Caracterizarea Otiliei Mărculescu

Introducere Otilia Mărculescu este personajul principal al operei „Enigma Otiliei” de

George Călinescu, portretul său construindu-se cu ajutorul tehnicii oglinzilor
paralele. Aceasta este un personaj modern, întruchipând misterul/eternul
feminin. Este caracterizată direct și indirect prin diferite mijloace și reprezintă
proiecția autorului în ipostaza feminină, după cum afirmă și el, „Otilia, c’est
moi, e fondul meu de ingenuitate și copilărie.”
Caracterizare Prin caracterizarea directă făcută de narator aflăm că Otilia este o tânără,
directă având în jur de 19 ani, fiică a celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu,
acesta din urmă crescând-o ca pe propriul copil. „Familiaritatea Otiliei avea o
nuanță protectoare ca pentru o ființă inofensivă de care nu te temi”. În
portretul conturat de către narator se precizează de asemenea și complexitatea
comportamentală a protagonistei: „Otilia amesteca o seriozitate rece, blazată
cu cele mai teribile copilării”
În privința caracterizării directe făcute de alte personaje, acestea se grupează
pe două mari planuri. Pe de o parte, femeile din clanul Tulea ii scot în evidență
defecte, reale sau închipuite; „Aurica numea pe Otilia fată fără căpătâi și fără
părinți”; Aglae afirmă că „Otilia e șireată, caută numai bărbați în vârstă,
bogați”. Pe de altă parte, Pascalopol, Costacthe și Felix o privesc pe fată într-o
lumină pozitivă. Acesta din urmă spune despre Otilia că este „frumoasă, și apoi
e cultă, talentată.” și că „oricine ar fi fericit să se bucure de atenția Otiliei.”.
Aceste două perspective transmit ideea că Otilia este o prezență plăcută,
agreată de bărbați și invidiată de celelalte femei.
Caracterizare Prin fapte se evidențiază combinația perfectă între maturitate și latura puerilă
indirectă a fetei. Aceasta este caracterizată de acțiunile sale spontane (ex. fuga la Paris),
dar și de puterea cu care își apără convingerile și persoanele apropiate în
momente delicate(ex. Modul în care îl îngrijește pe Costache când acesta se
îmbolnăvește).
Limbajul Otiliei este unul cald și politicos din care fac parte termeni precum
„papa” și „chic”. Fata are doar cuvinte de laudă pentru toată lumea, în ciuda
răutății unora față de ea.
Prin gesturi se reliefează maternitatea ei, aceasta îmbrățișând sau sărutând
adesea persoanele dragi.
Stilul Otiliei se regăsește de asemenea și în vestimentația sa. Fata obișnuiește
să poarte rochii dantelate, panglici, mănuși, evantaie și pălării diverse.
De asmenea, mediul de viață al Otiliei îi reflectă comportamentul haotic, de
artistă „Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în
felurite grade și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici,
cămăși mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de
pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau
aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță. Rochii,
pălării zăceau pe fotolii pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai
peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte.”
Semnificația numelui său este de bogăție, bunăstare, atât materială cât și
spirituală.
Concluzie În concluzie, Otilia Mărculescu întruchipează eternul feminin, plin de mister,
dinamic și cuceritor, care fascinează prin maturitate si sensibilitate.