UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie

Departamentul de Geografie
Specializarea: Geografia turismului - anul I

Studiu de caz
Regiunea Sicilia

Student:
Șerban Larisa

Timișoara
2022
Cuprins

1. Introducere .................................................................................................................................... 3
2. Cadru teoretic și metodologic ......................................................................................................... 5
3. Caracteristici ale potențialului turistic din Regiunea Sicilia ........................................................... 6
3.1. Analiza potențialului natural al Regiunii Sicilia .................................................................... 6
3.2. Analiza potențialului antropic al Regiunii Sicilia................................................................... 9
3.3. Analiza unei destinații turistice - Palermo............................................................................ 18
4. Concluzii ....................................................................................................................................... 21
Bibliografie............................................................................................................................................ 22

2
 1. Introducere

Justificarea temei. Regiunea Sicilia este recunoscută pentru bogăția și unicitatea sa

culturală reprezentată prin artă, muzică, gastronomie, arhitectură sau situri arheologice. Astfel,
realizarea studiului de caz a avut ca scop identificarea elementelor naturale și antropice cu
potențial turistic din Sicilia și a obiectivelor turistice din capitala regională Palermo în vederea
analizei, ulterioare, a potențialului turistic al Regiunii Sicilia.
Obiectivele cercetării. Obiectivul principal al lucrării este analiza potențialului turistic
al Regiunii NUTS 2 Sicilia.
Obiectivele secundare ale lucrării sunt următoarele: analiza potențialului natural al
Regiunii Sicilia, analiza potențialului antropic al Regiunii Sicilia și analiza localității Palermo
din punct de vedere al rolului de destinație turistică.
Contextul teritorial. Sicilia este cea mai mare insulă din Marea Mediterană. Este
separată de Peninsula Italică prin strâmtoarea Messina (3 km) se întinde pe o suprafață de 25
707 km2, incluzând insulele Eoliene, Egadi, Pelagie, Pantelleria și Ustica. Regiunea Sicilia este
una dintre cele 20 de regiuni ale Italiei, respectiv una dintre cele cinci regiuni autonome italiene,
fiind denumită oficial Regione Siciliana.

Fig.1. Harta Regiunii Sicilia. Localizare. Provincii.

Sursa:https://it.wikipedia.org/wiki/Sicilia#/media/File:Map_of_region_of_Sicily,_Italy,_with_provinc
es-it.svg

3
 Regiunea Sicilia este împărțită în nouă provincii: Palermo (capitala regională), Trapani
și Agrigento în vest, Caltanissetta și Enna în centru și Ragusa, Siracusa, Catania și Messina în
est. Aproape 60% din întreaga populație a Siciliei locuiește în cele trei provincii Palermo,
Catania și Messina (pe baza datelor pentru 1 ianuarie 2001). Palermo și Catania sunt cele două
centre administrative și economice ale regiunii, deținând atât birouri ale guvernului central, cât
și regional, diverse organizații și centrele majore de comerț.
Structura lucrării. Prezenta lucrare este alcătuită din 4 capitole: Introducerea – în care
este justificată alegerea temei, sunt enumerate obiectivele lucrării și este prezentat contextul
teritorial al regiunii abordate în studiul de caz; Cadrul teoretic și metodologic – explică sensul
unor termeni de specialitate și metodologia utilizată în realizarea studiului; Caracteristici ale
potențialului turistic din Regiunea Sicilia – analizează elementele naturale și antropice cu
potențial turistic și o destinație turistică importantă, din regiunea studiată și, capitolul final,
Concluzii – în care sunt validate, prin argumentare, obiectivele enumerate în Introducere.

4
 2. Cadru teoretic și metodologic

Cadrul teoretic. În vederea realizării prezentului studiu de caz a fost utilizată o serie de
termeni de specialitate din domeniul turismului, respectiv: turism, potențial turistic, destinație
turistică sau resurse turistice.
Turismul este ”o ramură economică a geografiei care imprimă unor teritorii și localități
un anumit specific în raport cu natura resurselor exploatate în acest scop. Este un fenomen
spațial, care constă în călătoria în afara locului de domiciliu stabil, de regulă în concedii și
vacanțe cu scopul cunoașterii, odihnei sau pentru satisfacerea unor dorințe” (Erdeli, G. și colab.,
1999).
Potențialul turistic constituie ”ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un
teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activitãți turistice”
(Ielenicz, M., Comãnescu, L., 2006).
Destinațiile turistice sunt ”localizate în raport cu concentrarea şi specificul resurselor
turistice, nivelul de echipare tehnică şi de diversificare şi specializare a ofertei turistice, care
conferă o atractivitate turistică exprimată prin volumul fluxurilor şi încasărilor turistice”
(Glăvan, V., 2005).
Resursele turistice reprezintă ”totalitatea componentelor, proceselor şi fenomenelor
naturale şi antropice ale unui teritoriu, care pot fi valorificate în turism şi care constituie
premisele dezvoltării acestuia. Aceste resurse presupun existenţa unor arii cu atracţii turistice şi
depind cu precădere de posibilităţile tehnice ale societăţii” (Sochircă, V., Iaţu, C., Ciobanu, A.-
I., 2013).
Repere metodologice. Metodele și instrumentele de cercetare utilizate în cadrul
studiului au fost analiza cantitativă și calitativă, metoda dialectică, metoda comparativă și
metode cartografice care au permis, prin intermediul reprezentărilor grafice la scară,
reprezentarea bazei de date constituită într-o etapă anterioară.
Instrumentele de lucru utilizate au fost: Office Word pentru centralizarea datelor
colectate în tabele și pentru redactarea lucrării și Google Maps pentru realizarea reprezentărilor
grafice.
În elaborarea lucrării au fost parcurse două etape. Prima etapă a presupus stabilirea
planului lucrării, a obiectivelor studiului și colectarea de informații asupra teritoriului analizat,
din materiale scrise. A doua etapă a presupus întocmirea și redactarea lucrării propriu-zise.

5
 3. Caracteristici ale potențialului turistic din Regiunea Sicilia

3.1. Analiza potențialului natural al Regiunii Sicilia

Regiunea Sicilia constă în esență din insula Sicilia, cea mai mare insulă din Marea
Mediterană și o serie de insule mici: Strombolicchio, Pantelleria și Lampedusa, reprezentând
extremitățile nordice, vestice și, respectiv, sudice.
Sicilia este o regiune predominant deluroasă, dar prezintă, totuși, un relief variat. În estul
Siciliei, Apeninii Sicilieni reprezintă continuarea Apeninilor Calabrieni, pe când Sicilia centrală
și vestică găzduiește masive izolate. Al doilea cel mai înalt vârf al insulei, după vulcanul Etna,
este Pizzo Carbonara (1979 metri). Atât insula principală, cât și insulele din jur sunt afectate de
o activitate vulcanică intensă. Cei mai importanți vulcani sunt Etna, Stromboli și Vulcano.

Fig.2. Grupele montane din Sicilia

Sursa https://it.wikipedia.org/wiki/Sicilia#/media/File:Sicily-mountains-map-bjs.jpg

Clima Siciliei este în general uscată mediteraneană, cu veri calde și foarte lungi, ierni
blânde și ploioase. Munții din interiorul insulei, în special Nebrodi, Madonie și Etna, au o climă
asemănătoare Apeninilor. Etna este de obicei acoperită de zăpadă din octombrie până în mai.

6
 Râurile siciliene sunt toate limitate ca amploare și extindere. Singurele cursuri de apă
care ating o dimensiune apreciabilă sunt Imera de Sud, cel mai lung de pe insulă, și Simeto, cu
cel mai mare bazin de drenaj. Lacul Pergusa, de origine tectonica, este renumit pentru vechile
mituri si legende referitoare la el si pentru fauna si flora din jur. De jur împrejur rulează o pistă
de curse, pe care se desfășura circuitul Grand Prix de Formula 3000. Construcția de baraje a
creat rezervoare artificiale mari, precum Lacul Ancipa și Lacul Pozzillo – cel mai mare de pe
insulă.
Obiective turistice
Stațiune
(pentru relief-
Componentă generată de
Tip/caracteristici Denumire geomorfosituri) –
analiză prezența
Inclusiv dacă sunt situri
resurselor
naturale UNESCO
munți M-ții Peloritan, Piano Battaglia M-ții Peloritani (1.686m),
M-ții Nebrodi, Vf. Pizzo Carbonara
M-ții Madonie, (1.977m)
M-ții Sicani
vulcani Etna, Linguaglossa, Muntele Etna 3.345m
Vulcano, Nicolosi (sit U.N.E.S.C.O.)
Relief Stromboli
relief litoral Marinello, Giardino-Naxos, Plaja San Vito Lo Capo,
Cala Pulcino, Mondello, Plaja Capo Playa
Scala dei Turchi Letojanni
relief insular Insula Favignana, Isole Eolie
Insula Marettim, (sit U.N.E.S.C.O.)
Insula Levanzo Rezervația naturală
Insulele Eoliene marină Insulele Egadi
râuri Salso,
Alcantara,
Belice,
Platani
lacuri Lentini,
Naftia,
Hidrografie Pozzillo
mare Mediterană,
Tireniană
cascadă Catafurco,
Due Rocche
Climă mediteraneană
de tip mediteranean Parcul Național Sicani,
Faună
Parcul Național Madonie,
Floră de tip mediteranean Parcul Național Nebrodi,
Parcul Național Etna

Tabelul 1. Analiza potențialului natural al Regiunii Sicilia

7
 În Sicilia există un parc național, cinci parcuri naturale regionale și multe rezervații
naturale, cum ar fi zone marine protejate și zone umede, care acoperă în total 10,5% din teritoriul
regiunii.
Muntele Etna. Devenit sit U.N.E.S.C.O. în 2013, Muntele Etna este un sit emblematic
cuprinzând 19.237 ha nelocuite în partea cea mai înaltă a vulcanului, pe coasta de est a Siciliei.
Dimensiunea sa impresionantă (mai mult de 3327 de metri înălțime cu un diametru bazal mediu
de 40 km) domină întreaga regiune. Muntele Etna este cel mai înalt munte al insulei
mediteraneene și cel mai activ stratovulcan din lume. Istoria eruptivă a vulcanului poate fi
urmărită cu 570.000 de ani și au fost documentați cel puțin 2.700 de ani din această activitate.
Activitatea eruptivă aproape continuă a Muntelui Etna continuă să influențeze vulcanologia,
geofizica și alte discipline ale științelor Pământului. Vulcanul susține, de asemenea, ecosisteme
terestre importante, inclusiv flora și fauna endemice, iar activitatea sa îl face un laborator natural
pentru studiul proceselor ecologice și biologice. Gama diversă și accesibilă de caracteristici
vulcanice, cum ar fi craterele de vârf, conurile de cenuşă, fluxurile de lavă și depresiunea Valle
de Bove au făcut din situl o destinație primordială pentru cercetare și educație.
Isole Eolie (Insulele Eoliene). Cele șapte insule, fiecare cu propria sa identitate
puternică, dar toate având aceeași origine vulcanică, sunt situate în largul coastei de nord a
Siciliei: Alicudi, Filicudi, Lipari, Salina, Vulcano, Panarea, Stromboli. Insulele Eoliene oferă o
înregistrare remarcabilă a construcției și distrugerii insulelor vulcanice și a fenomenelor
vulcanice în curs. Studiate din secolul al XVIII-lea, insulele au oferit științei vulcanologiei
exemple de două tipuri de erupții (vulcaniană și stromboliană) și astfel au ocupat un loc
proeminent în educația geologilor de mai bine de 200 de ani. Situl continuă să îmbogățească
domeniul vulcanologiei.

8
 3.2. Analiza potențialului antropic al Regiunii Sicilia
Regiunea Sicilia prezintă un potențial turistic antropic deosebit de bogat, reprezentat
îndeosebi prin edificii religioase, edificii culturale, edificii cu funcția principală de apărare și
sit-uri arheologice.
Dintre orașele din Regiunea Sicilia, în analiza potențialului antropic s-a pus accentul pe
următoarele localități:
Palermo este capitala Regiunii Sicilia și a orașului metropolitan cu același nume. Situl a
fost locuit încă din timpuri preistorice, iar istoria sa îndelungată și succesiunea numeroaselor
civilizații au conferit orașului o moștenire artistică și arhitecturală deosebită. Situl arabo-
normand Palermo și catedralele Cefalù și Monreale au fost declarate Patrimoniu Mondial de
UNESCO, în 2015. Numeroase edificii, inclusiv biserici și palate, sunt recunoscute ca
monumente naționale.
Este de menționat că în interiorul Palazzo dei Normanni, din Palermo, se află sediul
Adunării Regionale Siciliene, cea mai veche adunare parlamentară activă din lume.
Catania este centrul unei aglomerări urbane care se extinde până pe versanții de sud-est
ai Muntelui Etna, dar și centrul celei mai dens populate zone metropolitane a Siciliei. Orașul
este nodul economic și infrastructural al Districtului Sicilia de Sud-Est și principalul centru
industrial, logistic și comercial al Siciliei.
Fondat în 729 î.Hr, orașul se mândrește cu o istorie caracterizată printr-o succesiune de
diverse culturi ale căror rămășițe îi îmbogățesc moștenirea artistică, arhitecturală și culturală.
Sub dinastia Aragoneză a fost capitala Regatului Siciliei. Deține sediul celei mai vechi
universități de pe insulă. În urma seismului catastrofal care a avut loc în anul 1693, centrul
istoric al orașului a fost reconstruit în stilul barocului târziu, fapt care i-a conferit în anul 2002
statutul de sit U.N.E.S.C.O., alături de alte șapte localități din Val din Noto.
Siracuza, oraș cu o istorie milenară, a excelat în putere și bogăție concomitent cu Atena,
care a încercat în zadar să o supună. A fost timp de secole capitala Siciliei, până la cucerirea de
către arabi, în anul 878. Centrul său istoric, Ortigia, a căpătat de asemenea aspectul baroc târziu,
odată cu reconstrucția întreprinsă în urma violentului cutremur din 1693. Din anul 2005,
bogățiilor istorice, arhitecturale și peisagistice, orașul Siracuza a fost declarat sit U.N.E.S.C.O.,
împreună cu Necropola Rupestră din Pantalica.
Messina, fondată de sicilieni cu numele de Zancle, a fost repopulată de coloniști greci și
a fost redenumită Messana. A atins apogeul între Evul Mediu târziu și mijlocul secolului al
XVII-lea, când a concurat cu Palermo pentru rolul de capitală a Regatului Siciliei. De-a lungul

9
istoriei a suferit numeroase distrugeri (revolta anti-spaniolă din 1678, cutremurul din 1783,
asediul din timpul revoluției siciliene din 1848 și culminând cu distrugerea aproape integrală a
orașului în urma cutremurului din 1908) astfel încât, din 1912, a reînceput construcția acestuia,
adesea în stil Art Nouveau.
Este de menționat că, în prezent, portul de feriboturi pentru continent al Messinei, este
situat pe primul loc în Italia din punct de vedere al numărului de pasageri în tranzit.
Agrigento, fondat în jurul anului 581 î.Hr., a atins apogeul în secolul al V-lea î.Hr.,
înainte de declinul inițiat de războiul cu Cartagina. În timpul războaielor punice a fost cucerit
de romani, care au latinizat numele în Agrigentum. Ulterior, a căzut sub stăpânire arabă, primind
denumirea Kerkent, iar în 1089 a fost cucerită de normanzi, care l-au redenumit Girgenti, nume
pe care l-a păstrat până în 1927 când a fost redenumit cu toponimul actual.
Este cunoscut sub numele de Orașul Templelor datorită prezenței templelor dorice
datând din perioada orașului antic grecesc, situri arheologice care l-au inclus, în 1997, printre
siturile Patrimoniului Mondial U.N.E.S.C.O..

Tipul
Obiective turistice / resurselor
resurse turistice specifice turistice
Denumire antropice Monument Traseu
localitate (inclusiv cele asociate unui
(vezi tipurile UNESCO turistic
brand turistic sau resurse
din
imateriale)
prezentarea
PPT)
Catedrala din Palermo, Orașul Phoenicians’
Edificii arabo-normand
Catedrala din Monreale, Route
religioase Palermo și
Catacombele Cappuccinilor
catedralele din
Teatrul Massimo, Cefalú și
Edificii Monreale
Muzeul Regional de culturale
Arheologie Antonio Salinas
Palermo
Palazzo dei Normanni Edificii cu
funcții
rezidențial-
administrative
și politice
Quattro Canti, Complexurile
Market Ballaro, de agrement
Piazza Pretoria (paraturistice)

10
 Castello della Zisa Edificii cu
funcția
principală de
apărare
Fântâna Pretoria For turistic

Santuarios de San Vito, Iter Vitis

Edificii
Cappella di Santa Route
San Vito Lo Crescenzia religioase
Capo
Faro di Capo San Vito Edificii cu
funcția
principală de
apărare
Castello Ursino, Edificii cu Orașele în stil
Castello Normanno-Svevo funcția baroc târziu din
di Aci Castello principală de Val di Noto
apărare
Catedrala Sant’Agata,
Monastero dei Benedettini Edificii
di San Nicolo l’Arena religioase

Fuente del Elefante, Fuente

del Amenano For turistic

Calea ferată Circumentea Edificii cu

funcții
Catania economice și
rezidențiale

Amfiteatrul Roman din

Catania,
Teatrul Massimo Bellini, Edificii
Teatrul Roman din Catania, culturale
Muzeul Istoric al Debarcării
din Sicilia 1943
Palazzo Biscari Edificii cu
funcții
rezidențial-
administrative
și politice
Siracuza Izvorul Arethusa, Siracuza și
Piazza Duomo, Complexuri de Necropola
Piazza Archimede agrement stâncoasă din
Pantalica

11
 Catedrala din Syracuse,
Templul lui Apollo, Edificii
Santuarul de la Virgen de religioase
las Lágrimas

Parcul Arheologic Neapolis, Situri

Urechea lui Dionysius arheologice
Castelul Maniace, Edificii cu
Cetatea Euryalus funcția
principală de
apărare
Muzeul Arheologic
Regional din Siracuza,
Galeria Regională a Palazzo Edificii
Bellomo din Siracuza, culturale
Amfiteatrul Roman
Siracuza,
Teatrul Antic din Taormina
Fântâna Dianei For turistic

Catedrala Sfânta Maria

Adormirea Maicii
Domnului, Edificii
Biserica Santissima religioase
Annunziata dei Catalani,
Sanctuarul parohial Santa
Maria Di Montalto
Muzeul Regional
Interdisciplinar din Messina
Messina (MUME),
Edificii
Ceasul Astronomic al
culturale
Catedralei din Messina,
Campanile Del Duomo Di
Messina
Farul Point, Edificii cu
Fortul Campone, funcția
Fortul Serra La Croce principală de
apărare
Fântâna Orion,
For turistic
Fântâna lui Neptun
Cimitirul monumental din Edificii
Messina funerare
Salinele din Trapani și Edificii cu
Trapani Paceco, funcții
Portul Trapani economice și
rezidențiale

12
 Muzeul Civic Torre di
Ligny,
Muzeul Regional Agostino Edificii
Pepoli, culturale
Muzeul Sării,
Muzeul Iluziilor Trapani
Turnul Pepoli, Edificii cu
Castelul Colombaia, funcția
principală de
apărare
Grădina din Balio Complexuri de
agrement
Catedrala din San Lorenzo Edificii
religioase
Muzeul Regional de Edificii
Arheologie di Gela culturale
Fortificațiile grecești ale lui
Capo Soprano, Situri
Acropola Gelei arheologice
Gela
Castelluccio di Gela Edificii cu
funcția
principală de
apărare
Biserica Sant'Agostino Edificii
religioase
Templul Concordiei, Valea Templelor
Templul lui Juno, Templul din Agrigento
lui Zeus Olimpian,
Catedrala San Gerlando,
Templul lui Castor și Edificii
Pollux, religioase
Biserica Santa Maria dei
Greci,
Agrigento Călugărițele Cisterciene
Sfântul Duh,
Templul lui Vulcano
Valea Templelor Situri
arheologice
Curtea de la Kolymbethra Complexuri de
agrement
Muzeul Regional de Edificii
Arheologie Pietro Griffo culturale
Tabelul 2. Analiza potențialului antropic al Regiunii Sicilia

13
 Edificiilor enumerate în tabelul de mai sus, li se adaugă cinci sit-uri U.N.E.S.C.O.:
1. Orașul arabo-normand Palermo și catedrale din Cefalú și Monreale
Situat pe coasta de nord a Siciliei, orașul arabo-normand Palermo a fost desemnat sit
U.N.E.S.C.O. în anul 2015 și cuprinde o serie de structuri civile și religioase datând din epoca
regatului normand al Siciliei (1130-1194): Palatul Regal, Capela Palatină, Biserica Martorana,
Biserica San Cataldo, Biserica San Giovanni degli Eremiti, Catedrala din Palermo, Palatul Zisa,
Podul Amiralului, Catedrala și mănăstirea Monreale, Catedrala Cefalù. Împreună, acestea
reprezintă un exemplu de sincretism social-cultural între culturile occidentale, islamice și
bizantine de pe insulă, care a dat naștere la noi concepte de spațiu, structură și decor. De
asemenea, ele mărturisesc coexistența fructuoasă a oamenilor de origini și religii diferite
(musulman, bizantin, latin, evreu, lombard și francez).
2. Valea Templelor din Agrigento
Redescoperirea Akragas a început spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când primii
călători europeni au ajuns în Sicilia, descoperind o neaşteptată şi imensă moştenire arheologică.
Fondată ca o colonie greacă în secolul al VI-lea î.Hr., Agrigento a devenit unul dintre
cele mai importante orașe din lumea mediteraneană. Supremația și mândria sa sunt demonstrate
de rămășițele magnificelor temple dorice care domină orașul antic
Valea Templelor este cu siguranță cea mai importantă mărturie a culturii antice, clasice
a Siciliei, reunind cel mai impresionant grup de monumente ale arhitecturii elene din Regiunea
Sicilia: Templul lui Castor și Pollux, Templul lui Zeus, Templul Concordiei, Templul lui
Hercule (cel mai vechi), Templul lui Aesculapius, Mormântul lui Theron, Templul lui Vulcan
și Templul Herei.
3. Vila Romana del Casale
Vila este un monument de mare valoare istorică și artistică a Imperiului Roman târziu.
Are acele caracteristici deosebite de reședință specifice secolului al IV-lea, când cele mai
frumoase vile romane târzii din Sicilia, precum Patti, a lui Tellaro sau a Piazza Armerina, au
fost reconstruite pe vile rurale existente, cu înfățișări monumentale: au amenajări planimetrice
complexe și articulate, triclinii, bazilici, săli cu abside, apartamente private și sunt îmbogățite
cu decorațiuni prețioase, arcade, fântâni, statui, grădini interioare și mozaicuri.Complexul foarte
impresionant de mozaic a fost motivul includerii vilei pe lista Patrimoniului Mondial Unesco,
făcându-l unul dintre cele mai importante exemple ale stilului arhitectural „Vila”, care îmbină,
pe de o parte, caracteristicile rezidențiale de înaltă calitate și pe de altă parte. pe de altă parte,
elemente funcționale pentru activități productive legate de amplasarea sa rurală: olericultura,
viticultură, cultura cerealelor, animale de fermă etc.
14
 Prezența, confirmată în prezent, a unor mozaicisti africani pricepuți, legați de orașele
Cartagina, Hipona, Cezareea, a transformat Villa del Casale într-una dintre cele mai importante
mărturii ale întregii arte mozaic-africane din Antichitatea Târzie.
4. Orașele în stil baroc târziu din Val di Noto
Reprezentate de opt orașe situate în sud-estul Siciliei: Caltagirone, Militello Val di
Catania, Catania, Modica, Noto, Palazzolo Acreide, Ragusa și Scicli. Aceste centre istorice și
medii urbane reflectă marea realizare a reconstrucției post-seismice din deceniile care au urmat
cutremurului catastrofal din 1693, care a devastat orașele din sud-estul Siciliei. Reconstrucția
acestor comunități a avut ca rezultat crearea unui grup excepțional de orașe, toate reflectând
arhitectura barocă târzie a secolului al XVII-lea.
Cele opt componente ale proprietății diferă ca mărime: orașele vechi Caltagirone, Noto
și Ragusa au fost reconstruite în întregime, pentru Catania și Scicli – unele zone urbane specifice
și monumente izolate din centrele istorice ale orașelor Modica, Palazzolo Acreide și Militello
Val di Catania. Catania a fost reconstruită pe locul orașului inițial, în timp ce altele, cum ar fi
Noto, au fost reconstruite pe noi locații. La Ragusa si Palazzolo Acreide au fost create noi centre
urbane alaturi de cele antice. Centrele Scicli și Modica au fost mutate și reconstruite în zone
adiacente deja parțial urbanizate, iar Caltagirone a fost pur și simplu reparat.
Orașele prezintă o multitudine de artă și arhitectură baroc târziu de înaltă calitate și de o
omogenitate remarcabilă, ca urmare a circumstanțelor de timp, loc și context social în care au
fost create. Cu toate acestea, ele prezintă, de asemenea, inovații distinctive în planificarea urbană
și reconstrucția urbană.
5. Siracuza și Necropola stâncoasă din Pantalica
Situl este format din două elemente separate, conținând vestigii remarcabile care datează
din perioadele elenă și romană: Necropola din Pantalica conține peste 5.000 de morminte tăiate
în stâncă, în apropierea carierelor de piatră deschise, majoritatea datând din secolele al XIII-lea
și al VII-lea î.Hr. În persistă și vestigii ale epocii bizantine, în special fundațiile Anaktoronului
(Palatul Prințului). Cel de-al doilea element, Siracuza Antică, include nucleul întemeierii
orașului Ortigia de către grecii din Corint, în secolul al VIII-lea î.Hr. Sit-ul orașului, descris de
Cicero drept „cel mai mare oraș grecesc și cel mai frumos dintre toate”, păstrează vestigii
precum Templul Atenei (secolul al V-lea î.Hr., transformat ulterior pentru a servi drept
catedrală), un teatru grecesc, un amfiteatru roman, un fort etc. Multe rămășițe stau mărturie
istoriei zbuciumate a Siciliei, de la bizantini la Bourboni, intercalate cu arabo-musulmani,
normanzi, aragoni și Regatul celor Două Sicilii. Siracuza istorică oferă o mărturie unică a
dezvoltării civilizației mediteraneene de-a lungul a trei milenii.
15
 Drumul Fenicienilor este un traseu cultural care urmează străvechile rute nautice
folosite de fenicieni, grecii, romanii, iberici, etruscii și alte civilizații din Antichitate.
Din 2003, Drumul Fenicienilor se alătură rețelelor țărilor mediteraneene prin entități
instituționale, rețele teritoriale și tematice, operatori privați din diferite sectoare, cu scopul de a
promova cultura mediteraneană, de a încuraja dialogul intercultural și de a consolida legăturile
dintre țările care împărtășesc aceeași istorie.
În Regiunea Sicilia, Via Selinuntina se dorește a fi un fel de „autostradă” a Antichității,
care leagă orașul Siracuza de Selinunte, ajungând apoi la Marsala și Mozia, iar în final, la orașul
medieval Erice. Este o arteră rutieră încă accesibilă (care corespunde drumului principal 115)
pentru a descoperi sudul Siciliei.

Fig. 3. Via Selinuntina, Drumul Fenicienilor

Sursa: Prelucrată de pe https://fenici.net/wp-content/uploads/2021/08/Via-Selinuntina-

.png

16
 „Iter Vitis - Les Chemins de la Vigne”. Cultura vitei de vie, vinul și peisajul viticol sunt
o moștenire materială și imaterială a comunității: o componentă esențială a istoriei unui teritoriu.
Aceasta este premisa din spatele Itinerarului Cultural al Viei și Vinului „Iter Vitis - Les Chemins
de la Vigne”, promovat de Federația Europeană a Iter Vitis și certificat drept al 25-lea Itinerar
Cultural European de către Consiliul Europei, la 15 mai 2009. Scopul este de a promova vinul
și viticultura europeană, dar și de a conserva patrimoniul material și imaterial. Asociația
Internațională Iter Vitis a fost înființată, în 2007, la Sambuca di Sicilia, provincia Agrigento.

Fig.4 Localizarea sediului Asociației Internaționale Iter Vitis

Sursa: Prelucrată de pe https://www.coe.int/en/web/cultural-routes/the-iter-vitis-

route

17
 3.3. Analiza unei destinații turistice - Palermo
Palermo este capitala Regiunii Sicilia. Orașul înconjurat de bariera Munților Palermo și
se întinde peste câmpia Conca d'Oro, având ieșire la golful cu numele omonim, Palermo.

Fig. 5. Delimitarea orașului Palermo

Sursa: Google Earth
Denumire obiectiv turistic Tip obiectiv

Rezervația naturală Capo Gallo natural

Muntele Pellegrino natural
Plaja Mondello natural

Teatrul Massimo antropic

Palazzo dei Normanni antropic

Catacombe dei Cappuccini antropic

Catedrala Monreale antropic

Quattro Canti antropic

Piața Vucciria antropic

Catedrala Palermo antropic

Piazza Pretoria antropic

Fântâna Pretoria antropic

Muzeul Regional de Arheologie Antonio Salinas antropic

Tabelul 3. Obiective turistice din Palermo

18
 Cel mai mare număr de monumente din oraș se află în centrul istoric; altele sunt distribuite în
toată zona Palermo: vile istorice, turnuri de veghe, capcane pentru ton, graffiti în stâncă, biserici
antice sau palate nobiliare. Diversitatea culturală, arhitecturală, artistică și culinară sunt câteva dintre
particularitățile orașului.

Fig. 6. Harta obiectivelor turistice din Palermo

Sursa: Google Earth
Totuși, unicitatea orașului este dată de încorporarea în țesutul urban a două rezervații
naturale: Capo Gallo și Monte Pellegrino.
Rezervația Naturală Capo Gallo, situată la doar 12 km de Teatrul Massimo din centrul
orașului, este considerată un loc de conservare in situ a naturii, un rezervor de biodiversitate și
un sortiment de habitate prioritare. Izolarea geografică datorată morfologiei extreme a unor
versanți, proximitatea cu marea, substraturile calcaroase au permis selectarea unor microclimate
de înaltă specializare care găzduiesc specii de mare interes fitogeografic. sau valoare faunistică
ceea ce face din Rezervație o destinație științifică pentru cercetătorii din întreaga lume.

19
 Rezervația Monte Pelegrino, extinsă la 1.050ha, include întregul masiv Monte
Pellegrino și parcul Favorita, cu excepția infrastructurilor sportive. Monte Pellegrino este un
masiv montan de roci carbonatate cu prevalență de calcar, la 606 metri deasupra nivelului mării,
caracterizat printr-o orografie plină de viață, bogată în platouri practicabile și cu laturi abrupte
bogate în fenomene carstice, cu până la 134 de peșteri de origine marină și / sau carst.
Situat pe coasta de nord a Siciliei, orașul arabo-normand Palermo a fost desemnat sit
U.N.E.S.C.O. în anul 2015 și cuprinde o serie de structuri civile și religioase datând din epoca
regatului normand al Siciliei (1130-1194): Palatul Regal, Capela Palatină, Biserica Martorana,
Biserica San Cataldo, Biserica San Giovanni degli Eremiti, Catedrala din Palermo, Palatul Zisa,
Podul Amiralului, Catedrala și mănăstirea Monreale, Catedrala Cefalù.
Muzeul Arheologic Regional Antonino Salinas posedă una dintre cele mai bogate
colecții de artă punică și greacă antică din Italia, precum și multe articole legate de istoria
Siciliei. Muzeul poartă numele lui Antonino Salinas, un celebru arheolog și numismat din
Palermo, care a servit ca director din 1873 până la moartea sa, în 1914. Muzeul face parte din
complexul monumental Olivella, care include Biserica Sf. Ignatie și Oratoriul alăturat.
Palermo a fost Capitala Italiană a Culturii în 2018 și Capitala Italiană a Tineretului în
anul 2017. Orașul este însuflețit de o serie de evenimente cum ar fi: Sărbătoarea Sfintei Rozalii
și sărbătorile Patronei care se încheie anual pe 14 iulie și care reprezintă unul dintre cele mai
cunoscute evenimente ale orașului; Fiera del Mediterraneo – eveniment expozițional desfășurat
între 1946 și 2008 și reluat în 2015; Le Vie dei Tesori, eveniment inițiat în 2006 pentru a
promova și a pune în valoare moștenirea istorico-monumentală a orașului Palermo, făcând
accesibile și locuri de obicei nedeschise publicului sau greu de vizitat; Palermo Comic
Convention, numită și Târgul Internațional de Benzi desenate - Jocuri - Cinema - New Media,
este un eveniment dedicat culturii pop care se desfășoară anual din 2015 și care are loc la Fiera
del Mediterraneo; Sole Luna Doc - film Festival, un festival de film dedicat documentarului,
născut în 2006; Sicily Air Rally, raliu organizat pe aeroportul Boccadifalco din 1949.

20
 4. Concluzii

Regiunea Sicilia este bogată atât în obiective turistice aparținând cadrului natural, dar
mai ales în obiective antropice. Obiectivelor naturale cu potențial turistic sunt reprezentate
îndeosebi de Parcuri Naționale, cărora li se alătură două situri U.N.E.S.C.O. – Vulcanul Etna,
respectiv Rezervația Naturală Marină Insulele Egadi. Categoria obiectivelor turistice antropice
este mult mai bine reprezentată, Regiunea Sicilia deținând o mare varietate de edificii culturale,
edificii religioase, edificii cu funcție de apărare și situri argeologice, dintre care unele aparținând
patrimoniului mondial U.N.E.S.C.O..
Ca urmare a frumuseții naturale a unor regiuni din Sicilia și a prezenței unei mari
varietăți de situri istorice și culturale, turismul reprezintă una dintre ramurile de bază ale
economiei siciliene.
Cu toate acestea, există o serie de probleme care îngreunează dezvoltarea turismului la
potențialul său real. O primă problemă o reprezintă locurile de cazare. Deși numărul unităților
de cazare este în creștere, iar calitatea serviciilor turistice s-a îmbunătățit vizibil, Sicilia încă nu
poate acoperi cererea, în creștere, de servicii turistice.
O altă problemă a sectorului turistic o reprezintă incapacitatea conservării centrelor
vechi ale orașelor, dar și a siturilor istorice și naturale.
De asemenea, există problema transportului, atât la nivelul insulei, în ceea ce privește
căile ferate și rutiere, îndeosebi a legăturilor dintre provinciile insulare, cât și la nivelul
transportului care face legătura cu peninsula Italică. Serviciile de feribot, care leagă insula de
continent, nu fac față volumului de trafic, cu precădere în perioadele de vârf.

21
Bibliografie

1. Erdeli, G. și colab. (1999), Dicționar de Geografie Umană, Editura Corint, București.

2. Glăvan, V., (2005), Geografia turismului, Editura Fundației România de Mâine, București,
disponibil în https://www.scribd.com/doc/83550129/Geografia-Turismului-Vasile-Glavan -
accesat în 30.12.2021, ora 01:35
3. Ielenicz, M., Comãnescu, L. (2006), ROMÂNIA POTENȚIAL TURISTIC, Editura
Universitarã, București, disponibil în https://pdfcoffee.com/potential-turistic-romania-pdf-
free.html - accesat în 30.12.2021, ora 01:15
4. Sochircă, V., Iaţu, C., Ciobanu, A.-I. (2013), Consideraţii conceptuale şi metode geografice
de analiză a fenomenului turistic. Studia Universitatis Moldaviae. Revista Ştiinţifică a
Universităţii de Stat din Moldova, 2013, nr.6(66), disponibil în
http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/384/22.-p.134-
140.pdf?sequence=1 - accesat în 30.12.2021, ora 01:35
5. Portretul Regiunilor - ITALIA - SICILIA - Geografie si istorie, disponibil în
https://circabc.europa.eu/webdav/CircaBC/ESTAT/regportraits/Information/itg1_geo.htm -
accesat în 29.12.2021, ora 21:46
6. https://it.wikipedia.org/wiki/Sicilia - accesat în 29.12.2021, ora 22:10
7.https://it.wikipedia.org/wiki/Sicilia#/media/File:Map_of_region_of_Sicily,_Italy,_with_prov
inces-it.svg - accesat în 29.12.2021, ora 22:15
9. https://whc.unesco.org/en/interactive-map/?search=&id_states=it - accesat în 30.12.2021, ora
11:15
10. https://www.visitsicily.info/en/ - accesat în 30.12.2021, ora 12:20
11. https://fenici.net/wp-content/uploads/2021/08/Via-Selinuntina-.png - accesat în 30.12.2021,
ora 14:10
12. https://www.tramesproject.eu/via-selinuntina/ - accesat în 30.12.2021, ora 14:30
13. https://www.coe.int/en/web/cultural-routes/the-iter-vitis-route - accesat în 30.12.2021, ora
14:50
14. https://www.itervitis.it/iter-vitis/ - accesat în 30.12.2021, ora 15:00
15. https://www.italia.it/en/sicily - accesat în 03.01.2022, ora 21:05
16. https://it.wikipedia.org/wiki/Sicilia#/media/File:Sicily-mountains-map-bjs.jpg - accesat în
03.01.2022, ora 22:25

22