Sunteți pe pagina 1din 10

Propuneri pentru îmbunătăţirea amenajării turistice a

staţiunii Mamaia
Cuprins

Introducere...............................................................................................................................2

Propuneri pentru îmbunătăţirea amenajării turistice a staţiunii Mama.....................................4


Indicatori pentru determinarea capacităţii plajelor………………................................………...5
Concluzii……………………………………………………………………………………...............8

Bibliografie…………………………………………………………………………….…..................9

1
Introducere

Amenajarea zonelor turistice în zona litorală

Litoralul poate fi definit ca zonă de contact între elementele terestre şi hidrologice şi


reprezintă, prin natura şi poziţia sa geografică, un teritoriu propice pentru cele mai diverse
activităţi.
În zonele de litoral elementul definitoriu este plaja caracterizată în general prin
suprafeţe mici.În aceste condiţii echipamentele sunt localizate cât mai aproape de plajă şi de
apă, dar în mod frecvent şi de aşezările umane.
În practica amenajărilor din zona litorală se remarcă 2 soluţii principale:
1) cea a urbanizării sau microurbanizării şi a realizării unor staţiuni turistice sau
concentrări imobiliare amplasate în imediata apropiere a unui centru locuit şi integrate
acestuia sau a unor complexe autohtone de tipul unui centru de locuit, dotate cu toate
serviciile şi echipamentele necesare şi situate în zone cu posibilităţi de dezvoltare urbană.
În mod frecvent se exercită o puternică forţă de atracţie faţă de un element natural
sau antropic din staţiune. Exemplu: golf natural, port de agrement, cazinou.
2) Construcţiile izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate la distanţe
nu prea mari de urbanizările existente sau de aşezările umane.
Amenajarea zonelor de litoral chiar în condiţiile desfăşurării sub supraveghere se
confruntă cu numeroase probleme de ordin economic şi social, dar mai ales ecologic.
Problemele sunt de natură administrativă, privind limitarea procesului de urbanizare a
litoralului şi reducerea presiunii asupra zonei costiere.

2
Propuneri pentru îmbunătăţirea amenajării turistice a statiunii Mamaia.Parametrii care
definesc capacitatea de suport a plajei

MAMAIA este cea mai renumită staţiune de pe


Litoralul Romanesc. Situată la Nord de Constanţa între
Marea Neagră şi Lacul Siutghiol, este staţiunea de pe
litoral cu cea mai mare capacitate de cazare. Mamaia
este o staţiune cu o dezvoltare foarte dinamică, ‘în
ultimii ani construindu-se câteva hoteluri noi,
restaurante sau complexe de magazine. În fiecare an
turiştii s-au obişnuit cu faptul că Staţiunea Mamaia îi
întampină cu ceva nou – palmieri, Aqua Magic, fântâni
arteziene, Telegondola, autobuze supraetajate etc 1.
Plaja din Mamaia are aproximativ 8 km lungime şi 100-200 m lăţime fiind cea mai mare
de pe litoralul românesc şi una din cele mai mari din Europa. Are nisip fin, numeroase
amenajări şi cea mai mare parte este concesionată hotelurilor sau întreprinzătorilor privaţi.
Plaja staţiunii Mamaia prezintă urmatoarele diferenţieri de-a lungul ei:
►plaja din partea de sud la intrarea în Constanţa este mai îngustă şi mai pietroasă,
►cea din centru este lată, aglomerată şi este zona unde se organizează cele mai multe
evenimente pe plajă;
►plaja din partea de nord a staţiunii este cea mai bine amenajată şi are nisipul cel mai bun .
Apa are o salinitate de aproximativ 15gr/litru iar calitatea aerosolilor reprezintă un
avantaj al Staţiunii Mamaia, aceasta fiind principala atracţie pentru familiile cu copii. O parte a
plajei este concesionată hotelurilor şi persoanelor juridice, ce deţin beach-baruri, şezlonguri
de închiriat, hidrobiciclete, skijeturi et

Planul general de sistematizare a litoralului românesc în baza căruia s-au realizat


ansamblurile din prim etapă de dezvoltare – între Vama Veche şi Capul Midia a cuprins

1 www.litoralulromanesc.ro

3
lucrări complexe2. După cum arată principalul autor, arhitectul Cezar Lăzărescu (citat de
Trişcu, 1976): “s-a împletit dezvoltarea turistică cu dezvoltarea economică şi socială a întregii
regiuni” şi s-au realizat reţele de alimentare cu apă şi canalizare, asanarea unor terenuri,
consolidarea şi amenajarea de faleze, protejarea, mărirea şi organizarea plajelor, amenajarea
de noi porturi, plantarea zonei şi lucrări de restructurare a reţelei feroviare. Staţiunile au
urmărit la început să satisfacă aproape exclusiv cerinţele interne, dar au fost destinate în
continuare şi turismului internaţional (Miossec, 1998). Ulterior, noile staţiuni din nordul
Mangaliei şi-au diversificat construcţiile hoteliere, alături de care au apărut zone de vile şi
sate turistice, constituind ansambluri omogene cu funcţii polivalente şi dotări cu caracter
trediţional popular.

Propuneri pentru îmbunătăţirea amenajării turistice a statiunii Mamaia

►centru de închiriere a dotarilor de plaja (umbrele, sezlonguri, saltele pneumatice,


prosoape), constructie provizorie, usoara si demontabila;
►sezlonguri si umbrele în suport fix;
►instalatie pentru sonorizare automata ;
► dotari de agrement pentru copii;
►constructii demontabile, usoare, provizorii pentru servit bauturi si produse ambalate;
► alte constructii si instalatii demontabile realizate numai cu ocazia unor evenimente
culturale sau sportive;
► terenuri de sport.
►crearea unui management efiecient al plajei
►dezvoltarea şi amplasarea raţională a amenajărilor de plajă
►realizarea de către operatorii de plajă a investiţiilor privind dotările igienico-sanitare,
agrement specific plajei
►achiziţionarea de către operatori a utilajelor specializate de întreţinere şi
ecologizare a plajelor
►asigurarea premizelor pentru aducerea plajelor la standarde de nivel european

2 www.mmedia.ro

4
►lucrări mecanizate de pregătire a plajelor, cu 2 utilaje specializate, care realizează
curăţarea şi afânarea nisipului în profunzime, în vederea punerii acestora la dispoziţia
locatarilor la începutul sezonului, conform contractului.
►modul de implicare al turistului în păstrarea curăţeniei pe plajă
►Prelungirea falezei de promenadă Mamaia Nord
►Plantări masive de pomi şi arbuşti
► ridicarea de hoteluri şi imobile rezidenţiale cu o înălţime de peste 9 etaje, pentru a
da un skyline deosebit staţiunii Mamaia

Indicatori pentru determinarea capacităţii plajelor

Mărimea staţiunilor se stabileşte în funcţie de capacitatea plajelor şi se determină cu


ajutorul următorilor parametri 3:

1.Suprafaţa exploatabilă a plajelor

Suprafaţa exploatabilă a plajelor este determinată de condiţiile concrete ale


configuraţiei şi ale cadrului natural de ansamblu. Pe litoralul românesc al Mării Negre se
disting următoarele situaţii:
➢ ţărm cu plajă nelimitată în interior de elemente naturale;
➢ ţărm cu plajă delimitată de faleze, lacuri, zone mlăştinoase;
➢ ţărm fără plaje, dar la care fundul mării este uşor accesibil şi în care pot fi realizate
plaje artificiale.

Numărul vizitatorilor ce sosesc pe plajă este un indicator determinat atât pentru stabilirea
capacităţii plajei, cât şi pentru fixarea nivelului de confort în zona de plajă, a categoriei de
utilizare. Se admite că gradul de ocupare al plajei este condiţionat de întinderea acesteia, dar
şi de norma de spaţiu acordat uni vizitator, capacitatea optimă stabilindu-se după formula:
C0 = S/N

3 - Chiotoroiu Brânduşa – Amenajarea turistică a teritoriului – Editura EX PONTO ,Constanţa , 2005.

5
unde:
C0 - este capacitatea optimă potenţială, care se măsoară în număr de vizitatori;
S-este suprafaţa plajei, care se măsoară în m2;
N este norma de spaţiu afectat unui vizitator, care se măsoară în m2/vizitator.
Norma de spaţiu pentru plajă este condiţionată de gradul de utilizare al plajei, deosebindu-
se mai multe tipuri de ocupare a acestora, după cum urmează:
➢ ocuparea intensivă (4-6 m2/vizitator), când plaja este ocupată doar de turişti iubitori de
cură heliomarină, nu şi cu alte activităţi;
➢ ocuparea medie (6-8 m2/vizitator), când pe plajă, alături de turişti se mai află şi unele
amenajări;
➢ ocuparea largă (8-12 m2/vizitator), în cazul plajelor cu lăţimi de peste 80-100 m, unde
sectorul depărtat de ţărm este amenajat cu diverse dotări pentru agrement, sport,
alimentaţie publică, plantaţii de protecţie.

1.Norma de linie de ţărm afectat unui vizitator este diferenţiată în raport de lăţimea şi
gradul de utilizare al plajei.

2.Simultaneitatea prezenţei vizitatorilor pe plajă se stabileşte în funcţie de durata medie a


unei şedinte de plajă şi de intervalul optim de plajă. În condiţiile climatului marin românesc,
durata medie a unei şedinţe este de aproximativ 3-4 ore în luna iulie şi se poate extinde pe o
perioadă de 7-8 ore (între 9:00 – 17:00)

3.Indicele de simultaneitate (Is)

Indicele de simultaneitate este egal cu 1/3 din numărul de vizitatori potenţiali în funcţie
de condiţiile specifice locale, de profilul staţiunii şi de nivelul de dotare a acesteia cu
amenajările pentru cură şi tratamente, activităţi cultural-recreative.În urma cercetărilor
efectuate de specialiştii în balneologie şi cei din domeniile adiacente, în perioada optimă de
plajă se observă că indicele de cimultaneitate poate varia între 1.25 şi 1.35 sau chiar 1.40.

4.Capacitatea zilnică a plajei (Cz ) exprimă numărul de vizitatori ce pot folosi zilnic plaja,

6
de care depinde mărimea staţiunii asociate plajei, dar mai ales capacitatea dotărilor şi
amenajărilor acesteia. Capacitatea zilnică a plajei este calculată după formula:
Cz =Is x Co
unde:
Cz este capacitatea zilnică a plajei;
Is este indicele de simultaneitate;
C0 este capacitatea optimă potenţială a plajei, stabilită pe baza normei de suprafaţă oferită
unui vizitator.
În funcţie de indicatorii menţionti mai sus, se constată că plajele anumitor staţiuni de pe
litoralul românesc printre care se numara si Statiunea Mamaia, sunt foarte aglomerate în
timpul sezonului plin. Ele se caracterizează, din punct de vedere al normei de spaţiu, prin
ocuparea intensivă, şi prin grad de utilizare intensivă a normei liniei de ţărm afectată unui
vizitator.

CONCLUZII

7
Litoralul poate fi definit ca zonă de contact între elementele terestre şi hidrologice şi
reprezintă, prin natura şi poziţia sa geografică, un teritoriu propice pentru cele mai diverse
activităţi. Activităţile economice din zonele costiere şi în special intensificarea circulaţiei
turistice îşi pun amprenta asupra organizării spaţiului şi modelelor de amenajare a litoralului.
Deteriorarea treptată şi ireversibilă a litoralelor impune conceperea de noi soluţii de
organizare a teritoriului şi măsuri de protecţie de natură administrativă care să limiteze
procesul de urbanizare şi să reducă presiunea antropică exercitată asupra acestei zone.
Amenajarea zonei de litoral necesită deci foatre multă raţiune şi atenţie pentru a-i asigura
funcţionalitatea şi supravieţuirea.

Bibliografie

8
1.Chiotoroiu Brânduşa – Amenajarea turistică a teritoriului – Editura EX PONTO ,Constanţa ,
2005.
2.www.litoralulromanesc.ro
3.www.mmediu.ro