ELEMENTE DE PROIECTARE DIDACTICĂ

A. Proiectul de activitate / lecţie ,scenariul didactic , fişa

didactică - elemente constitutive

B. Forme şi tipuri de evaluare specifice activităţilor

artistice – plastice

Prezentare generală .
Proiectarea didactică şi predarea la clasă urmăresc
actualizarea şi aprofundarea unor concepte şi orientări actuale în
domeniul educaţiei vizuale înţeleasă ca alfabetizare specifică şi bază a
dezvoltării predispoziţiilor creative , vizual – manuale ale elevilor.
Activităţile de proiectare şi practică pedagogică au în
vedere însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic şi practic
pe care îl presupune limbajul vizual , cât şi conştientizarea creatoare a
noţiunilor , conceptelor , căilor şi mijloacelor cele mai eficiente în
procesul de învăţare orientată şi evaluare interactivă a performanţelor
fiecărui elev .
Proiectarea şi desfăşurarea activităţilor reprezintă un demers
pedagogic la care participă deopotrivă elevul cât şi profesorul .
Problemele puse elevului devin şi probleme ale educatorului de artă ,
acesta prefigurând cât mai precis demersul didactic ce urmează a se
concretiza la clasă prin asigurarea unui caracter artistic , practic –
experimental , individualizat , cu accent pe formarea deprinderilor , a
aptitudinilor , pe respectarea particularităţilor psihice şi de vârstă ale
elevului . Avem în vedere obţinerea unor performanţe artistice . În
practică se recomandă ca elaborarea proiectului de activitate să ţină cont
şi de nivelul general de performanţă al clasei . Astfel vom elabora
scenarii didactice diferenţiate pentru aceeaşi temă plastică .
Studiile de specialiate în domeniul psiho-pedagogiei au
demonstrat că toţi elevii sunt potenţial creativi . Rolul profesorului ,
atmosfera şcolară , cultura mediului familial , experienţa mediului de
viaţă au un rol esenţial în stimularea creativităţii copilului .
În aceste condiţii , cu atât mai mult educatorul de artă trebuie să fie
un profesionist , activitatea teoretică, de cercetare permanentă ,calităţile
metodice să fie dublate competenţe în domeniul creaţiei plastice,
măiestrie şi viziune artistică, – " un bun pedagog va fi şi un bun artist " - ,
capacitatea de a evalua performanţele copiilor , modul de a interpreta
lucrările copiilor , precum şi capacitatea de a anticipa evoluţia copiilor .
 Spre finalul acestei succinte expuneri să concluzionăm că
proiectarea presupune responsabilitate din partea educatorului ,
cunoaşterea şi stăpânirea mijloacelor de lucru .
Un proiect didactic poate fi asemuit unei structuri dinamice ,
unice, supusă permanent unor subtile modificări . Este un scenariu
şi prin acest fapt poate fi oricând modificat sau adaptat cerinţelor
concrete . A vorbi despre un model de proiect este asemănător ideii de
proiecţie monotonă , fără perspectivă, mai grav un şablon distructiv al
demersului didactic vizual – plastic . Nu există modele , nu există formule
, nu există soluţii prefabricate , nu există repetabilitate ! Momentul lecţiei
este unic, asemeni operei de artă !
Şi încă o precizare ! Creativitatea în domeniul vizual plastic
desemnează armonizarea procesului de lucru , a stadiilor de lucru cu
produsul acestuia , finalitatea . Primii paşi în aceste activităţi trebuie să
fie canalizaţi pentru început pe înţelegerea proceselor de lucru ,pe
fundamentarea şi experimentarea practică a unor probleme plastice în
diferite stadii de lucru fără a căuta cu orice preţ finalitatea şi rezultate
maxime imediate . A cere din start copilului rezultate peste medie poate
reprezenta un eşec . Această cerinţă conduce la parcurgerea
superficială a unor etape de lucru sau ignorarea acestora . Finalitatea de
dragul finalităţii nu este un deziderat educaţional ! Mai întăi profesorul
trebuie să proiecteze , să anticipeze un mecanism flexibil care să îl
determine pe copil să se descopere pe sine . Prin îndrăzneală şi
atitudine deschisă spre căutare , experimentare . Prin perseverenţă şi
asumare a dificultăţilor. Bineînţeles , este de dorit ca aceste rezultate să
apară cât mai repede şi să se concretizeze în performanţe . Acestea
apar însă după un interval relativ mare de timp , după o perioadă de
acumulări şi selecţii ...

ETAPELE PROIECTĂRII UNEI ACTIVITĂŢI ARTISTICE PLASTICE

SAU A UNEI ACTIVITĂŢI TEORETICE

I. ELABORAREA PROIECTULUI DE ACTIVITATE ( PROIECTULUI

DE LECŢIE )
II. SCENARIUL DIDACTIC
III.FIŞA DIDACTICĂ ( anexă )

I. Proiectul de activitate / proiectul de lecţie

În elaborarea PROIECTULUI DE ACTIVITATE ( PROIECTULUI DE
LECŢIE ) se vor urmări :

- obiectivele educaţionale
- locul în care se desfăşoară activitatea
- particularităţile de vârstă , nivelul pregătirii elevilor , particularităţi de
ordin social , geografic
- tipul de activitate
- conţinutul ce urmează a fi studiat
- metodele şi procedeele de lucru utilizate
- mijloacele de învăţământ folosite ( material didactic )
- priceperile şi deprinderile ce trebuie formate
- formele şi tipurile de evaluare specifice

Condiţiile generale ale proiectului de activitate / lecţie :

- să aibă o temă plastică precisă

- să conţină propuneri de subiecte corespunzătoare temei plastice
- să conţină obiectivele operaţionale formulate clar
- să prevadă în detaliu mijloacele de învăţământ ce urmează a fi folosite (
materialele didactice ) , inclusiv scheme , schiţe , imagini ce vor fi
transpuse pe tablă sau analizate în faţa clasei
- să precizeze metodele şi procedeele de lucru ce urmează a fi aplicate
atât pentru activităţile teoretice cât şi pentru activităţile practice
- să aibă legătură logică , organică , cu activităţile precedente sau
viitoare
- să propună un set de itemi de evaluare a activităţii, sistemul de
evaluare fiind elaborat în concordanţă cu strategiile didactice utilizate
( metode , procedee de lucru , mijloace de învăţământ , obiective
operaţionale specifice )
- este un instrument în vederea desfăşurării logice , sistematizate ,
planificate a unor activităţi şi operaţiuni instructiv educative
- este o componentă a strategiilor de învăţare , pornind de la
obiectivele cadru ale disciplinei , obiectivele de referinţă ,
operaţionalizate prin activităţi de învăţare
- este elaborat în concordanţă cu Programa analitică a disciplinei şi
planificarea calendaristică
- proiectul didactic se realizează pentru o singură activitate care
însă , se poate desfăşura în intervale de timp diferite – o oră sau mai
multe ore în funcţie de complexitatea problemei plastice
- este un scenariu al desfăşurării unor acţiuni instructiv – educative de
către profesor şi elevi în cuprinsul unei activităţi ,care angajează
participarea activă a elevului

Organizarea activităţii
- succesiunea principalelor etape ale activităţii
- activizarea clasei
- raportul profesor –elev
- conştientizarea de către clasă a problemelor studiate – prin ce metode
realizăm acest lucru
- susţinerea , încurajarea activităţii independente a elevilor
- parcurgerea diferitelor forme ale activităţii ( audiere , vorbire , citire,
scriere la tablă sau desene la tablă )

Tehnologia de instruire folosită

- ce metode şi procedee folosim pe parcursul activităţii ?
- ce strategie didactică vom folosi ?
- tipologia şi calitatea exerciţiilor folosite , ponderea exerciţiilor practice
pe ansamblul activităţii
- modalităţile de evelauare , itemii de evaluare/ descriptorii de performaţă
artistică folosiţi . ( etapa verificării cunoştinţelor şi a aprecierii prin note
sau calificative )
- teme , exerciţii pentru acasă , volumul şi gradul de dificultate al
acestora , explicarea în clasă a temei pentru acasă

Activitatea şi conduita elevilor pe parcursul orei

- gradul de implicare al acestora în rezolvarea problemei plastice
- disciplina elevilor

Conduita profesorului în timpul desfăşurării activităţii

Stăpânirea ( cunoaşterea ) informaţiei. Perseverenţa în atingerea
obiectivelor propuse . Elemente de observat – tonul , ritmul predării ,
mimica , gesturile, poziţia în clasă, limbajul corect , clar , expresiv , liber ,
capacitatea de organizare şi de stăpânire a clasei , exigenţa faţă de elevi
şi faţă de sine , elemente de măiestrie şi tact pedagogic

ANALIZA COMPONENTELOR PROIECTULUI DE ACTIVITATE /

PROIECTULUI DE LECŢIE
1.Tema activităţii. Locul acesteia în sistemul de activităţi.
Subiectul , subiectele pretext .
La clasele V – VIII vor fi scrise pe tablă tema plastică şi subiectul pretext
( subiectele pretext ) . Recomandăm propunerea pentru fiecare temă
plastică a mai multe subiecte pretext . Mai mult aceste propuneri nu sunt
limitate , profesorul oferind posibiliatea elevului să identifice şi alte
subiecte . Oferim astfel posibilitatea alegerii de către elev a unuia dintre
acele subiecte prin care acesta se poate exprima liber , spontan ,
creativ, un subiect de care copilul se poate apropia afectiv – emoţional .

2. Durata activităţii . Respectarea momentelor activităţii. Încadrarea în

timp ( folosirea raţională a timpului )
3.Elaborarea obiectivelor activităţii. Elaborarea obiectivelor
operaţionale.

Date fiind complexitatea şi multitudinea problemelor specifice Educaţiei

vizual – plastice , obiectivele educaţionale sunt ierarhizate astfel :
1- obiective generale ( OBIECTIVE CADRU )
2- obiective specifice ( OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ) ,
obiective cu generalitate medie
3- obiective operaţionale - informative
- formative
- evaluative

Obiectivele generale ( OBIECTIVE CADRU ) şi obiectivele specifice

( OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ) se regăsesc în Programele şcolare ,
fiind specifice pentru fiecare ciclu şi formă de învăţământ .

a. În principiu obiectivele generale se referă la dezvoltarea unor

capacităţi de :
- asimilare
- investigare experimentală
- exprimare şi transfer

Aceste finalităţi derivate din obiectivele generale , se realizează într-un

interval de timp îndelungat , fiind evident irealizabile într-o singură
activitate didactică

Prin capacitatea de asimilare se exprimă disponibilităţile elevului pentru

cunoaştere , modul în care acesta captează , analizează , selecţionează
cunoştinţele , relaţionează .

Prin dezvoltarea capacităţii de investigare experimentală elevul

evoluează ca subiect activ , capabil să formuleze singur întrebări ,
ipoteze , să problematizeze , să găsească independent soluţii şi
răspunsuri .

Capacitatea de exprimare şi transfer se referă la modul în care elevul

operaţionalizează disponibilităţile de utilizare a limbajelor însuşite , îşi
valorifică experienţa acumulată anterior , folosind-o pentru rezolvarea
unor situaţii – problemă noi .

b. Obiectivele specifice ( OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ) răspund unor

cerinţe impuse activităţii didactice prin Programele specifice disciplinei .
Sunt elaborate în concordanţă cu specificul domeniului vizual – plastic şi
cu particularităţile de vârstă ale copiilor. Pentru început ne limităm în a
prezenta câteva sugestii privitoare la conţinutul acestora :
- definirea noţiunilor fundamentale utilizate în arta plastică , în
limbajul artistic – plastic , folosirea lor adecvată
- sistematizarea şi caracterizarea elementelor de limbaj şi a
mijloacelor de expresie , intrepretarea acestora în funcţie de context
- utilizarea adecvată a elementelor de limbaj plastic şi a mijloacelor
de expresie plastică , exersarea – experimentarea acestora în diferite
tehnici artistice , prin folosirea unor materiale şi instrumente de lucru
diferite , aplicarea lor în compoziţii sau proiecte compoziţionale
- dezvoltarea sensibilităţii estetice , a capacităţilor de înţelegere şi
apropiere a fenomenului artistic , a frumosului , formularea judecăţilor de
valoare în domeniul artistic - plastic
- identificarea şi intrepretarea legăturii dintre arta plastică /
decorativă şi celelalte arte ( sincretismul artelor ) , operarea unui transfer
al elementelor de limbaj şi a mijloacelor de expresie în alte tipuri de
limbaj ( matematic , muzical , poetic )
- dezvoltarea capacităţii de a înţelege ori transmite un mesaj prin
intremediul limbajului artistic – plastic
- îmbogăţirea vocabularului plastic şi a limbajului informativ
- formarea capacităţii de apreciere şi autoapreciere , de evaluare şi
autoevaluare a rezultatelor obţinute

c. Obiectivele operaţionale
- sunt derivate din obiectivele cu grad mai mare de generalitate
sau finalitate ( obiective generale şi obiectivele specifice )
- exprimă succesiunea momentelor psihopedagogice , acele
acţiuni instructiv educative ce urmează a se desfăşura în timpul
unei activităţi . Sunt îndeplinite de profesor într-o singură
activitate sau într-o secvenţă de activitate didactică
- reprezintă axa principală a activităţii , în jurul acestora se
organizează demersul profesorului ( acţiunile didactice ) asigurând
corespondenţa între mijloacele de învăţământ ce urmează a fi
folosite , metodele didactice folosite şi criteriile de evaluare
propuse
- reprezintă sarcini şi situaţii de învăţare concrete
- au un caracter : informativ , formativ , emoţional ( stimularea
afectivităţii , asigurarea unor situaţii emoţionale ) , evaluativ
- condiţia de bază a proiectării acestor obiective constă în faptul că
acestea pot şi trebuie sa fie evaluate în cuprinsul aceleaşi
activităţi . Rezultatele evaluării ne pot indica daca obiectivele
propuse de profesor sunt sau nu dezirabile
 - sunt desemnate prin verbe comportamentale , pe ansamblu
verbe active, verbe care definesc acţiuni observabile, vizibile ,
ce pot fi evaluate
- fiecare obiectiv operaţional este construit printr-un singur verb .
Excepţie : obiectivul de tip evaluativ în care cerinţele sunt cele ale
evaluării şi autoevaluării activităţii
- să fie accesibile în funcţie de particularităţile de vârstă ale copilului
de nivelul general de performanţă al clasei sau al şcolii
- numărul obiectivelor operaţionale propuse într-un proiect
didactic diferă de la caz la caz în funcţie de complexitatea
problemei plastice , de specificul acesteia , de tipul de activitate ,
de numărul de ore alocat respectivei activităţi . În principiu se
recomandă un număr de 4 – 5 obiective ( nu trebuie să uităm că
aceste obiective trebuiesc efectiv atinse de elevi ). Întălnim cazuri
în care nivelul general al clasei este scăzut, astfel putem restrânge
numărul de obiective în vederea obţinerii unor performanţe minime.
În alt caz , spre exemplu activitatea este preponderent teoretică –
activitate de predare , de consolidare a cunoştinţelor. Evident ,
predomină obiectivele informative . Dacă activitatea este practică ,
centrăm formularea acestor obiective pe componenta formativă
sau formativ – evaluativă
- obiectivele operaţionale reprezintă nivelul de performanţă pe
care trebuie să îl atingă elevul , rezultatele aşteptate ale activităţilor
( asimilarea în practică a noţiunilor , capacitatea de a valorifica
problema plastică într-o configuraţie expresivă , originală )

Exemple de verbe comportamentale ( verbe care exprimă cu claritate

acţiunile elevului ) ce pot fi integrate în structura OBIECTIVELOR
OPERAŢIONALE :
Comportamente care urmează a fi Verbe prin care pot fi exprimate
formate aceste comportamente
1 .însuşirea de noi cunoştinţe a recunoaşte , a defini , a
identifica , a descrie
2. formarea deprinderilor A reprezenta, a diferenţia ,a
intelectuale compara ,a distinge , a calcula , a
recunoaşte , a compune , a extrage
, a clasifica , a ordona , a separa ,
a caracteriza , a reveni, a deduce
3. formarea deprinderilor senzorio- A proiecta ,a transpune ,a obţine ,
motorii a schiţa, a compune , a
descompune , a recompune , a
prelucra , a construi , a opune , a
înlocui , a completa, a secţiona , a
 amesteca , a fluidiza , a amprenta ,
a distribui, a omogeniza,
4. formarea atitudinilor A persevera , a convinge , a alege ,
a respecta
Exemple de verbe care pot fi interpretate în moduri diferite ( verbe
neindicate ), verbe care nu desemnează acţiuni concrete ,observabile :
a şti , a cunoaşte , a înţelege , a decide, a spune , a-şi da seama , a
considera , a aprecia , a avea plăcerea , etc.

4.Tipul activităţii.
Tipuri de activităţi ( criterii de clasificare ) :
a. după scop , obiective educaţionale
- activităţi introductive
- de predare a noilor cunoştinţe
- de fixare a cunoştinţelor
- de formare a priceperilor şi deprinderilor , de aplicare a cunoştinţelor
- de sinteză
- de verificare şi evaluare
- combinate ( mixte )
b. după locul unde se desfăşoară activitatea :
- clasă , atelier, cabinet , laborator , cerc de artă , muzeu , galerie
c. după metode şi mijloace de învăţământ :
- activitate teoretică
- activitate practică
- activitate complexă , teoretico- practică , aplicativă

5. Metode şi procedee de lucru ( vezi cursul ) . De subliniat anticiparea

unor metode activ – participative care au menirea de a atrage
personalitatea elevului în acţiuni instructive , o personalizare ,
individualizare a procesului de învăţământ .

6. Mijloace de învăţământ ( vezi cursul ) . Pregătirea profesorului pentru

activitatea artistică plastică constă şi în aplicarea practică a planului de
lecţie ( proiectului didactic ) prin selecţionarea mijloacelor de învăţământ
adecvate ( schiţe , planşe , albume, scheme , fotografii , mulaje ,
obiecte , casete video, CD-ROM , etc . ) Popunerile profesorului au în
vedere principiul accesibilităţii problemei plastice . Când prezentăm o
imagine , spre exemplu o reproducere după o pictură , precizăm autorul
,titlul lucrării , tehnica de lucru , dimensiuni , eventual locul în care este
expusă şi /sau alte repere semnificative ale lucrării .
Mijloace de învăţământ pot fi şi lucrări realizate de alţi elevi , utile în
înţelegerea nivelului de performanţă atins , suport motivaţional pentru
grupul de elevi ( Iată problema plastică rezolvată de colegii voştri !
Reuşim sa fim ca ei ? Sau şi mai mult ... să devină lucrările noastre reper
pentru ceilalţi ! Să descoperim şi alte modalităţi de ..... )
Tabla este un mijloc de învăţământ unde se sistematizează problema
plastică propusă , sub forma unei scheme . Profesorul este obligat să
prezinte la tablă conţinutul teoretic sub forma unei scheme, definiţiile,
dezvoltând verbal şi în scris informaţiile noi .

7. Materiale de lucru . Profesorul anticipează unul sau mai multe

materiale prin care poate fi realizată tema plastică . Şi în acest caz vom
respecta câteva principii :
- adecvarea materialului , materialelor la tema plastică
- concordanţa dintre materiale de lucru şi obiectivele operaţionale
- folosirea ( atunci când acest lucru este posibil ) a mai multe materiale
de lucru , în scopul înţelegerii şi experimentării creative de elev a
problemei plastice ( principiul posibilităţilor multiple de rezolvare )
- obţinerea unor efecte plastice sau decorative deosebite

8. Criterii de evaluare ( acest punct va fi dezvoltat în cea de-a doua

parte a cursului , în capitolul "Forme şi tipuri de evaluare specifice
activităţilor artistice – plastice" )

9. Bibliografie . Selectarea materialului bibliografic se face în

concordanţă cu :
- respectarea cerinţelor Programei
- orientarea ştiinţifică şi practică a activităţii
- respectarea cerinţelor manualului ( cantitatea de informaţie şi calitatea
acesteia ) dar şi a unor aspecte inedite , prezentate sub forma unor
propuneri
- accesibilitatea conţinutului vizual - informaţional
- forma de prezentare a materialului ( sistematizat , clar , cu sublinierea
cerinţelor )

II.Scenariul didactic ( desfăşurarea activităţii ) este o anexă a

Proiectului de activitate în care profesorul descrie modul şi etapele de
implementare în practică a acestuia . Se urmăreşte concordanţa pe
orizontală între unul sau mai multe obiective operaţionale caracteristice
unei secvenţe didactice , strategiile didactice şi posibilităţile de evaluare
specifice secvenţei , iar pe verticală succesiunea logică , cronologică a
acestor momente . Precizăm că tabelul prezentat mai jos este o
structură orientativă , care poate fi modificată în funcţie de specificul
unei activităţi. Spre exemplu , în ceea ce priveşte structura secvenţelor
activităţii , aceasta este flexibilă. Prezenţa acestor etape în exemplu nu
conduce automat la concluzia că orice activitate didactică trebuie să
conţină aceste etape. Avem activităţi introductive , de predare a noilor
cunoştinte – atunci ne concentrăm pe reactualizarea cunoştinţelor
anterioare şi transmiterea noului conţinut sau situaţii în care ne
concentrăm pe fixarea priceperilor şi a deprinderilor după ce , într-o
activitate anterioară ne-am axat pe conţinutul teoretic . În acest caz
urmărim captarea atenţiei , stimularea imaginaţiei , precum şi activitatea
practică în sine. Sau , metodele şi procedeele de lucru diferă ( o
activitate în care ne sprijinim exclusiv pe brainstorming , urmat de
compoziţia joc ) . La fel şi în cazul obiectivelor operaţionale : este posibil
ca unei secvenţe didactice să îi corespundă două sau mai multe
obiective .

OBIECTIVE SECVENŢELE CONŢINUT ŞI STRATEGII EVALUARE

OPERAŢIONALE ACTIVITĂŢII DIDACTICE
ORGANIZAREA
ACTIVITĂŢII
CAPTAREA ATENŢIEI ŞI CONVERSAŢIA ...................
STIMULAREA IMAGINAŢIEI

REACTUALIZAREA CONVERSAŢIA ,
CUNOŞTINŢELOR DEMONSTRAŢIA ................
ANTERIOARE
TRANSMITEREA NOULUI EXPUNEREA , CONVERSAŢIA,
CONŢINUT DIALOGUL DIRIJAT
DEMONSTRAŢIA ........................
......
DESFĂŞURAREA EXERCIŢII , EXERCIŢIUL JOC ,
ACTIVITĂŢII – OBŢINEREA PROIECT
PERFORMANŢEI COMPOZIŢIONAL ......................
........
EVALUAREA CONVERSAŢIA ...........................
......
ÎNCHEIEREA ACTIVITĂŢI

III.Fişa didactică ( referatul , fişa de tehnologie didactică ):

- este o anexă a proiectului care identifică problema plastică
formulată ,
- sunt lămuriţi, definiţi , explicaţi termenii noi de specialitate,
- prezintă etapele , fazele de lucru specifice temei în succesiunea
lor cronologică
- explică verbal şi ilustrativ conceptul ( în fişă obiectivele
operaţionale sunt reprezentate vizual de profesor şi propuse
elevilor
- aceste "obiective ilustrate" constituie nivelul de performanţă la
care trebuie să ajungă elevul , inclusiv nivelul minim de
performanţă
Proiectul de activitate ( proiectul de lecţie ) cât şi fişa didactică
(referatul care analizează problema plastică) constituie o anticipare
a principalelor momente psiho-pedagogice ce urmează a avea loc în
cadrul activităţii .

La sfârşitul unei activităţi didactice profesorul va analiza modul în care

aceasta s-a desfăşurat . Analiza urmăreşte :
- gradul de atingere şi realizare a obiectivelor
- principalele calităţi şi neajunsuri ale activităţii desfăşurate
- aprecierea finală a orei şi notarea ei ( autoevaluarea profesorului )
- identificarea modalităţilor de îmbunătăţire a activităţii