TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

CUPRINS:

Argument……………………………………………..
Capitolul ICaracterizarea Deltei Dunarii..................
1.1Geneză şi evolutie.....................................................
1.2.Delta Dunării Resurse naturale................................
1.3.Agricultura silvicultura şi pescuit.............................
1.4.Populaţia...................................................................
1.5.Transporturile şi comunicaţii....................................
1.6.Folclorul românesc din Delta Dunării…...................
1.7.Vestigii istorice şi religioase……………….…........
Capitolul II. Turismul in Delta Dunarii
2.1.Conceptul de turism…….......................................
2.2.Stimularea creşterii circulaţiei turistice……...........
2.3.Formele turismului de Deltă………………...........
2.4.Rezervaţiile turistice din Delta Dunării……..........
2.5.Obiectivele turistice din Delta Dunării……...........
2.6.Protejarea mediului deltei…………………...........
2.7.Concluziisi si propunerei.........................................
2.8.Bibliografie……………………….……………......
 Argument

Motivul pentru care am ales această temă, pentru lucrarea de

atestat, este în principal fascinaţia pe care am acumulat-o datorită
unor numeroase documentare pe care le-am urmărit despre
frumoasa şi minunata Deltă a Dunării. Farmecul acesteia m-a
încântat nespus de mult şi m-a lăsat plăcut impresionata de tot ceea
ce are în dotare.
Un alt motiv bine întemeiat pentru care am ales Delta Dunării
este şi dorinţa mea arzătoare de a vizita şi colinda acest mirific loc.
Sub aspect turistic, Delta Dunarii exercita un adevarat miraj, mii de
turisti romani si straini sunt dornici sa vada cu proprii lor ochi aceasta
fermecatoare regiune, interesul de a cunoaste Delta Dunarii ii
trezeste in primu rand linistea.
Obiectivele lucrării se concretizează în:
-prezentarea Deltei Dunării;
-turismul in Delta Dunarii;
Această lucrare se adresează persoanelor interesate,turiştilor ,
celor care doresc să investească în turism, şi nu numai. Prezenta
lucrare încearcă să se constituie într-o provocare pentru toţi acei care
iubesc turismul şi mai ales pentru cei care vor să-i dedice o perioada
din viaţa şi cariera lor. Totodată sunt şanse – ca la nivel naţional
turismul să fie unul din domeniile care ar putea relansa economia
deoarece pe lângă resursele de care dispune, prin structura sa
specială - datorată printre altele efectului multiplicator pe care-l
generează asupra zonelor tangenţiale – acesta poate da naştere
unor numeroase activităţi conexe.
1.1. Geneza şi evoluţie

Delta Dunării îşi trage apele din masivul Pădurea Neagră, de

sub vârful Kandel din Germania, prin cele două pâraie, Brigah, la 920
m şi Brege la 1000 m altitudine ce se unesc lângă localitatea
Donaueschingen- Dunarea are un bazin de recepţie de 817 mii km²,
care este de 3,4 ori mai mare decât suprafaţa României,
reprezentând cam a 12- a parte din suprafaţa Europei (10 050 mii
km²)[1].
Cel mai tânăr pământ al ţării, Delta Dunării potrivit oamenilor de
ştiinţă îşi are originile în urmă cu aproximativ 13 000 de ani. În
formarea Deltei se conturează foarte clar mai multe faze distincte.
Este o deltă de tip clasic, bine individualizată, cu un contur clar
deoarece debusează într-o mare închisă, lipsită de maree, unde
vânturile au frecvenţă redusă şi intensitate mica, favorabile apariţiei
deltelor. Ca rezultat al interacţiunii dintre fluviu şi mare, Delta Dunării
se împarte în două sectoare: delta fluvială în vest şi delta fluvio-
marină în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea –
Caraorman –Crasnicol.Ea se desparte in trei braţe, cu avansari
oarecum egale: Chilia-84 km, Sulina-77 km, şi Sfântu
Gheorghe(Insula-Sahalin)-81km.[2].
Regiunea deltei este o câmpie în formare alcătuită din relief
pozitiv (grindurile) şi relief negativ (braţele Dunării, canalele,
gârlele,depresiunile lacustre). Uscatul deltaic reprezintă numai 13%
din suprafaţa şi este alcătuit din :
- grinduri fluviale longitudinale, cu orientări de la vest la est,
care însotesc bratele Dnarii ;
- grinduri fluvio-maritime, cu orientări de la nord la sud create
prin acţiunea comună a Dunării şi a mării ;
- grinduri continentale care reprezintă resturi dintr-un uscat mai
vechi (predeltaic) .

1.3. Deltei Dunării – Resurse naturale

Prezentare generală

Delta Dunării „împărăţia apelor” şi a pământurilor plămădite de

ape, este plină de farmec. Apele mării şi-au restrâns domeniul şi s-a
arătat uscatul, un pământ tânăr, clădit sub ochii noştri din rocile
fărâmiţate ale munţilor şi din solul fertil al câmpiilor, cu dăruire
împrospătat de bătrânul Istru, cum numeau anticii Dunărea din
părţile noastre. Se dă o luptă neîncetată între apă şi uscat,din care
uscatul iese întotdeauna învingător. Marea se retrage în timp ce
uscatul ia forma unor degete de-a lungul cărora apele fluviului
înaintează spre est. Bogăţiile naturale ale deltei: pământul şi apa,
flora şi fauna sunt de fapt componentele economice, dar şi turistice
ale teritoriului şi peisajului geografic originar.

Harta Deltei Dunării - Fig. 1

Delta Dunării se află acolo unde Dunărea, apropiindu-se de

locul de vărsare a ei
în Marea Neagră, se ramifică şi îşi duce apele pe o largă câmpie, ale
cărei limite se îndepărtează la peste 100 km.
În cuprinsul ei se găsesc albiile braţelor fluviului, însoţite de-o parte şi
de alta de lacuri, zone mocirloase, gârle şi canale. Întreaga vale până
la ţărmul mării are o pantă redusă, ceea ce face ca apele să
înainteze încet. Toate braţele deltei au lăţimi considerabile. Întreaga
deltă se prezintă ca un ansamblu amfibiu, adică o întindere de apă
din care se ridică grinduri reduse ca înălţime şi suprafaţă[3].
Delta Dunării fiind îndeosebi un domeniu al apelor, exercită
aceeaşi putere de atracţie ca şi marea. Există ocazia de a explora
natura la hotarul dintre apă şi uscat, unde se făureşte viaţa.
Peisajele deltei care se succed pot ascunde mari surprize; de
pildă, la depărtare de câţiva km de mare, în pădurile de pe grindurile
Letea şi Caraorman, cresc stejari bătrâni înlănţuiţi de liane care le
acoperă trunchiurile cu frunze, ca la ecuator. În partea centrală a
aceloraşi grinduri se înalţă dune de nisip, ca la tropice.
Suprafaţa totală a deltei este de 5 640 km², din care României îi
revin 4 340 km², din care 3 660 km² se află sub nivelul Mării Negre,
iar 680 km² reprezintă teren neinundabil, nesupus acţiunii
schimbătoare a apei. Comparată cu suprafeţele altor delte din
Europa, Delta Dunării este a treia ca mărime[4].
Solurile din Delta Dunării
Relieful, roca de solificare, clima, apele şi vegetaţia, prin
particularităţile lor de alcătuire regională şi aspecte de manifestare
locală, condiţionează apariţia anumitor tipuri de soluri.
În cele două fâşii, maritimă şi dunăreană, apar solurile
hidromorfe, salinizate şi alcaline (circa 20 000 ha), aluviuni şi solurile
aluviale (circa 130 000 ha), lăcoviştile ş.a. Din grupa solurilor
hidromorfe fac parte: lăcoviştile salinizate care se întâlnesc îndeosebi
pe latura maritimă.
În grupa solurilor nedezvoltate se remarcă prezenţa solurilor
nisipoase şi nisipurilor marine salinizate (circa 50 000 ha), cu mare
răspândire în regiunea limanelor şi lagunelor, precum şi în Delta
Dunării.
Clima
În Delta Dunării există o climă temperat continentală, cu
influenţe marine, caracterizată printr-o temperatură medie anuală de
11ºC, cu variaţii moderate, influenţată favorabil de apele mării din
vecinătate şi de abundenţa lacurilor şi a bălţilor din interior. Actiunile
turistice specifice deltei isi gasesc conditii optime de practicare
aproximativ „5 luni pe an, din luna mai pana in luna octombrie,
perioada caracterizata printr-o temperatura medie de 19ºC, prin
cantitatile reduse de precipitatii (sub 200 mm) prin numarul mic al
zilelor ploioase, nebulozitate redusa, durata mare a stralucirii
soarelui. Deci particularitatile climei influenteaza activitatile turistice
precum si durata lor de desfasurare”[5].
Primăvara întârzie sub influenţa frigului pe care marea l-a
acumulat în adâncurile apelor sale în timpul iernii.
Vara, pe linia hotarelor dinspre apă şi uscat, adierea vântului,
oricât ar fi de slabă, se simte în clipoceala apei pe lângă maluri, unde
se produce un clăbuc gălbui. În lunile de vară, mediile lunare ale
temperaturii aerului şi cele ale temperaturii apei la orele 13 variază în
modul următor: în luna iunie 22ºC şi respectiv 20,2ºC; în luna iulie
24,4ºC şi respectiv 22,4ºC, iar în luna august 25ºC şi respectiv
21,8ºC.
Anual cad doar 300-400 mm de apă de ploaie şi de zăpezi,
cantitate caracteristică regiunilor secetoase de pe glob, cu vegetaţie
de stepă. Ceaţa se formează relativ rar. Delta Dunării este
considerată ca o regiune cu cer senin şi nebulozitate scăzută. Prin
comparaţie, verile sunt răcoroase.
Toamna, vremea se menţine călduroasă mult timp. În luna
septembrie, mediile lunare ale temperaturii aerului şi cele ale
temperaturii apei la orele 13 sunt de 21ºC şi respectiv 18ºC. Numai
către sfârşitul toamnei, vremea se răceşte.
Iarna apar vânturile de nord, de nord-est şi de nord-vest ca
rezultat al anticiclonilor continentali.

Vegetaţia
Ocupă o suprafaţă de circa 3 000 km², aproximativ 68% din
suprafaţa deltei; pădurile, 2%; păşunile naturale, circa 9% şi stufăriile
aproape 57%.
Elementul dominant în vegetaţia deltei îl constituie stufăriile, în
suprafaţa de 2 530 km², formate din stuf omogen şi stuf în amestec
cu alte plante de baltă cum ar fi: papura, feriga de baltă, rogozul etc.
În zona cuprinsă între brâul de stuf şi părţile ferite de inundaţii
cresc specii de rogoz, pipirig, coada calului, crini de baltă etc.

Mai aproape de mal se dezvoltă plantele cu frunze plutitoare,

cu o structură a ţesuturilor care le permite menţinerea pe suprafaţa
apei, aceste plante fiind fixate sau nu prin rădăcini. Din prima grupă,
nufărul alb şi nufărul galben dau o notă deosebită gârlelor din deltă.
Grindurile aluvionare neinundate au părţile înalte ocupate de
ierburi care alcătuiesc păşuni; pot apărea şi specii rezistente la
secetă: obsiga şi zâzania. Restul uscatului este ocupat de salcie,
răchită, zălog şi cătină.
În aproprierea mării, covorul vegetal este mai sărăcăcios, cu
plante adaptate pe solurile nisipoase: pătlagina de nisip, trestia de
câmpuri şi varza de mare. Pădurea de stejar de pe grindul Letea are
în amestec esenţe şi în special liane, viţă sălbatică şi plante
mediteraneene.
Asemănătoare sunt şi pădurile de pe grindurile maritime ale deltei, în
acestea cresc plopul alb, plopul negru şi plopul tremurător, stejarul,
frasinul şi viţa sălbatică.[6]

Fauna
Aceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de specii. Astfel,
întâlnim animale terestre care sunt legate de apă prin modul lor de
viaţă, animale care îşi caută hrana în apă sau pe uscat, animale care
sunt strâns legate de zona inundabilă, animale acvatice şi altele.
Dintre speciile de mamifere de uscat enumerăm:” cerbul, iepurele,
vulpea, dihorul de stepă, dihorul pătat, bursucul, iar lista speciilor de
mamifere de apă include printre altele: vidra, nurca, hermina,
nevăstuica, mistreţul, pisica sălbatică şi câinele enot, multe dintre ele
fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic”[7]. Există şi
specii care pot fi considerate rarităţi pentru Delta Dunării: nutria
originară din America de Sud şi crescută la noi fie numai în
captivitate, fie lansată în libertate în
zona localităţii Caraorman
Adevăraţii stăpâni ai deltei sunt păsările. În stufărişuri, pe
grinduri, în zăvoaie trăieşte o populaţie înaripată formată din 327
specii, din care cuibăresc în deltă 218 specii şi sunt în trecere spre
alte ţinuturi 109 specii. Originea diferită a păsărilor: de tip
mediteranean, mongol, siberian, european, chinez, arctic, face ca
Delta Dunării să fie considerată una dintre cele mai interesante delte
ale lumii. Dealtfel, cele 327 de specii de pasari care cuibaresc sau
trec in pasaj, reprezinta 80,5% din avifauna României care cuprinde
un numar de 401 specii iar cele 141 de specii acvatice reprezintă
82% din avifauna acvatica europeana.[8]
Din punct de vedere fenologic, speciile de păsări de importanţă
faunistică şi cinegetică, se împart în următoarele categorii:
Specii sedentare, care fie rămân în deltă, fie părăsesc zona în
anumite perioade, dar sunt înlocuite de populaţiile aceleiaşi specii,
originare din alte zone geografice. Din această categorie fac parte:
raţa mare, raţa cap brun, gâsca de vară, codalbul, fazanul,
guguştiucul, coţofana etc.

Specii migratoare care pot fi:

În deltă se întâlnesc două specii, respectiv: lebăda cucuiata
(Cygnus olor) care este oaspete de vară, şi lebăda cântătoare
(Cygnus Cynus) care poposeşte în deltă pe timpul iernii[9](Fig.-6).
Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale şi
păsări a făcut ca aici să se menţină în mare măsură echilibrul natural.
Cu toate acestea, viaţa în rezervaţii este influenţată de orice
modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic deltaic.
a) Oaspeţi de vară, care se reproduc în zona deltei şi migrează mai la
sud pentru perioadele reci ale anului. Aşa avem: pelicanul comun şi
creţ, egreta mică şi mare, stârcul purpuriu, galben şi pitic, uliul de
trestie, porumbelul de scorbură, prepeliţa, cucul, pupăza etc.
b) Oaspeţi de iarnă, păsări originare din zonele nordice, care
iernează în deltă: raţa pitică, gâsca gât roşu, şoimuleţul de iarnă, uliul
de stepă, huhurez coadă lungă, căldăraşul, pasărea omătului etc.
Specii de pasaj care iernează mai la nord de teritoriul ţării noastre şi
cuibăresc, de asemenea, mai la nord, trecând prin deltă în timpul
primăverii şi toamnei. De exemplu: raţa fluierătoare, raţa suliţar,
cocorul, sitarul de pădure, sturzul viilor etc.

Mâlul de pe fundul apelor, plante submerse, frunzele plantelor

natante adăpostesc diverse vieţuitoare microscopice, precum şi
viermi, crustacei şi melci.
Fauna cinegetică -mamifere vânate în deltă
Vânatul cu păr ori cu pene reprezintă în deltă un obiectiv de
mare interes cinegetic. Se întâlnesc specii de mamifere rare ca vidra,
nurca, bizamul. Bizamul este un rozător cu blană cafenie, de
mărimea unui şobolan mai dezvoltat.
Mamiferele sunt apreciate de vânători după beneficiile aduse
când sunt vânate. Unele sunt calificate ca având o blană preţioasă:
vidra, nurca, bizamul. Altele se consideră că au valoare economică
medie: iepurele, mistreţul; altele mai redusă: lupul, vulpea, dihorul,
pisica sălbatică.[10]
Există şi foarte mulţi porci domestici, care s-au adaptat perfect
la acest mediu, trăind într-o stare de semisălbăticie, corciţi cu
mistreţii.
Păsări - monumente ale naturii :
Legea protejează 10 specii – unele fiind declarate monumente ale
naturii.
Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:
monumente albe – (cu penaj alb) - pelicanii comun şi creţ, lopătarul,
egreta mare şi mica, lebăda mută, lebăda cântătoare
monumente policrome – (cu penaj colorat în negru cu verde,
galben, maro, albastru) piciorongul,vulturul codalb, avozeta … sunt
doar câteva.

2.4.Populaţia
Vastul spaţiu din ţara noastră reprezentat de Delta Dunării, a
cărei descriere a fost făcută la începutul capitolului, şi resursele
naturale numeroase ascunse în ea au prilejuit deschiderea unui larg
câmp de activităţi economice. Ramurile de producţie specifice apelor
şi grindurilor din deltă, cu flora şi fauna ce le caracterizează, sunt:
agricultura, silvicultura, pescuitul şi exploatarea stufului.

Locuitorii deltei de-a lungul timpului

 Datorită bogăţiilor sale, Delta Dunării a fost din cele mai vechi
timpuri un loc căutat de oamenii care îşi găseau aici cu uşurinţă
adăpost şi hrană.
Aceasta nu a fost în interiorul ei loc de continue aşezări
omeneşti, dar, prin rezervorul ei nesecat de hrană, a determinat fără
îndoială persistenţa pe marginile sale a unor numeroase centre
locuite. Crescătorii de vite au circulat în toate timpurile pe grindurile
din deltă, unde găseau adăpost. Pe grindurile interioare se refugiau şi
cei de pe malul sudic al deltei, atunci când erau în pericol de a fi
atacaţi.
Din totdeauna, o bună parte din strămoşii locuitorilor de azi ai
deltei au venit din Ardeal, cu turmele la iernat în deltă, unde unii au şi
rămas.
Alţii au venit fugiţi de potere pentru nesupunere faţă de sarcinile
feudale.
Populaţia deltei în prezent
Delta Dunării are în momentul de faţă o populaţie de 20 500
locuitori, având o densitate de 6,47 locuitori/km². Evoluţia populaţiei
în ultimele decenii a fost în general lentă, numărul locuitorilor
rămânând aproape constant.
Evoluţia numerică a populaţiei din ultimele decenii nu reflectă
natalitatea ridicată din această zonă şi scăderea substanţială a
mortalităţii, deoarece dezvoltarea social-economică a municipiului
Tulcea, a altor oraşe dobrogene şi a localităţilor limitrofe deltei,
precum şi inundaţiile din ultima perioadă au generat migraţia
populaţiei din deltă.[11]
 De aceea s-au stabilit măsuri şi au fost întreprinse acţiuni
pentru dezvoltarea industriei, transporturilor şi comerţului în oraşul
Sulina, a pisciculturii, agriculturii, stuficulturii, silviculturii, industriei
extractive şi prelucrătoare, inclusiv a celei turistice în toate celelalte
localităţi ale deltei, ca una din căile principale de înlăturare a
migraţiei, de stabilitate şi creştere a populaţiei din această zonă,
precum şi de ridicare continuă a nivelului ei de viaţă.[12]

Distribuţia populaţiei pe teritoriul Deltei:

La sfârşitul secolului XIX în Delta Dunării locuiau circa 12.000
locuitori, iar în preajma celui de al doilea război mondial (1940) în
Delta Dunării erau circa 14.000 de locuitori.
Pe teritoriul rezervaţiei sunt în prezent: 25 aşezări umane (un oraş -
Sulina) cu o populaţie de 14 583 locuitori în 2002, din care 68.5% în
localităţile rurale şi 31.5% în Sulina.Aceste localităţi sunt concentrate
în cea mai mare parte în lungul braţelor Dunării şi ocupă suprafeţe
reduse de teren din cauza suprafeţelor mici de terenuri neinundabile
existente.Densitatea populaţiei este de circa 3,5 locuitori/km2,
raportată la suprafaţa continentală a rezervaţiei. Populaţia activă din
rezervaţie este de circa 35,3% având un grad de ocupare de cca
81.4% repartizat diferenţiat pe activităţi:
 pescuit şi piscicultură (15,3%),
 agricultură şi silvicultură (29%),
 industrie, construcţii, comerţ, prestări servicii (15,7%),
 turism, transporturi, comunicaţii (15,4%),
 sănătate (1,9%),
 învăţământ, educaţie, cultură (5,7%),
 administraţie publică (13,5%)
 alte activităţi (3,6%).
Structura etnică a populaţiei
Structura etnică a populaţiei, conform datelor recensământului din
2002, era[13]:
 Români: 12 666 persoane (87%)
 Ruşi, Lipoveni: 1 438 persoane (10%)
 Ucraineni: 299 persoane (2%)
 Alte etnii: (1%)
2.5.Transporturile şi comunicaţiile

Factor de bază în evoluţia rapidă a circulatiei turistice,

transporturile asigura deplasarea turiştilor la destinatie şi în timpul
sejurului. Principalele sarcini ce stau în faţa transporturilor turistice
sunt: asigurarea deplasării sigure, confortabile şi rapide a călătorilor
la destinaţia dorită, o cât mai mare stabilitate a tarifelor pentru
transport, diversificarea serviciilor pe durata călătoriei ş.a.
Situarea deltei la extremitatea estică a ţării noastre a făcut ca
legăturile de circulaţie cu restul teritoriului să se realizeze prin
anumite localităţi situate periferic acesteia: Tulcea, Jurilovca şi
Murighiol. Dintre ele, Tulcea, constituie un important punct de
pătrundere în deltă, deoarece spre el converg principalele căi de
comunicaţie aeriene, feroviare, rutiere şi fluviale, care vin din
interiorul ţării.
Transportul fluvial este calea cea mai importantă de pătrundere
în deltă, specificul acesteia făcând ca circulaţia în interiorul ei să se
facă aproape în exclusivitate pe apă, fapt ce constituie una din
atracţiile turistice cele mai importante. În acest scop, se foloseşte
reţeaua hidrografică naturală reprezentată de braţele Dunării, gârle,
lacuri, precum şi de canalele executate prin dragaj pentru amenajări
stufo-piscicole. Condiţiile geografice ale deltei şi caracteristicile de
navigaţie ale braţelor sale principale şi canalele secundare ce se
desprind din aceste determina folosirea unor anumite tipuri de nave
care să aibă acces în toate zonele.
Canalul Sulina este amenajat pentru circulaţia vaselor maritime,
pe el făcându-se întreaga circulaţie de mărfuri şi de pasageri dintre
Marea Neagră(Sulina) şi Brăila. Incepand cu anul 1976, prin
amenajări corespunzătoare, se asigura desfăşurarea navigaţiei şi pe
timp de noapte. Pe braţele principale este posibilă cu acelaş tip de
nave ca şi pe restul fluviului.[14]
Circulaţia în deltă pe canale prezintă o importanta deosebită,
prin intermediul lor orice sector al acestei zone devenind accesibil.
Lacurile din deltă, în special cele de importanţă turistică, sunt
suficient de adânci pentru a permite navigaţia cu hidrobuzele. Spre
sfârşitul verii şi începutul toamnei, în lacuri se dezvoltă o puternică
vegetaţie acvatica de plaur, care îngreunează circulaţia, fapt ce
impune patrularea constantă a navelor pe anumite trasee în scopul
întreţinerii culoarelor libere pentru navigaţie.
Transportul rutier este relativ dezvoltat; spre Tulcea converg
drumurile naţionale care o leagă de principalele localităţi din sud-estul
ţării: Bucureşti, Constanţa, Brăila şi Galaţi. Din Tulcea porneşte o
reţea de drumuri judeţene care se îndreaptă spre celelalte localităţi
ale judeţului, printre acestea, importante pentru turismul de deltă,
fiind drumurile care uşurează accesul la localităţile situate în lungul
braţului Sfântul Gheorghe. Pe plan mondial, transportul rutier se
situeaza pe primul loc în deplasările în scopuri turistice, mai ales
datorită avantajelor pe care le ofera: libertatea de mişcare,
independentă în circulaţie, confort, cost relativ mai redus, comparativ
cu avionul de exemplu, posibilitatea de a vedea mult într-un timp
scurt;de asemenea în cazul automobilului, acesta poate tracta o
rulota, asigurând un circuit facil (domiciliu – loc de sejur –domiciliu) şi
condiţii de cazare şi masă pe timpul călătoriei si sejurului etc.
Transportul feroviar se realizează pe calea ferată Medgidia-
Tulcea, care se desprinde din magistrala feroviară Bucureşti-
Constanţa. Lungimea ei pe teritoriul judetului este de 67 km. Dintre
formele de transport,cele feroviare continua sa ocupe un loc de
frunte, in special datorita sigurantei, independentei aproape totale în
raport cu condiţiile atmosferice şi capacităţii ridicate. Din aceste
motive, trenul este preferat de numeroşi turişti, atât în grupuri
organizate cât şi individuale.

În deltă, circulaţia între diferitele aşezări omeneşti se face, în

mică măsură şi pe drumuri de pământ, care sunt amplasate, de
obicei, pe grinduri sau pe coronamentul digurilor existente. De cele
mai multe ori, aceste drumuri devin impracticabile la ape mari şi la
ploi. Pentru turism prezintă interes drumurile de pe grindul Letea,
care permit accesul la pădurea Letea.
 Circulaţia în interiorul deltei a prezentat în anii din urmă, atât
din punct de vedere al activităţilor economico-sociale, dar în mod
deosebit al turismului, mai multe probleme, respectiv:
 modificarea permanentă a canalelor şi gârlelor pe care se putea
circula, deoarece efectuarea dragărilor se făcea numai în funcţie de
planul de exploatare a stufului şi deci nu ţinea seama de necesităţile
turistice;
 numărul mic al vaselor de transport utilizabile în scopuri turistice şi
insuficienta lor diversitate
 gradul redus de utilizare a mijloacelor de transport
În prezent toate acestea nu mai prezintă nici o problemă, turismul
este în plină activitate, iar mijloacele de transport sunt un mijloc
principal de deplasare a turiştilor şi a locuitorilor din zona deltei.

3.4.Folclorul românesc din Delta Dunării

Folclorul românesc din această zonă (literatura populară,

cântecele, dansul, portul, datinile şi obiceiurile) se distinge prin multe
influenţe primite ca urmare a convieţuirii românilor cu alte populaţii,
precum şi a mediului geografic unic în felul său. Dacă, odată,
Dunărea era considerată a ”cel drum de apă propice poeziei, incitând
la lirismul depărtărilor, al visărilor către idealul de înaltă nobleţe
umană, în folclorul dobrogean ea nu este apa de peste care vin turcii
să prade, să ia captivi, căci turcii erau prezenţi, ci apa care desparte
fraţi, apa de peste care sunt aşteptaţi fraţii de la munte sau de la
câmpie, cei din mărginimea Sibiului, secelenii, făgărăşenii”[15].Marea
constituie şi ea unul din motivele majore ale inspiraţiei creatorului
popular.
Doinele şi baladele populare povestesc despre luptele cu turcii ,
despre viteji care înfruntă vitregia apelor înspumate sau despre viaţa
grea a pescarilor sau a ciobanilor.
Convieţuirea seculară dintre români şi alte populaţii care au trăit
şi mai trăiesc în acest teritoriu, populaţii cu credinţe, datini şi religii
total diferite, a făcut ca în folclorul românesc de aici să fie absente cu
desăvârşire motivele de inspiraţie religioasă. Se cunoaşte faptul că
zona aceasta folclorică posedă în legătură cu sărbătorile de iarnă
numai colinde cu conţinut laic, având o destinaţie precisă, spre
exemplu: „Colind de păstor”, „Colind de năvodar”(atunci când
destinaţia este stabilită de profesia celui colindat) „Colind de văduvă”,
„Colind de tineri însurăţei”- atunci când destinaţia este dată de starea
civilă a celor colindaţi.
Muzica populară românească de aici, interpretată în
acompaniamentul de suflători, fluier, caval, cimpoi, etc., reflectă prin
sinuoasa sa linie melodică domolul peisaj dobrogean, dar şi unele
influenţe, e drept destul de vagi, ale melosului oriental.
Folclorul nord-dobrogean, atât cel literar cât şi cel muzical, absorb în
timp noi realităţi social-istorice, le îmbracă în haină artistică şi le
transmite pe diferite căi spre a le face cunoscute[16].
Aceeaşi unitate indestructibilă a folclorului românesc în general
este atestată şi de folclorul coregrafic care, cu toată
diversitatea sa, cu toate influenţele olteneşti, munteneşti, ardeleneşti
sau aromâne, demonstrează prin numărul imens al jocurilor, prin
extraordinara varietate a figurilor şi paşilor, aceleaşi surse originare
cu jocurile din celelalte zone folclorice ale ţării. Jocurile populare se
împart în două categorii bine distincte: jocurile obiceiurilor şi cele
legate de momentele de relaxare, de destindere ale colectivităţii.
Extrem de interesante sunt jocurile obiceiurilor de iarnă care, ca
în mai toate zonele folclorice din ţară, aduc în faţa spectatorilor şi
motivele atât de cunoscute în întreg folclorul românesc al cerbuţului,
căpriţei, precum şi al altor personaje mascate. Folclorul muzical, atât
cel ce însoţeşte textul unor cântece bătrâneşti, al doinelor, al jocurilor
populare, cât şi cel instrumental, deşi se deosebeşte oarecum ca linie
melodică de folclorul muzical al altor zone folclorice româneşti, prin
uşoara influenţă a muzicii populare orientale, rod al atâtor secole de
convieţuire a populaţiei româneşti cu elemente orientale, sau prin
preponderenţa unor instrumente ca fluierul, cimpoiul şi cavalul, cu
cele două variante proprii zonei tulcene, cea mocănească şi cea
tracică, este totuşi dominat de aceleaşi
trăsături specifice întregului folclor muzical.
Arhitectura populară, de la colibele pescăreşti şi până la
clădirile propriu-zise destinate locuirii, lasă să se descifreze nu numai
dragostea pentru frumos şi îmbinarea acestuia cu utilul, ci şi
apartenenţa arhitecturii populare tulcene la arhitectura românească.
Aici oamenii au folosit pentru construcţii pământul (mai rar piatră), din
care au făcut chirpici sau ceamur, stuful, papura, salcia şi răchita şi
mult mai rar lemnul. Adeseori, casele sunt decorate în exterior, cu
motivul „cailor afrontaţi”, de obicei realizaţi din lemn.
Frecvent în zona lacului Razim, la Visterna, pe malul braţului
Sfântul Gheorghe, la Enisala, motivul coexistă alături de altele
(imagini de păsări sau animale)” imagini ce sugerează atât ocupaţia
celui ce trăieşte în locuinţa respectivă, cât şi permanenţa acestei
ocupaţii. Casele sunt bine luminate de ferestrele ale căror giurgiuvele
sunt de obicei traforate, dar şi bine încălzite iarna de sobele oarbe.
Întreaga locuinţă este împrejmuită cu gard de piatră sau de papură
împletită”.[17]
În interiorul caselor ţărăneşti se întâlnesc toate elementele
specifice tradiţionalului românesc: vatra, patul, laviţele, lăzile de
zestre, alături de textilele decorative, cearşafurile de perete, feţele de
masă, perdelele, pologul şi lăicerul, ştergarele, sunt numai câteva
dintre elementele de bază. Deşi în prezent toate acestea au cedat
locul mobilierului modern, şifonierelor, frigiderelor, maşinilor electrice
de uz casnic, unele elemente tradiţionale sunt totuşi păstrate. Dintre
ele, cel mai important este ştergarul.
Având totdeauna capetele din borangic, ele sunt decorate fie cu
motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale. În
ornamentul ştergarelor predomină însă motivul vechi al „copacului”,
„nucului”, „ghiveciului cu flori” care, încadrate de benzi stilizate
reprezentând frunze, fructe, flori, alcătuiesc motivul străvechi al
„pomului vieţii” sau „pasului vieţii”. Adeseori, centrul ornamenticii
ştergarelor sau scoarţelor este omul reprezentat prin stilizări de o
mare simplitate. De la o vreme pe ştergare de dată mai recentă se
observă şi preferinţa pentru femeia îmbrăcată în costum popular.
Cele care cu migală şi cu iscusinţă împodobesc vasele sunt
creatoarele populare, care alături de desene de geometrie, folosesc
motive florale pe care le-au denumit de-a lungul generaţiilor, foarte
sugestiv, „merişor”, „brebenel”, „brăduţ” etc.
 Măiestria de necontestat a femeilor în realizarea portului
popular românesc este vădită în menţinerea aspectului
tradiţional, cu elementele sale specific nord-dobrogene: arhaismul
pieselor principale (cămaşa femeiască şi bărbătească), echilibrul
culorilor tari cu cele mai slabe, ornamentaţia simplă a unora dintre
piese (cămăşi, obiele, obeluşe) sau complexitatea ornamentală a
altora (pestelca). Cămaşa femeiască se caracterizează prin
ornamente de mici dimensiuni, dar de mare expresivitate, motivele ei
purtând denumiri de „pui”, „pisc”, „oglindă” etc., care se realizează
prin combinaţii de elemente geometrice (romburi, dreptunghiuri sau
linii frânte). Costumul bărbătesc reţine atenţia prin croiala simplă, da
o rară sobrietate, şi prin ornamentaţia sa redusă[18]
Combinaţiile de culori, îmbinările de culori, îmbinările tonurilor tari cu
cele calde, întrepătrunderea motivelor constituie taina femeilor
dobrogene, creatoare de frumos din generaţie în generaţie.
Bogăţia şi varietatea folclorului dobrogean au atras atenţia
amatorilor şi a specialiştilor încă de multă vreme.

1.7 Vestigii istorice si religioase

Fortificaţia Troesmis-(la 3 km de comuna Turcoaia),

cetate traco-getică menţionată în secolul III î. Hr. cu ocazia
conflictului militar dintre Lysimach şi Dromichete. În perioada romană
a devenit un puternic centru militar, ridicată mai apoi la rangul de
„municipium”. Cunoaşte o mare înflorire după cum indică edificiile şi
monumentele publice.
 Fortăreaţa Noviodunum-Isaccea, cetate romano-
bizantină cu nume celtic, construită în 369 d. Hr. A avut un important
rol strategic şi comercial fiind ridicată la rangul de „municipium”.
Cunoaşte o mare înflorire după cum indică edificiile şi monumentele
publice.
Fortăreaţa Arrubium-Măcin, castru şi aşezare cu nume
celtic, atestată documentar în 100 d. Hr., (în două diplome militare). A
fost un important punct la graniţa imperiului în timpul stăpânirii
romano-bizantine.
Cetatea Dinogeţia-Garvăn, numele ei a fost menţionat
pentru prima dată de Ptolemeu în cunoscuta sa lucrare „Geographia”.
Iniţial aşezarea geto-dacică şi apoi romană, a fost ridicată în timpul
împăratului Diocleţian, (284-305 d. Hr.). Distrusă în 559 d. Hr. de un
trib huno-bulgar, a fost reconsolidată şi amplificată în secolul X d. Hr.
Alte vestigii istorice: Cetatea antica, Chilia
Veche ( a existat din antichitatea greceasca, apoi a fost stapanita
de bizantini pana in sec. X); Cetatea
bizantina Salsovia, Mahmudia (sec. III d.Hr.)

Edificii religioase

Basilica-Niculiţel (la 15 km de Isaccea), cea mai veche

construcţie de acest gen cunoscută până în prezent în ţara noastră.
Este un unicat arhitectonic în Europa. Basilica şi cripta au fost
construite în timpul împăratului Valens (după 370 d. Hr.).
Mănăstirea Cocoş-(la 8 km de Isaccea şi la 9 km nord-
est de satul Nifon), ridicată în 1835 în stil oriental (turcesc), dar cu
puternice influenţe din arhitectura românească. Deţine un muzeu de
artă medievală şi modernă ce include şi colecţii de carte veche şi
icoane.Monument de arhitectură religioasă. Mânăstirea a fost
înfiinţată de călugării Visarion, Gherantie şi Isaia. Cuprinde: - un zid
de incintă fortificat; - Biserica Pogorârea Sf. Duh construită între 1910
- 1916 în locul bisericilor vechi datând de la 1833, respectiv 1853
demolate din cauza deteriorării avansate. Biserica actuală are plan
treflat şi este pictată în interior, în ulei, de pictorul italian F. D. Brasse
din Milano. Este o pictură în stil realist, influenţată de arta renaşterii. -
corp de chilii - construit în 1853, stil oriental turcesc; - Colecţie
muzeală - Profil: artă plastică, carte rară românească, artă
decorativă, arheologie, numismatică; - Clopotniţa construita in 1853.
Mănăstirea Celik Dere-satul Teliţa, comuna Frecăţei,
(la 22 km de Isaccea), construită între 1841-1844 de călugării români
şi ruşi. Păstrează o colecţie de artă medievală, Lângă mănăstire
poate fi văzută o raritate în peisajul românesc: o moară de
Obiectiv de arhitectură religioasă. Aşezământ
vânt.
monahal înfiinţat, de către călugării romani şi ruşii.
Biserica Adormirea Maicii Domnului este o
construcţie nouă, realizată în stil românesc după
proiectele arhitecţilor Toma Dobrescu şi Dumitru
Berechet. Colecţia muzeală: artă plastică, carte
românească, artă decorativă. Sunt expuse obiecte
de cult, carte veche, covoare, textile, o icoană
adusă de la Muntele Athos, considerată cea mai
veche din ţară. În biserică se află osemintele
episcopului Atanasie, într-o raclă care imită
mormântul lui Isus Hristos de la Ierusalim şi care
datează din 1845.
MOSCHEEA LUI ALI-GAZA PASA, BABADAG - (la 35 km sud
de Tulcea) - cel mai vechi monument de arhitectură musulmană
din România (sec. xVII). Are un minaret de 23 m înălţime.

Muzee Case memoriale Delta Dunării

Muzeul Deltei Dunării, Tulcea - cuprinde urmatoarele secţii:
Ştiinţe naturale (înfăţişează flora fauna Deltei; include un acvariu
ce prezintă diferite specii de peşti din Delta Dunării dar şi
exemplare exotice);istorie şi arheologie (valoroase exponate privind
trecutul zonei);etnografie şi arta populară, arta plastică (include o
colectie grafică modernă şi contemporană)
Casa memorială "PANAIT CERNA", Cerna-
aici s-a născut, a copilărit Panait Cerna, poet cu o rară
sensibilitate, adâncă reflexie (1881-1913).Alte muzee: Muzeul casei
Lipovene, Jurilocva.
Monumente Delta Dunării
Monumentul eroilor de pe colnicul Horei , Tulcea-înălţat în
semn de omagiu eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă din 1877-
1878.
Altee monumente: Monumentul de la Smardan (in
memoria marinarilor care s-au jertfit pentru independenţa ţării);
Statuia lui Mircea cel Bătrân, Tulcea (închinată marelui voivod
român, 1386-1418, care a luptat pentru eliberarea Dobrogeide
sub dominaţia otomană; sculptor Ion Jalea).
Cetăţi, situri arheologice
 Fortăreaţa medievală de la Enisala
Ruinele fortăreţei medievale se află la 2 km de localitatea
Enisala, pe un deal care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.
Cetatea fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a
drumurilor de pe apă şi de pe uscat, în a doua jumatate a secolului al
XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. La
sfârşitul secolului al XIV-lea în cetate exista o garnizoană instalată de
domnitorul Ţării Româneşti Mircea cel Mare care organizează
apărarea Dobrogei până în anul 1417 când o parte din teritoriul
acestei provincii împreună cu cetatea de la Enisala, va fi cucerită de
Imperiul Otoman.

Fortăreaţa medievală de la Enisala – Fig.23

Situl arheologic Orgame –
Argamum
Cetate situată în apropierea localităţii
Jurilovca, pe Capul Dolosman Situl arheologic
Orgame - Argamum se află pe malul lacului Razim, la 20 de km Sud
Vest de braţul Sfântu Gheorghe şi la aproximativ 40 km de
Histria.Cetatea Orgame este menţionată în izvoarele istorice de la
începutul sec. al VI-lea şi din sec. al V-lea i.e.n. Hecateu din Milet.
Săpăturile arheologice începute în 1926-1932 şi reluate în 1965 au
confirmat existenţa unei aşezări greceşti, analoga cronologica cu
Histria.
Cetatea Beroe -
Ostrov

Cetatea Beroe se află pe malul Dunării, la 3 km sud de comuna

Ostrov, pe o stânca înaltă de aproximativ 30 m. Cetatea este
menţionată în itinerarii antice Tabula Peutingeriana şi Itinerarium
Antonini. În timpul lui Constantin cel Mare, cetatea a fost reparată, ca
apoi în timpul lui Justinus II să fie distrusă parţial de atacurile avaro-
slave, totuşi fiind locuită până la începutul sec. VII. În sec. XI – XII
fortificaţia s-a suprapus cu o aşezare medievală
timpurie.
Capitolul II:Turimul in Delta Dunarii

1.1.Conceptul de turism

Turismul este calatoria realizata in scopul recrearii,odihnei sau

pentru afaceri.Organizatia mondiala a turismului defineste turistii ca
fiind persoanele ce calatoresc sau locuiesc in zone in afara locului de
resedinta permanent ape o durata de minimum douazeci si patru de
ore dar nu mai lunga de un an de zile consecutiv
Profesorul elveţian dr. W. Hunziker a elaborat, în 1940, o
definiţie a turismului acceptat pe plan mondial: „Turismul este
ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi
sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi
deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o
activitate lucrativă oarecare”[19]
Turismul face parte din cele câteva fenomene care s-au impus
în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa constituind una
dintre trăsăturile caracteristice secolului nostru.
Dat fiind faptul că numărul populaţiei a crescut considerabil în
majoritatea ţărilor, iar influenta factorului distanţă-timp a fost
diminuată simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport,
turismul -„ca modalitate de petrecere plăcuta şi utilă a timpului liber, a
cunoscut o explozie fără precedent, constituind una dintre cele mai
remarcabile trăsături ale epocii contemporane
Prin termenul „turism” se înţelege în primul rând, o serie de
activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă
localitate sau ţara pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi
muzee, pentru a-şi îmbogăţii cunoştinţele generale, pentru a se
distra, pentru a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al
doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi
serviciilor solicitate de turişti întrun anumit loc al destinaţiei.
Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului: tărâmurile
nou ieşite din apă, canalele şerpuitoare şi lacurile sclipitoare populate
în adâncul lor cu cele mai diferite soiuri de peşti.
De-a lungul unui an înfăţişarea deltei se schimbă după anotimp.
Primăvara este o explozie de viaţă, tot ceea ce este viu reclamându-
şi dreptul de a trăi. După trecerea iernii, deşteptarea naturii
răscoleşte o goană a vietăţilor, unele după altele, către adăpost şi
hrană.
Particularităţile cadrului natural al deltei a generat forme de
turism specifice numai acestei zone. Astfel, pe măsura dezvoltării
bazei materiale a turismului de deltă, motivaţiile turistice principale
care au determinat deplasarea turiştilor spre această zonă au
fost[20]:
• cunoaşterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în
lume;
• petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viaţă aparte;
• petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;
• efectuarea curei balneo-medicale;
• practicarea sporturilor nautice în condiţiile deosebite ale deltei;
• practicarea pescuitului şi a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de
lege.

Rezervaţiile turistice din Delta Dunării

Rezervaţia Letea-Matiţa-Roşca, aflată în zona nordică a deltei

maritime, care înglobează, atât o zonă de luciu de apă, cât şi grindul
Letea cu floră şi faună specifică. Scopul acestei rezervaţii constă în a
păstra, atât coloniile de pelicani din zonă(Roşca-Buhaiova), cât şi
flora şi fauna pădurii Letea. In suprafata de 15.400 ha, aflata in nordul
lacului Matita. Cuprinde lacurile Rosca-Buhaiova. Este inconjurata de
o zona in care se inscrie lacul Babita (pe unele harti trecut
Babina).Aici se afla biotopuri diferite (mlastini stuficole, lacuri, plaur
plutitor sau fix).
Rezervaţia Perişor-Zătoane se află în delta maritimă, în
partea estică a depresiunii Dranov, în zona Zătoanelor şi a grindului
Palade. Din rezervaţie face parte şi Insula Sacalin, aflată la sud de
localitatea Sfântul Gheorghe. Zona e străbătută de grinduri maritime
tinere. Teritoriul rezervatiei este pe alocuri strabatut de dune de nisip,
intre care se intalnesc lacuri de diferite, precum si de o retea de garle
si canale mlastinoase invadate de vegetatie stuficola.
Avifauna zonei cuprinde colonii de stârci cenuşii, cormorani mari şi
mici, lebăda de vară, pescăruşi şi sitari de mal. Toamna vin spre
această zonă grupuri de cocori. Iarna întâlnim mii de gâşte şi raţe.
Mai rar poate fi vazut piciorongul si ciocantorsul.
Pădurea Caraorman are o suprafaţă de 3 000 ha şi este un
loc foarte bun pentru adăpostul avifaunei. Ea cuprinde alături de un
variat arboret-şleau de luncă format din plop, frasin şi stejar,
subarboret de zălog şi o vegetaţie ierbacee de nisipuri[21].
Avându-se în vedere raritatea unora dintre speciile de animale
şi păsări care trăiesc în deltă, precum şi interesul lor ştiinţific, acestea
au fost declarate monumente ale naturii sau ocrotite prin lege, printre
ele numărându-se: lopătarul, egreta mare, pelicanul, cătăliga, dropia,
lebăda etc.
Protejarea acestor teritorii ale deltei a făcut ca aici să se
menţină în mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viaţa în
rezervaţii este influenţată de orice modificare importantă survenită în
întregul sistem ecologic deltaic.
Necesitatea apărării rezervaţiilor naturale
Rezervaţiile naturale au un rol important în acţiunea de ocrotire
a florei şi faunei Deltei Dunării, ca şi de conservare a peisajului ei.
Pregătirea terenurilor din deltă în vederea exploatării unor resurse şi
a dezvoltării unor bogăţii cere o muncă susţinută a omului în condiţiile
pe care păsările sperioase nu le suportă.
Numeroase specii de păsări considerate rare, între care şi
pelicanii, erau odinioară întâlnite în multe locuri din Europa. Acum,
singurul loc de pe continent unde se mai găsesc, exceptând părţile
sale estice şi sud-estice, a rămas Delta Dunării.Factorii responsabili
ai turismului din ţara noastră trebuie să facă totul ca păsările
respective, în speţă pelicanii, să nu dispară şi din deltă, păstrând cu
grijă acest avantaj care-i măreşte atractivitatea.
Delta Dunării aflată la mijlocul distanţei dintre Ecuator şi Polul
Nord; reprezintă locul cel mai indicat pentru popasul păsărilor în
migraţiile lor dintre regiunile tropicale şi cele polare. Păsările
călătoare au simţit întotdeauna nevoia de a coborî prin stufurile şi pe
bălţile deltei, spre a-şi reface forţele sau pentru a cuibării.
Este de datoria fiecărui turist să nu uite că natura, tot ce are
această zonă de la gurile Dunării, trebuie să încânte nu numai
generaţiile actuale, ci şi pe cele care vor urma.[22]

Agrement-divertisment
Concomitent cu dezvoltarea economică dar şi cea socială în
Tulcea au crescut posibilităţile de sport, agrement şi distracţie pentru
turismul de deltă. În afară de municipiul Tulcea, unde există muzeul
„Delta Dunării”, Casa de cultură a sindicatelor, Casa ştiinţei şi tehnicii
tineretului, terenuri de sport etc. în celelalte localităţi din zonă
existau, în anul 1980 existau patru case de cultură şi toate cu dotări
corespunzatoare. Totodată în deltă au fost organizate formele de
agrement caracteristice zonei: puncte de închiriat bărci (Crişan şi
Maliuc), la Muringhiol şalupe şi unelte de pescuit; s-au organizat
pentru desfăşurarea unor acţiuni specifice ca : focuri de tabără,
întreceri sportive, a început dotarea bazelor de cazare cu jocuri etc.
În vederea asigurării condiţiilor corespunzatoare practicării
turismului intern şi internaţional în Delta Dunării, s-a constituit un
colectiv de coordonare a turismului de deltă, din care fac parte
reprezentanţi din unităţile de pe plan local, ale Ministerului
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Ministerul Agriculturii, Ministerul
Turismului etc. Colectivul de coordonare elaborează propuneri de
măsuri care să asigure : dezvoltarea bazei materiale ale turismului de
deltă în concordanţă cu cerinţele turismului intern şi internaţional, o
bună corelare a activităţii de transport cu programul de lucru al
unităţilor productive, organizarea corespunzatoare a transporturilor în
zilele de odihnă şi sărbători către Delta Dunării şi în interiorul deltei
prin zonele de agrement, extinderea zonelor de agrement şi
recreative, a spaţiilor verzi în localităţile şi amplasamentele de pe
litoralul Mării Negre, precum şi dotarea corespunzătoare a acestor
zone nou create, dezvoltarea bazei materiale a activităţii sportive în
localităţile Deltei Dunării, precum şi în localităţile limitrofe deltei în
vederea sporirii numărului de turisti români şi străini care îşi petrec în
mod activ timpul liber, lărgirea şi adoptarea activităţilor cultural
educative în vederea petrecerii cât mai plăcute a timpului liber de
către toţi turiştii care participă la acţiunile turistice organizate în Deltă.
Pentru ca sejurul unui turist să fie cât mai complet, pe lângă cazare
şi masă acesta mai are nevoie şi de distracţii, de divertisment la locul
de petrecere a timpului liber. În centru atenţiei prestatorilor de servicii
turistice agrementul şi animaţia au un rol esenţial în mărirea fortei de
atracţie a unei localităţi, staţiuni
sau zone turistice, în diferenţierea unui produs faţă de altul, în
creşterea competitivităţii în conturarea produsului turistic. Agrementul
închide totalitatea posibilităţilor şi dotărilor menite să asigure cele mai
variate gusturi în materie de distracţie ale turiştilor, ajungând ca
fantezia sa nu aibă limite, “constituie sarea şi piperul activităţii dintr-o
staţiune, zonă sau punct turistic”[23].
 Serviciile oferite de baza de agrement sunt principalul furnizor
pentru creşterea încasărilor medii pe zi/turist, indicator de mare
însemnătate în aprecierea activităţii turistice. Serviciile de agrement
pot fi la rândul lor grupate după motivaţiile turistilor în excursii, dotări
sportive, dotări cultural artistice ş.a.
În staţiunile de litoral sau pe lacuri se folosesc variate tipuri de
dotări şi ambarcaţiuni pentru sporturi nautice şi croaziere. Dotările şi
acţiunile cultural-artistice ca atracţii majore se înscriu în preocupările
organizatorilor de turism. Variate ca forme : cinematografe, muzee,
expoziţii, festivaluri etc. atrag un număr mare de turişti. Sunt bine
cunoscute manifestările cultural-artistice organizate pe litoralul
românesc al Mării Negre – de muzică populare, uşoară, de teatru şi
poezie la care îşi dau concursul solişti şi formaţii de renume.
Tratament
În mai toate ţările lumii, tratamentul balnear este prezentat ca
un factor de prevenire a efectelor nocive ale civilizaţiei şi de
ameliorare şi vindecare chiar a unor boli cronice. Turismul de
tratament are în vedere diversificarea ofertei turistice a staţiunilor
balneo-climatice printr-un sistem de refacere a sănătăţii cu ajutorul
sportului şi agrementului. Au fost concepute mijloace de sport şi
agrement speciale pentru diferite maladii, pentru handicapaţii
etc.Turismul balneo-medical este conceput azi ca o terapie a omului
în general, într-o functiune globală a vacantei, în care medicul
introduce pe lângă terapeutica balneo-medicală, sportul, agrementul
şi odihna. Aplicarea acestei concepţii face să se folosească şi mai
eficient baza materială turistică existentă, nucleul unor centre de cură
în care orice investiţie devine mai uşor de realizat şi popularizat.
România are numeroase localităţi cu surse de ape minerale cu
calităţi terapeutice deosebite, răspândite pe tot teritoriul ţării. Se
poate spune că România dispune de toate principalele categorii de
ape minerale cunoscute (termale, oligominarele, alcaline,
sulfatate,clorurosodice, sulfuroase, iodurate, carbogazoase,
feruginoase, arsenicale, radioactive) cu proprietăţi fizico chimice
verificate. Turismul de tratamente constituie o componentă a ofertei
care răspunde unei cereri turistice în continuă creştere pe plan intern
şi internaţional. Dezvoltarea acestei oferte pentru turismul
internaţional se justifica prin calităţile apelor minerale din principalele
noastre staţiuni, cât şi posibilităţile mari pe care le oferă turismul
pentru creşterea încasărilor. De aceea sunt necesare acţiuni
complexe de amenajare şi dotare, sub toate aspectele, a staţiunilor
pentru a se asigura condiţii de înaltă competitivitate la activitatea
principală, tratament cât şi cele secundare, cazare, alimentaţie,
agrement, distracţii etc.

Obiectivele turistice din Delta Dunării

Chilia Veche cuprinde o serie de obiective turistice printre care

se numără o unitate de exploatare piscicolă intensivă, în condiţii de
amenajare, grindul Chilia este folosit pentru agricultură şi creşterea
vitelor. Fauna sălbatică a zonei cuprinde: porcul mistreţ, iepurele,
vidra ş.a. Un alt obiectiv de vizitat este grindul Stipoc, care împreună
cu grindul Chilia formează un unghi drept.
 Periprava se află la 23 km depărtare de Chilia Veche şi la 103
km de Tulcea, la limita
nordică a grindului
Letea. Spre deosebire de
alte localităţi, cu excepţia
Chiliei Vechi, ale căror
case şi uliţe se aflau pe
un singur rând, Periprava
se întinde şi în
adâncime.
Trecutul aşezării se leagă de prezenţa în aceste locuri a unei cetăţi
genoveze. În apropierea acestui loc se afla pe atunci gura de vărsare
în Marea Neagră a braţului Chilia. Un loc de atracţie îl constituie
lacul Nebunu, care se află în partea de sud a localităţii, cu ape puţin
sălcii. Săpături arheologice efectuate în partea de sud a lacului
Nebunu au scos la iveală dovezi materiale ale unei aşezări din
perioada bizantină(sec.XIII-XIV). Periprava are
importanţă turistică, putând fi folosită ca punct de plecare spre diferite
locuri pitoreşti. De aici se poate vizita pădurea Letea, iar în drum
spre aceasta se trece pe lângă Grădina lui Omer, unde apare
caracterul luxuriant al vegetaţiei. Farmecul pădurii Letea îl constituie
nu numai arborii înalţi , dar şi a lianelor care caută să urce cât mai
mult spre lumină şi soare, pe trunchiurile copacilor, împreună cu
curpenul de pădure, hameiul, care laolaltă cu trandafirii sălbatici
împiedică uneori complet circulaţia prin pădure, oferind în schimb,
prin coloritul florilor lor o imagine de un pitoresc rar întâlnit. Fauna
pădurii Letea oferă posibilitatea de a cunoaşte la faţa locului o serie
de specii de mamifere şi păsări: şorecarul, fazanul ş.a.
Letea-aflată la circa 4 km de comuna C.A. Rosetti este aşezată
pe un teren nisipos. Satul apare cu gospodării nu prea mari şi este
singura localitate care poartă denumirea celui mai mare grind din
deltă. De la Letea se poate pleca într-o excursie cu barca cu motor
pe lacul Merhei, iar de aici pe canalul Dovnica-Dunărea Veche spre
Matiţa sau înspre sud, la Dunărea Veche. Drumul străbătut până
acolo le oferă turiştilor un peisaj mirific, pe marginea stufăriilor se pot
admira feriga de apă,vâscul de apă, coada calului, peştişoara ş.a.
plante de apă care creează un cadru pitoresc aparte[24].
Tulcea are un excepţional potenţial turistic înscriindu-se în
circuitul turistic intern şi internaţional cu o ofertă remarcabilă care
cuprinde atât elemente specifice ale cadrului general(natură, climă,
monumente de artă şi istorie), cât şi o bază turistică capabilă să
satisfacă exigenţele celor care îl vizează. Acesta se înscrie în
categoria celor mai vechi localităţi de tip urban din ţară. Este asezata
in forma de amfiteatru , cu deschidere spre Dunare.
Aşezarea iniţiala a localitatii în această regiune este legată de
vecinătatea deltei cu păşunile ei bogate şi resursele piscicole, de
străvechiul drum al păsărilor,care realizau şi pe aici transhumanţa
între Carpaţi şi litoralul antic.
Comerţul reprezintă o componentă importantă a economiei
municipiului, Tulcea fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri ca un
principal vad comercial în această parte a ţării. O altă importanţă
deosebită, ca poziţie, fiind poarta de acces dintre Delta Dunării a
numeroşilor turişti din ţară şi de peste hotare, dornici să cunoască
frumuseţile şi bogăţiile acestui colţ al patriei noastre.[25]

Monumentul de la Tulcea, înălţat la partea superioară a stâncii

care se ridică aproape vertical din malul drept al braţului Tulcea
- Fig.16

Oraşul prezintă el însuşi obiective şi locuri turistice interesante

între care lacul Ciuperca situat în partea de vest a oraşului care oferă
vizitatorilor numeroase posibilităţi de agrement, plimbări cu barca,
practicarea unor sporturi nautice.
Un interes deosebit îl are Muzeul Delta Dunării organizat pe trei
secţii: ştiinţele naturii, istorie-arheologie, artă plastică şi etnografie.În
Tulcea se găsesc câteva monumente de artă printre care:
Monumentul Independenţei de pe Colnicul .

Protejarea mediului deltei

 Realităţile zilelor noastre arată ca secolul XX este perioada
celor mai mari descoperiri şi transformări ale civilizatiei omenesti, dar
şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii. Pâna
nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente
pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei
demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de
activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de
bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pamântului
releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Problema apropierii de natură se pune acum pretutindeni,
raţiunea ei fiind susţinută de toţi factorii responsabili ai lumii, nu
numai de cei care au legătură cu biologia.
Construirea în deltă a unui mediu artificial pentru plante şi totodată
schimbarea rosturilor vieţuitoarelor sălbatice, cum sunt păsările
migratoare, care circulă de la un pol la altul al Pământului, implică
evidente modificări pe întregul glob.
În deltă, unde natura nu este numai primitivă ci şi primordială,
este necesar ca omul să se oprească îndelung înainte de a face tot
răul pe care îl poate face. Odată cu lucrările de amenajare efectuate
pentru valorificarea resurselor, oamenii deltei au devenit conştienţi de
bogăţia faunei pe care au învăţat să o păzească şi să o ocrotească.
Păstrarea echilibrului biologic al Deltei Dunării
La baza dezvoltării turismului în deltă se află bogăţiile create de
natură, nu cele produse de mâna omului. În comparaţie cu alte
regiuni ale globului influenţate de mâna omenească, modificările
aduse stării naturale a deltei conduc la un dezechilibru biologic
pronunţat.
 Schimbările ies cu
putere în evidenţă în
această regiune, unde
natura este nouă,
născându-se mereu în
orice

clipă.
Peste tot formele de teren sunt în evoluţie, dar în deltă
intervenţia omului se produce într-un mediu în devenire, care nu a
luat încă o formă finită, corespunzând unui anumit stadiu.
Într-o fază destul de lungă a unui ciclu care se repetă anual, o bună
parte a suprafeţei uscatului din deltă se acoperă cu o pânză de apă
înaltă de 1-5 m, există un continuu proces
de Bogăţiile din Delta Dunării -
Fig.24
sedimentare a aluviunilor.
Delta Dunării prezintă importanţă ca fenomen geografic natural
şi de aceea va fi păstrat ca atare. Exploatarea resurselor trebuie
făcută cu stricta respectare a mediului ambiant, pentru a nu micşora
valoarea monumentului natural.Echilibrul biologic al deltei a fost
pierdut o dată cu intensificarea diverselor activităţi economice
productive, care au determinat amenajări stuficole, piscicole, agricole
şi forestiere, pe lângă cele impuse de navigaţie. Tendinţa de a
extrage din deltă cât mai multe bogăţii conduce la ruperea echilibrului
biologic. Parcelarea deltei în vederea recoltării planificate şi eficiente
a stufului înseamnă o modificare a stării ei naturale.
În comparaţie cu exploatarea stufului, care se extinde pe aproape
toată suprafaţa deltei, celelalte activităţi ca piscicultura, agricultura,
silvicultura şi navigaţia ocupă suprafeţe restrânse.
Protecţia mediului este o problemă a tuturor; este problema pe
de o parte a dezvoltării societăţii,iar pe de altă parte a redresării,
conservării şi ocrotirii mediului. Armonizarea necesităţilor imediate cu
strategia pe termen lung în RBDD înseamnă a defini în linii generale
principiile, direcţiile , obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor
care sa conducă la o dezvoltare durabila, economica si sociala, în
condiţiile conservării biodiversităţii. Programul de acţiune trebuie să
conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp, spaţiu
şi în costuri.
Principii generale ale strategiei protecţiei mediului
- conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor
-dezvoltarea durabilă
- evitarea poluării prin măsuri preventive
- conservarea biodiversităţii
-conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice
- aplicarea principiilor de bază ale ecologiei mediului (ex. cine
poluează plăteşte)
- stimularea activităţii de reabilitare a ecosistemelor alterate.
Conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor
-acesta este principiul suprem căruia trebuie sa i se subordoneze
întreaga activitate economică şi sociala, întreaga strategie de ocrotire
a mediului
- condiţiile de viata trebuie îmbunătăţite prin acţiuni de : corectarea
impactului negativ produs de unele activităţi; adoptarea de măsuri de
prevenire a poluării; folosirea unor tehnologii curate în toate
activităţile.
Dezvoltarea durabilă
- exploatarea intensivă a resurselor naturale conduce la epuizarea
acestora
- degradarea mediului conduce la reducerea potenţialului existent de
regenerare a naturii, înrăutăţeşte calitatea si diminuează posibilităţile
de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul,flora, si fauna
- pădurile, care au un rol preponderent in redresarea mediului au
devenit victima agresiunii antropice atât direct prin tăieri peste
capacitatea de regenerare, cat mai ales, indirect prin poluare
- apele, dar mai ales apele subterane si solul, datorită poluării, devin
nefolosibile nu numai pentru generaţia noastră, ci si pentru generaţiile
următoare
- dezvoltarea durabila înseamnă menţinerea posibilităţilor si condiţiilor
de viata pentru generaţiile viitoare, a resurselor naturale regenerabile
cel puţin la nivelul celor existente pentru generaţia actuala, precum si
redresarea factorilor de mediu afectaţi de poluare
Evitarea poluării prin masuri preventive
- este mult mai uşor si mai puţin costisitor să previi poluarea, decât să
repari, respectiv să redresezi echilibrul ecologic
- aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate
care urmează a fi dezvoltate reprezintă un principiu pe care trebuie
să se bazeze strategia de ocrotire a mediului.
Conservarea biodiversităţii
- poluarea afectează grav ecosistemele, apar rupturi in lanţul trofic,
prin dispariţia unor specii din regnul vegetal si din regnul animal, se
dezechilibrează şi sistemele ecologice, prin scăderea productivităţii
unor specii, apar malformaţii la speciile existente sau apar noi specii
dăunătoare cu consecinţe asupra vieţii
- conservarea biodiversităţii înseamnă eliminarea poluanţilor,
înseamnă menţinerea ecosistemelor, a capacităţii lor de funcţionare,
a stabilităţii şi rezistentei lor la dereglări.

Concluzii şi propuneri
 În urma realizării acestei lucrări se pot trage următorele
concluzii, tendinţe cu privire la turismul din Delta Dunarii, se pot pune
în evidenţă punctele slabe şi tari ale zonei.
Se disting următoarele tendinţe ale turismului în Delta Dunării:
 un număr mereu crescând de turişti doresc să-şi satisfacă hobby-
urile şi interesele lor speciale, bazate pe natură, activităţi economice
şi interese profesionale;
 sporirea numărului de vacanţe de durată mai scurtă, aceasta
permiţând dezvoltarea mai multor destinaţii turistice, iar pentru
satisfacerea cererii, ocazia de a oferi facilităţi pentru turişti;
 turiştii devin mai experimentaţi şi sofisticaţi şi aşteaptă atracţii de
bună calitate, utilităţi şi servicii pe măsură şi tarife /preţuri adecvate
calităţii în călătoriile lor;
 călătoriile de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni etc.
continuă să se dezvolte, aducând beneficii tot mai mari
organizatorilor; multe persoane care participă la astfel de acţiuni sunt
în acelaşi timp şi turişti "de vacanţă" care doresc să cunoască zona
pe care o vizitează;
 sporeşte numărul turiştilor care sunt preocupaţi de problemele de
mediu natural, prin urmare, cresc căutările unor destinaţii foarte puţin
poluate şi fără probleme de mediu; ca urmare a acestor orientări,
foarte multe destinaţii sunt preocupate în adoptarea unor programe
de dezvoltare şi doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care
evită problemele de mediu, optimizându-se şi beneficiile economice;
 turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în
domenii ca servicii de rezervare sau marketing; în ultima perioadă
 Internet-ul a devenit un mijloc tot mai important de informare şi
marketing.

Puncte tari:
 potenţilaul turistic de care dispune această zonă este foarte variat şi
bogat, atât cel natural cat şi cel antropic. Cel natural este reprezentat
prin peisaje mirifice, formaţiuni calcaroase, stimulănd astfel
imaginaţia vizitatorilor.Turismul antropic este reprezentat prin prin
tradiţiile şi obiceiurile încă păstrate.
 Numeroasele trasee turistice, puse la dipoziţia turiştilor, pentru a
ajunge cât mai uşor la obiectivele turistice pe care doresc să le
viziteze.
 Baza de cazare în dezvoltare, serviciile oferite de acestea sunt dintre
cele mai diverse, dar încă în dezvoltare;
 Posibilităţile de agrement oferite, diferite sporturi, fiind o zona destul
de prielnică pentru astfel de sporturi.

Puncte slabe:
 dezvoltarea infrastructurii lasă de dorit, drumurile fiind factorul
principal al reţinerii turiştilor în ceea ce priveşte vizitarea acestei
zonei;
 slaba amenajare a obiectivelor turistice, nefiind suficient amenajate;
 lipsa unor investitori importanţi, care să facă o infuzie de capital.
Investiţiile în turism, caracterizate de valoarea mare a cheltuielilor şi
termen de recuperare îndelungat, au avut mai puţine şanse să ia
amploare în Deltă. Persoanele care au investit au făcut-o îndeosebi
 în capacităţi mici, adresate în special unei clientele atent selectate şi
nu masei mari a turiştilor. Investitorii străini au evitat domeniul
turismului, acest lucru fiind determinat de situaţia economică şi
politică instabilă a României.
 valorifcarea insuficientă a potenţialului turistic, slaba promovare a
acestuia;
 pasivitatea autorităţilor locale în ceea ce priveşte dezvoltarea
turismului prin obţinerea de finanţări;

Propunerii privind Delta Dunării:

 Intensificarea acţiunilor de promovare a produsului turistic oferit,
optând pentru mijloace moderne de promovare precum internetul,
care să poată asigura informaţii necesare managementului, printr-o
continuă monitorizare a activităţii de marketing şi a celei previzionale;
 acţiunile actorilor locali responsabili în luarea deciziilor referitoare la
politica mediului trebuie să fie direcţionate spre dezvoltarea unei
conştiinţe ecologice, ca răspuns la imperativele ecosistemice:
menţinerea capacităţii de autoreglare,la păstrarea potenţialităţilor
evolutive;
 amenajarea principalelor obiective turistice;
 ridicarea nivelului de calitate a serviciilor oferite turiştilor, îndeosebi
pentru serviciile de agrement unde se impune şi o diversificare a
acestora;
 refacerea reţelei de drumuri, prioritate având cele care asigură
accesul spre punctele de interes turistic, întrucât mijlocul de transport
cel mai frecvent utilizat de turiştii români şi străini este autoturismul;
 redimensionarea raportului dintre calitatea serviciilor şi preţul
acestora, astfel încât tarifele mari practicate, să fie justificate de o
calitate pe măsură;

Bibliografie:

1. Andrei Ştefan, Ghidul Turistic al României, editura Publirom

 3. Cotet V. Petre, Delta Dunării- geneza şi evoluţie, “Peuce”, studii şi
comunmicări de ştiintele naturii, Muzeul Delta Dunării, Tulcea, 1971 ;
7. Istrate Ioan, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura Sport-
Turism, Bucuresti, 1988;
8. Niţu Marin, Turismul în Delta Dunării, editura Sport – Turism,
Bucureşti 1977.
9. Panighiant Eugen, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razelm,
Editura Sport-Turism, 1982
10. Petrescu Ioan Gheorghe, Delta Dunării, editura „Scrisul Românesc”,
Craiova, 1967
11. Tufescu Victor, România- Natura, om, economie, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1974
12. http://www.caraorman.ro
18. http://www.deltadunarii.info.ro/ro_asezare.htm
19. http://www.fotodelta.ro/de-vazut/padurea-letea/
20. .http://www.Delta_Dunarii-_descriere_completa_5269.htm

l
22. ***Atlas geografic general, Editura Didactica şi Pedagogică,
Bucureşti;

[1] Atlas geografic general, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974, p.151,

159, 172

[2] http://www.deltadunarii.info.ro/ro_asezare.htm
[3] Ioan Gheorghe Petrescu, Delta Dunarii, Editura “Scrisul Romanesc”, Craiova
1967, p.12

[4] Eugen Panighianţ, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razelm ,

Editura Sport-Turism, 1982, p. 10

[5] Marin Niţu, Turismul in Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 14

[6] Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi
timpuri până astăzi, editura Ceres, Bucureşti,1975,p.84
[7] Fauna din Delta Dunării, Sinteza cercetătorilor de ecologie şi biologice din perioada

1961-1975,

I.C.P.D.D., Tulcea, 1976, p.13.

[8] Problemele protecţiei naturii în Delta Dunării, Universitatea Bucureşti,1974, p.182-

187.

[9] Maria Popescu, Delta Dunării – rezervaţii şi monumente ale naturii, Muzeul “Delta

Dunării”, Tulcea, 1980; H.C.M. nr. 891/1961 ; H.C.M. nr 528/1970 ;Conservarea naturii în

Delta Dunării ;Academia R.S. România, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii,

Bucureşti, 1968, p. 6-11.

[10] Ştefan Andrei - Ghidul Turistic al României – editura Publirom, p. 50

[11] Marin Nitu, Turismul in Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti,

1982, p. 46.

[12] Petre C. Ioan, “Exigente actuale ale pregatirii si utilizarii fortei de

munca”, Era Socialista, nr.16/1977, p.14-17.
[13] http://www.ddbra.ro/populatie.php#sus

[14] Marin Niţu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 78-79.

[15] Ioan Gheorghe Petrescu - Delta Dunării - editura „Scrisul Românesc” Craiova
1967, p.50.
 [16] Ibidem

[17] Idem, p.51.

[18] Idem, p. 55-58.

[19] Ioan Istrate, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura Sport – Turism,

Bucureşti, 1988, p.10

[20] “Dezvoltarea turismului în Delta Dunării”, O.C.E.P.T.I., Bucureşti,1975,

p.34-35.

[21] Eugen Panighianţ, Delta Dunării şi complexul lagunar Razelm,

editura Sport –Turism, Bucureşti, 1982, p.59-62

[22] Marin Niţu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 45.

[23] Ioan Istrate, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura Sport – Turism,

Bucureşti, 1988, p.47

[24], 1982, p.168.

[25] Marin Niţu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1982, p. 60-62.
e 8.�mr s � �� rhidee si lamai. La sud de oras se afla un “pod natural” de 60
m pe sub care trece raul Manandra, dupa ce acesta a “sarit” mai multe cascade.

 Arhipelagul Seychelles (90 de insulite) situat la 965 kilometri NE de

Madagascar, alcatuit din insule coraligene cu capitala la Victoria in insula Mahel

are un relief spectaculos cu numeroase campii litorale si recife coraligene care

insotesc tarmul. Se remarca prin peisajul exotic, paduri de palmieri si ferigi

arborescente, broaste testoase uriase si circa 13 specii de pasaro endemice

devenind o mare rezervatie pentru broastele testoase (se mai afla in Insula
 Galapagos). Intre insulele Victoria si Mahe se afla Parcul National Marin Sf.

Ana, de mare valoare stiintifica si turistica.

 Arhipelagul Comore – “Insulele Parfumului”, datorita plantelor aromate care

cresc din abundenta, format din insule vulcano-coraligene, cu plaje pitoresti, mai

ales in aria recifelor. Aspectele peisagistice si industria parfumurilor sunt

elemente de atractie.

 Insulele Sao Tome, Principe, Fernando Pao din Golful Guineii si Insula Sf.

Elena, Insula Capul Verde, din largul Oceanului Atlantic

sau Madeira si Cavare (care apartin Spaniei) prezinta un interes turistic prin

spectaculozitatea peisagistica, vegetatia luxurianta, monumente arhitecturale si

istorice, biserici, moschei, muzee, vestigii istorice, statiuni litorale cu plaje

incantatoare, cu nisip alb foarte fin, cu dotari moderne precum si elementele de

etnografie si folclor.

Forme de turism: itinerant cu valente culturale si stiintifice, odihna si recreere si

cura heliomarina.
 Bibliografie

1) Economia turismului si amenajarea turistica (curs) – lect.univ.drd.

Daniela Firoiu, editura Sylvi, Bucuresti, 2002.
2) Resurse si destinatii turistice pe plan mondial – conf. Univ dr.

Gabriela Tigu (coordonator), ed. Uranus, Bucuresti, decembrie 2003.

3) Resurse turistice pe Terra – Vasile Glavan, ed. Economica,

Bucuresti, 2000
Dunarea, singurul fluviu de pe planeta care strabate 10 tari,
Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, România,
Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, si patru capitale Viena,
Bratislava, Budapesta, Belgrad, se varsa in Marea Neagra printr-o
Delta care impreuna cu complexul lagunar Razelm – Sinoe are o
suprafata totala de circa 5050 km2, din care 732 km2 apartin Ucrainei.
Mai precis, este delimitata de urmatoarele coordonate 28 grade 10′
50″ E (Cotul Pisicii) si 29 grade 42′ 45″ E (Sulina); 45 grade 27′ N
(bratul Chilia, km. 43) si 44 grade 20′ N (Capul Midia).

Bratul Sulina – Delta Dunarii.

Bratele Dunarii
Se poate spune ca Delta incepe sa se contureze de la Patlageanca
unde se bifurca in doua brate, Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la
sud. Acesta din urma, cand ajunge la Ceatal Sfantu Gheorghe se
desparte in Bratul Sulina si Bratul Sfantul Gheorghe.
Bratul Chilia, avand 104 km, traseaza granita cu Ucraina, si preia pe
cursul sau 60% din apele si aluviunile Dunarii. Din acest motiv Delta
Dunarii creste anual in suprafata cu 40 de metri patrati. Pe Chilia se
gasesc localitatile Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava.
Pelicani in Delta Dunarii.
Bratul Sulina, cu o lungime de 71 km, traverseaza mijlocul Deltei,
avand un curs rectiliniu, foarte bun pentru navigatia vaselor maritime.
Acesta este dragat in permanenta si transporta doar 18% din volumul
de apa al Dunarii. Pe Sulina se gasesc localitatile Ilganii de Sus,
Maliuc, Gorgova, Crisan, Vulturu, Partizani, Sulina.
Bratul Sfantul Gheorghe are o lungime de 112 km, fiind orientat
spre sud-est, si transporta 22% din debitul Dunarii, iar la varsare in
Marea Neagra formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de
delta secundara. Pe acest brat se gasesc localitatile Nufaru, Mahmudia,
Uzlina, Sf. Gheorghe.
Din alte surse reiese faptul ca Bratul Chilia are 120 de km, bratul
Sulina are 64 de km, iar Bratul Sfantul Gheorghe are 108 km.

Nuferi in Delta Dunarii.

Fauna si flora
Datorita celor 5149 de specii de flora si fauna, specialistii o considera o
veritabila banca de gene pentru patrimoniul universal. Intre toate
acestea trebuie remarcat ca aici traieste cea mai mare parte a
populatiei europene de pelican comun (circa 8 000de exemplare)
sipelican cret (circa 200 de exemplare); 60 % din populatia mondiala
de cormoran pitic (circa 6000 de exemplare); 50 % din populatia
mondiala de gasca cu gat rosu(in timpul iernii sunt circa 40.000 de
exemplare). Pe langa toate acestea se adauga peste 1200 de specii de
copaci si plante. Oriunde te uiţi, poţi vedea plutind ostrovi acoperiţi de
papură şi de stuf, liane ca în pădurile tropicale, lacuri cu adâncimea
tulbure şi suprafeţe pline de nuferi. Bărcile pescarilor agită pelicanii,
stolurile cormoranilor şi femelele-maur de pe cuiburile lor.

Canalul “Cu barca prin padure”, un ochi de apa care si-a sapat drum printr-o
padure de salcii, care lasa turistului impresia ca se plimba printr-o padure
scufundata.
Obiceiuri si traditii
O serie de traditii si obiceiuri ale locuitorilor din Delta, specifice
sarbatorilor crestinesti, cum ar fi Pastele sau Craciunul, seamana cu
obiceiuri din alte zone ale tarii. De exemplu, in prima zi de luni dupa
Invierea Domnului, cand se sarbatoreste Pastele Blajinilor, oamenii
merg la cimitir cu pomeni si se roaga pentru rudele decedate. Cel care
primeste trebuie sa spuna bogdaproste”.
Pescar in Delta Dunarii.
Sau, in ziua de Lasata Secului, cand se intra in Postul Mare, se face un
banchet si are loc “batutul halvitei”. Adica, o bucata de halvita atarna
de tavan, si cei care participa la joc trebuie sa o prinda cu gura. A
doua zi, baietii le urmaresc pe fete pentru ale manji cu funingine. In
gospodariile din zona Razelm, in Joia Mare, gunoiul de pe langa casa
se aduna in trei gramezi carora li se da foc. Langa foc se pune o cana
cu apa si un cos cu oua. Dupa ce se termina focul, ouale sunt date
copiilor din sat.
De asemenea, in Vinerea Mare, oamenii obisnuiesc sa se spele pe fata
direct in Dunare, cu apa neinceputa, pentru a avea castig la bogatie,
iar cei care dorm in timpul acelei zile trebuie sa se astepte la
nenorocire.

Dimineata devreme cu barca in Delta Dunarii.

Pentru cei mai in varsta carora li se naste un copil sunt pregatite o
serie de obiceiuri care difera de la un sat la altul. In Murghiol, parintii
trebuie sa sara peste un foc facut in curte, in semn ca au lasat in urma
 necazurile. In Baltenii de Sus sau Mahmudia, parintii sunt rasturnati cu
barca, deaorece apa trebuie sa le spele gandurile negre. Cei mai bogati
isi pot rascumpara “udatul” cu o cinste la crasma pentru toti cei care
trec pe acolo.
Pentru a se feri de blesteme si farmece, in localitatile CA. Rosetti si
Caraorman se pun cranii de cal la poarta, pentru ca asupra acestora sa
cada eventualele nenorociri.
Apoi, lipovenii nu lasa pe nimeni sa le fluiere in barca deoarece le
aduce ghinion. O moneda de schimb des utilizata de pescarii din Delta
este rachiul sau vodca.

Pescari din Delta Dunarii.

Locuri si posibilitati de pescuit
Prima atestare documentara a Deltei vine de la Herodot, cel care
descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise
la Histria (515-513 iHr). Despre locuitori apar marturii abia in secolul I
iHr. Astazi, in afara de localitatile situate de-a lungul bratelor, mai pot
fi amintite Patlageanca, Maliuc, Mila23.Sulina este singurul oras din
Delta, fiind un port liber, folosit in special pentru transbordare. Pe
langa atelierele de reparatii navale, aici mai exista si o fabrica de
conserve de peste.
Amatorii de pescuit aleg Canalul Crisan pentru platica, biban,
rosioara, somn sau stiuca (dimineata). La Mila 23 se pot pescui
somotei. Apoi, la Fortuna I trag la momeala rosioara, bibanul, crapul si
chiar stiuculite.
Romania Tours 2013/2014









Atractii in Delta

Portul Sulina.
Orasul Tulcea, desi nu este situat in Delta, detine institutiile care
coordoneaza activitatea economica si turistica din aceasta zona.
De asemenea, puteţi descoperi muzee interesante, precum: Muzeul de
Istorie şi Arheologie, Muzeul de Etnografie şi Folcor, Muzeul de Artă din
Tulcea sau Muzeul de Istorie Naturală.

Delta Dunarii.
Un drum pana la Tulcea deschide turistului zeci de variante pentru
calatoria in inima Deltei. Cea mai cautata este o plimbare de cateva
ore pe canale cu salupa rapida, pentru 30 de euro de persoana.
“Rapidele” isi asteapta clientii pe faleza din Tulcea. Traseul trece
printr-o suita de mici canale si ghioluri situate in apropiere de Tulcea.
Punctul de rezistenta il constituie canalul “Cu barca prin padure”,
un ochi de apa care si-a sapat drum printr-o padure de salcii, care lasa
turistului impresia ca se plimba printr-o padure scufundata. Cei care isi
doresc mai mult, pot opta, pentru inca 10 euro, pentru o vizita
la colonia de pasari Purcelu. Cormorani, egrete, starci – sunt toate
acolo.

Delta Dunarii.
Turistii care isi doresc un sejur de cateva zile pot merge cu vaporul-
pasager de la Tulcea, pe bratele Dunarii. In fiecare localitate intalnita
exista pensiuni cu preturi de pana la 50 de lei pe noapte, care ofera,
optional, plimbari pe canale, mese traditionale de peste si partide de
pescuit, in functie de priceperea turistului.
Sulina, Sf. Gheorghe, dar si Jurilovca-Gura Portitei sunt optiuni
pentru turistii indragostiti de mare, care vor sa cunoasca ceva si din
minunile Deltei. Pentru preturi intre 100 si 400 de lei pe noapte, turistii
beneficiaza de cazare in hoteluri, vile de vacanta sau pensiuni, avand
la dispozitie trei dintre plajele virgine ale litoralului romanesc, dar si
posibilitatea de a merge in fiecare zi in Delta pentru activitati specifice.
Ambarcatiune care plimba turistii prin Delta Dunarii.
Curiozitati din Delta
Chiar daca povestile pescaresti starnesc zambete de neincredere,
totusi, cateva curiozitati merita amintite: cel mai mic peste semnalat
este un guvid(Knipowitschia cameliae), care a avut o lungime ce nu
depasea 3.2 cm si a fost semnalat recent la Portita; cea mai mare
stiuca (Esox lucius) pescuita in Delta Dunarii cantarea 18 kg si peste
1 m lungime; cel mai mare crap (Cyprinus carpio) pescuit la Sfantul
Gheorghe a avut o greutate de 48,5 kg, iar cel mai mare
somn (Silurus glanis) pescuit in Delta Dunarii a atins greutatea de 400
kg; cele mai longevive animale din Delta Dunarii sunt broasca testoasa
de uscat (Testudo graeca ibera) si broasca testoasa de apa (Emy
obicularis ), care pot atinge cca 120 de ani.
Cum se ajunge?

Turistii au variante putin practice de a ajunge la minunatiile din Delta

Dunarii. Cea mai buna ramane masina personala. Altfel, exista
microbuze care pleaca din ora in ora din Bucuresti, Galati si Constanta,
precum si trenuri pana la Tulcea (cu plecare din Bucuresti si din
Constanta), insa variantele feroviare sunt foarte lente. Tarom
opereaza o cursa saptamanala catre Tulcea.
Taxa intrare in Delta: 20 lei