În condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare

durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare şi

valorificare a potenţialului istoric, cultural şi folcloric al unei ţări. În ceea
ce priveşte motivele pentru practicarea turismul de litoral, putem aprecia că
de la an la an acestea sunt mai numeroase şi uneori din ce in ce mai
sofisticate. Dacă în trecut se mergea pe litoral pentru factorii naturali de
cură, pentru odihnă şi recreere, astăzi putem vorbi de cluburi pentru
practicarea de sporturi nautice, de extinderea naturalismului, de cercetări
ştiinţifice sau pur şi simplu de modă.
Cu toate acestea, masurile de dezvoltare durabila a turismului de
litoral nu respecta unele principii de baza care fac referire la mediu,
resurse, valente culturale si valori ale comunitatilor locale. Ca rezultat
intalnim numeroase probleme ce au un impact negativ asupra litoralului si
imaginii acestuia.
1. Prabusirea falezelor litorale

Desi este o problema cunoscuta si care are consecinte desosebit de grave asupra asezarilor umane sau a altor
obiective edilitare, interventia autoritatilor competente, in speta Ministerul Mediului, s-a lasat asteptata. Daca in
zona 2 Mai – Vama Veche nu s-a intervenit deloc, desi problemele de eroziune sunt acute, in zona Costinesti sau
Eforie s-au efectuat lucrari de consolidare intre anii 2009-2013 si, cu toate acestea, lucrarile nu au fost cele mai
inspirate, deoarece eroziunea falezelor a continuat.
2. Deversarile necontrolate de ape pluviale neepurate in Marea Neagra

Cu toate ca s-au facut eforturi pentru modernizarea statiilor de epurare din zona litorala, exista foarte multi
agenti economici dar si persoane private care deverseaza apele uzate direct in apa marii. Din semnalele pe care
le-am primit astfel de cazuri au fost intalnite cu preponderenta in localitatile Agigea, Costinesti, Tuzla, Navodari
si Eforie, dar si in lacurile litorale in zona localitatilor Ovidiu, Techirghiol, Limanu.
3. Deversarile de deseuri in Mare Neagra

Acest lucru se intampla in special in sezonul estival, cand agentii economici cu activitate in turism si alimentatie
publica arunca efectiv deseurile menajere produse direct in apele Marii Negre. Localitatile in care s-au intalnit
astfel de practici au fost Agigea, Mangalia (Jupiter) si Costinesti.
4. Antropizarea ariilor protejate

Intentiile diverselor autoritati locale de a urbaniza zonele protejate nu sunt unele noi. Daca lacul Siutghiol este
deja un lac antropizat, existand o dezvoltare urbanistica puternica in zona in ultimii 20 de ani, in ultima perioada
s-a constatat o presiune tot mai crescuta si in celelalte arii protejate din zona sudica a Marii Negre: lacurile din
Mangalia, Capul Tuzla, plaja Eforie, lacul Techirghiol, dunele de la Agigea, 2 Mai-Vama Veche. Inexistenta
planurilor de administrare a ariilor protejate (cu mici exceptii) si nepasarea autoritatilor care ar trebui sa se
implice fac din aceste zone victime sigure pentru interesele dezvoltatorilor imobiliari.
5. Urbanizarea nesustenabila

Se cunoaste faptul ca 60% din populatia globului traieste in zona costiera. De aceea exista un interes crescut al
populatiei de a avea o locuinta cat mai aproape de mare. Plecand de la acest deziderat, autoritatile au mizat pe
dezvoltarea localitatilor prin introducerea unor suprafete mari de teren in intravilan care apoi sa devina propice
pentru constructii imobiliare. Din pacate acest lucru s-a realizat intr-un mod haotic in toate localitatile romanesti
de la tarmul Marii Negre, nerespectandu-se reguli simple de arhitectura urbana. Supraaglomerarea, lipsa
spatiilor verzi, lipsa piatetelor, a obiectivelor culturale, neconcordanta dintre activitatile economice si cele
sociale sau de protectie a mediului sunt doar cateva din problemele generate de aceasta urbanizare nesustenabila.
6. Administrarea zonei costiere.

Desi la administrarea acestei zone sunt desemnati prin lege mai multi factori cu atributii, exista o zona gri a
administrarii zonei costiere, o zona in care niciuna din autoritati nu isi exercita atributiile. La inceputul anilor
2000 a fost infiintat Comitetul National al Zonei Costiere, care avea rolul de a aviza orice investitie si activitate
semnificativa in zona costiera. Cu toate acestea, desi ne aflam in anul 2019, acest organism care are in
componenta reprezentanti ai autoritatilor ai institutiilor de raspundere, incepand cu Ministerul Mediului, si-a
dovedit ineficienta din cauza limitarilor legislative. Avizele eliberate sunt doar consultative, neavand o forta
juridica si neputand impune restrictii sau criterii in ceea ce priveste activitatile din zona costiera.
7. Inexistenta unei strategii sau a unui plan de dezvoltare in zona costiera

Desi exista strategii sectoriale, desi exista planuri de dezvoltare locale, judetene, regionale sau nationale, totusi,
in zona costiera nu a fost realizat un plan comun si unitar de dezvoltare care sa inglobeze puncte comune din
celelalte planuri si strategii. Un exemplu care ar fi putut fi urmat este cel al Strategiei Dunarii, unde au fost
comasate probleme comune din diverse domenii de activitate, iar Uniunea Europeana va finanta proiecte care sa
rezolve aceste probleme.
8. Dezvoltarea turistica in zona costiera pe baze nesustenabile

Abordarea eronata a responsabililor din turism a modului de atragere a turistilor pe litoralul romanesc a facut ca
sezonul estival sa fie din ce in ce mai scurt iar oferta turistica sa fie foarte limitata. Scaderea semnificativa a
numarului de turisti straini dar si scaderea numarului de turisti romani care vin in afara lunilor de varf, au facut
din litoralul romanesc in special o destinatie de vara de weekend. Potentialul turistic enorm al zonei este
neexploatat, cu toate ca exista o infrastructura bine pusa la punct.
9. Lipsa unei viziuni privind dezvoltarea durabila.

Zona costiera romaneasca gazduieste multe activitati economice, incepand de la turism, activitati portuare si
constructii de nave, rafinarii, etc. In acelasi timp exista probleme de mediu, incepand de la eroziunea costiera,
continuand cu degradarea ariilor protejate sau cu deversarile necontrolate de ape neepurate. Lipsa coeziunii
dintre autoritati si institutii, neaplicarea unor masuri de atenuare a efectelor schimbarilor climatice, aplicarea
unor solutii ingineresti in lucrari privind protectia costiera fara a lua in calcul efectele acestora in timp asupra
mediului, vor provoca daune majore zonei costiere si locuitorilor din aceasta zona.
Litoralul romanesc sufera din pricina calității slabe a serviciilor si a lipsei de alternative pentru distractie. De
asemenea structurile de cazare turistica se confrunta cu lipsa unui personal calificat. Hotelierii trebuie sa ofere
turistului venit pe litoral si altceva in afara de plaja. Trebuie sa existe alternative de distractie. Astfel, va fi
posibila si prelungirea sezonului turistic. În general, turismul de pe litoral nu este în competitie cu Bulgaria, ci
cu statiunile montane din Romania. Trebuie oferite alternative turistilor romani pentru a veni aici si a simti ca se
distreaza.
Tot pe litoral, este nevoie de locuri unde vasele de croaziera sa poata opri, alimenta, vizita. Dar, dupa cum se
stie, vasele de croaziera ocolesc tarmul romanesc, care nu are o oferta in acest sens.
Lipsa clientilor, de oriunde ar fi veni ei, a creat acest cerc vicios:
hotelierii pun preturi mari, sa-si acopere cheltuielile, preturile mari
reduc numarul de turisti si asa mai departe. Toate celelalte probleme,
legate de calitatea serviciilor, sunt de asemenea consecinte. In definitiv,
facand o comparatie a serviciilor, sunt de parere ca ele nu sunt
excelente, dar nici excesiv de proaste. Preturile sunt mari in conditiile in
care turistii nu au ce face la noi.
• Mamaia se vrea o statiune care sa functioneze si in sezonul rece, ceea
ce nu mi se pare realist. Mamaia nu e Monaco, cel putin pentru
moment, astfel incat exista riscul sa se strice si ce exista inca bun. E
posibil ca in curand sa nu isi mai gaseasca identitatea nici in
rezidential, nici ca statiune.
• Se incearca ceva in zona SPA-ului, dar oamenii trebuie sa inteleaga
faptul ca turismul este una dintre cele mai competitive industrii.
Turistul, indiferent ca este roman sau strain, are optiunea de a merge
in Turcia, Grecia etc. sau Romania. Competitia, fie chiar la nivel
european, lasa Romania fara replica.
• In conditiile actuale, oamenii de afaceri care isi fac corect calculele nu au
de ce sa investeasca pe litoralul romanesc.
• Turcia a devenit un competitor care nu mai poate fi prins din urma, tocmai
datorita faptului ca are resorturi foarte mari, de 50-60 de hectare, care
ofera o multitudine de servicii pentru clienti. Noi nici macar nu dispunem
de aceste suprafete. Ei au creat un model de business sustenabil, dovada ca
au atras o cota atat de mare de piata, si asta doar in ultimii 20 de ani, in
conditiile in care inainte de aceasta perioada aproape ca Turcia nu exista pe
acest tip de turism. Iar clientul roman are un mare avantaj al liberei
circulatii: poate alege unde sa-si cheltuie banii, unde are conditii mai bune,
pe bani mai putini. Lucru pe care inca prea putini hotelieri romani il
inteleg.
• Alte probleme sunt legate de legislatie, mizeria din statiuni si plaja, lipsa
fortei de munca, lipsa promovarii externe.