Caracterizare personaje Enigma Otiliei

Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel
tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o
dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană.

Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes

pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism).

Otilia Mărculescu

Modificare

Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica vitregă a lui Costache Giurgiuvean, din a doua
căsătorie. În stil caracteristic balzacian, aparența acesteia este surprinsă cu precizie de „ochiul de
estet” al lui Felix: „fata părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri
arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase
delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate
de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie”. Caracterizată indirect de mediu, aceasta iese în
evidență prin contrast, într-o societate burgheză snoabă și delăsătoare, Otilia fiind mereu atentă la
aparențe. Prin antiteză, aceasta apare ca opusul Auricăi, prin feminitatea ei misterioasă și rafinată.

Pe plan social, Otilia se erijează rapid în adevărată stăpână a casei, la care Felix învață să se ducă
pentru fiecare problemă. Aceasta o pune, în conflictul financiar existent, într-o poziție opusă familiei
Tulea, ca o rivală pentru averea lui Costache.

Felix Sima

Modificare

Este protagonist, dinamic și complex, participând la acțiune în calitate de martor și „purtător de

cuvânt” al naratorului. Statutul său social și psihologic îl încadrează în categoria intelectualilor de
elită, autentici. Unul dintre cele două planuri ale romanului este drumul formării unui tânăr, acesta
fiind Felix Sima. Cariera lui Felix se împlinește în mod strălucit (devine doctor), dar căsătoria nu-l va
încadra în armonia cosmică, privilegiu pe care-l au numai cuplurile bazate pe iubire.

Leonida Pascalopol

Modificare
Moșierul este un aristocrat care își caută ieșirea din blazare prin lux și rafinament spiritual. Trăiește și
el un sentiment complex de paternitate, căruia i-a găsit un paliativ în familia lui moș Costache. El se
autocaracterizează într-o convorbire cu Felix astfel:

Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mă mărturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit în căsnicie.
Întâia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul meu de moșier prozaic se ascunde puțin
romantism. O cunosc pe Otilia de când era mică și pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă
Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea să-mi fac femeia cum vreau eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia.
O iubesc și eu în felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă înșel când îți afirm că și
ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-
am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat ca să disting ce e patern și e ce viril în
dragostea mea.(...) S-a format între noi o rudenie sui generis...

Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște nevinovate tabieturi de
celibatar. Am nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant,
rămân totdeauna un neprețuit prieten și părinte.

Costache Giurgiuveanu

Modificare

Pivotul romanului; cu psihologia sa de avar, controlează și conflictul financiar și pe cel erotic, între
Felix și Otilia. Acțiunea romanului începe cu prima întâlnire între el și Felix și se termină cu moartea
lui. Avariția lui moș Costache este îndulcită de sentimentul patern pe care îl manifestă față de Otilia,
un sentiment însă care nu se realizează și este repetat umbrit de teama pentru averea lui. Mai mult,
afecțiunea față de „fetița” sa apare și ca o compensație morală pentru averea mamei Otiliei, pe care
și-a însușit-o fără vreo formă legală, fapt ce a cauzat moartea acesteia și care condiționează acum
starea materială a Otiliei. Propriu-zis, o bună parte din averea lui moș Costache e averea mamei
Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care și-a însușit-o prin drept familial.

De la începutul romanului, personajul apare în această postură. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, deși
îi este unchi și tutore – adică administrator al averii acestuia până la majorat – îl definește ca atare,
precum furtul meschin din veniturile acestuia, dar și de la Pascalopol. Cumpără material demolat, mai
ieftin, sau încearcă la mai multe farmacii ca să vadă la care e mai ieftin, pentru câteva centime.
Mănâncă lacom la masa oferită de un fost chiriaș devenit proprietar, dar aproape că nu-i dă bani
Marinei pentru mâncare. Scena îmbolnăvirii subite, în care este rapid înconjurat de familia Tulea,
dezvăluie elocvent izolarea indusă de teama pierderii averii. Otilia este singura care-i mai este alături,
iubindu-l necondiționat, dar avariția lui îi îndepărtează repetat pe toți ceilalți, pe Felix, pe Marina, pe
văduva care-l îngrijea, pe Pascalopol.

George Călinescu relevă în tușe grotești un personaj definit esențial printr-un singur aspect, prin
nenumărate instanțe de comic de situație. Nici momentele de suferință ale bolnavului nu sunt lipsite
de ridicol. Moartea lui nu inspiră un sentiment tragic, ci unul comic, realizat parcă de o farsă a
destinului. La capătul consecințelor avariției lui moș Costache se profilează situația precară a Otiliei.
Aceasta nu este înfiată și beneficiază doar de o mică parte din banii lui, lăsați în pază lui Pascalopol.
Prin acest personaj, autorul romanului condamnă societatea epocii, care a generat oameni cu
asemenea vicii dezumanizante.

Aglae Tulea

Modificare

Baba absolută, aceasta este caracterizată succint într-o convorbire dintre Felix si Weissmann

„... așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut... Este baba absolută, fără cusur
în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție.”

Sora lui moș Costache este asemenea lui: definită de dorința de a se îmbogăți, mai cu seamă
moștenind banii bătrânului. Astfel, ea devine autoritară și agresivă în fața slăbiciunii, „ca un
comandant de militărie”, fără nici un considerent moral, caracteristici relevate vibrant de scena
ocupării casei fratelui ei în momentele lui de boală. Angrenând toată familia Tulea în urma ei,
veghează înfrigurată ca Felix și Otilia să nu înstrăineze ceva în timp ce ceilalți mută și scotocesc
mobilierul în căutarea banilor.

„În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia,
Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă (...)
Furioasă, Aglae trânti ușile dulapurilor, trase covoarele, fără să le mai aseze la loc, desfăcu cutiile mari
de la masa de joc și de la cea din sufragerie (...). Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui
moș Costache, privi pe sub cearceaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete.”

Despotismul Aglaei se exercită asupra întregii familii, influențând până și alegerea lui Costache de a o
înfia pe Otilia. Timorați, Otilia și Felix o contemplă cu dezgust și dispreț:

„...în familia în care mă aflu unul pândește pe celălalt și-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele
mai mari mârșăvii.” (Felix)

S-a observat că, totuși, Aglae își apără copiii și că goana ei fără scrupule după averea lui moș Costache
are o justificare în acest scop. Pledează ca Simion să-i dea zestrea Olimpiei, soția lui Stănică, îi caută
zadarnic un soț Auricăi, îl ține sub aripa ei pe nevolnicul Titi. În același timp, însă, îl aruncă în ospiciu
pe Simion fără remușcări, pentru a se elibera de povară, ca să-și trăiască viața. Avidă de avere, Aglae
nu cunoaște limite morale și manifestările ei se dezlănțuie spasmodic și fără ezitare.

Stănică Rațiu

Modificare

Arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, Stǎnicǎ este un avocat fără procese care își exercită
debitul verbal în sânul familiei și în cercul prietenilor. Temele lui favorite sunt paternitatea, căsătoria,
familia. Patosul discursului ocazional, instantaneu, este rezultatul unei experiențe câștigate și pe care
o repetă cu orice prilej. Obiectivul urmărit este banul, pe care nu se sfiește să-l dobândească de la
oricine și în orice calitate.

Activitatea lui constă în general în căutarea unor căi de a obține bani, de la oricine, fără discriminare:
Otilia, Felix și de la Pascalopol, și de la Marina, ca și de la rudele sale. Nu pierde nicio ocazie să
„ciupească”, încredințat că va putea pune odată mâna pe banii lui moș Costache, pe care, într-adevăr,
îi fură pur și simplu. Îmbogățit, o părăsește pe Olimpia, căsătorindu-se cu Georgeta; ajunge chiar
prefect într-o scurtă guvernare, este proprietarul unui block-haus și patronează tripouri și cercuri de
morfinomani. Stănică este și el un produs al societății capitaliste, încadrându-se în seria tipologică
reprezentată de Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Gore Pirgu și Iancu Urmatecu, eroul romanului lui Ion
Marin Sadoveanu.

În zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o diversitate stilistică ce îl transformă într- „o figură

extraordinară”, cum observă criticul Ovid S. Crohmălniceanu, care adaugă: „volubilitatea personajului
are atâta intensitate vitală, încît ridică arta de a trivializa orice lucru și de a-l umfla fantastic la o
adevărată perfecțiune. În materie de demagogie și versatilitate, Stănica are geniu. Nu e foarte
departe de adevăr când spune: „He, he, Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați
peste picior.” Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al răului.[1]

Simion Tulea

Modificare

Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate.

Aurica Tulea

Modificare

Aurica Tulea reprezintă tipul fetei bătrâne.

Titi Tulea

Modificare

Reprezintă tipul debilului mintal.

Olimpia

Modificare

Potrivit lui Călinescu, Olimpia o reprezintă pe femeia placidă.

Georgeta
Modificare

Reprezintă tipul femeii ușoare. În text e descrisă ca fiind o femeie de moravuri ușoare, care se lasă
condusă de bani și manipulată de cei ce dețineau bani. Fiind o femeie frumoasă, din punct de vedere
al aspectului fizic reușea să iși câștige banii foarte ușor. Era o femeie relativ înaltă, cu părul lung,
șaten, ochii căprui și un zâmbet fermecător.