SINCA VECHE

Legendele au nevoie de misterul in care s-au nascut pentru a supravietui. Prea multe explicatii
parca ucid frumsetea din ele... "Templului dintre lumii, un loc aproape nestiut, pierdut pe la
poalele Fagarasului, unde, sapata in piatra, exista o alcatuire misterioasa. Un loc fara nume si
fara varsta, despre care se spun povesti fabuloase, incarcate de magie. Se spun multe cuvinte
venite din noptile pagane ale istoriei, de care destui se tem inca si care ascund intrebari fara
raspuns.

Frica de duhuri

Daca intri mai adanc in Tara Fagarasului, in jos de Zarnesti, si intrebi de drumul catre "Templui,
nimeni nu stie sa-ti raspunda. Chiar si majoritatea localnicilor din Sinca Veche ridica din umeri.
Intr-un tarziu, ne lamureste mos Toader, un batran uscativ, asezat la umbra, pe lavita de la
poarta: "E sus, langa culme. Pe langa politie, iesiti in camp si, de la cruce, in stangai. Scotoceste
intr-un pachet mototolit si pescuieste o tigara stafidita. O aprinde, trage cu sete din ea si intinde
mana catre casele din jur: "Ai mai tineri chiar nu stiu de locul asta. Altii, care stiu unde este, nu
vor sa spuna. Nu le place sa vorbeasca de el. Li-i teama de duhuri, de nestiut..., mai stiu eu ce sa
zic?". Tace indelung, apoi arunca tigara jumatate fumata in praful drumului. "Duceti-va sa
vedeti. Si veniti dupa aia sa va povestesc". Se ridica anevoie si da sa intre in curte. "Daca vedeti
luminile dinauntru, sa stati numai pe un loc", mormaie in barba, amestecand vorbele cu o tuse
haraita. Intrarea in biserica sapata in stanca nu se vede de nicaieri. Trebuie sa ajungi foarte
aproape ca sa o zaresti. Drumul pana acolo, pornit din afara localitatii nici nu e, de fapt, un drum.
E mai mult o carare ce strabate un palc de padure, catre o coama de munte. Ca si cum doar pasii
oamenilor veniti in tacere sa se roage aici ar fi cei care marcheaza locul. Urcusul nu e prea lung,
dar e greu si abrupt. Deasupra intrarii se vede un palc de salcami tineri, cu radacinile itite prin
crapaturile stancii. Primul pas inauntru e ca un pas spre un alt taram. In piatra fragila au fost
sapate cinci incaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal, ca o turla
zvarlita spre cerul liber. Suisul hornului e ciudat de regulat, ca trasat de un mester, rotunjit intr-o
spirala aproape perfecta. Pare o turla de biserica prin a carei deschidere se vede cerul. Prin
aceasta "cupola" patrund radacinile copacilor. Pare ca natura de afara ar vrea sa simta ce se
petrece dincolo de peretii grosi de cativa metri.

Vocea tacerii si lumina iintunericului

Cel mai straniu lucru este lumina care biruieste intunericul grotei. Acea lumina galben-rosiatica,
venita dinlauntrul altarului. De unde lumina, daca pe aici nu trece nimeni, niciodata? De la
lumanarile aprinse la pozele icoanelor ieftine, sprijinite in nise de piatra. Nu sunt multe. Doua
lumanari, aproape pe sfarsite, inlatura bezna. Deasupra lor, litere ciudate, intr-o limba uitata
demult. Si semnul pentagramei pagane, adancit in piatra, de maini necunoscute. La o parte, puse
direct pe podeaua de stanca, niste flori de munte albastrii, stranse intr-un manunchi. Atat. Si
tacerea absoluta din caverna. O liniste pura si misterioasa. Nicio soapta, niciun alt semn al
trecerii cuiva pe aici. Brusc, se aude un sunet tanguit, stins, obosit, subtire, ca o voce de... sarpe.
De parca serpii ar avea voce! Vine de nicaieri... De sus, din cupola, prelins prin scobiturile
stancii sau de dincolo de perete, de la altarul celalalt, scufundat in bezna. Parca s-a si facut
deodata mai frig, in ciuda caniculei de afara. Pielea ni se strange in broboane mici... Flacaruile
lumanarilor se indoaie si palpaie, aruncand umbre pe pereti. Parca ar trece cineva pe langa ele.
Or fi duhurile lui mos Toader, ma gandesc. Apoi inteleg. E vantul. Afara s-a pornit vantul,
tulburand, prin crapaturi nevazute, neclintirea templului de piatra. Ne facem grabiti semnul
crucii. Pare ciudat intr-un loc despre care nu stii daca e crestin sau pagan... Iesim din grota, in
ultimele raze ale soarelui. Nici pomeneala de vant! Nicio involburare, nicio pala nu misca
crengile padurii. Aerul fierbinte al amiezii e la fel de neclintit cum il stiam de la intrare. Sa fi fost
totusi altceva? Poate un semn straniu sau suflarea unor fiinte nevazute? Ne inchinam din nou si
coboram fara sa stim ce a fost acolo, ce a trecut pe langa noi... Abia din drum privim inapoi,
catre coasta ce urca la templu. Vazuta de aici, intrarea arata ciudat, asa cum cade umbra,
despartind parca stanca in doua. O grota ciudata, inchisa in piatra unui munte si scufundata sub
noiane de istorie. Doua mii de ani transformati in blocuri de stanca, o alcatuire de piatra
netrecuta pe nicio harta, invelita in umbra tremuratoare a apusului. Un loc straniu, al misterelor,
unde oamenii se tem sa calce si unde semne tainice se impletesc cu realitatea...

Doar iin trei zile din an poti sa-ti schimbi ursita

Mai tarziu, jos in sat, aveam sa deslusim cate ceva din vorbele lui mos Toader, rostite intre doua
rotocoale de fum de tigara. "Aha, ati simtit vantul?", rade manzeste: "He, he he. Nu-i vant. E
semnul trecerii duhului. Pe acolo pe unde trece se implinesc dorintele. Asa zic oamenii. Unii si-
au implinit acolo ganduri ascunse. Da, tre' sa fie bune si curate, altfel nu merge! Acolo, la horn,
cand intra razele de luna prin el: daca stai in lumina razelor si te gandesti, se implinesc ursitele.
Se mai zice ca, uneori, apare inauntru, in templu, o fata. Ca o umbra, asa, ca o parere. O fata
tanara, in alb. Nu zice nimic, sta si tace, se roaga, eu stiu? Daca o vezi pe fata in alb si te rogi ei,
poti sa schimbi ursita, ce ti-e scris in Cartea din Ceruri. D-aia ii mai zice si Templul Ursitelor. De
trei ori pe an poti sa-ti schimbi ursita, De Santgeorgiu, la Lasata Secului de Pasti si de
Schimbarea la Fata". "Si matale de ce nu ti-ai schimbat ursita, nea Toadere?", iintreb curioasa.
"Ei, si matale acum, de ce aia, matale de ce ailalta... Nu-i lucru usor. Trebe putere si curaj la
intuneric. Acu 20-30 de ani, acolo sus, pe dealu' Plesu, era numa' tot o serparaie. Nici ciobanii nu
stiau toti locul pesterii, si ei treceau cu oile numa la cativa stanjeni de ea. Si din cine ajungea la
grota, numa ai cu inima intrau in bezna aia, de la altarele din fund. Umbla vorba ca templu-i plin
de comori vechi. Vechi de dinainte de daci. Aur, eu mai stiu ce? Era si unu', Moldovan, roman,
da' venit din America, care cica ar fi gasit odoare. A scris el si o carte despre manastire, a facut o
societate ceva, cu Sincai, ca Sincai aici s-a nascut. Dup-aia s-a dus in America lui. Eu n-am vazut
comori. Eu am gasit aschii de sticla". "Aschii de sticla?", fac ochii mari. "Ei, asa zicem noi, un
fel de cristale ca sticla, asa. Am gasit doua, dar mi le-au furat niste draci de nepoti de-ai sora-mii.
A fost un cristal mic, mai intai, si apoi, la vreo luna asa, unul mai mare, cam cat o unghie.
Oamenii zic ca prin aschiile astea, daca le tii la tine, vorbesti cu lumea de dincolo, cu ai de-au
sapat templu'". "Cum le-ai gasit, nea Toadere?" "Urcam uneori seara si ma rugam inauntru si asa
le-am vazut. Erau pe tavan, langa gaura a' mare, din altar. Clipoceau in intunericul ala, ca doua
stelute. Nu ma duceam io sa caut nimic, da-mi era drag de liniste. Si acu, sa va spui p-a dreapta,
asteptam sa vad luminile si fumul. De astea bunu-meu zicea ca ele iti arata trecutu' si viitoru' si,
daca le vezi o data, capeti tineretea de-o pierdusi. Ete, capatai pa dracu', ca nu zarii nimic! Eh,
vorbe... Ia, mai da-mi si mie o tigara". Da' stiu ca le "sudeaza" batranul... "De ce-or fi ridicat
manastirea tocmai acolo, matale ce zici?", iil incit eu. "Dom'le, sa stii ca intrebarea asta mi-am
pus-o si eu. Am mai vorbit si cu altii. Chiar si cu dom' parintele. Nimeni nu stie sa explice.
Dom'ne, zic, s-o ascunda, inteleg, da' putea s-o ascunda in miezu' padurii sau la poalele dealului,
nu tom'na acolo, in munte. Si ai vazut treaba? D-afara nici nu vezi turla, cosul ala de da catre cer.
Nu-l vezi decat dinauntru. Cand eram copil mai era inca, inauntru, masa din altar. O ditamai
bucata de piatra, cioplita frumos, netezita, se vedea urmele de fier cum o sapasera ai de demult.
Era pusa la fix, de cadea pe ea raza de soare chiar in mijloc, da' numa' intr-o zi anume din an.
Acum a disparut de acolo. Au mai fost niste insi cu masuratori si ziceau ca acolo e centru', pe o
axa cu cerurile, cu dracu' stie ce lume, cum ziceau ei, ca eu nu stiu! Da' io o sa-ti spui ce cred. Io
zic ca ai de-au sapat-o nu erau din lumea noastra. Aveau niste simturi aparte. Simteau locul, cum
il simt aparii care sapa fantani. Asa au ales stanca aia. Stiau lucruri secrete, aveau alti dumnezei,
alte legi... Faceau minuni, aveau vieti nestiute... Lucruri pe care noi nu le mai stim sau nu le mai
simtim demult..."
Atingerea unui alt univers
Nimeni nu mai stie cine a sapat, cine s-a rugat ori cine a slujit in biserica de piatra. Cat din
povestea de la Sinca Veche e adevar si cat fictiune? Poate nici nu e cazul sa cautam un raspuns.
De ramas, atat a ramas: un templu cu doua altare sapate in inima stancilor, poate mai batran
decat crestinismul si unde se petrec lucruri stranii. Poate ca e acolo o poarta catre alte lumi, asa
cum povesteste mos Toader. Poate sa fie semnul unei divinitati pagane, niste urme miraculoase
ori poate un mesaj al vreunui alt univers, cu marginea caruia ne-am intersectat o clipa. Poate
astazi ti-am spus doar un basm. Cum, la fel de bine, poate ca te-am ajutat sa afli un adevar vechi
de mii de ani...
Loc de rugaciune predacic?
Controversele despre originea templului sunt numeroase. Este acolo o manastire crestina
ascunsa, sau un vechi templu dacic ori poate preistoric? Oamenii il considera crestin si, de altfel,
lacasul a fost sfintit acum multi ani de catre Inalt Prea Sfintia Sa Antonie Plamadeala,
mitropolitul Ardealului. Mai departe de drumul catre biserica ascunsa se afla un fel de amfiteatru
ciudat, imposibil de zarit decat dintr-un singur punct, care arata ca un fel de podium perfect
circular,a coperit de iarba si inaltat cu circa doi-trei metri fata de restul zonei. Larg cam de 20 de
metri, are inauntru un fel de terase concentrice ca intr-o cetate si care, cu siguranta nu pot fi
naturale. La ce folosea amfiteatrul? Era cumva locul unor misterioase ceremonii pagane? Sa fie
vorba de ruinele unei asezari dacice? Ce legatura exista intre platoul de iarba si templul straniu al
carui nume nu se mai stie?
Zei necrestini?
Cel mai ciudat lucru din "Biserica cu doua altare" de la sinca este simbolul cioplit in locul cel
mai indepartat de intrare, un loc unde lumina de-abia ajunge. Straniul simbol, nemaiintalnit
nicaieri in aceasta forma, reprezinta pentagrama marilor magicieni, avand in mijloc semnul "Yin
- Yang", semnul filozofiilor Extremului Orient. Oare ce putea insemna aceasta alaturare de
simboluri? Caror zei se inchinau constructorii "Templului Ascuns"?
Semne de intrebare:
 De ce alcatuirea de piatra are doua altare? Au fost aici doua biserici sau una? Oricum, nu
exista nicaieri in lume o biserica crestina cu doua altare.
 Cat de vechi este templul? Vechimea sa este estimata intre 250 si 1500 de ani, dar sunt voci
care il dateaza la 7000 de ani.
 Cine l-a sapat? Unii spun ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce alti cercetatori
sustin ca este dacica sau chiar predacica, deoarece la altar se mai pot vedea inscriptii necrestine,
intr-o limba necunoscuta.
 De ce turla acestei biserici este sub forma de trunchi de con si de ce se vede doar dinauntru,
nu si din afara?
 De ce inauntrul templului nu exista nici un insemn crestin?
 Cum a ajuns pe peretele cel mai indepartat, in locul cel mai intunecat din templu,
pentagrama, simbolul Kabbalei si al marilor alchimisti?
 Cine a sapat semnul Yin-Yang, langa locul unde se spune ca apar cel mai des globurile de
lumina si silueta fetei in alb?
 Apar aici lumini sferice? Ele sunt fulgere globulare sau aici este unul din acele "noduri
energetice" cu incarcatura cosmica?
Manastirea rupestra Sinca Veche
Manastirea rupestra Sinca Veche

Sinca Veche - Istoricul

Manastirea rupestra Sinca Veche este un vechi lacas de cult ce se afla la Sinca Veche, in cotul
format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de kilometri de Brasov si la 22 de kilometri de
Fagaras. Locasul de cult se gaseste langa comuna Sinca Veche, sub dealul Plesu. Localitatea in
sine se afla in centrul tarii la 30 de kilometri nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord si
podul peste paraul Bungetu la vest.

In localitatea Sinca Veche se poate ajunge usor cu masina, localitatea fiind amplasata la cativa
kilometri de localitatea Persani, pe DN 68, intre localitatile Brasov si Fagaras. Biserica rupestra
se afla la circa doi kilometri de localitatea Sinca Veche - toti localnicii cunoscand drumul si
putand sa va ofere indrumarile necesare.

La Sinca Veche se vine pentru legendele si misterul lacasului de cult sapat in piatra. Acestui
lacas i s-a dus vestea de "Templul Ursitelor", "Manastirea Sapata in Piatra" sau "Templul de la
Sinca Veche", loc de reculegere, de implinire a dorintelor bune, dar si de oaresce fenomene
paranormale - dupa parerea unora.

Cunoscut mai mult sub denumirea de "Templul Ursitelor", locasul de cult din Sinca Veche se
banuieste ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani si se presupune ca ar fi apartinut
aceleiasi civilizatii care a intemeiat "Templul Alb" din Insula Serpilor.
Sinca Veche apare in acte incepand cu secolul al XII-lea si este cunoscuta, pe langa numeroasele
vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului si filologului roman Gheorghe Sincai, a
carui famile isi are radacinile aici.

Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si Imperiul Habsburgic,
aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de comunitatile care s-au perindat in timp pe
aici. 

Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al
aparitiei 1742, moment cand bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca
manastirea exista de cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate.
In anul 1789 pastorul reformat din Fagaras scria despre manastire: "Manastirea este taiata in
intregime in piatra de cariera si deci nu are acoperis. Este sapata cu pricepere, cu o munca uriasa,
demna de mirare. Ferestrele sunt taiate lateral, atat de inguste incat calugarii cand slujesc se
plimba cu cartile dupa razele soarelui".

Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a stabilirii

originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare,
ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o origine crestina. Altii sunt de parere ca in timp
peretii s-au surpat si au fost unite cele doua biserici, care au existat atunci cand comunitatea de
monahi si-a marit numarul.

Istoricii spun ca templul este unic in lume, insa locul este controversat, iar opiniile sunt diverse.
A fost folosit ca loc de refugiu si rugaciune de catre calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza in
anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, in nici una din incaperi nu exista vreun
semn al crucii.

Deci, toata lumea e de acord ca avem de-a face cu ceva unic. Ascunsa privirilor de un palc de
padure, descoperi o adevarata biserica subterana. Pangarita si partial distrusa, de-a lungul
timpului, din cauza prostiei si a lacomiei.

Sinca Veche - Stravechiul complex monahal

Drumul porneste din localitate si te conduce prin pustiu, pana la padurice, de unde mai urci
cateva minute. Se ajunge apoi la o cruce mare si simpla, din beton, care indica inceputul
drumului pe dealul in care se afla acest asezamant. In aceasta zona vegetatia este mult mai
abundenta iar padurea este foarte deasa.
In cele din urma, se ajunge si la ceea ce acum se vede ca un fel de jumatate de umbrela intinsa
peste colosul pigmentat cu diferitele straturi de gresie, cafenii sau rosiatice. Trebuie sa te apleci
ca sa intri prin tunelul ingust, cat permite prelata montata temporar, dar in subteran te misti in
voie, pana la altar.

In prima camera a asezamantului aflam o incapere relativ mare, cu bolta, al carei tavan a fost
scobit, astfel incat, razele soarelui sa patrunda si sa lumineze intregul loc. Asemanarea cu o
biserica, a carei clopotnita se deschide spre cer, este foarte mare.
Manastirea Sapata in Stanca are astazi un aspect mai trist si asta datorita "stradaniei" vizitatorilor
de a scrijeli peretii si de a lasa urma trecerii lor pe acolo prin mult gunoi. Tot vizitatorii s-au
ocupat si de modificarea configuratiei, largind deschiderile si ferestrele. Pacea de odinioara este
deseori omorata de muzica celor veniti la gratar in zona.

Turla bisericii a fost ridicata din interior, in gresia moale, iar varful e ca un fel de fereastra, de
unde o raza de lumina razbate exact in altar. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt
de 10 metri si seamana cu o turla fara acoperis. Traditia populara spune ca pe acolo coboara
energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului.
Locasul de cult este compus din incaperi de cult si altare cu sculpturi ciudate. Aici au fost sapate
noua incaperi, unite intre ele prin galerii. Cateva incaperi s-au surpat cu mult timp in urma, dar
nu numai din cauza ploilor care au sapat in stanca, ci mai ales dupa ce tot felul de indivizi au
spulberat pereti intregi, in cautarea unor ipotetice comori.

Chiar prin comuna Sinca Veche umbla si azi vorba despre activisti de partid care au folosit
secera si ciocanul in speranta unei lovituri de pe urma aurului dacic. Acestor vandalisme se
adauga si multimea de scrijelituri ramase de pe urma turistilor, de genul "Mimi plus Titi egal
love", din cauza carora au fost distruse adevarate icoane "desenate" in roca.
A doua incapare, de dimensiuni mai mici, adaposteste si altarul acestui lacas. Simbolul
asemanator lui Yin-Yang (o clepsidra) precum si Steaua lui David dau de gandit arheologilor si
celor care studiaza istoricul locului.

Din intregul complex, doar in altar au supravietuit aceste doua urme ale trecutului. Mai sunt si
unele semne despre care unii sustin ca ar insemna Iahve. Preotul de la Sinca Veche spune ca
aceste insemne nu au mai mult de cateva decenii, dar ca atunci cand a intrat in slujba aici (acum
mai bine de 30 de ani) aceste simboluri existau deja.

Sinca Veche - Vatra a multor traditii

Dupa parerea unora, aici au avut loc si fenomenele paranormale, viziuni si vise premonitorii.
Aceste, spre intarirea misterului, sunt dublate de aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere albe,
invizibile in momentul fotografierii.

Dealul Plesu, pe care este construit Templul Ursitelor este locul unde tinerii din zona arunca, din
cele mai vechi timpuri, o roata pe care leaga paie carora le dau foc. Localnicii au credinta ca
astfel isi vor afla ursita si se vor casatori pana la sfarsitul anului. Traditia se respecta de trei ori
pe an, de Sfantul Gheorghe, la Lasata Secului, inainte de Pasti si la Schimbarea la Fata a
Domnului.
Localnicii vorbesc despre "Templul ursitelor", pentru ca in acest loc s-ar implini dorintele celor
care vin sa se roage. Mai era si alta credinta, pastrata si azi, dar in mica masura, insa urmata cu
strasnicie in vremuri imemoriale.

Oamenii din zona erau convinsi de puterea extraordinara care se ascunde sub piatra, asa ca intrau
in galerii si lasau acolo icoane, haine, apa si mancare. Credeau ca lucrurile acelea se incarca
astfel cu o energie deosebita, pentru ca apoi veneau, recuperau totul si consumau mancarea,
purtand si hainele, iar icoanele erau duse acasa, in speranta ca vor transfera macar o mica parte
din "sufletul" pamantului in caminul si in viata lor.

Sinca Veche - Starea actuala

Mai sus de complexul locasului rupestru s-a infiintat si o manastire in cinstea Sfantului Nectarie
Taumaturgul. In privinta vechiului lacas, acesta este clasificat drept un monument de categorie
A, in limbaj birocratic, ceea ce inseamna ca e de interes national, asa cum e trecut pe lista
monumentelor istorice din tara asta.

Maria Bagiu - Marino, conform pseudonimului literar - a lucrat ca medic epidemiolog, la Brasov,
iar in 2004 a iesit la pensie. In acelasi an ea a pus si bazele Fundatiei Ortodox-Culturale "Maica
Sfanta - Bucuria Neasteptata".
Ea a descoperit grota inecata in vegetatia scapata de sub control, prin care stapani erau doar
serpii. A reusit sa atraga in scurt timp de partea ei autoritatile locale, facand un parteneriat de pe
urma caruia Primaria Sinca Veche i-a concesionat pamantul considerat sacru, in timp ce
Consiliul Judetean Brasov a refacut drumul din comuna pana la biserica rupestra. La acestea se
adauga un studiu geotehnic si geofizic asupra locului, intocmit in 2005.

Nu trebuie uitat proiectul de construire a "umbrelei" care va apara locul impotriva intemperiilor,
realizat de Serban Sturdza, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania. Specialistii vor sa
aplice o solutie tehnica ingenioasa, asa incat peisajul sa nu fie modificat. Se va incepe cu
inlaturarea stratului de roca de la suprafata, care e deja alterat din cauza infiltratiilor, iar in locul
sau va fi montat un amestec de argila si bentonita, armat cu geogrila, iar deasupra va fi asternuta
o "patura" vegetala, "acoperisul" urmand sa stea pe o structura din lemn de cateva sute de metri
patrati.
Sinca Veche - Moastele Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul

Mai sus de acest stravechi locas de cult se afla o manastire de calugari ce poarta hramul Sfantului
Ierarh Nectarie Taumaturgul. Paraclisul in care se savarsesc slujbele pastreaza cu cinste si o
particica din Moastele Sfantului Nectarie.

Monahii sunt foarte primitori, iar slujbele se fac in mod regulat, spre o continua rugaciune.
Staretul, care primeste cu multa bucurie pe tot omul, sta la cuvant de invatatura, fara graba, cu tot
cel ce are nevoie de sfat.

Aici se gaseste si un frumos pangar, cu obiecte de calitate si foarte frumos lucrate. De asemenea,
la miruit, parintele slujitor ofera inchinatorilor si o bucatica de vata imbibata cu mir de la
Moastele Sfantului Nectarie.
Sinca Veche este un loc de liniste si rugaciune. Natura este darnica, iar monahii iubitori.