PROF.

SĂCĂLUŞ ADRIANA
Şcoala “ Grigore Moisil “ Ploieşti

ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ

Nicolae Iorga : “Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi

, înainte de toate , a învăţa.”
Învăţarea tinde să devină o formă fundamentală a activităţii omului .
În condiţiile actuale , când munca fizică şi intelectuală sunt tot mai mult
transferate sistemelor informatice , omul desfăşoară o intensă activitate
de învăţare şi creaţie .
In prezent se produce o transformare intensă a învăţământului clasic,
rigid, bazat pe memorizarea mecanică pasivă şi rudimentară , într-un
învăţământ modern, creativ şi inteligent , bazat pe participare şi
colaborare ,în care cadrul didactic şi elevul cooperează , pe însuşirea şi
aplicarea creativă a cunoştinţelor în practică, pe dezvoltarea metodelor de
găndire şi acţiune.
Dar, cu tot progresul înregistrat , există încă un mare hiatus între
profesor şi elev .Primul este centrat pe ceea ce vrea să spună, să transmită ,
al doilea pe încercarea de a înregistra , asimila şi reproduce.
Sistemul educaţional al viitorului se va baza pe autoînvăţare ca formă
dominantă a educaţiei ,profesorii vor deveni consilieri sau consultanţi.
Educaţia creativ - cognitivă va înlocui educaţia tradiţională.
Maximum de învăţare în minimum de timp şi cu efort minim
reprezintă o cerinţă imperioasă actuală când ne confruntăm cu o explozie
de informaţii, cu perimarea tot mai rapidă a cunoştinţelor şi deprinderilor şi
mai ales cu creşterea exponenţială a exigenţelor vieţii şi activităţii.
Învăţarea este o activitate psihică complexă de însuşire activă a
deprinderilor , de formare a cunoştinţelor şi asimilare a experienţei sociale
ce duce la dezvoltarea personalităţii prin dobândirea de noi capacităţi de a
acţiona şi de modificare adaptativă progresivă a comportamentului , la
noile cerinţe ale vieţii şi activităţii.
Se cunosc 3 tipuri fundamentale de învăţare : o învăţare senzorio-
motorie prin care se formează deprinderile, o învăţare cognitivă prin care se
însuşesc noţiunile , cunoştinţele ,ideile, pricipiile, concepţiile şi se formează
gândirea , intelectul şi o învăţare socială , prin care este asimilată
experienţa socială formându-se atitudinile , convingerile ,trăsăturile de
personalitate , aptitudinile de organizare.

In activitatea elevului, studiul individual este deosebit de

important.Oricât de mare ar fi , ajutorul profesorului nu-l poate egala pe
acela pe care elevii si-l pot da singuri, întrucât problemele asupra cărora vor
stărui necesită o activitate intensă a gândirii, memoriei , imaginaţiei,
creativităţii şi atenţiei proprii.
Eficienţa studiului individual depinde de modul de fixare a
obiectivelor , alegerea metodelor, culegerea informaţiilor şi organizarea
cunoştinţelor ,confruntarea opiniilor proprii cu ale altora , întocmirea
notiţelor, conspectelor , referatelor, efectuarea recapitulărilor.
Pentru a practica un studiu individual eficient este necesară formarea
deprinderilor de studiu prin organizarea muncii de învăţare.
Cadrele didactice se străduiesc să trezească interesul elevilor
pentru domeniile în care sunt specialişti .
Acest interes iniţial trezit de profesor nu este suficient , el trebuie
întreţinut , cultivat, sporit , prin efort propriu.
Concluziile şi observaţiile actuale arată supraîncărcarea accentuată a
elevilor generată de explozia informaţională , dar mai ales de lipsa
metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală şi gradul scăzut de organizare
şi esenţializare a cunoştinţelor în planurile şi programele de învăţământ ,
manuale, orare.
Se constată că un elev conştiincios ,de nivel gimnazial învaţă în medie
4-5 ore pe zi , la acestea se adaugă 4-6 ore de clasă , ceea ce face ca acest
elev să muncească intelectual în medie 10- 11 ore pe zi.

Motivaţia învăţării este vitală pentru eficienţa ei. Motivaţia

reprezintă motorul întregului nostru comportament. Este necesar să se
dezvolte motivaţii positive ale învăţării.Cu cât un material prezintă interes
şi are o semnificaţie mai mare , cu atât şi învăţarea şi memorarea lui sunt
mai rapide şi mai eficiente.
Învăţarea în condiţii uşoare de stres şi anxietate este superioară
învăţarii în condiţii de relaxare totală , cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor
în învăţare , mobilizează şi orienteză pe cel ce învaţă ducând la creşterea
performanţei şi preciziei în asimilarea cunoştinţelor.
 Este important ca în actul învăţarii să devenim coparticipanţi la
producerea cunoştinţelor , să ne implicăm acţional şi motivaţional în
redescoperire şi recreaţie cognitivă.

INSTRUMENTE DE EVALUARE

Evaluarea este un act didactic complex , integrat procesului de învăţamânt

care asigură evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobândite şi valoarea
acestora la un moment dat , oferind soluţii de perfecţionare a actului de
predare – învăţare:
1.- probe scrise/ orale/ practice
2. – teste standardizate
3.- metode alternative de evaluare:
- fişă de observare a activităţii elevului
- proiectul
- portofoliul
- activităţi practice ( individuale, de grup)
- chestionare

Proiectul

Etapele realizării unui proiect:

1- alegera temei
2- planificarea activitătii
- stabilirea obiectivelor proiectului
- formarea grupelor de elevi
- alegera subiectului în cadrul temei proiectului de către
fiecare elev/grup
- distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului
- identificarea surselor de informare (manuale, proiecte
mai vechi, cărţi de specialitate , reviste de specialitate ,
personae sau instituţii specializate în domeniu)
3- cercetarea propriu- zisă
4- realizarea materialelor
 5- prezentarea rezultatelor cercetării şi /sau a materialelor create
6- evaluarea : - cercetării în ansamblu
- modului de lucru
- produsului realizat

Portofoliul

Reprezintă o colecţie exhaustivă de informaţii despre procesul şcolar al

unui elev, obţinute printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare.
Utilitatea portofoliilor

- elevii devin participanţi la procesul de evaluare şi-şi

pot urmări ,pas cu pas, propriul progres
- elevii şi profesorii pot comunica oral sau în scris cu
privire la calităţile , defectele şi domeniile în care sunt
necesare îmbunătăţiri în performanţele elevilor
- elevii, profesorii şi părinţii pot purta un dialog corect
despre ceea ce pot realiza elevii, despre atitudinea lor faţă de
o anumită disciplină, ca şi despre progresul care poate fi făcut
la disciplina respectivă pe viitor.
- factorii de decizie pot avea o imagine mai bună asupra
a ceea ce se petrece în clasă

Ce conţine portofoliul ?

Depinde de scopul alcătuirii lui, vârsta elevilor, de metodele şi tehnicile

de evaluare utilizate de profesor la clasă.
Ex. disciplina Biologie

1- rezultatele aplicării metodelor clasice de evaluare (probe

practice ,scrise, orale, teme pentru acasă)
2- investigaţii individuale sau de grup
3- proiecte individuale
4- fişe de observare (evaluare) a profesorului
5- comentarii ale profesorilor la unele din activităţile de mai
sus
6- biografii
 7- recenzia unei cărţi sau a unui articol
8- soluţii ale unor probleme deosebite,
9- eseuri, referate, proiecte
10- răspunsuri la diferite chestionare din care să rezulte atitudinea
elevului faţă de biologie

Domeniile/ comportamentele evidenţiate cu ajutorul unui

portofoliu de biologie:

-progresul în înţelegerea biologiei

- gândirea, raţionamentul în biologie într-o varietate de conţinuturi şi de
situaţii
- legăturile între diferite ramuri ale biologiei şi dintre biologie şi alte
domenii
- rezolvarea situaţiilor problemă
-utilizarea instrumentelor în biologie
- atitudinea faţa de biologie( motivaţie, curiozitate ,perseverenţă,
flexibilitate, încredere)
- comunicarea profesor- elev- părinte