E.B.

Vahtangov

De ce?
În paginile ce urmeaza va voi lua cu mine într-o scurtă călătorie cu și despre
Evgheni Bagrationovici Vahtangov. Născut la data de 13 februarie 1883(decedat
29 mai 1922), Vahtangov urmează să devină actor si regizor de teatru rus, să
înființeze un studio de teatru pentru studenți (1913) care în timp își va schimba
numele în Al Treilea Studio al Teatrului de Artă din Moscova, iar mai târziu în
Teatrul Academic de stat ,, Evgheni Vahtangov” (1926).
Am ales să scriu despre aceast om deoarece am descoperit, citind cartea “Lecțiile
de regie ale lui Vahtangov”, că avem aceleași idei asupra Teatrului. Una dintre
ideile pe care le împărțim este că în Teatru trebuie să găsim mereu un colectiv unit,
legat și cu scopuri comune pentru a putea crea spectacole și că în orice echipă te-ai
afla este nevoie de devotament pentru ca rezultatul final să fie unul de succes. Un
colectiv ideal ar trebui să conțină seriozitate, atenție și considerație față de artist.
Vahtangov a reușit să construiască Teatrul având la bază principiul creării unei
echipe, concepută de el ca o mare familie, în care creația fiecăruia este legată de
viața lui și dincolo de zidurile teatrului. Ceea ce m-a impresionat cel mai tare a fost
atunci când am descoperit că a făcut parte dintre discipolii lui Konstantine
Stanislavski, el încercând mereu să caute noi direcții ale artei contemporane chiar
dacă era un bun adept a ceea ce a creat Stanislavski. Mereu căuta idei inovative
pentru a oferi publicului spectacole memorabile cu un impact emoțional puternic.
În afară de dorința sa de a fi inovativ, el avea un mod aparte de a lucra cu viitorii
studenți/ regizori încercând mereu să îi facă pe aceștia atenți la ceea ce creau,
folosind deseori etude-ul ca mod de creație.
Vahtangov considera ca fiind componentele importante ale creației : 1) echipa, 2)
implicarea noastră, 3) crearea unui spectacol și 4)etude-ul. Am descoperit că acesta
era de părere că un regizor trebuie să fie și actor în același timp. Acest lucru la
început l-am acceptat, apoi am ripostat și după am început să înțeleg de ce susține
asta.Înainte de acest fapt trebuie ca viitorii regizori să vadă ce materiale actoricești
dețin.Etude-ul se bazează pe improvizație, pe lucrurile firești pe care le simți atunci
când ești în fața unei situații și cum construieștin din resursele pe care la ai la
dispoziție pe tema pe care o primești. E.B.Vahtangov era un adept și fost student a
lui Stanislavski. Sistemul era pentru el sfânt chiar dacă uneori încerca să-l fenteze.
CUM?

E.B.Vahtangov are câteva principii clare și bine definite asupra teatrului. Cred că
mereu am aplicat prima regulă a sa “ echipa”. În viața de zi cu zi, la fel și în
momentul în care încerc să fac teatru, pentru mine oamenii sunt importanți. Echipa
pe care o creez înseamnă mult pentru mine și încerc mereu să-i înțeleg și să fiu
lângă ei atunci când au nevoie. Încerc să-mi formez oamenii cu care lucrez și să le
ofer încrederea în ei. Mereu m-am gândit că eu împreună cu colegii mei suntem
căpitanii vasului și că trebuie să ducem pasagerii la mal în siguranță. Încerc să-i fac
să se înțeleagă pe ei și apoi pe restul. Încerc să fac bine în fiecare zi în viața mea
profesională și personală. Folosesc cuvântul încerc pentru că, eu cred, că noi trăim
doar din încercări care au la bază un scop cu final fericit sau nu.
Al doilea plus pe care l-am descoperit la unul dintre regizorii care îmi place să-i
descoperăr cititnd, este “ implicarea noastră” despre care el vorbește. Cred că
implicarea noastră există doar pe etape. Avem momente în care suntem 100%
pentru ceva anume sau 50% sau 20% sau chiar 0%. Implicarea noastră este 100%
doar atunci când faceme ceea ce iubim cu adevărat. Eu spre exemplu ofer peste
100% doar atunci când Teatru sau gătesc, 90% când fac fotografii, 80% când ascult
toate problemele altora și lista poate continua. 0% apare în momentul în care sunt
obligată de societate să fac lucruri care nu-mi plac, cum ar fi statul la rând sau să
zâmbesc frumos atunci când sunt tristă. Atunci când trebuie să îmi pun masca de
ieșit în lume. Implicarea noastră poate reuși doar pe grupuri mici cu scopuri
comune. Cred că e ușor de aplicat în viețile noastre și mai ales vis-a-vis de teatru.
Următorul punct ar fi “crearea unui spectacol” care se poate aplica și în teatru și în
viața de zi cu zi. Pentru a crea ai nevoie de cele doua puncte de mai sus. Nimic nu
este întâmplător. Eu cred că fiecare om este un spectacol. Unii au înclinația spre a
face spectacol pe scenă și de a dărui din darul acesta, iar alții sunt un spectacol din
punct de vedere al frumuseții, inteligenței, îndemânării, etc. Cu toții creăm un
spectacol în viețile altor oameni. Eu spre exemplu sunt omul care face mereu
spectacol pe seama sa sau face un spectacol în sensul bun al cuvântului, adică pe
scenă acolo unde cred eu că aparțin. Ultimul de pe lista regizorului este etude-ul.
Ce este un etude? Este un exercițiu care îți pune la încercare toate cele trei calități
de mai sus. Îți oferă șansa să acționezi cu toate armele necesare, nu doar să trăiești
emoția. El se face pentru că în urma acestuia cei implicați în exercițiu să trăiască
autentic emoția. Să poată să fie vulnerabili pentru a simți fiecare sentiment. Pentru
a interpreta un etude nu e câtuși de puțin mai ușor, față de o piesă. Pentru un etude
de cinci minute, ai nevoie de o oră de pregătire. Chiar și oamenii care nu fac teatru
își trăiesc propiile etude-uri. Poate chiar mai autentic de cât noi actorii sau
regizorii. E.B.Vahtangov susține că etude-ul trebuie făcut cu un sentiment atât de
firesc, ca și cum nu ai face nimic.

CE?

Tot ce am enumerat mai sus, tind să cred, că le aplic cu strictețe în progrmaul meu
de zi cu zi. Viața pentru mine este un spectacol și sunt implicată 100% pentru
rezultatul final. Iubesc să lucrez în echipă și să am lângă mine oameni pe care să
mă pot baza, la fel cum se pot baza și ei pe mine. Văd totul ca pe un spectacol și
mereu improvizez.
Atunci când l-am descoperit pe Vahtangov, am fost complet fascinată de ceea ce
am descoperit la el și că mi-a pus la îndoială tot ce eu am spus că tind să cred că le
am. El te poartă pe cele mai luminate drumuri și atunci când crezi că deții adevărul,
vine și te ia prin suprindere. Pentru mine este un spectcol în cel mai mare sens al
cuvântului și îmi doresc ca în România să fie descoperit mai mult și înțeles.