Transfăgărășan

Transfăgărășan

Transfăgărășanul este o cale rutieră de circulație din România, care începe în

comuna Bascov, județul Argeș de lângă orașul Pitești, în direcția orașului Curtea
de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în
apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km, traversând pe axa
nord-sud Munții Făgăraș. Porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara
traversează un teren montan la altitudini mari și a fost construită în perioada
1970–1974, pe o lungime de aproximativ 91 km.Până la construirea barajului și
lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe
aproape 20 km, a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna
Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia
s-a construit actuala cabană Cumpăna).
Istoria Transfăgărășanului
Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae
Ceaușescu. Deși la momentul respectiv România avea deja mai multe treceri ale
Carpaților Meridionali moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină
Novaci-Săliște ori vechea Șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai
regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de
către trupele sovietice și ușurința cu care
puteau fi blocate sau atacate trecerile existente
între Transilvania și Muntenia (care, cu o
singură excepție, urmau cursul unor râuri)
determină inițierea de urgență a proiectului
"Transfăgărășanului" - un drum strategic care
să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului. În

2/9
 3

notele de fundamentare a proiectului se menționează, totodată, ca motive

"deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a
pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea"

Printre propunerile inițiale s-a aprobă indicatorii tehnico-economici

numărat și cea a unui tunel de 7 km,
care ar fi evitat zona de gol alpin,
pornind din zona cabanei
Bâlea-Cascadă, trecând pe sub
Căldarea Glaciară Bâlea și creasta
Făgărașului, și ieșind în zona Piscul
Negru. Acest lucru ar fi permis
menținerea deschisă a drumului pe
tot parcursul anul.
Printr-o hotărâre a Consiliului de
Miniștri din 10 decembrie 1969 se
pentru "obiectivul strategic
Transfăgărășan", căruia i se alocă
resursele trupelor de geniu ale
Armatei Române (pe 10 martie 1970
Regimentul 52 Alba-Iulia începe să
lucreze dinspre nord, iar Regimentul
1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în
zonele montane înalte), părțile de
tunel urmând să fie realizate de
specialiștii Trustului de Construcții
Hidroenergetice (TCH).

Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor,

proiectul fiind executat de Institutul de
Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale
și Aeriene (IPTANA) și construit de
Întreprinderea Construcții Drumuri Poduri și
Lucrări Speciale Transporturi București, iar
sectorul Contur Lac - Tunelul Bâlea a fost
atribuit Ministerului Economiei Forestiere

3/9
 4

Traseul Transfăgărășanului
Transfăgărășan leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cei
mai înalți din România, care fac parte din Carpații Meridionali. Este un drum
asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de
2042 m. Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în
clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina din Munții Parâng,
care urcă până la 2145 m.Drumul pornește din comuna Bascov de lângă Pitești și
urcă valea râului Argeș, trecând prin orașul Curtea de Argeș. La nord de oraș,
drumul trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată în masivul Cetățuia. De
aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând
prin trei tunele mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă
Munții Pleașa și Vidraru.
Trecând barajul, drumul continuă pe partea stângă a lacului Vidraru până la
coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului
Capra până la ajungerea în golul alpin, lângă
Cabana Capra; după o serie de serpentine ,
trecând prin dreptul Cascadei Capra,
ajunge până la intrarea sudică a tunelului
Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta
Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul
Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m). La
realizarea celor peste 90 de kilometri de şosea, ”în total au fost făcute cca 4
milioane metri cubi de derocări şi terasamente, construite 28 de poduri şi viaducte
în beton şi fier, 500 de podeţe
Proiectul aprobat atunci prevedea ca drumul să aibă o singură bandă de

4/9
 5

circulație plus acostament și, totodată, continuarea drumului în sud, spre Curtea
de Argeș, pe conturul malului vestic al lacului Vidraru (care ar fi urmat să lege și
noua Cabană Cumpăna, relocată în urma creării lacului de acumulare). În 1971 se
hotărăște însă realizarea drumului conform normativelor de drum național în
zonă montană (două benzi de circulație cumulând 6m și acostament de 1m, de
pământ, cu supralărgiri și supraînălțări în curbe).
După ce s-a constatat impracticabilitatea folosirii traseului de pe malul vestic
(care, deși era mai scurt cu 10 km decât conturul estic, punea mari probleme din
cauza zăpezilor ce se acumulau mult mai abundent decât pe celălalt mal, fiind
expus mult mai puțin soarelui), se hotărește schimbarea "din mers" a proiectului și
mutarea drumului pe traseul actual, prin lărgirea și consolidarea vechiului drum
forestier de contur (astfel se explică și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat simțitor
traseul, deoarece o dată cu modificarea nu se aprobase suplimentarea bugetului

5/9
 6

alocat, astfel, până în 2000, drumul de contur al țărmului vestic al Lacului Vidraru
a fost trecut în nomenclatorul rutier ca DN7D, când clasificarea a fost reatribuită
drumului Câineni-Perișani -Curtea de Argeș).
S-a lucrat pe toată perioada anului, condițiile fiind îngreunate de faptul că
climatul alpin la peste 1.600 de metri altitudine – cu vânturi puternice și viscole
abundente, la care s-a adaugat specificul Munților Făgăraș – nu permitea în mod
normal decât 4-5 luni de muncă pe an. Drumul s-a realizat cu eforturi materiale
considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la
construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți.
Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari,
care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute. Transfăgărășanul trece
peste 830 podețe, 27 viaducte; pentru construcția lui a fost necesar să fie dislocate
multe milioane de tone de rocă, pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită,
din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, și multe alte materiale de
construcții. Lucrările trebuiau finalizate în 1973, dar condițiile meteo nefavorabile
și greutate traseului au amânat finalizare cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent și
Ceaușescu. Inițial, ruta alpina avea să poarte numele sau, dar acesta a refuzat și
astfel numele acesteia a devenit Transfăgărășan.
Inițial, ruta alpina avea să poarte numele sau, dar acesta a refuzat și astfel numele
acesteia a devenit Transfăgărășan.
Odată cu pornirea lucrărilor la ruta printre munții Făgărașului, o problema a
constituit-o muntele Paltinul. Astfel s-a luat hotărârea de a sapa un tunel. Tunelul
are o lungime de 884 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 4,40 metri fiind
construit în anul 1972, fiind cel mai lung tunel și tunelul situată la cea mai mare
altitudine din tara noastra. În anul 1974, la inaugurare a funcționat în incinta

6/9
 7

acestuia și o instalație de iluminat care nu mai exista.

Tunelurile Transfăgărășanului :

Nr Kilometrul Lungimea Latimea Anul

construirii

1 57+465 15,95 6m 1962

2 57+600 51,47 6,20 m 1962

3 60+700 117,10 6m 1962

4 61+400 97,89 7,10 m 1962

Practic, traseul Transfăgărășanului începe din localitatea Bascov și se termina în

Cartisoara. Străbate 151 de kilometri și mai este cunoscut sub numele de DN7C, dar și
sub denumirea “drumul din nori”, datorită norilor ce adesea îl acoperă.
Transfagarasanul reprezinta, de asemenea, legatura dintre Muntenia si Transilvania.
Cea mai spectaculoasă porțiune a drumului este, fără doar și poate, cea dintre barajul
Vidraru și Cârțișoara, deoarece pe aici se
traversează un teren montan la altitudini
foarte mari, iar peisajul este cu impresionant.
Peisajele din Munții Făgăraș sunt uimitoare și
oferă o priveliste spectaculoasa în zilele
senine. Într-o excursie cu mașina pe care o
puteți face într-o zi veți întâlni și cateva
puncte de atracție. Înainte sa purcedeti la
drum, trebuie sa stiti ca accesul pe
Transfagarasan depinde foarte mult de condițiile meteorologice. Din cauza zapezii,
șoseaua este deschisa în totalitate doar cateva luni pe an, din iulie până în octombrie.
Iarna poate fi parcurs doar o mica parte din drum, prin zona de nord, din Cârțișoara,

7/9
 8

pana la Balea-Cascada. De la nord, șoseaua lasă în urma comuna Cârțișoara, locul de

unde badea Cartan, “dacul coborat de pe columnă” a pornit spre Roma. Acesta a fost un
țăran român care a luptat pentru independența romanilor din Transilvania distribuind
cărți la sate. Din comuna sa porneste un drum abrupt si sinuos de aproape 30 de km
pana la cascada Balea. În urma cu cativa ani acest drum adapostea doar o ferma si o
herghelie de cai, acum este intesat de cabane mai mereu pline. Soseaua urca mai
accentuat prin mijlocul pădurii, cu multe serpentine strânse, până la cascada, o
spectaculoasă și zgomotoasă cădere de apă de aproximativ 60 m înălțime care se
rasfira pe stancile inalte.
Curiozități despre construcția Transfăgărășanului

1. Deși inițial s-a dorit a fi un simplu 3. Construcția întregului drum a

drum forestier, s-a ajuns la concluzia
că avea o uriașă importanță
strategică, permițând avansarea rapidă
a armatei din sud către nordul țării, în
cazul unei invazii URSS;
2. Unul dintre motivele pentru care
drumul a fost construit atât de repede
a fost ambiția liderului Nicolae
Ceaușescu, care a dorit să își pună
amprenta asupra unui drum mult
mai modern decât Transalpina, care
era denumit și „ Drumul Regelui” .
durat doar 4 ani și jumătate. În
condiții normale de lucru, un astfel de
drum ar fi trebuit să fie construit în
aproximativ 20 de ani, însă regimul
comunist a implicat o mulțime de
ministere în construcție și MAPN-ul;
4. Asfaltarea Transfăgărășanului s-a
realizat între 1975 și 1980, atunci
când s-au montat parapeți de
siguranță, s-au amenajat locuri de
popas și s-au reabilitat traseele
turistice vechi.

8/9
 9

Webografie

https://romania.directbooking.ro/prezentare-transfagarasan-informatii-

poze-imagini-30923.aspx
https://www.transfagarasan.info/

https://blog.travelminit.ro/transfagarasanul-cel-mai-frumos-drum-din-lu
me/

https://transfagarasan.travel/ghid/locatie/transfagarasan/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transf%C4%83g%C4%83r%C4%83%C8
%99an

9/9