) .
- respectarea şi rezolvarea obiectivelor operaţionale ale activităţii
- modalităţile individuale de rezolvare a temei , originalitatea configurării
compoziţionale . Profesorul va ţine cont de realizările fiecărui elev, de
înţelegerea temei ,procedeele de lucru folosite , expersivitatea obţinută ,
gradul de finalizare a exerciţiului . Lucrările care îndeplinesc obiectivele
operaţionale vor fi apreciate pozitiv pe tot parcursul activităţii – în diferite
stadii de lucru – în scopul antrenării întregii clase , a obţinerii unui nivel
optim de perfomanţă , realizarea temei într-o secvenţă temporală
prestabilită

ELABORAEA CRITERIILOR DE EVALUARE VA ŢINE CONT DE :

- respectarea şi rezolvarea problemei plastice propuse
- individualizarea demersului didactic , originalitate
- capacitatea elevilor de a răspunde cerinţelor subiectului prin
conturarea expersivităţii plastice
- folosirea adecvată a materialelor , tehnicilor şi instrumentelor de
lucru
- gradul de finalizare a temei

EXEMPLE PRIN FOLOSIREA UNOR METODE DIDACTICE VARIATE

– POVESTIREA , DIALOGUL DIRIJAT ( activitate de practică
pedagogică, student Opriţă Sebastian ,grafică ) :

Natura însăşi este un foarte bun "profesor", la îndemână , în explicarea

multiplelor sensuri de exprimare cu ajutorul liniei .. Plecând de la acest
exemplu banal în aparenţă , putem analiza relaţia convex – concav a
unei structuri naturale . Locul în care ramura se îndoaie descrie o parte
convexă , netedă şi întinsă şi o parte concavă , de obicei striată ,
rugoasă . Relaţia dintre cele două suprafeţe este extrem de simplă şi se
referă la tensiune . Traspunând acest exemplu în zona vizualului putem
reda covexitatea printr-un duct îngroşat şi vibrat al liniei , ca purtător de
tensiune . Partea concavă poate exprima în acest caz destinderea ,
detensionarea şi poate fi sugerată printr-un duct subţire , abia perceptibil
al liniei .

În Japonia întâlnim simbolul liniei în decoraţii , embleme , cu scopul de a

transmite un mesaj precis . Din punct de vedere plastic rezultatul este
expresiv ca şi în cazul acestui exemplu – chimonou -.
Emblema prezentă în partea superioară a obiectului vestimentar
simbolizează însemnul de luptă al unei familii .
În partea inferioară se foloseşte motivul stilizat al ţestoasei
Spirala este expresia mişcării spre interior , spre sine , a unei energii
hipnotice . Acest sens îl putem regasi în desenul animat , ochii
personajelor folosind această mişcare .

Structurile vegetale - prezintă aglomeraţii de linii , care prin densitatea

lor crează efecte optice asemănătoare haşurii
Pornind de la natură , putem urmări în continuare felul în care aceasta se
foloseşte de multitudinea de expresii liniare . Scoica "Pompilius "poate
uimi prin riguroasa sa organizare geometrică , structurată pe reţele
liniare . Spirala logaritmică este caracterizată matematic prin faptul că
raza vectorului OM face un unghi constant - în acest caz de 78 ° - cu
tangenta curbei . Curba obţinută astfel se suprapune perfect unei scoici
Pompilius .
Simplificând putem stabili o analogie între structura scoicii şi Spirala lui
Arhimede ... Nu numai scoica Pompilius se dovedeşte a fi un bun
profesor de geometrie ... Profesorul Albert Bierer a stabilit un model
matematic pentru felul în care sunt dispuse dungile zebrei . Această
rigoare matematică poate fi tradusă în desen prin folosirea liniilor
paralele . Felul în care dungile zebrei amintesc de un anumit paralelism
şi impun prin rigoare , ordine poate fi exploatat într-o compoziţie
decorativă

Ilustraţie la propoziţia " O linie roşie este vecină cu o linie curbă "
Linia şi efectele sale pot fi înţelese însă nu numai prin experienţă şi
cercetare raţională . Să ne îndeptăm atenţia spre afectiv şi să încercăm
să redăm linia privind-o prin prisma propriilor noastre sentimente .
Depinde de fiecare dintre noi în parte cum poate pătrunde sensul liniei
( metafizic - dincolo de lumea obiectelor , fenomenelor şi a concretului ) ,
folosindu-ne aşa cum am mai spus de starea emoţională . Oricât de
diferite sunt detaliile pe care fiecare le adaugă atunci când încearcă să
exprime vizual această propoziţie , esenţialul este trăit şi părerea
generală este la fel de împărtăşită – linia roşie domină linia curbă
Sursă documentare : R. Huyghe – Puterea imaginii , Ed. Meridiane
R. Huyghe – Descoperirea picturii – vol II ( Arta de a înţelege ) , Ed.
Meridiane , Bucureşti , 1975

APLICAŢII ( analiză pe imagine )

A. Exemple de relaţionare a liniei cu celelalte elemente de limbaj artistic

; diversitatea exerciţiilor şi compoziţiilor grafice, figurative/ nonfigurative
realizate din linii
B. Obţinerea întâmplătoare, dirijată, elaborată a punctului prin folosirea
adecvată a unor tehnici , materiale şi instrumente de lucru
C. Probleme ale elaborării linie sau a punctului şi liniei sub formă de
exerciţii nonfigurative sau plecând de la un anumit motiv natural , forme
vegetale, minerale, etc. Expresivităţi ale liniei într-o structură decorativă