Sunteți pe pagina 1din 300

Mihai Ciprian Mãrgãrint

Utilizarea Utilizarea teledetecþiei teledetecþiei în în

studiul studiul geografic geografic al al teritoriului teritoriului judeþului judeþului Iaºi Iaºi

Referenþi ºtiinþifici:

Prof.univ.dr.em. Ioan DONISÃ

Universitatea „Al.I.Cuza” Iaºi

Prof.univ.dr. Ionel HAIDU

Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj

Coperta: Manuela OBOROCEANU Redactor : Mariana PRICOP Tehnoredactor: Mihai Ciprian MÃRGÃRINT

ISBN 978-973-703-345-1

© Editura Universit

ãþ

ii „Alexandru Ioan Cuza”, 2010

7001

09

– Ia º i, str. P

inulu

i, nr.

1A

, tel./fax: (0232) 314947

http

:// www.editura.uaic.ro

e-mail: editura

@uaic.ro

Mihai Ciprian Mãrgãrint

Utilizarea Utilizarea teledetecþiei teledetecþiei

în în studiul studiul geografic geografic al al

teritoriului teritoriului judeþului judeþului Iaºi Iaºi

Cuvânt Cuvânt înainte înainte

de de

Ioan Ioan Donisã Donisã

înainte înainte de de Ioan Ioan Donisã Donisã Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” Iaºi 2010

Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” Iaºi

2010

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României MÃRGÃRINT, MIHAI Utilizarea teledetecþiei în studiul geografic al teritoriului judeþului Iaºi / Mihai Ciprian Mãrgãrint. - Iaºi :

Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, 2010 Bibliogr. ISBN 978-973-703-345-1

911.2:551.432(498-35 Iaºi)

528.7+528.8

Cuprins

Prefaţă

9

 

Partea I. Introducere

Capitolul 1. Aşezarea geografică şi limitele judeţului Iaşi

11

Capitolul 2. Istoricul cercetărilor geografice asupra teritoriului judeţului Iaşi

17

2.1. Istoricul cercet<rilor fizico-geografice

18

2.2. Istoricul cercet<rilor uman-geografice

28

2.3. Concluzii

 

33

Capitolul 3. Utilizarea teledetecţiei în cercetarea geografică

35

3.1. Locul şi rolul teledetecţiei în cercetarea geografic<

35

3.2. Noţiuni generale de teledetecţie

38

 

3.2.1. Definiţie, terminologie

38

3.2.2. Obiectivele şi funcţiile teledetecţiei

40

3.2.3. Bazele fizice ale teledetecţiei

43

3.3. Captori, vectori şi sisteme de teledetecţie

47

3.4. Tipurile şi caracteristicile imaginilor de teledetecţie

57

 

3.4.1. Aerofotogramele

57

3.4.2. Imaginile satelitare

60

3.5. Modaliti de extragere a informaţiei geografice de pe imaginile de teledetecţie

67

 

3.5.1.

Particularitile analizei şi interpret<rii imaginilor analogice

 

67

Partea a II-a. Utilizarea teledetecţiei în studiul condiţiilor naturale de pe teritoriul judeţului Iaşi

Capitolul 4. Utilizarea teledetecţiei în studiul geologiei teritoriului judeţului Iaşi

73

4.1. Consideraţii generale

 

73

4.2. Aspecte structurale

76

4.3. Aspecte petrografice

80

Capitolul 5. Utilizarea teledetecţiei în studiul reliefului judeţului Iaşi

87

5.1. Caracteristici generale ale reliefului

90

5.2. Tr<s<turi morfografice

 

91

5.3. Tr<s<turi morfometrice

94

5.3.1. Modelul numeric al altitudinii terenului (MNAT)

97

5.3.2. Imagini satelitare şi aerofotograme

112

5.4. Tr<s<turi morfogenetice

 

120

5.5. Tr<s<turi morfodinamice şi morfocronologice

130

Capitolul 6. Folosirea teledetecţiei în studiul vegetaţiei naturale de pe teritoriul judeţului Iaşi

135

6.1. Noţiuni introductive

 

135

6.2. Scurt< caracterizare a vegetaţiei naturale

137

6.3. Exploatarea aerofotogramelor

143

6.4. Exploatarea imaginilor satelitare

148

Capitolul 7. Caracterizarea hidrografică a teritoriului cu ajutorul imaginilor de teledetecţie

169

7.1. Aspecte generale

 

169

7.2. Identificarea şi delimitarea suprafeţelor acvatice

170

7.3. Actualizarea cartografic< a suprafeţelor acvatice

179

7.4. Alte aplicaţii ale imaginilor de teledetecţie

184

Capitolul

8.

Utilizarea

teledetecţiei pentru precizarea condiţiilor

pedogenetice şi a arealelor unor tipuri de sol

189

8.1. Aspecte introductive

 

189

8.2. Criterii de interpretare a solurilor

191

8.3. Caracteristici pedogeografice ale teritoriului judeţului Iaşi

192

8.4. Exploatarea imaginilor de teledetecţie

202

Capitolul 9. Folosirea teledetecţiei pentru precizarea unor diferenţieri topoclimatice

215

9.2 Topoclimatele teritoriului judeţului Iaşi

218

9.3. Exploatarea Modelului Numeric al Altitudinii Terenului

220

9.4. Aplicaţii ale imaginilor de teledetecţie

222

Partea a III-a. Utilizarea teledetecţiei în studiul unor componente uman- geografice

Capitolul 10. Caracterizarea reţelei de aşezări cu ajutorul imaginilor de teledetecţie

225

10.1. Aspecte generale

225

10.2. Reţeaua de aşez<ri a judeţului Iaşi

226

Capitolul 11. Folosirea teledetecţiei în studiul utilizării terenurilor judeţului Iaşi

239

11.1. Noţiuni generale

239

11.2. Modul de utilizare a terenurilor judeţului Iaşi

241

11.3. Tipologia structurii fondului funciar

246

11.4. Harta digital< a utiliz<rii terenurilor

248

11.5. Exploatarea imaginilor de teledetecţie

253

Capitolul 12. Caracterizarea căilor de transport cu ajutorul imaginilor de teledetecţie

261

Concluzii

267

Abstract

269

Figuri în text

273

Tabele în text

281

Bibliografie

283

PREFAX;

Lucrarea de faţ< se înscrie pe f<gaşul unui curent de înnoire metodologic< a geografiei ieşene, deschis prin introducerea, în 1972, a primului curs facultativ de Aerofotointerpretare geografic<, devenit obligatoriu în înv<ţ<mântul geografic superior începând din 1975. Aplicarea fotointerpret<rii în cercetarea geografic< era dificil< din cauz< c< era nevoie de un num<r foarte mare de aerofotograme. Lansarea sateliţilor de teledetecţie a deschis o nou< cale imagisticii geografice dar abia dup< r<spândirea computerelor personale şi liberalizarea imaginilor satelitare s-a intensificat înnoirea arsenalului metodologic al geografiei. Aceasta a coincis şi cu lansarea tehnicilor GIS care, combinate cu cele ale teledetecţiei, au contribuit la revoluţionarea metodologiei geografice încât, dup< 1990, s-a dezvoltat, la universitatea din Iaşi, înv<ţ<mântul şi cercetarea în domeniul geoinformaticii. Beneficiind, ca student şi apoi ca doctorand, de formarea în aceste domenii noi, Domnul Ciprian M<rg<rint s-a angajat, cu entuziasm, pe aceast< cale, propunându-şi s< exploreze şi s< testeze potenţialul noilor metodologii prin aplicarea lor la un teritoriu relativ bine studiat cu mijloacele şi metodele clasice. De aici a rezultat lucrarea de faţ<, care a fost susţinut< cu deplin succes ca tez< pentru obţinerea titlului de doctor în geografie. Prin tematic<, lucrarea se înscrie în avangarda moderniz<rii metodologice a geografiei româneşti, prin recurgerea la cele mai moderne mijloace de achiziţionare, gestionare şi analiz< a informaţiilor geografice obţinute la standarde uniforme şi în acelaşi timp pentru întregul teritoriu studiat. Prin rezultatele obţinute, a demonstrat eficienţa, fiabilitatea şi complexitatea informaţiilor asupra componentelor naturale şi antropice ale sistemului geografic, obţinute cu noua metodologie. Autorul nu a urm<rit studiul exhaustiv al teritoriului abordat, ci şi-a propus s< afineze metodologia modern< a unui studiu de geografie regional<. Prin aceasta, lucrarea prezent< are un pronunţat caracter metodologic şi poate servi, ca un îndreptar util, pentru studenţii şi tinerii cercet<tori nu numai din domeniul geografiei, ci şi din numeroase alte domenii în care se vizeaz< repartiţia spaţial< şi evoluţia multiplelor obiecte şi procese de pe suprafaţa terestr<, care constituie mediul de viaţ< şi de activitate al societii moderne.

Prof. univ. dr. em. Ioan DONIS;

Partea I. Introducere

Capitolul 1 Aşezarea geografică şi limitele judeţului Iaşi

Teritoriul judeţului Iaşi este situat în partea nord-estic< a României, în cadrul Podişului Moldovei, între v<ile Moldovei şi Prutului. Între aceste aliniamente longitudinale naturale, ce respect< orientarea general< a monoclinului Platformei Moldoveneşti, de la NNV c<tre SSE, judeţul Iaşi se suprapune pe toate subunitile geografice ale Podişului Moldovenesc: Podişul Sucevei, Podişul Bârladului şi Câmpia colinar< a Jijiei. Domin< un relief cu un caracter relativ uniform, etajat în cadrul vorland-ului carpatic de la vest spre est, consecinţ< fireasc< a evoluţiei paleogeografice. Caracteristicile naturale ale acestui teritoriu sunt condiţionate de poziţia geografic< în cadrul zonei temperate a emisferei nordice, la o distanţ< aproximativ egal< de Oceanul Atlantic şi Munţii Ural, prin centrul judeţului trecând paralela de 47 o 10’ latitudine nordic< şi meridianul de 27 o 20’ longitudine estic<. Latitudinea cea mai mic< are valoarea de 46 o 48’23” lat. N (în comuna Dolheşti), iar cea mai mare, de 47 o 35’23” lat. N (comuna Bivolari), ceea ce relev< o diferenţ< de latitudine de 47’; longitudinea variaz< între 26 o 29’35” long. E (comuna T<t<ruşi) şi 28 o 07’37” long. E (comuna Gorban), de unde rezult< o diferenţ< de longitudine de 1 o 38’02”. Particularitile socio-economice individualizeaz< îns< şi mai mult acest teritoriu, reşedinţa judeţului având un însemnat rol în polarizarea unor spaţii ce depesc, în cazul multor funcţii, limitele administrative actuale ale judeţului (fig. nr. 1.1). Caracterul complementar al resurselor naturale a dus la crearea unei reţele dense de aşez<ri, îndeosebi în lungul principalelor contacte morfologice.

12

Mihai Ciprian Mărgărint

12 Mihai Ciprian M ă rg ă rint Figura nr. 1.1. Jude ţ ul Ia ş

Figura nr. 1.1. Judeţul Iaşi. Unitile administrative stabilite în anul 1968 (dup< harta cadastral<, scara 1:50.000, ediţie 1979).

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

13

Suprafaţa total< a judeţului, calculat< pe baza h<rţii cadastrale la scara 1:50.000, ediţie 1979, georeferenţiere Gauss-Krüger, meridian central 27 o long. E, în programul TNTMips, este de 5.497,597641 km 2 , aceasta fiind închis< de un poligon ce însumeaz< o lungime de 708,749 km. Limitele teritoriului judeţului Iaşi au variat în timp. Ca unitate administrativ<, este menţionat de Dimitrie Cantemir la începutul sec. al XVIII-lea, sub denumirea de Xinutul Iaşilor, situat între cele ale Vasluiului, Romanului, Cârlig<turii şi Hârl<ului 1 . „Ulterior, judeţul Iaşi s-a extins spre vest, astfel c< în 1938 cuprindea teritoriul pân< la Dealul Mare al Hârl<ului, Şaua Ruginoasa şi Coasta Iaşilor, ajungând la o suprafaţ< de 3.016 km 2 . Teritoriul era împ<rţit în pli (Bahlui, Cârlig<tura, Codru, Copou, Turia şi Prut) ce cuprindeau 333 sate şi dou< oraşe: Iaşi şi Târgu Frumos”. În urma reorganiz<rii administrative din 1968, judeţul Iaşi se extinde pân< la Valea Moldovei spre vest şi pân< în bazinele superioare ale afluenţilor Bârladului spre sud. Limitele judeţului se suprapun în cea mai mare parte pe linii naturale ale reliefului îns< în unele sectoare au şi caracter antropic. Limita estică este reprezentat< de albia râului Prut, din dreptul comunei Bivolari (cca 55 m altit. abs.) pân< în dreptul comunei Gorban (cca 28 m altit. abs.). Este o limit< sinuoas<, cu o lungime total< de 217,9 km (lungimea în linie dreapt< este de 99,6 km), care se caracterizeaz< în prezent printr-o stabilitate mare (datorit< regulariz<rii debitelor Prutului prin intermediul acumul<rii de la Stânca Costeşti). Limita nordică are un caracter preponderent artificial, urm<rind îns< şi limitele unor mici bazine hidrografice şi albiile unor pârâiaşe. Astfel, între Prut (în cadrul comunei Bivolari) şi Jijia (comuna Andrieşeni) limita trece prin partea superioar< a bazinelor pâraielor Râioasa (98 m altit. abs.) şi Cracalia (88 m), afluenţi ai Prutului şi, respectiv, Jijiei. Apoi, pe o lungime de 2,7 km, limita urm<reşte de la nord la sud albia sinuoas< a Jijiei (58 m altit. abs.). Spre vest, limita nordic< se continu<, având un aspect frânt, în bazinele superioare ale afluenţilor de stânga (Recea – 75 m, Rusului – 95 m) şi dreapta ai Miletinului (Robului – 100 m şi R<deni – 95 m), pân< în comuna Deleni. Limita urc< în continuare în lungul unor cumpene de ap< secundare în Dealul Poieni, coboar< în valea superioar< a Bahluiului (210 m) şi apoi urc< în Dealul Bouraşului, pân< la cca 400 m. Limita vestică coboar< spre sud, în lungul unor cumpene de ap< şi al unor drumuri forestiere, pân< în albia Siretului (228 m), pe care o urm<reşte sinuos pe o lungime de aproape 11 km, de unde urc<, în direcţia vest-nord-vest, prin bazinele superioare ale Hum<riei (afluentul Siretului) şi Bourei (afluentul Şomuzului Mare) în

14

Mihai Ciprian Mărgărint

Dealul Priporului, la peste 480 m altitudine. Apoi, c<tre sud, cu aspect angular, urm<rind şi unele liziere, coboar< în Valea Moldovei (282 m), în dreptul localitii Cristeşti. De aici, în lungul albiei împletite a Moldovei sau în lungul unor trepte de lunc< delimitate agricol, pân< în dreptul comunei Mirosloveşti (238 m), limita judeţului are cel mai pronunţat caracter convenţional, având în vedere dinamica deosebit< a albiei şi a şesului acestui râu în sectorul extracarpatic (neexistând actualiz<ri cartografice ale limitei judeţene în funcţie de modific<rile permanente ale cursului Moldovei). Limita sud-vestică urmeaz< iniţial direcţia vest-est. Pân< în Valea Siretului (190 m), are aspectul unei linii frânte care desparte mari parcele de teren agricol. Apoi, spre est, urc< prin bazinele unor afluenţi ai Siretului şi pe cump<na de ap< dintre bazinele Siretului şi Prutului (Bahluiului), pân< în Dealul C<lug<reni, la cca 350 m. De aici se îndreapt< spre sud, prin masivul forestier al Podişului Central Moldovenesc, în principal în lungul unor cumpene de ap< secundare, pân< în bazinul Gârbovului, afluent al Bârladului, în dreptul comunei Dagâţa (cca 170 m altit. abs.).

Limita sudică are un aspect general bine articulat, cu un grad mare de artificialitate, desfurându-se parţial în lungul unor limite naturale de ordin inferior. Astfel, de la vest c<tre est, aceasta trece prin bazinele situate în stânga râului Bârlad:

Sacov(138 m), Velna (139 m), Stavnic (130 m), Cr<ciuneşti (220 m), Rebricea (132 m), Dr<xeni (170 m), Rediu (140 m), Dobrov(135 m), Vaslui (125 m) şi Crasna (155 m). C<tre est urmeaz< frontul de cuest< din sectorul inferior al V<ii Moşnei, ajungând în albia Prutului prin mica înşeuare din partea sudic< a Dealului Câlcea (pe teritoriul administrativ al comunei Gorban). Una din problemele ap<rute în timpul elabor<rii acestei lucr<ri a fost neconcordanţa dintre limitele judeţului obţinute prin digitizare de pe diferitele materiale cartografice (fig. nr. 1.2). Astfel, s-au constatat diferenţe, uneori destul de mari, între harta cadastral< a judeţului (1:50.000, ediţie 1979) şi h<rţile topografice la toate sc<rile de proporţie (1:25.000, 1:50.000 şi 1:100.000). În aceast< lucrare a fost utilizat< limita judeţului de pe harta cadastral<. În cazul în care limitele judeţului şi chiar ale comunelor se suprapun peste detalii decelabile pe imaginile de teledetecţie, acestea pot fi trasate cu precizie (liziere, artere hidrografice ş.a.).

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

15

geografic al teritoriului jude ţ ului Ia ş i 1 5 Figura nr. 1.2. Limita jude

Figura nr. 1.2. Limita judeţului Iaşi extras< de pe harta cadastral< 1:50.000, ediţie 1979 (linie subţire vişinie) şi de pe harta topografic< 1:50.000, ediţie actualizat< în 1973 (masca poligonal< alb-gri).

16

Mihai Ciprian Mărgărint

De asemenea, probabil din cauza gradului redus de importanţ< strategic< a limitelor teritoriilor administrative de ordin inferior, pe h<rţile topografice sunt reprezentate aliniamente naturale care, de multe ori, prezint< simple asem<n<ri de natur< formal< cu unele contururi ale h<rţii cadastrale (fig. nr. 1.3).

contururi ale h < r ţ ii cadastrale (fig. nr. 1.3). Figura nr. 1.3. Trasarea gre

Figura nr. 1.3. Trasarea greşit< a limitei judeţului pe harta topografic< (poligon gri-negru, suprapus cu transparenţ< 50% peste imaginea satelitar< SPOT) faţ< de harta cadastral< (linie roşie). Sector aferent comunei Deleni.

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

17

Capitolul 2 Istoricul cercetărilor geografice asupra teritoriului judeţului Iaşi

Rolul evoluţiei cercet<rilor asupra unei regiuni este deosebit de important în analiza geografic<, aprofundarea a numeroase aspecte geodinamice având la baz< înregistr<rile şi studiile efectuate de-a lungul timpului. Asupra componentelor geosistemice din cadrul judeţului Iaşi exist< numeroase lucr<ri ştiinţifice, care aparţin atât geografilor, cât şi cercet<torilor din domeniile ştiinţifice conexe. În acelaşi timp, multe din aceste studii se refer< doar la anumite p<rţi ale judeţului, la unitile geografice care se suprapun peste acesta, dup< cum o serie de informaţii cu caracter general au fost culese şi interpretate din cadrul tratatelor ce abordeaz< întregul podiş al Moldovei sau întreaga suprafaţ< a ţ<rii noastre.

Judeţului Iaşi i-au fost consacrate mai multe lucr<ri geografice complexe, între acestea remarcându-se monografia realizat< de I. Şandru, V. B<c<uanu şi Al. Ungureanu în anul 1972. Aceast< lucrare sintetizeaz< cercet<rile geografice efectuate pân< la acea dat<, distingându-se prin maniera riguroas< de analiz< a componentelor geosistemice din cadrul teritoriului judeţului. În acelaşi context, al produselor ştiinţifice cu caracter monografic, se înscrie şi Geografia municipiului Iaşi, coordonat< de N. Barbu şi Al. Ungureanu. Numeroase alte lucr<ri, realizate la nivelul Podişului Moldovei sau la nivelul

ţ<rii noastre, trateaz< întregul spectru al preocup<rilor geografice, dintre acestea putându-se aminti pe cele ale lui V. Mih<ilescu (1966), V. Tufescu (1974),

V.

B<c<uanu, N. Barbu, Maria Pantazic<, Al. Ungureanu, D. Chiriac (1980),

Al.

Ungureanu (1993), precum şi monografiile geografice din 1960 şi 1983-1992;

acestea se remarc< prin modul de integrare a specificului ansamblului natural şi uman de pe teritoriul judeţului Iaşi, în cadrul unor spaţii geografice mai mari.

18

Mihai Ciprian Mărgărint

2.1. Istoricul cercetărilor fizico-geografice

Aspectele geologice ale actualului teritoriu al judeţului au constituit primele componente ale cadrului natural cercetate în mod sistematic. Între cele dintâi însemn<ri geologice se remarc< cele ale lui J. I. Huot 2 , asupra petrografiei regiunii din jurul oraşului Iaşi, şi ale lui d’Archiac 3 , referitoare la Calcarul de la Repedea. Primul studiu care vizeaz< geologia unei porţiuni a teritoriului abordat în aceast< lucrare aparţine lui Grigore Cob<lcescu, fondator al geologiei româneşti, care, în anul 1862, public< articolul Calcariul de la Răpidea. Aceast< „prim< lucrare ştiinţific< româneasc< de geologie” (M. Savul, 1960) analizeaz< cu prec<dere formaţiunile basarabian superioare din nordul Podişului Central Moldovenesc sub diferitele sale aspecte. Studiul este însoţit şi de „prima hart< geologic< româneasc<” (L. Ionesi, 1981), ce cuprinde o arie însemnat< din nordul acestei regiuni geografice. La sfârşitul sec. al XIX-lea apar numeroase studii geologice, avându-i ca autori pe: T. Foetherle (asupra petrografiei regiunii Ruginoasa – Tg. Frumos, în perioada construirii c<ii ferate Iaşi – Paşcani 4 ), Gr. Cob<lcescu, 1883 5 (în care sunt descrise unitar formaţiunile sarmatice din lungul Coastei Iaşului, din regiunea situat< în partea nordic< a acesteia, din lungul celor doi versanţi ai Siretului, precum şi cele din partea estic< a Dealului Mare) şi 1896 6 (cu însemnate referinţe petrografice asupra împrejurimilor Iaşului), Sabba Ştef<nescu, 1894 7 , N. Andrusov, 1899 8 ş.a. La începutul sec. al XX-lea se remarc< lucr<rile cu caracter paleontologic şi petrografic ale lui I. Simionescu 9 . O serie de studii cu caracter mai mult local sunt realizate de R. Sevastos 10 . Lui M. David i se datoreaz< interpretarea pe baza unor linii tectonice a abruptului morfologic al Coastei Iaşului (1916) 11 , idee care va fi ulterior reluat< şi

2 Citat de P. Jeanrenaud şi A. Saraiman, 1995.

3 Citat de Gr. Cob<lcescu, 1862.

4 Die Verbreitung der sarmatischen Stufe (Cerithienschichten) in der Bukowina und der nördlichen Moldau, 1870, cf. V. Tufescu, 1937.

5 Studii geologice şi paleontologice asupra unor tărâmuri terYiare din unele părYi ale României.

6 Studiul hydrogeologic pentru alimentarea cu apă a oraşului Iaşi.

7 L'extension des couches sarmatiques en Valachie et en Moldavie (Roumanie).

8 Die Südrussischen Neogen, citat de M. David, 1922.

9 La faune tortoniènne et sarmatique de la Moldavie, 1903, ContribuYiuni la geologia Moldovei dintre Siret şi Prut, 1903 ş.a.

10 Les couches à Dreissensia du district de Vaslui. Roumanie, 1903, Descrierea geologică a regiunii Codăeşti şi Răducăneni din Moldova de Nord, 1909, Descriere geologică a împrejurimilor oraşului Iaşi, 1913.

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

19

dezvoltat<, al<turi de alte aprecieri stratigrafice în 1922 12 , şi de alţi cercet<tori, între care V. Tufescu (1937, 1940) 13 . Începând cu perioada 1930-1940, studiile geologice devin tot mai specializate, privind local sau în ansamblu diferite aspecte evolutive, stratigrafice, petrografice, paleontologice, de valorificare economic< ş.a. ale teritoriului. Între acestea s-au evidenţiat cele elaborate de: Th. V<sc<uţeanu 14 , I. Z. Barbu 15 , I. Atanasiu 16 , C. Martiniuc 17 , N. Macarovici 18 , Natalia Paghida (1963 ş.a.), Teodora Simionescu (1983), P. Jeanrenaud 19 . Seria cercet<rilor include şi importantele contribuţii cu caracter în special stratigrafic şi paleontologic elaborate dup< anii ’70 ai sec. al XX-lea realizate de c<tre: Bica Ionesi 20 , L. Ionesi 21 , P. Ştefan 22 , M. Brânzil< 23 ş.a.

Relieful Primele observaţii şi descrieri cu caracter geomorfologic, ca şi anumite interpret<ri privitoare la geneza şi evoluţia reliefului din aceast< parte a ţ<rii îi aparţin geologului Gr. Cob<lcescu. În cele trei lucr<ri care se refer< la geologia regiunii

11 Faits nouveaux pour la détermination de l'âge des argiles basales du Plateau Moldave.

12 Cercetări geologice în Podişul Moldovenesc.

13 Observations géologiques sur les Collines de Hârlău (Moldavie), Fundamentul Podişului Moldovenesc.

14 Fauna argilelor sarmatice de la Ungheni, 1928.

15 ContribuYii la cunoaşterea florei fosile din Podişul Moldovei şi Basarabiei, 1934.

16 Contributions à la géologie des pays moldaves, 1940, Le sarmatien du Plateau Moldave,

1945.

17 Date noi asupra evoluYiei paleogeografice a SarmaYianului din partea de vest a Podişului Moldovenesc, 1948.

18 Les Mactres sarmatiques de l'Est et Sud-Est de la Roumanie, 1935, Geologia regiunii Ruginoasa-Hărmăneşti-Vaşcani-Costeşti (raionul Tg. Frumos), 1956 (în colaborare cu I. TurculeY), ş.a. 19 ContribuYii la geologia Podişului Central Moldovenesc, 1961, Cercetări geologice între Valea Crasna şi Prut, 1965, Precizări asupra meoYianului din Moldova, 1969, Geologia Moldovei centrale dintre Siret şi Prut, 1971, şi Harta geologică a Moldovei Centrale dintre Siret şi Prut, 1971.

20 Contributions sur la limite Volhynien – Basarabien, 1980.

21 Limita Basarabian – Chersonian în Platforma Moldovenească, 1984 (în colaborare cu Bica Ionesi), Alcătuirea şi evoluYia geologică a judeYului Iaşi, 1985.

22 Geologia regiunii Dealului Mare – Hârlău şi perspectivele în resurse minerale utile, tez< de doctorat, 1989.

23 Geologia părYii sudice a Câmpiei Moldovei, 1999 ş.a.

20

Mihai Ciprian Mărgărint

analizate de noi (1862, 1883, 1896), se reg<sesc o serie de aprecieri morfometrice şi morfografice, autorul realizând şi numeroase profile în puncte de interes stratigrafic. În anul 1903, R. Sevastos 24 pune în evidenţ< cinci nivele de teras< ale Siretului, la sud de Paşcani. În anul 1921 apare, sub semn<tura lui M. David, prima lucrare cu caracter geomorfologic asupra unei porţiuni a actualului judeţ Iaşi: O schimorfologică a Podişului Sarmatic din Moldova. Autorul îmbin< caracterul structural („prezenţa pl<cii calcare sau grezoase determin< adev<ratul caracter al podişului”, pag. 6), cel tectonic (apar pentru prima dat< liniile tectonice ale Bahluiului şi Bârladului superior) cu cel sculptural-eroziv (sunt admise „dou< cicluri de eroziune, pontic şi levantin-cuaternar”, pag. 46) în argumentarea aspectului actual al reliefului din aceast< regiune. M. David 25 paralelizeaz< formele de relief din stânga şi dreapta Prutului, în final distingând trei tipuri caracteristice ale reliefului Platoului Moldav: platforme structurale tipice, platforme structurale de tip podolic şi platforme mixte. Interpret<ri tectonice ale actualului relief al Podişului Moldovei se reg<sesc şi în Cercetări geologice în Podişul Moldovenesc – 1922 şi în Regiunea Codrilor Bâcului fade Podişul Sarmatic Moldovenesc – 1923, elaborate de acelaşi autor. În deceniul al 3-lea al sec. al XX-lea, V. Mih<ilescu public< unele articole referitoare la morfologia unor regiuni din nord-estul Moldovei, în care sunt abordate şi suprafeţele de nivelare din Podişul Moldovei. Referiri generale, îndeosebi cu caracter orohidrografic, asupra regiunii dintre Siret şi Prut au fost f<cute de T. Porucic (1928). I. Rick, în 1931 26 , continu< şi dezvolt< teoria form<rii policiclice a reliefului din aceast< regiune, cu prec<dere al unitii de câmpie. Continuator al ideilor lui M. David, V. Tufescu public< o serie de articole care trateaz< unitar diferite aspecte ale ansamblului geografic din cuprinsul Culmii Siretului şi ale contactului acesteia cu Depresiunea Jijiei (1932, 1934, 1937, 1941), r<mânând mult< vreme fidel unei tectonici complicate a învelişului postcretacic al Platformei Moldoveneşti. Dup< cel de-al doilea r<zboi mondial, V. Tufescu abordeaz< diferite probleme geomorfologice (1946 ş.a.), urmând ca dup< deceniul al şaselea s< includ<

numeroase exemple din aceste p<rţi ale ţ<rii în lucr<rile sintetice elaborate în 1966 şi

1974.

24 Les terrasses de la Vallée du Sereth (Roumanie).

25 Formes caracteristiques dans la morphologie du Plateau Moldave, 1921.

26 Cercetări geografice şi antropogeografice în Depresiunea Jijiei (partea I).

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

21

În 1941, Natalia Şenchea detaliaz< studiul suprafeYei Şcheia-Ipatele din Podişul Central Moldovenesc. Contribuţii importante în studiul geomorfologiei v<ii Prutului sunt aduse de c<tre Gh. N<stase în 1946, prilej cu care, al<turi de o descriere a reliefului fluvial din lungul acestei artere hidrografice, autorul nu exclude formarea ei printr-o serie de capt<ri ale unor râuri carpatice cu direcţie transversal<, într-o „epoc< pre-prutan<”.

C. Martiniuc (1948 ş.a.) trateaz< aspectele reliefale ale acestei regiuni prin

prisma unor noi concepţii geomorfologice, analizând tr<s<turile de baz< ale reliefului, privite ca rezultante ale interacţiunii dintre factorii interni şi cei externi, în condiţiile unei uniti geostructurale de platform<. În studiile sale vizeaz< diverse subiecte, dintre care amintim: evoluţia paleogeografic< a v<ilor, structura şi r<spândirea formelor de acumulare fluvial<, procesele de versant, cartarea geomorfologic<, raionarea geomorfologic< ş.a.m.d.

C. Martiniuc s-a remarcat şi prin cercet<rile cu caracter interdisciplinar, între

ştiinţele geonomice şi cele tehnice, putând fi considerat unul din întemeietorii geomorfologiei aplicate din România. A elaborat, în cadrul unor colective l<rgite, o serie întreag< de analize privind amenajarea teritoriului şi sistematizarea localitilor urbane şi rurale, împreun< cu: V. B<c<uanu, N. Barbu, Maria Schram, Maria Pantazic<, Irina Ungureanu, I. Donis<, I. Hârjoab<, I. St<nescu, E. Gheorghiu ş.a. Menţion<m studiile şi cart<rile geomorfologice ale v<ii Ciric (1956), oraşului Iaşi (1959, 1969, 1982), regiunii Cotnari (1962) ş.a. I. Sârcu în 1954 27 , pe baza identific<rii şi poziţion<rii altitudinale a teraselor Siretului, infirm< formarea v<ilor Siretului şi Prutului prin capt<ri succesive sau ca fiind cantonate pe aliniamente sinclinale şi ajunge la concluzia c< vârsta v<ii Siretului este mult mai veche, acest râu „înaintând în mod normal de la nord-vest la sud-est, potrivit retragerii apelor marine din podiş”. În 1956, acelaşi autor trateaz< o gam< variat< de probleme geomorfologice ale Podişului Moldovei, cum ar fi infirmarea originii tectonice a Depresiunii Jijia- Bahlui, ca şi a antecedenţei sale, demonstrarea genezei erozive, pe baz< de facies petrografic, a depresiunilor de contact, şi, nu în ultimul rând, atribuirea aceleiaşi vârste (cuaternar<) nivelelor din Şaua Ruginoasa şi din Depresiunea Jijia-Bahlui cu cea a teraselor superioare ale Siretului. Cercet<rile efectuate de V. B<c<uanu se refer< cu prec<dere la formele de relief şi procesele de modelare a acestora în cadrul Câmpiei Moldovei, între numeroasele aspecte abordate evidenţiindu-se geneza şi repartiţia teritorial< a

27 Valea Siretului în sectorul raionului Paşcani şi problema genezei Şeii de la Ruginoasa. Probleme geomorfologice.

22

Mihai Ciprian Mărgărint

reliefului fluvial, în special a teraselor, procesele de versant, precum şi relieful structural. Importante sunt studiile teraselor Bahluiului (în colaborare cu C. Martiniuc, 1966), ale celor situate pe interfluviul Jijia Prut (1964), ale teraselor Moldovei din sectorul aferent judeţului Iaşi (1983, în colaborare cu I. St<nescu), Nicolinei, Bahluieţului ş.a. În Cîmpia Moldovei – studiu geomorfologic, este dezvoltat< teoria eroziv<, pe baz< de facies petrografic, a genezei acestei uniti. Un num<r mare de sinteze aparţinând lui V. B<c<uanu sunt cuprinse într-o serie de monografii geografice, cum sunt cele care vizeaz< judeţul Iaşi (1972), Podişul Moldovei (1980) sau oraşul Iaşi (1987). D. Ploscaru (1973 ş.a.) aduce contribuţii asupra genezei reliefului, caracteriz<rii morfografice şi morfometrice, tipologiei formelor de relief şi region<rii geomorfologice în Podişul Central Moldovenesc. În 1977, I. Hârjoab< infirm< existenţa suprafeţelor de eroziune (kersonian<, ponţian< şi dacian<) din Podişul Moldovei şi ajunge la concluzia conform c<reia „relieful actual, diferenţiat în subuniti cu altitudine şi aspecte de fragmentare proprii, s-a format în strâns< leg<tur< cu faciesul petrografic, generaţiile de v<i şi, într-o oarecare m<sur<, de tectonic<” (pag. 11). În 1984, C. Brânduş analizeaz< problema dinamicii albiei minore a râului Moldova, subliniind impactul exploat<rilor de balast din perimetrul localitii Timişeşti asupra stabilitii cursului râului. I. Donis<, Gh. Lupaşcu şi C. Rusu (1984), studiind mecanismele morfogenetice din partea estic< a Podişului Central Moldovenesc (de pe teritoriile comunelor Costuleni, R<duc<neni, Moşna, Cozmeşti ş.a.), susţin c< teritoriul cuprins între interfluviul Vasluieţ-Crasna şi valea Prutului a suferit un proces de glacizare, evidenţiind o serie de nivele ce coboar< treptat c<tre est-nord-est. Aceeaşi idee este confirmat< şi completat< de V. B<c<uanu (1986), care studiaz< relieful din extremitatea nord-estic< a Podişului Central Moldovenesc. Tipurile de procese de versant şi evoluţia reliefului din Podişul Moldovei sub acţiunea acestora fac obiectul unei lucr<ri semnate de N. Barbu şi V. B<c<uanu

(1985).

I. Ichim şi Maria R<doane, în cadrul a numeroase studii (1989, 1990 ş.a.), se ocup< de diferite aspecte ale compoziţiei mineralogice şi granulometrice a aluviunilor Siretului, precum şi de particularitile morfodinamicii actuale a albiei acestui râu. La acestea se adaug< alte cercet<ri privitoare la procesele de ravenare din Podişul Moldovei. Un colectiv larg, condus de I. Bojoi (Gh. Lupaşcu, C. Rusu, M. Vârlan, M. Apetrei, C. Iaţu, A. N. Roman), aduce contribuţii importante la cunoaşterea geomorfologiei sectorului inferior al luncii Jijiei şi al celui mijlociu al Bahluiului

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

23

(1989, 1990, 1992, 1998). Este aprofundat< morfometria luncilor, influenţa fenomenului de remu în zonele de confluenţ<, fiind abordate şi procesele de modelare a versanţilor, impactul lucr<rilor hidroameliorative asupra tendinţelor de evoluţie a reliefului ş.a.m.d.

O serie de lucr<ri dedicate unor teritorii comunale din judeţul Iaşi, toate

însoţite de materiale cartografice detaliate, au fost realizate de Irina Ungureanu (1990 28 ş.a.).

În 2000, M. Am<riuc<i 29 studiaz< formele de relief din cadrul uneia din cele

mai importante lunci ale judeţului în special din punct de vedere al resurselor de ap<

– Moldova.

În acelaşi an, I. Ioniţ< analizeaz< r<spândirea şi geneza reliefului de cueste,

tipurile de asimetrii structurale şi stadiile de evoluţie a v<ilor consecvente la nivelul

întregului Podiş al Moldovei. Alte abord<ri privind relieful acestui teritoriu aparţin lui M. Apetrei (între care amintim cel care se refer< la influenţa structurii geologice asupra caracteristicilor morfometrice ale bazinului Bahluiului 1994), A. N. Roman (2003 în cadrul unui studiu integrat, dedicat peisajelor din Câmpia Moldovei), C. V. Patriche (2005), M. C. M<rg<rint (1999) ş.a.

Clima Primele m<sur<tori instrumentale ale temperaturii aerului la Iaşi au fost efectuate de Gh. Asachi, Iacob Cihac, I. Pangratti şi T. Stamate, datând din anul 1770. Singurele date p<strate din aceast< perioad< au fost cuprinse în capitolul „Climatul” din lucrarea principelui Nicolae Şuţu (1852) 30 . Începând din 1877, P. Poni reia observaţiile meteorologice pe teritoriul oraşului Iaşi, pe care începe s< le publice în diverse reviste ştiinţifice. Aceste observaţii s-au remarcat prin precizia mare a instrumentelor folosite, prin modul de instalare al lor şi prin orele de efectuare a m<sur<torilor (Elena Erhan, 1979). La începutul sec. al XX-lea, Şt. Hepites public< lucrarea Climatologia Iaşilor (1903), în care sunt analizate regimurile unor elemente şi fenomene meteorologice, fiind evidenţiate diferite aspecte de climatologie urban< şi de regim pluviometric.

28 Aspecte ale evoluYiei reliefului în comuna Bîrnova şi împrejurimile sale.

29 Şesul Moldovei extracarpatice dintre Păltinoasa şi Roman – studiu geomorfologic şi hidrologic.

30 NotiYii statistice asupra Moldovei.

24

Mihai Ciprian Mărgărint

Urmeaz< o serie de articole semnate de Gh. Gr. Gheorghiu (în anii 1915, 1916, 1924), în care, pe baza datelor de la staţia Iaşi Internat, este studiat regimul temperaturii aerului, al umezelii relative şi al precipitaţiilor atmosferice.

Aspecte legate de climatologia p<rţii sudice a Câmpiei Moldovei sunt tratate de I. Rick 31 , cu referinţe la valorile şi regimul elementelor climatice, urmate fiind de anumite concluzii de ordin agrometeorologic.

În 1945, N. N. Lupu 32 face o serie de aprecieri asupra temperaturii aerului, a

precipitaţiilor atmosferice şi a vânturilor, pe baza analizei datelor de la staţiile Iaşi

Internat şi Iaşi Copou din perioada 1931-1941. Dup< anul 1955, num<rul cercet<rilor climatologice creşte considerabil, fiind conduse, timp de peste 30 de ani, de Ion Gugiuman. Acesta a publicat,

individual ori în colaborare cu alţi cercet<tori (S. Petrescu, V. Chiriac, Elena Erhan,

G. Davidescu ş.a.), studii şi analize ale diferitelor aspecte climatice şi microclimatice

ale oraşului Iaşi (regimul temperaturii aerului, regimul precipitaţiilor atmosferice, al

dinamicii atmosferice), pentru diferite perioade de timp, la care se adaug< alte lucr<ri, cu referiri la întregul podiş al Moldovei. Elena Erhan public< numeroase articole despre valorile şi regimul

elementelor climatice la nivelul oraşului Iaşi (1963, 1965, 1967, 1968), a c<ror sintez< este publicat< în anul 1979 33 , dar şi referitoare la întregul Podiş Moldovenesc (1983, 1988, 1993, 1995 ş.a.). Informaţii asupra climatologiei p<rţii vestice a judeţului exist< şi în lucr<rile lui Gh. Slavic 34 .

O analiz< detaliat< a regimului pluviometric din regiunea oraşului Iaşi este

efectuat< în 1981 de I. Hârjoab< şi Maria Ciubotaru 35 . Alte cercet<ri climatologice asupra unor anumite teritorii componente ale judeţului Iaşi au fost întreprinse de: G. Davidescu 36 (1990), C. Iaţu 37 (1992),

D. Mih<il< 38 (2006), iar la nivelul întregii Moldove, de c<tre Silvia Patrichi 39 (1971),

31 Cercetări geografice şi antropogeografice în Depresiunea Jijiei (partea I), 1931.

32 SchiYa climatologică a oraşului Iaşi.

33 Clima şi microclimatele din zona oraşului Iaşi.

34 Podişul Sucevei – studiu climatologic, 1977; Caracteristicile suprafeYei subiacente ca factor climatologic în Podişul Sucevei, 1988.

35 Regimul zilnic al ploilor la Iaşi.

36 Efectele lucrărilor de amenajare a terenurilor inundabile din lunca Prutului asupra microclimatului.

37 Regimul precipitaYiilor atmosferice în Valea Jijiei.

38 Câmpia Moldovei – studiu climatic.

39 PotenYialul energetic eolian în Moldova.

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

25

L. Apostol 40 (1990), N. Soroceanu şi M. Am<riuc<i 41 (1997), C. V. Patriche (2002, 2003) etc.

Hidrografia şi hidrologia Începând de la sfârşitul sec. al XIX-lea, cercet<rile hidrologice au fost efectuate de o serie de geologi, între care un rol deosebit l-a avut Gr. Cobălcescu. În vederea sporirii debitului capt<rii de la Aroneanu, acesta studiaz< din punct de vedere hidrogeologic regiunea oraşului Iaşi. Urmeaz< lucr<rile publicate de I. Atanasiu şi R. Cern<tescu (1935), care analizeaz< chimismul apelor râurilor Bahlui şi Jijia, cu aprecieri asupra provenienţei s<rurilor. În 1935, V. Tufescu aduce în discuţie cauzele inundaţiilor Bahluiului, descriind catastrofele produse de creşterea apelor acestui râu, în special pe teritoriul oraşului Iaşi. Acelaşi autor, în 1940 42 , face o analiz< a caracteristicilor fizice ale reţelei hidrografice şi ale lacurilor din Moldova, studiu completat de o detaliat< şi optimist< propunere de valorificare a acestui important element al cadrului natural. Problema inundaţiilor Bahluiului, drept consecinţ< a recrudescenţei fenomenului (evenimentele din anii 1940, 1941 şi 1955), este reluat< de I. Gugiuman (1956), fiind urm<rite şi consecinţele negative asupra dezvolt<rii spaţiale a oraşului Iaşi.

Particularitile hidrogeologice ale împrejurimilor oraşului Iaşi sunt abordate şi de N. Macarovici în 1948, acelaşi autor, împreun< cu V. Bejan, aducând semnificative contribuţii privitoare la geneza apelor minerale din Moldova dintre Siret şi Prut (1957). Al. Obreja (1958) trateaz< probleme referitoare la morfohidrografia şesului Jijiei între Larga şi Vl<deni, precum şi o serie de caracteristici hidrogeologice ale regiunii Dancu-Cristeşti. De asemenea, contribuţii la cunoaşterea hidrogeologiei împrejurimilor oraşului Iaşi sunt aduse de C. Martiniuc, Maria Safca, V. B<c<uanu, Al. Barbu şi Maria Pantazic< (1956). Numeroase studii hidrologice, în care au fost evidenţiate aspecte ale rezervelor de ap<, ale scurgerii râurilor, ale region<rii hidrologice de pe acest teritoriu, au fost realizate de Maria Pantazic< (1958, 1966 ş.a.), sintetizate în 1974 43 .

40 Anomalii ale temperaturii aerului în Moldova.

41 ConsideraYii asupra tendinYei de aridizare a climei Podişului Moldovei.

42 Valoarea economică a râurilor moldoveneşti.

43 Hidrografia Câmpiei Moldovei.

26

Mihai Ciprian Mărgărint

Problemele legate de lacurile din Câmpia Moldovei au fost analizate de Maria Schram (1968, 1969, 1970 ş.a.). M. Am<riuc<i public< diverse articole asupra hidrologiei bazinelor Prut şi Siret cum ar fi cele ce trateaz< regimul scurgerii apelor din bazinele Prut şi Siret (1974, în colaborare cu C. Cireş), hidrologia şesului Moldovei extracarpatice (2000) ş.a.

Aspecte interdisciplinare hidro-pedo-geomorfologice au fost abordate, la

nivelul luncii Jijiei, de I. Bojoi, M. Vârlan şi M. Apetrei (1989) şi I. Bojoi, C. Iaţu şi

A. N. Roman (1992).

Vegetaţia Informaţii referitoare la p<durile de pe actualul teritoriul al judeţului Iaşi au fost consemnate înc< din secolul al XVIII-lea în Descrierea Moldovei a lui

D. Cantemir.

Un document important în precizarea arealelor p<durilor din acel secol este „Harta lui Bawr”, în care este evidenţiat destul de clar gradul de împ<durire al întregii Moldove (V. B<ican, 1996). Începând cu sec. al XIX-lea apar şi primele cercet<ri botanice sistematice, efectuate de câţiva cercet<tori str<ini: B. Haquet, A.P. de Candolle ş.a. (cf.

M. R<v<ruţ, 1941). La sfârşitul acestui secol, sunt continuate studiile floristic-descriptive, treptat ap<rând şi primele monografii fitogeografice la nivelul întregii ţ<ri, realizate de

D. Brândz< 44 , 1880 şi D. Grecescu 45 , 1898 (cf. M. R<v<ruţ, 1941).

Primul studiu sintetic asupra vegetaţiei „districtului Iaşi” aparţine lui M. R<v<ruţ (1941); sunt abordate diferite aspecte de botanic< sistematic< (descrieri ale numeroaselor specii de plante de pe acest teritoriu); autorul întocmeşte şi o hart<

detaliat< a vegetaţiei, distingând dou< subzone de p<dure (a fagului şi a stejarului), separate de step< printr-o band< aproape continu< a avant-stepei (sau a stepei cu păduri).

Dup< 1945 urmeaz< contribuţii numeroase la cunoaşterea vegetaţiei de p<dure şi a pajiştilor naturale, listele de specii noi îmbogindu-se de la an la an. Sub aspect biogeografic se remarc< lucr<rile care privesc în special asociaţiile vegetale, însoţite de h<rţi ale distribuţiei spaţiale ale acestora. În acest sens vom enumera câţiva dintre cei mai importanţi cercet<tori care au avut în vedere porţiuni ale teritoriului judeţului Iaşi: Al. Borza (1958), C. Burduja, V. Butnaru

44 VegetaYia României şi exploratorii ei.

45 Conspectul florei României.

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

27

(1956), C. Dobrescu, C. Bîrc<, M. Laz<r (1958), D. Mititelu, N. Barabaş (1975), S. Paşcovschi şi N. Doniţ< (1967), Tatiana Tofan-Burac, T. Chifu (2002) ş.a.m.d. În 1995 apare Flora şi vegetaYia judeYului Iaşi sub semn<tura unui colectiv condus de D. Mititelu.

Solurile În studiul solurilor acestei regiuni, ca şi în cazul întregului teritoriu al României, primii cercet<tori care şi-au adus contribuţii însemnate au fost o serie de geologi de la începutul sec. al XX-lea. Al<turi de sintezele de la nivel naţional ale lui Gh. Munteanu Murgoci 46 (1911), se afl< şi observaţiile cu caracter regional şi local ale lui I. Simionescu (1903) şi R. Sevastos (1908, 1914), aceştia evidenţiind larga r<spândire a solurilor cernoziomice în Câmpia Moldovei. I. Rick (1931) noteaz< prezenţa s<rurilor în sudul „Depresiunii Jijiei”, faţ< de stepa neagră din nordul acestei regiuni (acoperit< cu un cernozeum negru), porţiunea sudic< fiind numit< stepa cenuşie. Dup< cel de-al doilea r<zboi mondial, studiile privind repartiţia spaţial< a solurilor şi factorii s<i determinanţi cap<t< un profund caracter interdisciplinar, fiind realizate de numeroşi pedologi, agronomi, geografi şi hidrotehnicieni. Dintre cercet<torii care au analizat factorii şi procesele pedogenetice de pe teritoriul judeţului şi în special cele din Câmpia Moldovei, se remarc< N. Bucur şi N. Barbu. S-au adus contribuţii deosebite la cunoaşterea componentelor fizico- geografice (privite mai ales sub aspect pedogenetic) ale multor porţiuni ale judeţului (Câmpia Moldovei 1953, 1959, 1965, coasta Dealul Mare-Hîrl<u 1957). Au fost aprofundate aspecte referitoare la depozitele de luturi loessoide ale teraselor fluviale (genez<, r<spândire, utiliz<ri agricole ş.a.) 1959, precum şi la procesele de regradare a solurilor 1965. N. Bucur împreun< cu mai mulţi colaboratori din domeniul agronomiei a avut în vedere salinizarea solurilor şi influenţa pe care o exercit< aceasta asupra diferitelor plante de cultur<, în condiţiile pedoclimatice caracterizate printr-un continentalism accentuat. În 1974 şi 1985, N. Barbu, sintetizând datele de la nivelul Câmpiei Moldovei şi, respectiv, al Podişului Moldovenesc, realizeaz< regionarea pedogeografic< a acestor dou< uniti geografice.

46 Zonele naturale de soluri din România.

28

Mihai Ciprian Mărgărint

Alte contribuţii regionale la cunoaşterea solurilor şi repartiţiei lor le dator<m şi urm<torilor autori: E. Popescu (1956), V. Butnaru (1961), C. Rusu, Gh. Lupaşcu, Angela Lupaşcu (1990) şi M. Vârlan, I. Bojoi, Gh. Lupaşcu (1989).

2.2. Istoricul cercetărilor uman-geografice

Întocmirea unui istoric al cercet<rilor întreprinse asupra teritoriului unui judeţ presupune luarea în considerare a tuturor informaţiilor oferite de cele mai diverse domenii ale cercet<rii ştiinţifice. Dat fiind îns< specificul lucr<rii noastre, ne-am oprit numai asupra principalelor contribuţii în cadrul c<rora caracterul geografic este dominant. Una dintre cele mai vechi surse de informaţie este lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae (sec. al XVIII-lea). Capitolele 1, 2, 4 şi 16 conţin numeroase informaţii din domeniul geografiei populaţiei şi aşez<rilor. Se remarc< referinţele ce privesc populaţia Moldovei şi limba vorbit< de aceasta, clasele sociale existente (boieri, târgoveţi, ţ<rani), aşez<rile rurale şi, în special, cele urbane. În descrierea târgului Iaşi, D. Cantemir ofer< câteva date geografice importante: „Iaşi, scaunul ţ<rii, mutat s< fie central faţ< de graniţele ţ<rii, curte domneasc< având un rol administrativ, politic şi economic asupra întregii ţ<ri a Moldovei”. D. Cantemir face şi unele aprecieri asupra vieţii economice a Moldovei menţionând şi câteva probleme de ordin toponimic. Autorul reuşeşte s< prezinte multe aspecte geografice într-o manier< realist<, dovedindu-se un profund cunosc<tor al Moldovei, fapt ce i-a permis s< evidenţieze specificul acestei regiuni. O alt< surs< valoroas< de documentare istorico-geografic< pentru Moldova de la începutul sec. al XIX-lea este analizat< de Al. Ungureanu, într-un articol publicat în 1985. Documentul, intitulat Statistikičeskoe Opisanie Kniažestva

ap<rut în anul 1833, reprezint< o descriere

Moldavii (Descrierea statistică

complex< a principatului Moldovei, elaborat< pe baza datelor culese de topografii care au întocmit harta rus< din 1835. Dac< informaţiile referitoare la populaţie nu sunt abundente, valoarea sa este împlinit< de cele ce privesc aşez<rile urbane şi economia regiunii. Din punct de vedere toponomastic, Al. Obreja, în anul 1972, desluşeşte originea hidronimelor Bahlui şi Jijia; având la baz< documente istorice, lingvistice şi geografice, autorul afirm< c< hidronimul Bahlui este de origine cuman< („baghlu” = „râu cu vii şi livezi”), iar Jijia îşi are originea în adjectivul slav oriental „zvezij”, care înseamn< rece, r<coros, termen care a devenit în limba român< „zvezaia”, cu sensul de vale rece sau r<coroas< (în comparaţie cu arealele învecinate).

),

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

29

Cercet<rile continu< în anii urm<tori, autorul abordând problema denumirilor vechi ale cartierelor municipiului Iaşi (1977, în colaborare cu C. Turcu), explicând unele toponime geografice rare de pe cuprinsul Podişului Moldovei (Măgura, Muncel, Bâtca, Holm ş.a. - 1982), precum şi toponimele legate de industria lemnului din Podişul Moldovei (1981). Alte referinţe toponomastice asupra acestei regiuni sunt incluse şi în lucr<rile: Drumurile din Moldova şi reflectarea lor în toponimie (Sorina Vlad, Valeria Alexandrescu, 1983), Asupra unor particularităYi geografice ale toponimiei aşezărilor rurale din România (Al. Ungureanu, 1983), Hidronimia Moldovei pe hărYile anterioare sec. al XIX-lea (V. B<ican, 1988) ş.a.

Populaţia Între cele dintâi studii cu caracter geografic asupra populaţiei actualului teritoriu al judeţului Iaşi, se remarc< cele ale lui V. Tufescu (1937, 1941), în care sunt reconstituite vechile deplas<ri şi infiltraţiile de populaţie. Autorul se opreşte pe rând asupra cordunenilor (muncitori din Bucovina), lipovenilor (specializaţi în curirea iazurilor şi îngrijirea pomilor), nemYilor (care veneau în Moldova mai ales din cartierele m<rginaşe ale Cern<uţilor) şi muntenilor, care veneau la cosit şi seceriş.

În 1935, Gh. N<stase aprofundeaz< tema structurii etnice a populaţiei din Moldova. În 1943, Al. Obreja public< ObservaYii asupra răspândirii Xiganilor în Moldova dintre CarpaYi şi Nistru. Dup< cel de-al doilea r<zboi mondial, lucr<rile referitoare la populaţia Moldovei, în ansamblu, ori la cea a judeţului nostru devin mult mai numeroase, fiind realizate, în cea mai mare m<sur<, în cadrul şcolii ieşene de geografie uman<. Repartiţia teritorial< a populaţiei Moldovei este prezentat< de I. Şandru şi D. Chiriac, în anul 1969, într-un articol întocmit pe baza datelor recens<mântului din 15 martie 1966. Acesta este completat cu o hart< a distribuţiei populaţiei şi o alta a creşterilor şi descreşterilor înregistrate de populaţia rural<. Un studiu detaliat asupra populaţiei judeţului Iaşi apare în anul 1978 (autori I. Şandru şi P. Poghirc). Asupra populaţiei rurale din Moldova se disting lucr<rile lui D. Chiriac (1971, 1973). Particularitile regionale ale num<rului, repartiţiei şi structurii populaţiei au fost tratate în cadrul unor lucr<ri care analizeaz< unitar subdiviziunile naturale ale Podişului Moldovenesc. În cadrul mai multor lucr<ri care au avut ca obiect de cercetare Câmpia Moldovei, V. Nimigeanu (1972, 1973) analizeaz< evoluţia şi repartiţia spaţial< a populaţiei din aceast< regiune, ca şi problemele ce privesc structura populaţiei (vârst<, sex, ocupaţie ş.a.). În 1983, N. Lupu-Bratiloveanu

30

Mihai Ciprian Mărgărint

public< un articol în care analizeaz< tendinţele evoluţiei componentelor demografice în Podişul Sucevei. Aspecte legate de evoluţia fenomenului demografic din Podişului Central Moldovenesc au fost tratate de N. Lupu-Bratiloveanu,

V. Nimigeanu şi M. Ap<v<loaiei (1988).

Problemele mobilitii teritoriale a populaţiei au fost abordate în lucr<rile semnate de Al. Ungureanu (1968), Veronica Giosu şi M. Ap<v<loaiei (1978) ş.a. Recent, I. Muntele aduce numeroase contribuţii referitoare la dinamica populaţiei României şi a Moldovei (1996-1997 ş.a.m.d) în diferite etape istorice. Reprezentativ< poate fi considerat< lucrarea PopulaYia Moldovei în ultimele două secole (1998), care priveşte întregul spectru al analizei geodemografice pentru aceast< regiune.

Aşezările omeneşti Primele contribuţii geografice în studiul aşezărilor urbane din judeţul Iaşi dateaz< din anii ’30 ai sec. al XX-lea. V. Tufescu public< Iaşii şi oraşele din nordul Moldovei (1932), în care analizeaz< poziţia geografic< a unora din ele (Dorohoi, Botoşani, Hârl<u, Tg. Frumos, Iaşi), la contactul dintre dou< uniti fizico-geografice diferite, dar complementare (câmpie şi podiş). În acelaşi an, tot V. Tufescu public< un articol despre aşezarea şi dezvoltarea oraşului Iaşi, fiind urmat de N. N. Lupu (1940, 1945), cu o serie de aprecieri privind industria, comerţul şi evoluţia spaţial< a acestor domenii de activitate. Specifice pentru aceast< parte a ţ<rii, târguşoarele au intrat, de asemenea, în atenţia cercet<torilor geografi. Primul care a publicat o lucrare cu acest subiect a fost

Al. Obreja (1936). Autorul menţioneaz< cei trei factori principali care au contribuit la apariţia lor: domnitorii, boierii şi m<n<stirile. Dispariţia acestor factori dup< 1864 (împropriet<riri, secularizarea averilor m<n<stireşti etc.) a avut ca efect direct declinul multor asemenea aşez<ri. Aceast< tem< a fost reluat< ulterior şi de

V. Tufescu (1941).

Dup< cel de-al doilea r<zboi mondial, cercetarea geografic< a fost orientat< în direcţia document<rii în vederea sistematiz<rii localitilor urbane, fiind elaborate numeroase lucr<ri, între care cele semnate de I. Şandru, C. Martiniuc, St. P<unel şi

S. Chiriacescu, (1956), I. Şandru. I. Sârcu, C. Blaj, Veronica Giosu şi I. Nathanson

(1959).

Zonele de influenţ< a oraşelor de pe teritoriul judeţului Iaşi au fost abordate de Al. Obreja (1943), Veronica Giosu (1957), P. Poghirc (1961), Al. Ungureanu (1972), O. Groza (1988), Marinela T<nas< (1998 ş.a.). Al. Ungureanu public< o serie de lucr<ri privitoare la aşez<rile urbane din Moldova (1965, 1970, 1971, 1972, 1980). Sunt analizate: oraşele nou declarate,

Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi

31

evoluţia aşez<rilor urbane mici din Moldova, zonarea funcţional< a oraşelor Iaşi şi Galaţi ş.a., articole însoţite şi de o sintez< regional< care prezint< evoluţia fenomenului urban la scara întregii Moldove. Aşezările rurale Pentru unitatea de câmpie a judeţului, I. Rick urm<reşte procesul repartiţiei geografice a aşez<rilor omeneşti din perioada cuprins< între secolele XV-XIX,

localizeaz< aşez<rile omeneşti în funcţie de elementele cadrului natural şi le clasific< dup< ocupaţiile de baz< ale locuitorilor (1932). O alt< contribuţie în ceea ce priveşte cunoaşterea geografic< a aşez<rilor rurale din Moldova este cea a lui V. Tufescu (1937). Tot la nivelul Moldovei, în 1965, M. Ap<v<loaiei studiaz< tipologia acestor aşez<ri (dup< funcţii, m<rime, form< şi structur<, origine). Sunt tratate, de asemenea, problema reţelei de aşez<ri (P. Poghirc,

D.

Chiriac, 1974) şi mobilitatea populaţiei rurale (I. Şandru, M. Ap<v<loaiei,

P.

Poghirc, Veronica Giosu, Al. Ungureanu). V. Nimigeanu (1983) public< o

lucrare asupra satelor mici din judeţul Iaşi, iar în 1990, V. Nimigeanu şi Rodica Tanco realizeaz< o ierarhizare a localitilor din Podişul Central Moldovenesc, bazat< pe metode cantitative. Analiza complex< a aşez<rilor rurale la nivelul Moldovei este realizat< de D. Chiriac (1970, 1973, 1976 ş.a.): apariţia, evoluţia vetrelor, dispersia aşez<rilor, tipologia acestora dup< diverse criterii ş.a.

Economia Una din primele lucr<ri care trateaz< aspectele economice din Depresiunea Jijiei apare în 1928 sub semn<tura lui I. Rick. Studiul conţine ample referiri legate de condiţiile de desfurare a activitilor economice de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, de dinamica producţiei de cereale şi sfecl< de zah<r, de creşterea animalelor ş.a. Interesante probleme de geografie economic< sunt cuprinse în lucrarea lui

V. Tufescu din 1940; deşi are un titlu limitativ (Valoarea economică a râurilor

moldoveneşti), lucrarea este, de fapt, o cuprinz<toare analiz< a situaţiei Moldovei, în prima parte fiind analizate cauzele declinului economic al acestei regiuni (centralizarea administrativ<, traseul c<ilor ferate ş.a.), abia în partea a doua

reg<sindu-se caracterizarea fizic< şi economic