CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL 1.Potentialul natural al Deltei Dunarii

1.1-Cadrul natural al Deltei Dunarii.................................................................3
1.2-Valorificarea complexa a resurselor naturale ale Deltei Dunarii si
posibilitati de optimizare...................................................................................................9
1.3-Protectia cadrului natural al deltei............................................................11
1.4-Populatia,asezarile omenesti si valorile culturale....................................17

CAPITOLUL 2.Baza materiala a turismului de delta

2.1-Transporturile si comunicatiile................................................................22
2.2-Cazare si alimentare.................................................................................25
2.3-Sport,agreement si distractie....................................................................29

CAPITOLUL 3.Formele turismului de delta si circulatia turistica in

Delta Dunarii
3.-Formele turismului de Delta......................................................................30

CAPITOLUL 4.Eficienta economica a turismului de Delta

4.1-Conceptul de eficienta economica in turism............................................32
4.2-Eficienta turismului international in Delta Dunarii..................................33

CAPITOLUL 5.Schita de proiect de amenajare turistica a Deltei

Dunarii
5.1-Zonarea turistica a deltei denarii..............................................................34
5.2-Obiectivele turistice din Delta Dunării.....................................................36

BIBLIOGRAFIE

Argument

1
 Geografia turismului, prin domeniul său de studiu, respectiv mediul geografic,
prin prisma atractivităţii sale şi a fenomenelor social-economice, condiţionate de
valorificarea acestuia, se suprapune tuturor celor trei ramuri ale geografiei - fizică (prin
fondul natural), umană (prin factorul uman) şi economică (prin procesele de producţie
generate). Din acest punct de vedere, se poate spune că geografia turismului este printre
puţinele ştiinţe geografice integratoare, concurată fiind doar de geografia mediului
înconjurător sau de cartografia geografică.
Lucrarea de licență „Delta Dunării – diversitatea potențialului turistic” este
structurată pe patru capitole în aşa fel concepute încât să ofere un caracter cuprinzător
temei abordate. Prin aceste capitole am abordat cele trei principale aspecte ale disertației,
după cum apar şi în titlu: Delta Dunării, diversitate, potențeial turistic.
Turismul reprezintă astăzi unul dintre fenomenele care domină lumea
contemporană, unul dintre segmentele cele mai profitabile din economia mondială,
remarcabil prin dinamică, motivaţii multiple şi o mare diversitate a formelor de
manifestare. În ultimii ani, dezvoltarea durabilă a devenit o temă extrem de importantă
atât pentru mediul academic, cât şi pentru cel economic şi cel politic. Conceptul de
dezvoltarea durabilă și-a făcut de câțiva ani simțită prezența în sectorul turistic atât din
punct de vedere teoretic cât și practic, prin diferitele proiecte implementate pe
mapomond.
Metodologia de lucru utilizată urmăreşte să creeze o lucrare unitară, prin diferitele
metode şi principii abordate. Principiile şi metodele folosite stau la baza ideii de proiect
metodologic, sau cu alte cuvinte prezintă gândirea care stă în spatele lucrării de disertație
propriu-zise.
Cercetarea presupune doar un pas din munca realizării unei lucrări, teoria fiind
cea care dă formă şi sens materialului acumulat, pentru ca produsul final să fie o
prezentare coerentă şi solidă a unei idei geografice.
În stabilirea unei strategii de lucru, metoda geografică este în lucrarea de faţă metoda
cadru; ea conţine parametrii care condiţionează alegerea unor metode adecvate redactării
unui proiect cu valenţe geografice.

CAP.I. POTENTIALUL NATURAL AL DELTEI

DUNARII

1.1.CADRUL NATURAL AL DELTEI DUNARII

2
Delta Dunării este situauă la extremitatea sud-estică a Ucrainei şi se prezintă în forma
clasică a literei delta, avînd forma unui con plat cu vârful în punctul de separare a braţelor
fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka şi Isaccea. La est de acest punct, valea se
lărgeşte marcând delta propriu-zisă care, înainte ca fluviul să se verse în Marea Neagră,
se extinde pe o suprafaţă de 100 km lungime x 100 km lăţime, iar de aici se continuă în
interiorul mării pe o distanţă de aproximativ 10-15 km.
Fiind înconjurată la nord de Podişul
Bugeacului, la vest de Podişul
Dobrogei de Nord şi parţial de Podişul
Bugeacului, iar la est şi sud-est de
Marea Neagră, zona de vărsare a
Dunării se individualizează net ca ca
unitate fizico-geografică aparte şi este
formată din Delta Dunării (inclusiv
zonele lacustre de la nordul şi sudul
deltei propriu-zise) şi sectorul maritim
din faţa deltei.
Sectorul maritim din faţa deltei este
zona în care se produce amestecul
apelor fluviale cu cele marine. El se
întinde în general până la izobatele de
20-25 m.
Delta Dunarii se formeaza in jurul
celor patru brate ale fluviului: Chilia
(la nord, cu o lungime de 115 km, o
adancime de 39 m), bratul Tulcea (19
km), care se desface la Ceatalul Sulina
in doua brate: Sulina (64 km lungime,
18 m adancime, ce strabate mijlocul
Deltei) si Sfantu Gheorghe (64 km
lungime, 26 m adancime, in sud). In
Delta Dunarii sunt incluse brate
secundare, garle si canale antropice:
Rusca, Litcov, Uzlina, Macovei,
Imputita, Dunavat si Dranov.

3
Delta Dunării - Landsat (2000)
45°10′N 29°18′E
In delta apar numeroase lacuri deltaice: Fortuna, Matita, Babina, Rosu (1.331 ha),
Gorgova, Isacov, Puiu, Uzlina, Rosulet, cu adancimi medii de 2-4 m.
Aproape 80% din suprafata Deltei este permanent sub apa, iar grindurile au o inaltime
intre 2,4 si 6,5 m. Cele mai importante sunt Letea, Caraorman, Saraturile, grindurile
continentale Chilia si Stipoc.
Acest tinut salbatic al apelor va face sa descoperiti multe lucruri uimitoare.
Inegalabilaflora a Deltei Dunarii este dezvoltata pe mai multe etaje, dintre acestea cele
mai raspandite fiind nufarul alb (Castalia alba), nufarul galben (Nuphar luteum). Apar si
plante riverane, cum sunt stuful - cele mai mari suprafete cu stuf din lume (240.000 ha) si
papura, care predomina, dar si macrisul, "Nu ma uita" (Myositis palustris).
Ecosistemele intalnite pe teritoriul Deltei Dunarii sunt unice in lume, printre cele mai
interesante sunt dunele de la Letea si Caraorman, acoperite partial cu o vegetatie tropicala
constituita din stejar brumariu, frasin, plop tremurator, ulm si cu liane, Periploca graeca,
Vitis silvestris, Hedra helix, care au determinat declararea acestei zone rezervatie
forestiera.
Aici este cea mai bogata fauna ornitologica, 327 specii. Din acestea cuibaresc 218 specii,
restul de 109 de specii fiind migratoare, cuibarind in Delta Dunarii toamna, iarna si
primavara. Specii rare de pasari sunt: pelicanul buclat, barza rosie, egreta mare, egreta
mica, gasca cu gat rosu, vulturul alb si cormoranul mic.
In regiunea Deltei trec sase drumuri de migratie ale pasarilor, un loc de popas pentru
pasarile migratoare, locuri de cuibarit fiind pe Insula Bisericuta, Insula Sahalin, coloniile
de cuibarit fiind una din principalele atractii ale Deltei Dunarii.
Pestii.
Multe dintre speciile de pesti întalnite aici au mare valoare economica: morun, nisetru,
pastruga, cega-purtatori ai icrelor negre. Cei mai raspanditi pesti sunt: bibanul, crapul
salbatic, salaul, somnul, stiuca, platica, guvidul de balta. Mamifere: herminele, pisicile

4
salbatice, broastele testoase de uscat.
Delta Dunarii are 18 rezervatii naturale, cele mai importante sunt: Rosca-Buhaiova-
Hrescica - rezervatie faunistica, cu o suprafata de 15.400 ha. Este o zona protejata
integral, accesata numai de catre specialisti. Aici cuibareste in fiecare primavara cea mai
mare colonie de pelicani din Europa.
Periteasca-Leahova - rezervatie faunistica în complexul lagunar Razim-Sinoe (3.900 ha)
unde se intalneste cea mai populata regiune cu pasari de coasta.
Padurea "Valea Fagilor" - Luncavita, langa Isaccea, o mica zona relictara de fagi.
Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună
ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de
pelicani) şi ihtiologică (reprezentată de cc 100 de specii, din care amintim heringul de
Dunăre şi sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar). Delta Dunării este cea mai mare
rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990
UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de
"progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.

Peisaje din Delta Dunării

5
 Moară tipică de la Letea
Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand
patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o
delta. Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma
literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste
granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de
45° lat N si de maridianul de 29° long. E Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar
Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are
o suprafata de 2540 Km, suprafata ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane
tone de aluviuni depuse de catre fluviu. Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in
glaciatia vurniana avand doua faze distincte:
- o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele
Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala
- o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore
Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii
marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in
conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.
"Locul unde se plamadeste un nou uscat"
Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata
strabatuta de suvite argintii.

6
 Clima

Delta Dunarii se încadreaza în spatiul cu climat temperat semiarid specific

stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu
vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcatuiesc o suprafata
activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice.
Aceasta suprafata activa reactioneaza fata de radiatia totala receptionata si de
circulatia generala a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiatia totala
variaza între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarna si un maxim de 17
Kcl./cmp, in luna iulie. In functie de intesitatea activitatii centrilor barici principali se
instaleaza conditii specifice de vreme : zile de iarna blânde (când activeaza centrul baric
nord-est european), zile de iarna geroase, cu vânturi puternice (când actioneaza
anticiclonii nord-atlantici), zile de vara calde si uscate (când actionaza anticiclonii
tropicali atlantici), zile de vara ploioase (când interactioneaza aerul din bazinul
mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).
Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore,
dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie
neuniform pe suprafata deltei.
Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului
deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, în delta
fluviala (Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C, iar în
largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C. Amplitudinile medii zilnice
reflecta diferentele mari datorate naturii suprafetei active : la Gorgova variaza
între un maxim de 9 C (în iulie) si un minim de 3,8 C (in decembrie), la Sulina
între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la statia Gloria între 2,3 C (în
iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor
medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistreaza
cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativa a aerului variaza iarna
între 88 - 84% la Gorgova si 89 85% la Sulina si Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 -
71% la Gorgova si 77 - 80%, la Sulina si Sfântu Gheorghe. Precipitatiile sunt reduse
cantitativ si scad de la vest spre est datorita efectului suprafetei active specifice deltei,
precum si al Marii Negre. La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistreaza o
cantitate medie multianula a precipitatiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. In cea
ma mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic si cea mai
mare parte a lagunelor, sub 350 mm. Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade
scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut în anii 1928-
1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele marii lânga tarm au înghetat timp
de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic,
cele mai intense accelerari de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie.
Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta,
la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar
primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale
indica 145 zile de vara si numai 15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile)
decât toamnele (83 zile).
Reţeaua hidrografică

7
 Reţeaua hidrografică de bază a acestei unităţi fizico-geografice este constituită din
braţele Dunării, reprezentând principalii factori cu acţiune importantă şi permanentă în
desfăşurarea proceselor morfohidrografice. În strânsă legătură cu acestea se află gârlele,
sahalele, canalele, lacurile, mlaştinile.Toate aceste componente au cunoscut numeroase
modificări, mai ales în prezent, prin îndiguire şi înălţare a grindurilor, precum şi o serie
de alte elemente de regularizare (trasarea unor noi canale, desecări etc.), încât imaginea
hidrografică a Deltei Dunării s-a modificat permanent.
Braţele Chilia şi Tulcea sunt primele două mari artere de apă rezultate din bifurcarea
Dunării la Ceatalu Chilia. După această primă separare, mai în aval, Braţul Tulcea se
subdivide, la Ceatalu Sfântul Gheorghe, în braţele Sulina şi Sfântul Gheorghe care se
varsă separat în mare.
Braţul Chilia, cel mai mare dintre cele trei braţe ale Dunării, având în vedere debitul,
lungimea (117 km) şi lăţimea (60-700 m) se ramifică în unele locuri în braţe secundare
(Câşliţa, Tatarin, Babina-Cernovca), care, la rândul lor, individualizează ostroave,
depresiuni (1 Mai, Periprava ş.a.). Apele prezintă pe Braţul Chilia adâncimi ce depăşesc
30 m.
Braţul Tulcea este delimitat între cele
două „ceatale”1(cum sunt numite
ramificaţiile braţelor) Chilia şi Sf. Gheorghe,
având o lungime de circa 19 km, o luncă
asimetrică, iar lăţimea braţului de
aproximativ 300 m. Adâncimile ajung la 40
m.
Braţul Sfântul Gheorghe depăşeşte
înlungime 100 km. Prezintă cea mai
accentuată sinozitate care lungeşte mult
cursul care va impune rectificarea lui în viitor
Braţul canalizat Sulina are o lungime de circa 63 km, fiind prelungit în mare pe
circa 7,5 km prin două diguri. Adâncimile apei ajung la 12 m. Acesta este braţul pe care
se întreprind continuu acţiuni de întreţinere şi de amenajare pentru navigaţie. Albia este
sculptată în aluviuni. Lacurile sunt destul de numeroase şi cu mărime foarte diferită.
La intrarea în deltă Dunărea are un debit mediu multi-anual de 6300-16 000 mc./secundă
la nivele maxime si 1600 mc./ secundă la nivelele cele mai scăzute, repartizat pe cele trei
braţe principale, după cum urmează: Chilia 62,5%, Sulina 17,7 %, Sf. Gheorghe 19,8%.2
Sahalele (artere de apă afectate de colmatare) mai importante sunt: Ceamurlia; Sireasa şi
Şontea din Braţul Chilia; Perivolvoca, considerat ca vechi braţ al Dunării legat spre sud
de Canalul Perivolvoca; Păpădia, care face parte din vechiul Braţ Sulina terminat în
nordul buclei Maliuc; Lopatna, legat de vechiul Braţ Sulina prin Canalul Eracle.
Canalele sunt numeroase, dintre acestea cele mai importante sunt: Magearu care se
desprinde din vechiul braţ al Sulinei şi are o lungime de aproximativ 8 km ajungând în
câmpul Letea;Canalul Litcu-Puiuleţ-Puiu-Roşu care porneşte din Braţul Sfântul
Gheorghe şi ajunge la Marea Neagră, desfăşurându-se pe o lungime de 13 km.

1
2

8
 CAP.1.2. VALORIFICAREA COMPLEXA A
RESURSELOR NATURALE SI POSIBILITATI DE
OPTIMIZARE
Delta Dunării „împărăţia apelor” şi a pământurilor plămădite de ape, este plină de
farmec. Apele mării şi-au restrâns domeniul şi s-a arătat uscatul, un pământ tânăr, clădit
sub ochii noştri din rocile fărâmiţate ale munţilor şi din solul fertil al câmpiilor, cu
dăruire împrospătat de bătrânul Istru, cum numeau anticii Dunărea din părţile noastre. Se
dă o luptă neîncetată între apă şi uscat,din care uscatul iese întotdeauna învingător. Marea
se retrage în timp ce uscatul ia forma unor degete de-a lungul cărora apele fluviului
înaintează spre est. Bogăţiile naturale ale deltei: pământul şi apa, flora şi fauna sunt de
fapt componentele economice, dar şi turistice ale teritoriului şi peisajului geografic
originar.

Harta Deltei Dunării -

Delta Dunarii , prin pozitia sa geografica, se deosebeste mult de alte regiuni ale
tarii noastre .Specificul sau consta in peisajele cu care este inzestrata si in interesul
turistic produs de ele .Aspectul peisajelor este completat de cel al bogatiilor sale naturale
care prilejuiesc dezvoltarea anumitor industrii. Actiunile de valorificare a stufului, de
crestere a pestelui, de cultivare cu cereale si de impadurire cu arborii cei mai indicate a
terenurilor de pe grinduri , precum si actiunea de construire si de intretinere a cailor de
navigatie , au ca scop punerea in valoare a “tezaurului “deltei , fara a cauza modificari
daunatoare cadrului biologic.
Prim plan, atentia trebuie indreptata spre organizarea turismului in delta, activitate ale
carei venituri pot fi la fel de importante ca si ale celorlalte industrii bazate pe variatele
bogatii ale deltei. Ideal ar fi , ca din cultura forestiera a deltei sa se construiasca casutele
de vacanta , in stil traditional dobrogean. Scopul vizitarii deltei nu consta in executarea
vreunui tratament , ca in statiunile balneo-climaterice, ci in surprinderea peisajelor in al

9
caror prim plan se afla pasarile specifice locurilor. De aceea investitiile trebuiesc facute in
interiorul deltei, nu la marginea ei. Micile cabanute, dotate cu instalatii sanitare si de apa
potabila , pot fi construite pe piloti. Excursiile se pot organiza in grupuri de max 20 de
personae. Deasemeni , stuful se poate folosi ca material de constructie. Diferitele
localitati din delta, devenite sate turistice , ar trebui transformate in zone de agreement
prin infiintarea de campinguri . Insusi tineretul localnic va fi indrumat si antrenat intr-o
actiune specifica turismului in delta. In privinta amenajarii piscicole, se pot folosi 1260
de km 2 exclusiv doar pentru pescuit. Se pot infiinta parcuri de reproducere specializate
pentru anumiti pesti. O specialitate a pescarilor este asa numitul “bors pescaresc”, sunand
ca o invitatie si fiind in acelasi timp o promisiune pentru turistii aflati in excursie prin
delta . Oaspetii se pot aseza pe mici scaunele in fata unei mese rotunde si joase , cu trei
picioare. Fiecare ia de pe tava cate o bucata de peste , mereu de alt soi , si o inmoaie in
saramura din josul tavii . Este o succesiune continua de autoserviri, care au darul de a
mari pofta de mancare. Scena poate dura pana cand in fata fiecarui oaspete se strange un
morman de oase si de capete de peste . Dupa ce bucatile s-au terminat , si mesenii s-au
saturat , se serveste zeama ramasa , adica borsul .
Marea majoritate a păsărilor deltei fac parte din categoria celor migratoare.
Drumurile străbătute de acestea sunt într-adevăr impresionante. Din Asia vin în deltă:
vulturul pleşuv brun, hoinarul alb, egreta mare, raţa roşie, lebăda de vara, cormoranul
mare.3
Vânatul de baltă constituie o atracţie specială în Delta Dunării. Vânătoarea
păsărilor din deltă impresionează prin varietatea speciilor ce pot fi întâlnite şi prin felul
de comportare încă necunoscut al multora din ele. Vânătoarea se face „la sărite” sau „la
pază”.
Toamna, mai ales după ploaie, se pot vâna sitarii în pasaj. Ei se adună în ierburile
şi în tufişurile din raza pădurilor. Letea şi Caraorman, preferând pajiştile mai umede de pe
văile dintre dune. În pasajul de primăvară, sitarii nu trec prin deltă, ci obişnuiesc să
coboare atunci pe câmpiile deschise ori în pădurile din preajma dealurilor.
Este interzisă vânătoarea unor specii rare de păsări, cum sunt vulturii(albi, suri,
bruni), acvilele, bufniţele, cucuvelele, ciufii, huhurezii. Alte păsări rare carebeneficiază
de acelaşi regim sunt: piciorongul, ciocîntorsul. Anumite păsări, ca stârcul cenuşiu şi
corcodelul, pot fi vânate tot anul.
Observatul Păsărilor
Ornitofauna Deltei însumează mai mult de 300 de specii din care 70
extraeuropene. Sunt înregistrate 5 tipuri principale: mediteranean (stârc, ţigănuş,
cormoran mic, vultur pleşuv, piciorong, ciocîntors, călifar, pelican), european (păsări
cântătoare: privighetoarea de stuf, presura, rândunelele de mare, pescăruşul, vulturul
pescar, vulturul codalb), siberian (lebăda cântătoare, fluierarul, cufundacul popular,
cocorul), mongolic(vulturul pleşuv, şoimul dunărean), chinez (egreta, lebăda mută,
cormoranul mare, raţa mandarin).

10
 Cap.1.3. PROTECŢIA CADRULUI NATURAL AL
DELTEI DUNĂRII
Conservarea condiţiilor naturale şi a monumentelor culturale şi istorice se înscrie
între preocupările de bază ale statului nostru: “Este necesar să luăm măsuri riguroase
pentru combatarea noxelor industriale, preîntîmpinarea poluării apei şi aerului, protecţia
pădurilor, lacurilor, râurilor, munţilor, a lacurilor considerate monumente ale naturii.”
Pornindu-se de la caracterul de unicat al Deltei Dunării s-au accentuat
preocupările privind protejarea mediului înconjurător, utilizarea raţională a resurselor şi
păstrarea echilibrului său ecologic.
În privinţa deltei, cercetările tehnico-ştiinţifice au pus în evidenţă două relaţii
fundamentale din punct de vedere ecologic, relaţii care afectează un areal ce depăşeştecu
mult limitele geografice proprii, şi anume:
- poziţia cheie pentru ecologia faunei piscicole din Lunca Dunării şi zona litorală a Mării
Negre;
- poziţia cheie în viaţa avifaunei migratoare din Europa, delta aflându-se la încrucişarea
principalelor trasee de migrare a păsărilor.
În cadrul continentului European, Delta Dunării îşi păstrează, în mare măsură,
biotopul natural având astfel o însemnătate excepţională sub raport ornitologic şi al
factorilor morfologici şi climatici care au făcut din ea o însemnată rezervaţie, cu multe
specii de animale şi vegetale rare. Aceste caracteristici au făcut ca delta să fie considerată
absolutul originală în comparaţie cu toate zonele turistice de prim rang ale ţării noastre.
Dar existenţa deltei ca mediu natural inedit, respective ca zonă turistică de mare
atracţie, este în dependenţă de menţinerea în cadrul său a unui echilibru natural între toţi
factorii care-l compun, echilibru ce se va menţine numai într-o protejare judicioasă a
tuturor acestor factori. Intervenţia excesivă asupra unuia sau altuia dintre ei poate duce în
mod inevitabil la schimbări structurale importante, ireversibile, cu urmări directe pentru
floră şi faună şi îndeosebi pentru păsările migratoare aflate în sistemul căilor de pasaj, în
care acest ţinut este integrat de mii de ani. În final, toate aceste modificări ar putea
periclita echilibrul ecologic şi implicit potenţialul turistic al Deltei Dunării.
În scopul menţinerii cadrului natural al Deltei Dunării s-a stability prin mai multe
acte normative, ca întraga activitate de cercetare şi exploatare economică a acesteia săse
facă prin respectarea cu stricteţe a echilibrului său ecologic. Un prim pas pe această linie
s-a făcut prin delimitarea în cadrul teritoriului deltei a trei mari rezervaţii naturale, care
ocupă circa o zecime din suprafaţa deltei, cuprinzând formaţiuni geologice şi geografice,
asociaţii vegetale caracteristice, precum şi a unor refugii şi locuri de ciubărit şâi de popas
pentru păsările migratoare. Rezervaţiile naturale, în suprafaţă de 41500 ha, au fost
delimitate în cele trei biotopuri diferite ale deltei, şi anume: în delta fluvială, în delta
maritimă, şi în complexul lagunar Razim-Sinoe.
Rezervaţiile naturale Roşca – Buhaiova – Hrecişca şi Letea, alături de Parcul
naţional Pietrosu Mare al Rodnei, au fost incluse în reţeaua mondială a rezervaţiilor
biosferei, care numără acum 177 de ecosisteme representative de pe toate continentele
lumii. Această decizie a fost luată în cadrul programului internaţional de studii “Omul şi
biosfera” de pe lângă UNESCO, ca o recunoaştere a importanţei ştiinţifice excepţionale a
rezervaţiilor naturale româneşti, a bogăţiei şi variaetăţii elementelor de floră şi faună care

11
au permis viaţa aici din timpuri imemorabile, a capacităţii lor de a conserva echilibrul
ecologic la parametrii iniţiali.
Rezervaţia Roşca – Buhaiova – Hrecişca este situată în delta fluvială, la nordul
ghiolului Matiţa, şi ocupă o suprafaţă de 15400 ha. Nucleul acestei rezervaţii îl constituie
bălţile stuficole Roşca şi Buhaiova; rezervaţia este înconjurată de o zonă de protecţie,
aşa-numită zonă-tampon, care cuprinde perimetrul Babiţei din estul ghiolului Chilia şi
ghiolul Merheiul Mare.
Rezervaţia reuneşte biotopuri variate: mlaştini stuficole, gholuri, plauri plutitori
sau fixaţi, grinduri fluviale, marginea vestică a grindului Letea, precum şi partea estică a
grindului Chilia. Pe plaur, care aici cunoaşte o dezvoltare deosebită, s-a stabilit singura
colonie de pelicani (Pelecanus anocrotalus) comuni din Europa, iar în colonii mici sau
mai mari şi moxte, trăiesc cormoranii mici, lopătarii, stîrci albi (egrete mari), stîrci
galbeni, stîrci roşii, ţigănuşi.În pădurea Letea clocesc buha, codalbul, şerparul şi
şorecarul.
Păstrarea acestui biotope şi, în primul rând, a florei şi faunei sale constituie
obiectul principal al acestei rezervaţii.
Rezervaţia Perişor – Zătoane este situată în delta fluvio-maritimă, în zona
Zătoanelor, la estul depresiunii Dranov, îăntre grindul Palade şi ţărmul mării, şi ocupă o
suprafaţă de 14200 ha. Caracteristica acestei rezervaţii, în care se întălnesc în succesiune
grinduri marine tinere, lacuri şi zone mlăştinoase, o constituie întrepătrunderea apelor
marine cu cele fluviale. Acest fenomen se resfrânge asupra vegetaţiei şi faunei acvatice a
căror dezvoltare este determinată de structura solului şi salinitatea apei. Rezervaţia se află
într-una din cele mai vechi zone ale deltei şi este alcătuită din dune de nisip, între care s-
au format bălţi cu o formă alungită, în mare parte înnămolite sau înnisipite, acoperite cu
stuff sau alte plante de mlaştină, cum sânt lacurile Zătonul Mare şi Zătonul Mic.
Datorită aşezării, rezervaţia adăposteşte numeroase păsări tot timpul anului.
Astfel, în rezervaţie cuibăresc cosarii, lebedele, pelicanul creţ, stârci albi, galbeni şi roşii.
În perioada de pasaj, în jurul bălţilor se adună numeroase cârduri de păsări limnicole, iar
pe dunele de nisip poposesc cârduri de culici, pescăruşi, piciorongi, scoicari şi sitari de
mal, dintre care unele rămân şi pentru clocit, toamna înnoptează mii de cocori, iar iarna,
în zătoane sau pe ţărmul mării, se adună cârduri de gâşte, lebede, pescăruşi şi raţe.
Locurile sărăturate sunt preferate pentru cuibărit de către cătăligă şi ciocântors.
Din rezervaţie fac parte şi insula Sacalin, un cordon litoral de nisip ca un arc de
cerc paralel cu ţârmul, lung de aproximativ 12 km şi cu o lăţime de 100-200 m, loc de
maximă densitate pentru păsări în timpul iernii, precum şi în timpul pasajului de
primăvară şi toamnă.
Pentru o cât mai bună izolare de zonele valorificate economic, rezervaţia este înconjurată
de o zonă-tampon de 1-2 km.
Rezervaţia Periteaşca – Leahov – Portiţa este situată in complexul lagunar Razim
– Sinoe şi ocupă o suprafaţă de 3900 ha, din care aproape jumătate este formată din
luciuri de apă, oferind condiţii optime de viaţă pentru păsările limnicole şi oaspeţii de
iarnă. În această rezervaţie se întâlnesc biocenoze dezvoltate pe nisipurile uscate ale
grindului, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, precum şi
biocenoze adaptate la lacurile cu variaţii mari de salinitate.
Zonele de popas sau refugiile sunt teritoriile mai mici, în afara rezervaţiilor naturale, în
suprafaţă de aproape 8000 ha şi alcătuiesc locurile permanente pentru cuibăritul păsărilor

12
migratoare. Cea mai importantă dintre ele este insula Popina, care are statutul unei
rezervaţii naturale şi este situată în partea de nord a lacului Razim, pe care cuibăresc
califarul roşu şi alte păsări migratoare, mai ales în timpul pasajului de toamnă.
Celelalte refugii, sunt importante pentru numărul însemnat de colonii mixte care
aici găsesc condiţii optime de dezvoltare sau pentru prezenţa unor anumite specii, mai
puţin frecvente în celelalte sectoare ale deltei, şi anume:
- refugiul din vecinătatea ghionului Merchelu, situatla sud de localitatea Mahmudia,
care adăposteşte o colonie mixtă importantă atât pentru numărul de indivizi, în special
lopătari, cât şi ca număr de specii;
- refugiul Uzlina, situate la nord-est de punctual Uzlina, de pe braţul Sf. Gheorghe, care
găzduieşte una din cele mai mari colonii de Ardeide;
- refugiul “Sărăturile”, situat la sud de comuna Murghiol, în care cuibăresc cătăliga şi
ciocântorsul;
- refugiul Fundul Goloviţei adăposteşte colonii de egrete mari şi lopătari;
- refugiul Istria-Sinoe ocupă promontoriu din dreapta localităţii Istria şi este cel mai
însemnat punct pentru cuibăritul călifarului alb;
- Insula Lupilor, care, în perioada premergătoare migraţiilor de toamnă, devine unul din
locurile de maximă densitate a avifaunei, în timpul verii aici întâlnindu-se cel mai des
cocorul.
Rezervaţiile forestiere. În deltă au fost delimitate două rezervaţii forestiere,
respectiv pădurile Letea şi Caraorman.
Pădurea Letea se învecinează la vest cu rezervaţia Roşca – Buhaiova – Hrecişca. Ea s-a
dezvoltat pe dunele de nisip de pe grindul cu acelaşi nume şi este alcătuită dintr-o
vegetaţie lemnoasă care aminteşte de pădurile subtropicale. Aceste aspect este datorat atât
existenţei arborilor falnici (stejarul pedunculat, frasinul comun, plopul gigant), dar mai
ales existenţei plantelorvolubile (hameiul, curpenul de pădure, viţa de vie sălbatică). În
coroana plopilor cuibăreşte codalbul, păsările răpitoare (gaia roşie, şerparul, ulii şi ereţii),
iar căpriorul, bursucul şi vulpea sunt locuitorii frecvenţi ai pădurii.
Pretutindeni în rezervaţia forestieră Letea se pot surprinde aspecte aparţinând unor
zone geografice îndepărtate – pădurea cu arbori groşi, înalţi, uneori cu ramurile răsucite,
mărturie a vânturilor puternice, predominante, alături de dunele semifixate.
Pădurea Caraorman are o suprafaţă de peste 3000 ha şi este un loc foarte bun
pentru adăpostul avifaunei. Ea cuprinde alături de un variat arboret – şleau de luncă
format din plop, frasin şi stejar şi o vegetaţie de ierbacee de nisipuri.
Totodată, avându-se în vedere raritatea unora dintre speciile de animale şi păsări
care trăiesc în deltă, precum şi interesul lor ştiinţific, acestea au fost declarate monumente
ale naturii sau ocrotite de lege, printr-e ele numărându-se:
- lopătarul denumit astfel după obiceiul de a răscoli tot timpul cu ciocul în nămolul de pe
fundul apelor, în căutarea hranei, cu mişcări ritmice care amintesc pe cele executate de
cosaşi.
- egreta mare şi egreta mică se remarcă printer altele prin frumoasele pene franjurate care
le acoperă spatele în perioada de reproducere.
- pelicanii, păsări mari, bune zburătoare, sunt re prezentaţi în delta prin două specii.
- califarii poposesc pe falezele înalte de pe ţărmul mării ca şi pe întreg complexul
lagunar Razim-Sinoe. Califarul alb cuibăreşte în număr mare în jurul Istriei, zona

13
respectivă fiind declarată refugiu de migraţie. Califarul roşu predomină în rezervaţia de
pe Insula Popina, din partea de nord a lacului Razim.
- cătăliga se recunoaşte uşor din mulţimea păsărilor datorită picioarelor deosebit de
înalte. Este foarte receptive faţă de schimbările produse în mediul pe care-l populează.
- ciocântorsul însoţeşte deseori colonii de cătăligi, populând lagunele de pe ţărmul mării,
dar pătrunde şi în interiorul deltei.
Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale şi păsări a făcut ca
aici să se menţină în mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viaţa în rezervaţie
este influienţată de orice modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic
deltaic.
Modificările, în sens negative, asupra cadrului natural al deltei pot provoca şi
construcţiile, transporturile, agricultura şi chiar turismul. În unele cazuri, aceste
consecinţe sunt rezultatul anumitor dificultăţi de ordin ethnic, dar cel mai adesea se
datoresc nepăsării, indiferenţei sau comodităţii în gândire. Dacă ne referim la turism,
consecinţele sale negativeasupra propriei “substanţe de existenţă” se fac simţite în forme
variate: aruncarea resturilor menajere şi a ambalajelor produselor de către turişti, la
întâmplare, distrugerea de puiet sau de plante, instalarea de corturi şi pătrunderea cu
autoturismele în locuri neindicate, spălarea acestora în gârlele, canalele şi lacurile din
deltă, suprasolicitarea unor locuri, cu efecte dezastruoase pentru vegetaţie.
Împotriva “poluării turistice”, generalizarea sentimentului de respect faţă de
natură reprezintă direcţia principală de acţiune şi pentru aceasta merită o deosebită atenţie
utilizarea sistematică şi intensivă a tuturor mijloacelor educative.
Vastul spaţiu din ţara noastră reprezentat de Delta Dunării, a cărei descriere a fost
făcută la începutul capitolului, şi resursele naturale numeroase ascunse în ea au prilejuit
deschiderea unui larg câmp de activităţi economice. Ramurile de producţie specifice
apelor şi grindurilor din deltă, cu flora şi fauna ce le caracterizează, sunt: agricultura,
silvicultura, pescuitul şi exploatarea stufului.
Realităţile zilelor noastre arată ca secolul XX este perioada celor mai mari
descoperiri şi transformări ale civilizatiei omenesti, dar şi cele mai complexe şi uneori
nebănuite efecte asupra vieţii. Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei
erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a
dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi
energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor
pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Problema apropierii de natură se pune acum pretutindeni, raţiunea ei fiind
susţinută de toţi factorii responsabili ai lumii, nu numai de cei care au legătură cu
biologia.
Construirea în deltă a unui mediu artificial pentru plante şi totodată schimbarea
rosturilor vieţuitoarelor sălbatice, cum sunt păsările migratoare, care circulă de la un pol
la altul al Pământului, implică evidente modificări pe întregul glob.
În deltă, unde natura nu este numai primitivă ci şi primordială, este necesar ca
omul să se oprească îndelung înainte de a face tot răul pe care îl poate face. Odată cu
lucrările de amenajare efectuate pentru valorificarea resurselor, oamenii deltei au devenit
conştienţi de bogăţia faunei pe care au învăţat să o păzească şi să o ocrotească.
Păstrarea echilibrului biologic al Deltei Dunării

14
 La baza dezvoltării turismului în deltă se află bogăţiile create de natură, nu cele
produse de mâna omului. În comparaţie cu alte regiuni ale globului influenţate de mâna
omenească, modificările aduse stării naturale a deltei conduc la un dezechilibru biologic
pronunţat.
Schimbările ies cu putere în
evidenţă în această regiune, unde
natura este nouă, născându-se mereu în
orice clipă.
Peste tot formele de teren sunt în
evoluţie, dar în deltă intervenţia omului
se produce într-un mediu în devenire,
care nu a luat încă o formă finită,
corespunzând unui anumit stadiu.
Într-o fază destul de lungă a unui ciclu
care se repetă anual, o bună parte a
suprafeţei uscatului din deltă se acoperă
cu o pânză de apă înaltă de 1-5 m,
există un continuu proces de Bogăţiile din Delta Dunării -
sedimentare a aluviunilor.
Delta Dunării prezintă importanţă ca fenomen geografic natural şi de aceea va fi
păstrat ca atare. Exploatarea resurselor trebuie făcută cu stricta respectare a mediului
ambiant, pentru a nu micşora valoarea monumentului natural.Echilibrul biologic al deltei
a fost pierdut o dată cu intensificarea diverselor activităţi economice productive, care au
determinat amenajări stuficole, piscicole, agricole şi forestiere, pe lângă cele impuse de
navigaţie. Tendinţa de a extrage din deltă cât mai multe bogăţii conduce la ruperea
echilibrului biologic. Parcelarea deltei în vederea recoltării planificate şi eficiente a
stufului înseamnă o modificare a stării ei naturale.
În comparaţie cu exploatarea stufului, care se extinde pe aproape toată suprafaţa
deltei, celelalte activităţi ca piscicultura, agricultura, silvicultura şi navigaţia ocupă
suprafeţe restrânse.
Protecţia mediului este o problemă a tuturor; este problema pe de o parte a dezvoltării
societăţii,iar pe de altă parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului. Armonizarea
necesităţilor imediate cu strategia pe termen lung în RBDD înseamnă a defini în linii
generale principiile, direcţiile , obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor care sa
conducă la o dezvoltare durabila, economica si sociala, în condiţiile conservării
biodiversităţii. Programul de acţiune trebuie să conţină obiective şi sarcini concretizate şi
cuantificate în timp, spaţiu şi în costuri.
Principii generale ale strategiei protecţiei mediului
- conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor
-dezvoltarea durabilă
- evitarea poluării prin măsuri preventive
- conservarea biodiversităţii
-conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice
- aplicarea principiilor de bază ale ecologiei mediului (ex. cine poluează plăteşte)
- stimularea activităţii de reabilitare a ecosistemelor alterate.
Conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor

15
-acesta este principiul suprem căruia trebuie sa i se subordoneze întreaga activitate
economică şi sociala, întreaga strategie de ocrotire a mediului
- condiţiile de viata trebuie îmbunătăţite prin acţiuni de : corectarea impactului negativ
produs de unele activităţi; adoptarea de măsuri de prevenire a poluării; folosirea unor
tehnologii curate în toate activităţile.
Dezvoltarea durabilă
- exploatarea intensivă a resurselor naturale conduce la epuizarea acestora
- degradarea mediului conduce la reducerea potenţialului existent de regenerare a naturii,
înrăutăţeşte calitatea si diminuează posibilităţile de refacere a factorilor de mediu: aerul,
apa, solul,flora, si fauna
- pădurile, care au un rol preponderent in redresarea mediului au devenit victima
agresiunii antropice atât direct prin tăieri peste capacitatea de regenerare, cat mai ales,
indirect prin poluare
- apele, dar mai ales apele subterane si solul, datorită poluării, devin nefolosibile nu
numai pentru generaţia noastră, ci si pentru generaţiile următoare
- dezvoltarea durabila înseamnă menţinerea posibilităţilor si condiţiilor de viata pentru
generaţiile viitoare, a resurselor naturale regenerabile cel puţin la nivelul celor existente
pentru generaţia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectaţi de poluare
Evitarea poluării prin masuri preventive
- este mult mai uşor si mai puţin costisitor să previi poluarea, decât să repari, respectiv să
redresezi echilibrul ecologic
- aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate care urmează a fi
dezvoltate reprezintă un principiu pe care trebuie să se bazeze strategia de ocrotire a
mediului.
Conservarea biodiversităţii
- poluarea afectează grav ecosistemele, apar rupturi in lanţul trofic, prin dispariţia unor
specii din regnul vegetal si din regnul animal, se dezechilibrează şi sistemele ecologice,
prin scăderea productivităţii unor specii, apar malformaţii la speciile existente sau apar
noi specii dăunătoare cu consecinţe asupra vieţii
- conservarea biodiversităţii înseamnă eliminarea poluanţilor, înseamnă menţinerea
ecosistemelor, a capacităţii lor de funcţionare, a stabilităţii şi rezistentei lor la dereglări, a
productivităţii şi adaptabilităţilor şi nu în ultimul rând utilizarea durabilă a resurselor
naturale4.

16
 CAP.1.4. POPULATIA,ASEZARILE OMENESTI SI
VALORILE CULTURALE

Locuitorii deltei de-a lungul timpului

Datorită bogăţiilor sale, Delta Dunării a fost din cele mai vechi timpuri un loc
căutat de oamenii care îşi găseau aici cu uşurinţă adăpost şi hrană.
Aceasta nu a fost în interiorul ei loc de continue aşezări omeneşti, dar, prin rezervorul ei
nesecat de hrană, a determinat fără îndoială persistenţa pe marginile sale a unor
numeroase centre locuite. Crescătorii de vite au circulat în toate timpurile pe grindurile
din deltă, unde găseau adăpost. Pe grindurile interioare se refugiau şi cei de pe malul
sudic al deltei, atunci când erau în pericol de a fi atacaţi.
Din totdeauna, o bună parte din strămoşii locuitorilor de azi ai deltei au venit din
Ardeal, cu turmele la iernat în deltă, unde unii au şi rămas.
Alţii au venit fugiţi de potere pentru nesupunere faţă de sarcinile feudale.
În deltă se păstrează nenumărate denumiri vechi de locuri şi localităţi cu caracter
românesc, lucru care demonstrează că românii au locuit dintotdeauna în regiunea gurilor
Dunării şi a Mării Negre, unde s-au ocupat cu pescuitul sau cu diferite ramuri ale
agriculturii.
Populaţia deltei în prezent
Delta Dunării are în momentul de faţă o populaţie de 20 500 locuitori, având o densitate
de 6,47 locuitori/km². Evoluţia populaţiei în ultimele decenii a fost în general lentă,
numărul locuitorilor rămânând aproape constant.
Evoluţia numerică a populaţiei din ultimele decenii nu reflectă natalitatea ridicată din
această zonă şi scăderea substanţială a mortalităţii, deoarece dezvoltarea social-
economică a municipiului Tulcea, a altor oraşe dobrogene şi a localităţilor limitrofe
deltei, precum şi inundaţiile din ultima perioadă au generat migraţia populaţiei din deltă.5
De aceea s-au stabilit măsuri şi au fost întreprinse acţiuni pentru dezvoltarea
industriei, transporturilor şi comerţului în oraşul Sulina, a pisciculturii, agriculturii,
stuficulturii, silviculturii, industriei extractive şi prelucrătoare, inclusiv a celei turistice în
toate celelalte localităţi ale deltei, ca una din căile principale de înlăturare a migraţiei, de
stabilitate şi creştere a populaţiei din această zonă, precum şi de ridicare continuă a
nivelului ei de viaţă.6
O atracţie deosebită prin pitorescul ei o exercită înfăţişarea, viaţa de zi cu zi a
majorităţii locuitorilor deltei.
Aceştia sunt renumiţi pentru optimismul şi ospitalitatea lor, prin spiritul
gospodăresc şi practic, precum şi prin curăţenia şi gustul cu care sunt întreţinute
locuinţele, motiv pentru care mulţi turişti români, preferă, de cele mai multe ori, să
locuiască în timpul şederii lor în deltă la localnici.
5

17
 Locuinţele populaţiei Deltei Dunării

Casele sunt construite în cea mai mare parte din pământ (în paiantă, ciamur sau
chirpici) şi sunt acoperite cu stuf, cu frontoane laterale, ornamentate, cu figuri zoomorfe
din scândură traforată.
Împrejmuirile sunt în marea lor majoritate din stuf, care este împletit la capătul superior,
ceea ce creează un aspect ornamental ce reflectă gustul pentru frumos al gospodarilor.
Condiţiile naturale şi istorice ale deltei ai influenţat şi structura aşezărilor
omeneşti. Aşezările rurale s-au dezvoltat, de regulă pe grindurile din lungul braţelor,
şesurile aluviale înalte şi pe grindurile Letea şi Caraorman. Satele sunt mici, rare, au o
formă alungită, cu o uşoară tendinţă de grupare a caselor. Deşi în delta fluvială aşezările
sunt mai numeroase decât în estul deltei, ele sunt în majoritate mici ca număr de locuitori;
din cele 14 aşezări, numai Chilia Veche are peste 1 000 de locuitori, datorită potenţialului
de locuit mai ridicat al câmpului de loess Chilia, restul fiind aşezări cu mai puţin de 500
locuitori.
„Prin construirea de platforme peste cota de inundaţii, în localităţile Gorgova, Maliuc,
Mila 23, Caraorman, Sfântul Gheorghe s-au creat pentru concentrarea locuinţelor, precum
şi pentru sistematizarea judicioasă a aşezărilor omeneşti.”7
Existenţa unor aşezări mai mari în estul deltei se explică prin prezenţa aici a oraşului
Sulina, singurul oraş din deltă, şi a grindurilor maritime asociate: Letea, Caraorman,
Sărăturile, cu potenţial de locuit ceva mai ridicat decât al grindurilor fluviale din vest.
Potenţialului natural al deltei i se alătură numeroase monumente istorice şi
culturale, reprezentate, în special, prin obiective legate de trecutul istoric al patriei
noastre, ele constituind un important mijloc de educaţie pentru turiştii români şi un
minunat prilej de cunoaştere a acestor pământuri, din timpuri imemoriale româneşti, de
către turiştii străini. Majoritatea acestor obiective sunt concentrate în principalele
localităţi limitrofe deltei, pe malurile braţului Sfântul Gheorghe şi ale complexului
lagunar Razim-Sinoe.
Distribuţia populaţiei pe teritoriul Deltei:

Măiestria de necontestat a femeilor în realizarea portului popular românesc este

vădită în menţinerea aspectului tradiţional, cu elementele sale specific nord-dobrogene:
arhaismul pieselor principale (cămaşa femeiască şi bărbătească), echilibrul culorilor tari
cu cele mai slabe, ornamentaţia simplă a unora dintre piese (cămăşi, obiele, obeluşe) sau
complexitatea ornamentală a altora (pestelca). Cămaşa femeiască se caracterizează prin
ornamente de mici dimensiuni, dar de mare expresivitate, motivele ei purtând denumiri
de „pui”, „pisc”, „oglindă” etc., care se realizează prin combinaţii de elemente

18
geometrice (romburi, dreptunghiuri sau linii frânte). Costumul bărbătesc reţine atenţia

prin croiala simplă, da o rară sobrietate, şi prin ornamentaţia sa redusă8.

Porturi populare

8
.

19
 Combinaţiile de culori, îmbinările de culori, îmbinările tonurilor tari cu cele calde,
întrepătrunderea motivelor constituie taina femeilor dobrogene, creatoare de frumos din
generaţie în generaţie.
Bogăţia şi varietatea folclorului dobrogean au atras atenţia amatorilor şi a specialiştilor
încă de multă vreme.

Muzee Case memoriale Delta Dunării

Muzeul Deltei Dunării, Tulcea - cuprinde urmatoarele secţii: Ştiinţe naturale
(înfăţişează flora fauna Deltei; include un acvariu ce prezintă diferite specii de peşti din
Delta Dunării dar şi exemplare exotice);istorie şi arheologie (valoroase exponate privind
trecutul zonei);etnografie şi arta populară, arta plastică (include o colectie grafică
modernă şi contemporană).
Casa memorială "PANAIT CERNA", Cerna - aici s-a născut, a copilărit Panait Cerna,
poet cu o rară sensibilitate, adâncă reflexie (1881-1913).Alte muzee: Muzeul casei
Lipovene, Jurilocva.
Monumente Delta Dunării
Monumentul eroilor de pe colnicul Horei , Tulcea-înălţat în semn de omagiu
eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă din 1877-1878.
Altee monumente: Monumentul de la Smardan (in memoria marinarilor care s-au jertfit
pentru independenţa ţării); Statuia lui Mircea cel Bătrân, Tulcea (închinată marelui
voivod român, 1386-1418, care a luptat pentru eliberarea Dobrogei de sub dominaţia
otomană; sculptor Ion Jalea).
Cetăţi, situri arheologice
Fortăreaţa medievală de la Enisala
Ruinele fortăreţei medievale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal care
domină zona lacurilor Razim şi Babadag. Cetatea fost construită în scop militar, defensiv
şi de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, în a doua jumatate a secolului al
XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. La sfârşitul secolului al
XIV-lea în cetate exista o garnizoană instalată de domnitorul Ţării Româneşti Mircea cel
Mare care organizează apărarea Dobrogei până în anul 1417 când o parte din teritoriul
acestei provincii împreună cu cetatea de la Enisala, va fi cucerită de Imperiul Otoman.

Fortăreaţa medievală de la Enisala

20
CAP.2.BAZA MATERIALA A TURISMULUI DE DELTA
Delta Dunării sau „Ţara Apelor”, arată că această împărăţie a bălţilor şi stufului, a
grindurilor şi cordoanelor litorale, împrăştiată în 3 braţe: Chilia, Sulina şi Sfântul
Gheorghe, apare la concurenţa cu albastrul cerului.
Delta are o geometrie unică: lungi canale cu apă limpede umbrite de vegetaţie
(plaur plutitor, pădure verde-vânată de stuf, zăvoaie de sălcii bătrâne, plopi, anini, pe care
se împletesc liane), perpetuată de cârduri de lebede, pelicani, cormorani, stârci, raţe şi
gâşte sălbatice, într-un ţipăt amestecat de la răsăritul la apusul soarelui9.
Vegetaţia acvatică este şi ea unică aici. Stuful cu o rezervă de neegalat în Europa,
stă alături de sălcii, nemaivorbind de alte specii nemaiîntâlnite în alte părţi. Viaţa
faunistică n-o poţi înţelege decât stând aici o vreme îndelungată, colindând peste tot.
Ritmul zilnic alert te derutează şi te obligă să mai rămâi pentru a-i percepe sensul.10
Imaginea deltei aşa cum o ştim, cu formă sa asemănătoare literei greceşti, Δ, o datorăm
cartografiei, care ne-a pus la dispoziţie harta. „Grecii au dat numele de „Delta”acelei părţi
a Egiptului cuprinsă între ramificaţiile Nilului în zona de vărsare în Marea Mediterană,
pentru ca aceasta avea forme asemănătoare cu cea de a 4-a litera majusculă a alfabetului
lor, adică în formă triunghiulară; de aici denumirea a fost generalizată de către oamenii de
ştiinţă pentru toate unităţile geografice mai mult sau mai puţin asemănătoare ce iau
naştere în zonele de vărsare ale fluviilor”.
Şi Delta Dunării, asemănătoare celorlalte delte de pe glob îşi are fluviul ei care la
vărsarea în Marea Neagră a dat naştere unei unităţi geografice de tip „delta”, de formă
triunghiulară cu trei braţe: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe.
Delta Dunării trezeşte în minte tabloul celui mai nou pământ al ţării, al unei naturi
primitive, formată din plante şi al unei sălbăticii ascunse, alcătuită din animale, toate
ocrotite de un întins de ape, acoperit cu masive de stuf şi întrerupt de grinduri îndepărtate,
pe care cresc păduri de sălcii şi de plopi. Este locul preferat al păsărilor de baltă şi al
celor răpitoare, care îşi împart cu pescarii mulţimea peştilor cu solzi de aur şi argint.
Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului: tărâmurile nou ieşite din apă,
canalele şerpuitoare şi lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cele mai diferite
soiuri de peşti.
De-a lungul unui an înfăţişarea deltei se schimbă după anotimp. Primăvara este o
explozie de viaţă, tot ceea ce este viu reclamându-şi dreptul de a trăi. După trecerea iernii,
deşteptarea naturii răscoleşte o goană a vietăţilor, unele după altele, către adăpost şi
hrană.
Vara o vegetaţie luxuriantă se avântă din păienjenişul de canale spre lacurile cu
apă adâncă şi limpede. Oglinda apelor stătătoare se acoperă cu flori de nufăr.
Toamna ia naştere o adevărată simfonie a culorilor: frunzele capătă diferite nuanţe
de roşu, portocaliu, galben şi verde; lacurile completează paleta cu albastru, indigo şi
violet. Pe grinduri se coc gutui parfumate şi dovleci gigantici.
Iarna e o îngrămădire de zăpadă şi gheaţă de un alburiu cenuşiu în care pâlcurile
de sălcii desfrunzite se văd împrăştiate la depărtări în aparenţă mari. Mamiferele se retrag
în scorburi şi vizuini pentru odihna mai mult sau mai puţin profundă a hibernării,

9
10

21
întreruptă numai când se îmblânzeşte vremea. Canalele şi ghiolurile au valurile împietrite
de stuful gerului.
Particularităţile cadrului natural al deltei a generat forme de turism specifice numai
acestei zone. Astfel, pe măsura dezvoltării bazei materiale a turismului de deltă,
motivaţiile turistice principale care au determinat deplasarea turiştilor spre această zonă
au fost11:
• cunoaşterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în lume;
• petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viaţă aparte;
• petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;
• efectuarea curei balneo-medicale;
• practicarea sporturilor nautice în condiţiile deosebite ale deltei;
• practicarea pescuitului şi a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de lege.

CAP.2.Transporturile şi comunicaţiile
Factor de bază în evoluţia rapidă a circulatiei turistice, transporturile asigura
deplasarea turiştilor la destinatie şi în timpul sejurului. Principalele sarcini ce stau în faţa
transporturilor turistice sunt: asigurarea deplasării sigure, confortabile şi rapide a
călătorilor la destinaţia dorită, o cât mai mare stabilitate a tarifelor pentru transport,
diversificarea serviciilor pe durata călătoriei ş.a.
Situarea deltei la extremitatea estică a ţării noastre a făcut ca legăturile de circulaţie cu
restul teritoriului să se realizeze prin anumite localităţi situate periferic acesteia: Tulcea,
Jurilovca şi Murighiol. Dintre ele, Tulcea, constituie un important punct de pătrundere în
deltă, deoarece spre el converg principalele căi de comunicaţie aeriene, feroviare, rutiere
şi fluviale, care vin din interiorul ţării.
Transportul fluvial este calea cea mai importantă de pătrundere în deltă, specificul
acesteia făcând ca circulaţia în interiorul ei să se facă aproape în exclusivitate pe apă, fapt
ce constituie una din atracţiile turistice cele mai importante. În acest scop, se foloseşte
reţeaua hidrografică naturală reprezentată de braţele Dunării, gârle, lacuri, precum şi de
canalele executate prin dragaj pentru amenajări stufo-piscicole. Condiţiile geografice ale
deltei şi caracteristicile de navigaţie ale braţelor sale principale şi canalele secundare ce
se desprind din aceste determina folosirea unor anumite tipuri de nave care să aibă acces
în toate zonele.
Canalul Sulina este amenajat pentru circulaţia vaselor maritime, pe el făcându-se
întreaga circulaţie de mărfuri şi de pasageri dintre Marea Neagră(Sulina) şi Brăila.
Incepand cu anul 1976, prin amenajări corespunzătoare, se asigura desfăşurarea
navigaţiei şi pe timp de noapte. Pe braţele principale este posibilă cu acelaş tip de nave ca
şi pe restul fluviului.12
Circulaţia în deltă pe canale prezintă o importanta deosebită, prin intermediul lor
orice sector al acestei zone devenind accesibil. După dimensiunile lor, canalele se
clasifică astfel canale cu lăţimi de minimum 15 m şi cu adâncimi de ape scăzute de cel
puţin 2m, accesibile pentru remorchere puternice şi hihrobuze; canale cu lăţimi de
11
12

22
maximum 15 m şi adâncimi de 1,20-1,50 m la ape scăzute, accesibile pentru salupe cu
putere medie şi remorchere mici până la 75 CP; canale şi gârle înguste, puternic
colmatate şi invadate de vegetaţie acvatică, accesibile numai pentru bărci.
Lacurile din deltă, în special cele de importanţă turistică, sunt suficient de adânci
pentru a permite navigaţia cu hidrobuzele. Spre sfârşitul verii şi începutul toamnei, în
lacuri se dezvoltă o puternică vegetaţie acvatica de plaur, care îngreunează circulaţia, fapt
ce impune patrularea constantă a navelor pe anumite trasee în scopul întreţinerii
culoarelor libere pentru navigaţie.
Transportul rutier este relativ dezvoltat; spre Tulcea converg drumurile naţionale
care o leagă de principalele localităţi din sud-estul ţării: Bucureşti, Constanţa, Brăila şi
Galaţi. Din Tulcea porneşte o reţea de drumuri judeţene care se îndreaptă spre celelalte
localităţi ale judeţului, printre acestea, importante pentru turismul de deltă, fiind
drumurile care uşurează accesul la localităţile situate în lungul braţului Sfântul Gheorghe.
Pe plan mondial, transportul rutier se situeaza pe primul loc în deplasările în scopuri
turistice, mai ales datorită avantajelor pe care le ofera: libertatea de mişcare,
independentă în circulaţie, confort, cost relativ mai redus, comparativ cu avionul de
exemplu, posibilitatea de a vedea mult într-un timp scurt;de asemenea în cazul
automobilului, acesta poate tracta o rulota, asigurând un circuit facil (domiciliu – loc de
sejur –domiciliu) şi condiţii de cazare şi masă pe timpul călătoriei si sejurului etc.
Transportul feroviar se realizează pe calea ferată Medgidia-Tulcea, care se
desprinde din magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa. Lungimea ei pe teritoriul
judetului este de 67 km. Dintre formele de transport,cele feroviare continua sa ocupe un
loc de frunte, in special datorita sigurantei, independentei aproape totale în raport cu
condiţiile atmosferice şi capacităţii ridicate. Din aceste motive, trenul este preferat de
numeroşi turişti, atât în grupuri organizate cât şi individuale.
Obiectul activităţii de transport presupune deplasarea în spaţiu a bunurilor,
mărfurilor şi persoanelor de către un transportator, activitate care este o madalitate de
înfăptuire a intereselor de natură socio-economică, reglementate juridic.Procesul apariţiei
transporturilor ca ramură distinctă a economiei naţionale a început la sfârşitul sec XV-lea
şi sa desfăşurat o dată cu revoluţia industrială. Până la începutul sec al XIX-lea
transportul se făcea numai pe căi de comunicaţii terestre şi pe căi navigabile.
Normele juridice în materia transporturilor de mărfuri şi persoane şi cele care
vizează activitatea cărăuşilor în calitate de profesionişti fac parte din ramura dreptului
comercial.Pentru ca activităţile de transport să fie considerate fapte de comerţ acestea
trebuie să se desfăşoare în mod repetat, organizat şi profesional de către o întreprindere
specializată. Dreptul transporturilor este ansamblu normelor juridice care reglementează
raporturile ce se stabilesc, se modifică sau se sting în procesul de organizare şi executare
a transportului de mărfuri sau pasageri.

CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR
1. În funcţie de obiectul lor, transporturile sunt:
a) transporturi de persoane
b) transportul de lucruri (mărfuri)
2. În funcţie de căile de transport pe care se realizează, transporturile sunt:

23
a) transporturi terestre
- pe cale ferată
- rutiere
b) transporturi pe apă
- navale
c) transporturi aeriene
3. În funcţie de ruta parcursă în interiorul ţării sau transfrontaliere:
a) trafic intern sau local
b) trafic internaţional care la rândul lor pot fi:
- transporturi în trafic internaţional de tranzit, adică transportul se efectuează pe teritoriul
unui stat numai în trecere
- transportul de peage- locul de expediere şi cel de destinatie se află pe teritoriu aceluiaş
stat însă parcursul transportului străbate un stat vecin
4. În funcţie de utilizarea succesivă a unor mijloace de transport diferite, distingem:
a) transportul combinat care are ca obiect o singură partidă de marfă ce este deplasată la o
singură destinaţie utilizându-se cel puţin două mijloace de transport diferite şi la care se
va elibera un singur document de transport
b) transportul multimodal care se realizează cu cel puţin două modalităţi de transport
diferite
Funcţie de interesul satisfăcut prin executarea transportului, sunt cunoscute:
a) transporturile publice efectuate de persoane juridice specializate şi autorizate în acest
scop în temeiul unui contract de transport
b) transporturi efectuate de persoane fizice în scopul satisfacerii unui interes personal,
propriu, uzând de mijloace proprii de transport
În deltă, circulaţia între diferitele aşezări omeneşti se face, în mică măsură şi pe drumuri
de pământ, care sunt amplasate, de obicei, pe grinduri sau pe coronamentul digurilor

existente. De cele mai multe ori, aceste drumuri devin impracticabile la ape mari şi la
ploi. Pentru turism prezintă interes drumurile de pe grindul Letea, care permit accesul la
pădurea Letea.

24
Circulaţia în interiorul deltei a prezentat în anii din urmă, atât din punct de vedere al
activităţilor economico-sociale, dar în mod deosebit al turismului, mai multe probleme,
respectiv:
 modificarea permanentă a canalelor şi gârlelor pe care se putea circula, deoarece
efectuarea dragărilor se făcea numai în funcţie de planul de exploatare a stufului şi deci
nu ţinea seama de necesităţile turistice;
 numărul mic al vaselor de transport utilizabile în scopuri turistice şi insuficienta lor
diversitate
 gradul redus de utilizare a mijloacelor de transport
În prezent toate acestea nu mai prezintă nici o problemă, turismul este în plină activitate,
iar mijloacele de transport sunt un mijloc principal de deplasare a turiştilor şi a
locuitorilor din zona

CAP.2.2 CAZARE.ALIMENTARE.

Cazare
Turismul de deltă nu a dispus de o capacitate de cazare sufiecientă de cazare fiind
necesar construirea de hoteluri, cabane. Gradul de ocupare a capacitatilor de cazare
existente în localităţile Deltei Dunării şi limitrofe deltei este încă mic în comparaţie cu
cererea turistică, îndeosebi în vârf de sezon. Ulterior capacitatea de cazare a început a
creşte prin construirea şi darea în folosinţă a altor hoteluri, a unui complex turistic cu o
capacitatea de 400 de locuri la Sfântul Gheorghe.
Structura locurilor de cazare pe tipuri de unităţi se prezintă astfel:13
-hotel- este o unitate formată dint-o clădire sau ansamblu de clădiri care asigură cazarea,
posibilitatea de servire a unei mese, posibilitatea de agrement şi o gamă mai largă sau
restrânsă de servicii; Hotelurile pot fi de: 1, 2, 3, 4, 5 stele.
”Hotel Proprietors Act” din 1956 dă o definiţie clară a unui hotel: un stabiliment pus la
dispoziţie de către proprietar spre a oferi preparate culinare, băuturi şi, dacă este necesar,
spaţii pentru dormit, fără vreun contract special, oricărui călător care se prezintă şi vrea să
plătească o sumă adecvată pentru serviciile şi facilităţile oferite şi care se află într-o stare
corespunzătoare pentru a fi primit.
În localităţile din delta şi limitrofe deltei există unităţi comerciale cu amănuntul şi
de alimentaţie publică care satisfac în mare măsură din punct de vedere al calităţii şi
diversităţii sortimentelor necesităţile turistilor. Numărul şi structura unităţilor, gama de
produse şi servicii sunt mult diversificate, în special în timpul sezonului dar nu numai.
Componenţa principală a bazei tehnico-materiale a turismului o formează reţeaua de
cazare, structurată în forme de bază sau principale şi forme complementare.
Cea mai răspândită formă de cazare de pe glob o reprezintă hotelul, fiind o
construcţie sau un ansamblu de construcţii care asigură cazarea în camere cu 1-2-3 paturi,
dotate cu instalaţii diverse (baie, instalaţii sanitare, televizor, radio, telefon etc.) în funcţie
de gradul de confort asigurat. Pe lângă toate acestea multe hoteluri asigura o gama foarte
largă de servicii suplimentare (intreţinerea unor obiecte de uz personal, asistenta
13

25
medicală, închirieri de materiale sportive şi echipamente de agrement, schimb valutar,
reţinerea de bilete pentru spectacole sau pentru mijloace de transport, închirieri de
automobile ş.a.).
O formă tradiţională de cazare este hanul turistic, amplasat fie în oraşe sau târguri,
fie pe trasee sau la intersecţia unor importante artere de circulaţie. Ca şi capacitate are în
medie, 20-60 de locuri. Hanurile s-au păstrat, în parte, până în zilele noastre fiind
restaurate sau reconstruite pe locurile de odinioară.
În paralel cu dezvoltarea spectaculoasă a turismului automobilistic, au apărut şi
campingurile – popasuri turistice, amenajate de regulă pe terenuri neaccidentate în
apropierea unor artere rutiere sau unor centre urbane, staţiuni, obiective turistice. Sunt
folosite de turişti ca popasuri pentru o singură noapte, cazarea lor asigurându-se în căsuţe,
corturi, rulote, remorci etc. Ele reprezentând doar 5% din totalul locurilor de cazare din
România.
All Inclusive:
cazare (copii pana la 10 ani beneficiaza de gratuitate in camera cu parintii)
3 mese / zi
croaziera in Delta Dunarii cu hotel plutitor
barcile cu rame la dispozitia clientilor
barci cu motor
apa minerala si cafea,ustensile pescuit,taxe (A.R.B.D.D, Politia de frontiera, taxe
portuare)barci cu motor si salupe rapide,momeli pescuit
bar non-stop (Bauturi alcoolice si racoritoare),meniu dietetic si vegetarian
(precomanda),asigurare medicala.
Hotel plutitor 4 stele + - Anda 2

Agrement: Barci cu rame, barci cu motor, salupe rapide, banana agrement, sky nautic .
Pescuit: echipament pescuit, autorizatii, momeli naturale si artificiale, ghizi .
Birdwatching: ghizi specializati, transport silentios .
Teambuilding: organizare logistica, pana la 108 locuri de cazare pe pontoane de 4 stele si
4 stele+ , propunere programe teambuilding, concursuri de pescuit
Hotel plutitor Anda 2 detine o baza de agrement proprie completata de o serie de servicii
puse la dispozitia clientilor pentru a permite organizarea si desfasurarea excursiilor si
activitatilor in cele mai bune si sigure conditii.

Servicii si Dotari Hoteluri Plutitoare

26
 Fiecare hotel plutitor detine o baza de agrement proprie completata de o serie de
servicii puse la dispozitia clientilor pentru a permiteorganizarea si desfasurarea
excursiilor si activitatilor in cele mai bune si sigure conditii.
Pentru transport si plimbari pe canale se pot folosi de la simple barci cu rame,
barci cu motoare electrice pana la salupe rapide, catamarane fiind insotiti de marinari si
/sau ghizi specializati in functie de tipul excursiilor. In materie de divertisment, pentru
putina adrenalina aveti si posibilitatea de a inchiria o banana sau de a face sky nautic.
Program Turistic Weekend

- programul (4 zile si 3 nopti) este destinat grupurilor de 18 sau 36 persoane (18 pers pe
un hotel plutitor).
- Servicii incluse:
cazare (copii pana la 10 ani beneficiaza de gratuitate in camera cu parintii)
3 mese / zi
croaziera in Delta Dunarii cu hotel plutitor
barcile cu rame la dispozitia clientilor
barci cu motor 15-40 cp
combustibil consumat
apa minerala si cafea
ustensile pescuit
taxe (A.R.B.D.D, Politia de frontiera, taxe portuare)

27
Super Oferta Cazare Pescuit

Cazarea se va face pe hotelurile plutitoare Anda 1 (4****) si Anda 2 (4****+) stationar,

la Mila 23.
PE SCURT:
- programul este destinat grupurilor de 4 - 36 persoane.
- perioada propusa: orice perioada intre Noiembrie - Martie.
- grupuri compacte beneficiaza de reduceri in functie de numarul de persoane.
- inscrieri individuale se pot face din timp pentru a forma un grup mai mare si a beneficia
de reduceri.

CAP.2.3.-SPORT.AGREMENT.DISTRACTIE

28
 Concomitent cu dezvoltarea economică dar şi cea socială în Tulcea au crescut
posibilităţile de sport, agrement şi distracţie pentru turismul de deltă. În afară de
municipiul Tulcea, unde există muzeul „Delta Dunării”, Casa de cultură a sindicatelor,
Casa ştiinţei şi tehnicii tineretului, terenuri de sport etc. în celelalte localităţi din zonă
existau, în anul 1980 existau patru case de cultură şi toate cu dotări corespunzatoare.
Totodată în deltă au fost organizate formele de agrement caracteristice zonei: puncte de
închiriat bărci (Crişan şi Maliuc), la Muringhiol şalupe şi unelte de pescuit; s-au organizat
pentru desfăşurarea unor acţiuni specifice ca : focuri de tabără, întreceri sportive, a
început dotarea bazelor de cazare cu jocuri etc.
În vederea asigurării condiţiilor corespunzatoare practicării turismului intern şi
internaţional în Delta Dunării, s-a constituit un colectiv de coordonare a turismului de
deltă, din care fac parte reprezentanţi din unităţile de pe plan local, ale Ministerului
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Turismului etc.
Colectivul de coordonare elaborează propuneri de măsuri care să asigure : dezvoltarea
bazei materiale ale turismului de deltă în concordanţă cu cerinţele turismului intern şi
internaţional, o bună corelare a activităţii de transport cu programul de lucru al unităţilor
productive, organizarea corespunzatoare a transporturilor în zilele de odihnă şi sărbători
către Delta Dunării şi în interiorul deltei prin zonele de agrement, extinderea zonelor de
agrement şi recreative, a spaţiilor verzi în localităţile şi amplasamentele de pe litoralul
Mării Negre, precum şi dotarea corespunzătoare a acestor zone nou create, dezvoltarea
bazei materiale a activităţii sportive în localităţile Deltei Dunării, precum şi în localităţile
limitrofe deltei în vederea sporirii numărului de turisti români şi străini care îşi petrec în
mod activ timpul liber, lărgirea şi adoptarea activităţilor cultural educative în vederea
petrecerii cât mai plăcute a timpului liber de către toţi turiştii care participă la acţiunile
turistice organizate în Deltă.
Pentru ca sejurul unui turist să fie cât mai complet, pe lângă cazare şi masă acesta
mai are nevoie şi de distracţii, de divertisment la locul de petrecere a timpului liber. În
centru atenţiei prestatorilor de servicii turistice agrementul şi animaţia au un rol esenţial
în mărirea fortei de atracţie a unei localităţi, staţiuni sau zone turistice, în diferenţierea
unui produs faţă de altul, în creşterea competitivităţii în conturarea produsului turistic.
Agrementul închide totalitatea posibilităţilor şi dotărilor menite să asigure cele mai
variate gusturi în materie de distracţie ale turiştilor, ajungând ca fantezia sa nu aibă
limite, “constituie sarea şi piperul activităţii dintr-o staţiune, zonă sau punct turistic”14.
Serviciile oferite de baza de agrement sunt principalul furnizor pentru creşterea
încasărilor medii pe zi/turist, indicator de mare însemnătate în aprecierea activităţii
turistice. Serviciile de agrement pot fi la rândul lor grupate după motivaţiile turistilor în
excursii, dotări sportive, dotări cultural artistice ş.a.

CAP.3.FORMELE TURISMULUI DE DELTA

14

29
 În cadrul concepţiei de organizare a turismului de deltă şi ţinând seama de
motivaţiile turistice principale, de necesitatea creşterii eficienţei economice a acestei
activităţi şi de păstrarea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost
orientată spre următoarele forme de turism15:
Turismul de cunoaştere este forma particulară practicată şi care va continua să
deţină ponderea principală în fluxul turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp
scurt frumuseţile naturii deltei, locurile şi oamenii, din această zonă, istoria şi obiceiurile
lor. În acest sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una,
două sau mai multe zile cu turişti români şi străini la odihnă în staţiunile de pe litoral sau
cu cei ce se deplasează la Tulcea cu diverse mijloace de transport, astfel:
Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi cuprind la început vizitarea Muzeului
„Delta Dunării” Tulcea şi apoi cu vasul, vizitarea unor canale, lacuri şi locuri pitoreşti ale
deltei, pentru formarea unei imagini asupra acestui mediu de viaţă cu totul original.
Excursiile cu hidrobuzele sunt foarte interesante pentru că au plecări şi din satul
Murighiol, întrucât din această localitate se pătrunde pe canalele, gârlele şi pe lacurile
deltei, pe trasee mult mai scurte, permiţând vizitarea unui sector mult mai pitoresc decât
cel prezentat în excursiile cu plecarea din Tulcea şi fără a parcurge de două ori canalul
Sulina.
Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de două zile care cuprind întâi vizitarea
Muzeului „Delta Dunării” Tulcea şi apoi vizitarea unor locuri pitoreşti din deltă, plimbări
cu bărcile pe canalele şi gârlele din jurul locurilor de cazare.
Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile permit cunoaşterea mai intimă
a acestei zone.
Turismul de odihnă, promovat în localităţile din Delta Dunării şi de pe litoralul
Mării Negre, este foarte mult preferat de turişti, în special de români, datorită condiţiilor
naturale pe care le oferă zona. Această formă de turism nu este coordonată de
organizaţiile de turism, din care cauză nu se poate face nici o înregistrare riguroasă a
turiştilor. Cazarea se face în hoteluri, popasuri turistice, pensiuni şi la localnici. Pentru
accesul turiştilor în localităţile preferate se utilizează în special navele rapide, iar pentru
navigaţia pe canale şi lacuri se folosesc bărcile proprii ale localnicilor.
Localităţile de pe litoralul Mării Negre, în delta maritimă, oferă turiştilor atât
posibilitatea unei cure heliomarine, cât şi vizitarea mai lesnicioasă a deltei.
Turismul balneo-medical se realizează prin valorificarea însuşirilor curative ale
nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.
Turismul sportiv este cel care conferă specificul activităţilor turistice în deltă, prin
organizarea turismului nautic şi a partidelor de vânătoare şi pescuit sportiv, astfel:
Turismul nautic este o formă de turism deosebit de interesantă şi instructivă, care
dă posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a deltei, dar care cere turiştilor o mai bună
pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcaţiuni mici.
Pescuitul sportiv este o formă de turism interesantă pentru turiştii români şi
străini, generată de bogăţia piscicolă a deltei. În vederea practicării acestei forme de
turism s-au folosit mijloacele de transport şi bazele de cazare existente în deltă prin
măsurile luate de îmbunătăţirea condiţiilor de confort ale acestora. O atracţie deosebită a
prezentat-o organizarea unor competiţii internaţionale, care s-au desfăşurat şi se

15

30
desfăşoară periodic în extrasezon, îmbunătăţind astfel exploatarea bazei materiale a
turismului de deltă în sfera sezonului turistic clasic.
Vânătoarea sportivă este o formă de turism care prezintă interes nu numai pentru
turiştii români, ci şi pentru străini şi se organizează în conformitate cu prevederile legii
privind economia vânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Caraorman, Uzlina,
Gorgova, Crişan, Sulina, Mila 23, unde se vânează primăvara, toamna şi iarna păsări şi
animale sălbatice, ceea ce contribuie la folosirea mijloacelor de transport şi a bazelor de
cazare din deltă şi în afara sezonului turistic de vară.
Turismul tehnico-ştiinţific de organizare ca urmare a cadrului natural al deltei şi
îndeosebi a rezervaţiilor sale naturale, floristice şi a monumentelor naturii.
Bineînţeles că în acest scop s-au dezvoltat şi se dezvoltă bazele de cercetare şi în
acelaşi timp condiţiile de desfăşurare a unor manifestări ştiinţifice cu caracter naţional şi
internaţional. Pentru cunoaşterea şi formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se
pot organiza, pentru toate categoriile de turişti, zboruri de agrement deasupra deltei cu
avioane şi elicoptere.16

CAPITOLUL 4. EFICIENTA ECONOMICA A

TURISMULUI DE DELTA
Din cauza bazei materiale, ca şi a caracteristicilor geografice, delta nu poate fi
sediul unei şederi îndelungate într-un singur loc, suprafaţa sa constituind prin excelenţă o
16

31
zonă de circulaţie. Scopul vizitării deltei nu constă în executarea vreunui tratament, ca în
staţiunile balneo-climatelice, ci în surprinderea peisajelor în al căror prim plan se află
păsările specifice locurilor.
În excursii se aleg cele mai reprezentative trasee, ceea ce face necesar un studiu
bine orientat la faţa locului.
Din punct de vedere turistic, Delta Dunării este caracterizată de diferitele grinduri
precum şi de ghiolurile adânci şi limpezi cu flora şi fauna lor unice, la care se adaugă
plaja marină dintre localităţile Sulina şi Sfântul Gheorghe şi apele calde ale mării din
acest sector, bogate în peşti valoroşi.
În patrimoniul turistic al ţării noastre, Delta Dunării, datorită caracteristicilor sale,
ocupă unul dintre primele locuri preferate de turişti. Fiind una din regiunile cele mai
neobişnuite, pretenţiile turiştilor sunt cu totul speciale, generate de „sentimentul de
venerare” şi „impresia de grandoare”, care definesc acest „templu al naturii”.
În vederea creşterii mişcării turistice trebuie ca delta să-şi recapete integral
atributele unei autentice rezervaţii naturale. Delta în întregimea ei este un monument al
naturii şi, având caracteristicile unui muzeu în aer liber, se impune să aibă şi regimul unui
muzeu, cu interdicţiile şi restricţiile respective.

CAP.4.1. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA

IN TURISM

Conform opiniei specialiştilor eficienţa, ca expresie a legii economiei timpului,

atribuie
dezvoltării producţiei, în accepţiunea cea mai largă, determinarea cantitativă, iar prin
forma socială a producţiei şi folosirii resurselor în general, determinarea calitativă.
Unitatea dialectică a cantităţii şi calităţii activităţii este o măsură a dezvoltării socio-
economice. În general însă, eficienţa trebuie înţeleasă ca proces, acţiune, rezultat al unui
ansamblu de evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinţa a procesului, a
acţiunii.
Eficienţa în orice activitate presupune ca aceasta să asigure recuperarea
cheltuielilor sociale, să fie rentabilă, să fie aducătoare de profit.
Eficienţa are un conţinut larg, referinduse-se la modul de utilizare a tuturor
categoriilor de resurse: naturale, umane, materiale şi finanaciare, al toate componentele
de activităţi: de producţie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantintative şi
calitative, economice şi sociale, directe şi indirecte. Astfel putem vorbi despre eficienţă
totală (agregată) determinată de :
Eficienţa de utilizare a factorilor de producţie
Eficienţa de alocare a resurselor
Eficienţa de distribuţie
Rezultatele activităţii de turism îmbracă simultan doua aspecte, care se intercondiţionează
şi se întrepătrund reciproc:
− eficienţă economica
− eficienţă sociala.

32
 Eficienţa turismului înseamnă în primul rînd, gospodăria raţională a materiilor
prime, combustibilului şi energiei, forţei de muncă şi atracţiilor naturale şi folosirea
integralăa capacităţilor de cazare, de transport, de alimentaţie, etc.
Printre principalele trăsături ale eficienţei se numără compararea eforurilor exprimate
prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele (efectele), concretizate sub
forma producţiei.
La nivel macroeconomic aceasta este influenţată de modul de alocare a resurselor în
economie – între consum şi investiţii.
Din raportul dintre latura economică şi cea socială rezultă obşinerea unor efecte ale
eficienţei turistice:
-Efecte directe - deduse din utilizarea fiecărui factor de producţie sau asociate fiecărui
proces dconstitutiv al domeniului în ansamblul său
-Efecte indirecte –induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei, cît şi
asupra acesteia.

CAP. 4.2. EFICIENTA TURISMULUI INTERNATIONAL

IN DELTA DUNARII

Potrivit proiectului de strategie post-aderare al Guvernului României, între

domeniile care avantajează ţara noastra în competitia pe piaţa Uniunii Europene, pe baza
cărora va fi construit brandul de ţară se evidenţiază în mod deosebit şi turismul. Alături
de alte destinaţii binecunoscute, Dunărea ar putea face parte, în condiţii bune de
promovare, din componenta turistică şi culturală a brandului de ţară al României.
Delta Dunării are un mare prestigiu nu numai la noi în ţară, ci şi peste hotare, numeroşi
turişti străini sunt atraşi de încântătoarele peisaje ale acesteia. De aceea Delta Dunării a
cunoscut de-a lungul timpului o importantă dezvoltare economică datorită turismului şi a
reuşit să se clasifice printre cele mai importante zone turistice din România, fiind un
motiv bun pentru o staţionare de lungă durată în această regiune.
Delta Dunării ne rezervă surprize în orice perioadă a anului, indiferent de anotimp, natura
nu „moare” nici în sezonul rece, ci se conservă şi se păstrează până la o uşoară
îmblânzire a vremii

CAP.5.SCHITA DE PROIECT DE AMENAJARE

TURISTICA A DELTEI DUNARII

33
 Delta Dunării este cea mai cunoscută atracţie turistică din cadrul CVDI, dar există
şi alte zone importante - cum ar fi Prutul Inferior - care, cu siguranţă, pot avea beneficii
economice din turismul intern şi internaţional. Proiectul îşi propune să identifice
potenţiale destinaţii turistice, să ofere sesiuni de instruire şi consultanţă pentru
dezvoltarea unei strategii de turism durabile. Regiunea este atât de valoroasă din punct de
vedere al resurselor naturale, încât orice tip de turism trebuie să fie durabil, ceea ce
înseamnă limitarea la capacitatea de suport a ecosistemului. Un alt factor cheie este acela
că veniturile obţinute în urma turismului trebuie să rămână în cadrul comunităţilor locale,
nu să fie direcţionate către investitori din exterior. Succesul acestui sector depinde
de implementarea adecvată a dezvoltării în agricultură şi navigaţie şi poate avea un
impact pozitiv asupra acestor domenii.

5.1.ZONAREA TURISTICA A DELTEI DUNARII

Avand in vedere cele expuse, se pot face numeroase trasee turistice in functie de
timpul disponibil, obiective urmarite si preocuparile grupului sau turistului solicita
trasee. Desi au aparut numeroase amenajari turistice si posibilitati pentru deplasare,
Delta Dunarii reprezinta un potential turistic si economic de o deosebita valoare, ce
asteapta sa fie valorificat in toate valentele.

Rezervaţiile turistice din Delta Dunării

Rezervaţia Letea-Matiţa-Roşca, aflată în zona nordică a deltei maritime, care
înglobează, atât o zonă de luciu de apă, cât şi grindul Letea cu floră şi faună specifică.
Scopul acestei rezervaţii constă în a păstra, atât coloniile de pelicani din zonă(Roşca-
Buhaiova), cât şi flora şi fauna pădurii Letea. In suprafata de 15.400 ha, aflata in nordul
lacului Matita. Cuprinde lacurile Rosca-Buhaiova. Este inconjurata de o zona in care se
inscrie lacul Babita (pe unele harti trecut Babina).Aici se afla biotopuri diferite (mlastini
stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix).

34
Rezervaţia Perişor-Zătoane se află în delta maritimă, în partea estică a depresiunii
Dranov, în zona Zătoanelor şi a grindului Palade. Din rezervaţie face parte şi Insula
Sacalin, aflată la sud de localitatea Sfântul Gheorghe.
Zona e străbătută de grinduri maritime tinere. Teritoriul rezervatiei este pe alocuri
strabatut de dune de nisip, intre care se intalnesc lacuri de diferite, precum si de o retea de
garle si canale mlastinoase invadate de vegetatie stuficola.
Avifauna zonei cuprinde colonii de stârci cenuşii, cormorani mari şi mici, lebăda
de vară, pescăruşi şi sitari de mal. Toamna vin spre această zonă grupuri de cocori. Iarna
întâlnim mii de gâşte şi raţe. Mai rar poate fi vazut piciorongul si ciocantorsul.
Rezervaţia Periteaşca-Leahova-Portiţa
Specificul acestei rezervaţii îl constituie
zona litoralului marin, cu fauna ei specifică.
Ornitofauna care vine să petreacă iarna pe
malul mării cuprinde, între altele, şi specia
gâsca gulerată care cloceşte în Siberia şi
Groenlanda. De asemenea, tot aici poate fi
văzută gâsca cu pieptul roşu, care vine din
tundra siberiană. În deltă au fost delimitate
două rezervaţii forestiere, respectiv pădurile
Letea şi Caraorman.
Pădurea Letea se învecinează cu rezervaţia
Roşca-Buhaiova-Hrecişca.
Rezervaţia Periteasca-Leahova-Portiţa
Ea s-a dezvoltat pe dunele de nisip de pe grindul cu acelaşi nume şi este alcătuită dintr-o
vegetaţie lemnoasă care aminteşte de pădurile subtropicale. Acest aspect este datorat atât
existenţei arborilor falnici, dar mai ales existenţei plantelor volubile(hameiul, viţa de vie
sălbatică).În coroana plopilor cuibăreşte codalbul, păsările răpitoare (gaia roşie, şerparul,
ulii şi ereţii), iar bursucul şi vulpea sunt locuitori frecvenţi ai pădurii.
Pădurea Letea, un peisaj de poveste, o pădure ca în legendele cu zâne. Cea mai nordică
pădure subtropicală din Europa, formată pe grindul nisipos Letea din fasii de pădure
dezvoltate printre dunele de nisip. Mergând prin pădure treci printr-o uluitoare schimbare
de peisaj, de la pădure subtropicala la deşert în numai 2-300 de metri. În Pădurea Letea se
găsesc 500 de specii de plante şi peste 3000 de specii de animale, dintre care mai mult de
2000 sunt insecte, adică peste 70% din speciile de animale din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării (RBDD), grindul Letea fiind considerat de specialisti drept unul din cele mai
interesante medii naturale din România

5.2.Obiectivele turistice din Delta Dunării

Chilia Veche cuprinde o serie de obiective turistice printre care se numără o
unitate de exploatare piscicolă intensivă, în condiţii de amenajare, grindul Chilia este
folosit pentru agricultură şi creşterea vitelor. Fauna sălbatică a zonei cuprinde: porcul
mistreţ, iepurele, vidra ş.a. Un alt obiectiv de vizitat este grindul Stipoc, care împreună cu
grindul Chilia formează un unghi drept.

35
Periprava se află la 23 km depărtare de Chilia Veche şi la 103 km de Tulcea, la limita
nordică a grindului Letea. Spre
deosebire de alte localităţi, cu
excepţia Chiliei Vechi, ale căror
case şi uliţe se aflau pe un singur
rând, Periprava se întinde şi în
adâncime.
Trecutul aşezării se leagă de
prezenţa în aceste locuri a unei
cetăţi genoveze. În apropierea
acestui loc se afla pe atunci gura
de vărsare în Marea Neagră a
braţului Chilia. Un loc de atracţie
îl constituie lacul Nebunu, care se
află în partea de sud a localităţii,
cu ape puţin sălcii. Săpături
arheologice efectuate în partea de sud a lacului Nebunu au scos la iveală dovezi materiale
ale unei aşezări din perioada bizantină(sec.XIII-XIV). Periprava are
Biserica Sf. Nicolae din Periprava
importanţă turistică, putând fi folosită ca punct de plecare spre diferite locuri pitoreşti.
De aici se poate vizita pădurea Letea, iar în drum spre aceasta se trece pe lângă Grădina
lui Omer, unde apare caracterul luxuriant al vegetaţiei. Farmecul pădurii Letea îl
constituie nu numai arborii înalţi , dar şi a lianelor care caută să urce cât mai mult spre
lumină şi soare, pe trunchiurile copacilor, împreună cu curpenul de pădure, hameiul, care
laolaltă cu trandafirii sălbatici împiedică uneori complet circulaţia prin pădure, oferind în
schimb, prin coloritul florilor lor o imagine de un pitoresc rar întâlnit. Fauna pădurii
Letea oferă posibilitatea de a cunoaşte la faţa locului o serie de specii de mamifere şi
păsări: şorecarul, fazanul ş.a.
Letea-aflată la circa 4 km de comuna C.A. Rosetti este aşezată pe un teren
nisipos. Satul apare cu gospodării nu prea mari şi este singura localitate care poartă
denumirea celui mai mare grind din deltă. De la Letea se poate pleca într-o excursie cu
barca cu motor pe lacul Merhei, iar de aici pe canalul Dovnica-Dunărea Veche spre
Matiţa sau înspre sud, la Dunărea Veche. Drumul străbătut până acolo le oferă turiştilor
un peisaj mirific, pe marginea stufăriilor se pot admira feriga de apă,vâscul de apă, coada
calului, peştişoara ş.a. plante de apă care creează un cadru pitoresc aparte17.
Comerţul reprezintă o componentă importantă a economiei municipiului, Tulcea fiind
cunoscută din cele mai vechi timpuri ca un principal vad comercial în această parte a
ţării. O altă importanţă deosebită, ca poziţie, fiind poarta de acces dintre Delta Dunării a
numeroşilor turişti din ţară şi de peste hotare, dornici să cunoască frumuseţile şi bogăţiile
acestui colţ al patriei noastre.18

17

18

36
 Monumentul de la Tulcea, înălţat la partea superioară a stâncii
care se ridică aproape vertical din malul drept al braţului Tulcea -
Oraşul prezintă el însuşi obiective şi locuri turistice interesante între care lacul Ciuperca
situat în partea de vest a oraşului care oferă vizitatorilor numeroase posibilităţi de
agrement, plimbări cu barca, practicarea unor sporturi nautice.
Un interes deosebit îl are Muzeul Delta Dunării organizat pe trei secţii: ştiinţele
naturii, istorie-arheologie, artă plastică şi etnografie.În Tulcea se găsesc câteva
monumente de artă printre care: Monumentul Independenţei de pe Colnicul Hora, ridicat
în 1899 prin contribuţia cetăţenilor oraşului, bustul lui Spiru C. Haret statuia ecvestră a
domnitorului Mircea cel Bătrân situat în Piaţa Civică.

Peisajul urbanistic al Tulcei este întregit de

numeroase obiective ale arhitecturii vechi şi noi:
biserica catedrală „Sfântul Nicolae”, biserica Sf.
Gheorghe (biserica cu ceas), geamia catedrală
„Azzizie”, sediul Institutului de cercetări şi proiectări
„Delta Dunării”, impunătoarea clădire a liceului
„Spiru Haret”,clădirea liceului fiind constituita in
stilul arhitecturii romanesti. „Liceul a pus bazele celei
dintai biblioteci din oras care incearca sa raspunda
setei de cunoastere a elevilor si populatiei”.19 Poartă a
Deltei, oraşul Tulcea constituie pentru tot mai mulţi
turişti din ţară şi străinătate un ultim punct de escală
al itinerarului spre originalele peisaje deltaice.
Faleza portului Tulcea

19

37
 Sulina stârneşte interesul vizitatorilor datorită plajei sale destul de întinse, cu nisip
foarte fin, cât şi faptul că este foarte accesibilă în lunile de vară. Totodată oraşul oferă
turiştilor numeroase obiective: vechiul şi noul far, digul ce pătrunde adânc în mare,
Palatul Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos, portul de tranzit, frumosul chei încadrat
de spaţii verzi, care constituie un agreabil loc de odihnă, Casa de Cultură etc.
Prin construirea de noi obiective industriale şi portuare, Sulina îndeplineste o importanţă
funcţiune industrială, comercială şi portuară. Prin instituirea regimului de port liber20, în
actuala delimitare teritorială a oraşului Sulina se efectueaza activităţi cum sunt :
manipularea, depozitarea, sortarea, condiţionarea, ambalarea, fabricarea, prelucrarea,
marcarea, expunerea, testarea, vânzarea - cumpărarea expertizarea şi repararea de nave,
operaţiuni financiar-bancare, precum şi alte operaţiuni specifice porturilor şi zonelor
libere.
În împrejurimile Sulinei pot fi vizitate pădurea Letea şi vecinătăţile ei, rezervaţia
naturală „Haşmacul Mare”, lacurile Roşu, Roşuleţ, Puiu, Lumina, Puiuleţ, iar de aici
dunele de nisip, sărăturile şi satul pescăresc Caraorman.
Zona Babadagului, cu întinsele sale păduri de stejar şi tei, reprezintă o valoroasă regiune
turistică, capabilă să ofere turiştilor privelişti încântătoare şi să ia contacte cu numeroase
monumente şi locuri istorice. Situat la 37 km de Tulcea, oraşul Babadag este mărginit la
nord-est de lacul ce-i poartă numele, la est şi sud-vest de colinele împădurite Koium-
Baba (Tatăl oilor) şi Carada, iar la nord-vest de depresiunea Nalbantului. Oraşul oferă
câteva interesante obiective turistice între care: muzeul de artă orientală, mausoleul lui
Ail-Gaza-Paşa, campingul „Doi iepuraşi”.
Murighiol aflat la 45 km depărtare de Tulcea, comuna este situată în dreptul marelui cot
al braţului Sf. Gheorghe, care începe în faţa Mahmudiei.Trecutul localităţii este atestat de
rezultatele cercetărilor mai vechi şi mai noi. În partea de nord-vest a lacului Murighiol s-
au descoperit urme hallstattiene şi elenistice, iar la sud de lac şi de localitate se află un
cimitir geto-dac (inventarul mormintelor de aici este expus la secţia arheologică a
muzeului Deltei Dunării din Tulcea). Ceva mai la sud, în partea de stângă a şoselei
Murighiol-Dunavăţ întâlnim urmele unei cetăţi romane.

20

38
Fragmente de ceramică prefeudală au fost descoperite în zona nord-vestică a lacului şi
localităţii Murighiol. Situat pe terasa Dunării, cuprinzând pe teritoriul său şi satele
Sarinasuf, Plopul, Dunavăţul de Sus, Dunavăţul de Jos, Colina şi Uzlina, comuna
Murighiol se deosebeşte de celelalte aşezări din apropiere, prin aşezarea acesteia
într-o zonă bogată în lacuri, fiind înconjurată de acestea aproape din toate părţile.
Lacurile care înconjoară localitatea sunt Murighiol 1, pe al cărui mal se află campingul
„Pelican”, cunoscut şi frecventat de turiştii din ţară şi de peste hotare, acesta dispune de
căsuţe, bungalouri, restaurant, grup sanitar şi de un câmp vast pentru corturi, ca şi de loc
de parcare, acesta oferă posibilităţi de plajă, plimbări de agrement cu bărci conduse de
localnici pe canalele din apropiere, ieşiri în braţul Sf. Gheorghe etc., Murighiol 2 ambele
cu apă dulce, alimentate din braţul Sf. Gheorghe. La sud şi la sud-vest de localitate este
situat Lacul Sărat ş.a. Sărăturile de la Murighiol au fost declarate în mod special zonă
ecologică pentru a cruţa piciorongul, specie rară. Un alt lac mai mic din apropierea
localităţii este folosit pentru tratamente, cu apă şi nămol, în tratarea unor afecţiuni
ginecologice şi reumatice21.
Complexul lagunar Razim-Sinoe este cel mai întins lac din România. Din acest
complex fac parte lacul Razim, lacul Sinoie, lacul Zmeica, lacul Babadag şi altele de mai
mică întindere.
La aluvionarea şi conturarea complexului Razim-Sinoie şi-a adus contribuţia braţul Sf.
Gheorghe. Tot braţul Sf. Gheorghe a furnizat şi parte a materialului aluvionar necesar
construirii grindului marin Chituc, care a izolat golful de mare şi a dat naştere la
complex.22

Lacul Razim-Sin
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Ştefan, Ghidul Turistic al României, editura Publirom

21
22

39
 2. Bădulescu Alina, Prep. Univ. Dorin Bâc, Economia turismului, Editura Universităţi
din Oradea, Oradea, 2006;
3. Cotet V. Petre, Delta Dunării- geneza şi evoluţie, “Peuce”, studii şi comunmicări de
ştiintele naturii, Muzeul Delta Dunării, Tulcea, 1971 ;
4. Cristureanu, Cristiana, Economia şi politica turismului internaţional, Editura
Abeona, Bucureşti, 1992;
5. Giurescu Constantin C., Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri pânâ
astăzi, editura Ceres, Bucuresti,1975.
6. Ioan C. Petre, “Exigente actuale ale pregatirii şi utilizarii fortei de munca”, Era
Socialistă, nr.16/1977.
7. Istrate Ioan, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura Sport-Turism, Bucuresti,
1988;
8. Niţu Marin, Turismul în Delta Dunării, editura Sport – Turism, Bucureşti 1977.
9. Panighiant Eugen, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razelm, Editura Sport-
Turism, 1982
10. Petrescu Ioan Gheorghe, Delta Dunării, editura „Scrisul Românesc”, Craiova,
1967
11. Tufescu Victor, România- Natura, om, economie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1974
12. http://www.caraorman.ro/caraorman/Caraorman.html

40