Cand vreau să fiu singur mă opresc.

Scot o bucată de cretă din buzunar si trag un

cerc in jurul meu. In interiorul cercului mă simt la adăpost. Cand sunt in interiorul
cercului, nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să imi vorbească. Nimeni nu poate
şi nici nu are dreptul să mă atingă, să intre in cercul meu, sau să mă privească prea
insistent. 
In interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele străzii, nici valurile mării şi nici
ţipetele păsărilor. 
Când eşti in cerc nu mai simţi nici frică, nici foame, şi nici durere, chiar şi timpul
se opreşte in loc. Te scufunzi pur şi simplu în abstract ca într-un vis protector,devii
centrul cercului. 
Dacă vreau să ies din cerc, întind pur si simplu mâna şi întrerup linia cercului.
Nimeni nu poate să o facă pentru mine inafară de mine insămi, nimeni nu poate să
taie cercul din exterior pentru mine. Miracolul cercului stă în protecţia totală pe
care o oferă. 
De când a fost inventat cercul, lumea o duce mult mai bine. Nu mai sunt războaie,
nu mai e foamete, nu mai sunt catastrofe, a scăzut pana şi criminalitatea. Dacă
suntem intr-o călătorie şi suntem obosiţi, cel mai bine este să ne odihnim în
interiorul cercului. Dacă nu putem răspunde la o întrebare esenţială, cercul este cel
mai bun loc de refugiu si meditaţie. Dacă ni se apropie momentul morţii, şi nu
vrem să murim, putem vegeta la infinit în interiorul cercului. 
E adevărat că două fiinţe umane nu pot intra împreuna înauntrul aceluiaşi cerc.
Sunt unii care au încercat, dar degeaba, un cerc pentru doi? Aşa ceva nu există şi
nici nu va exista vreodată. 
De când oamenii au invăţat să utilizeze cercul, oraşul şi-a schimbat total
înfăţişarea. Peste tot vezi numai cercuri, unora le place să-şi instaleze cercul pur şi
simplu pe trotuar sau în mijlocul străzii, sunt alţii care n-au mai ieşit din cerc de
zile si zile in şir. În marile săli de aşteptare, în pieţele publice, în gări nu vezi acum
decât oameni ghemuiţi parcă uitaţi în cercul lor. Aşa se face că de la o vreme
oraşul e mult mai curat şi e mai multă linişte. Ceea ce mă nelinişteşte insaă puţin
sunt unele zvonuri care circulă de o vreme prin oraş, se spune că toate cercurile
ascund totuşi o capcană, se spune că oamenii intră în cercuri şi nu mai pot ieşi, se
vorbeşte chiar despre oameni care in pofida voinţei lor au rămas blocaţi în cercuri.
S-ar părea că de la o vreme cercurile nici nu mai ascultă de oameni. Se vehiculează
ideea că cei care trăiesc in cercul lor de zece ani, de douazeci de ani sunt în
realitate prizonieri ai cercului. S-ar părea că sunt nenumaraţi cei care odată intraţi
în cercul lor descoperă că nu mai pot să-şi deschidă cuşca in care au intrat şi că nu
vor mai putea ieşi defapt, niciodată.