ENIGMA OTILIEI(ROMAN OBIECTIV, REALIST, BALZACIAN)-

INTERBELIC
GEORGE CALINESCU
CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ(OTILIA)

Romanul ”Enigma Otiliei” de George Calinescu a fost publicat în 1938 și este un roman realist, de
tip balzacian, social și citadin deoarece prezinta, printr-un mod critic, aspectele vieții bucurestene de
la începutul secolului XX, tema paternitatii și a moștenirii. De asemenea, structura, tehnica
detaliului și realizarea unor tipologii umane în rândul personajelor operei, fac din aceasta o opera
realista, de tip balzacian. Romanul depășește, însă, modelul realismului prin elemente ale
modernitatii precum tehnicile moderne de caracterizare, ambiguitatea personajelor și interesul
pentru procesele psihice deviante(alienarea și senilitatea).
Tema romanului este pusa în evidenta de viața burgheziei bucurestene de la începutul secolului al
XX-lea, prezentata în aspectele ei esentiale, sub influența social-economica(istoria moștenirii lui
moș Costache Giurgiuveanu), imaginea societății fiind fundalul pe care se proiecteaza formarea,
maturizarea tanarului Felix Sima, care, înainte de a-si face o cariera, trăiește experiența iubirii cu
Otilia și a relațiilor de familie.
Ca orice opera, romanul Enigma Otiliei dispune de personaje, care sunt purtatoarele intregului
mesaj transmis de autor. În acest sens, unul din principalele personaje este Otilia, în jurul careia
graviteaza întreaga poveste. În cadrul particularitatilor de construcție a personajului Otilia, se
remarca statutul social, economic, moral al acesteia.
Din punct de vedere social, Otilia este fiica nelegitima a lui Moș Costache, este orfana și este, de
asemenea, studenta la Conservator. Aceasta devine, pe parcurs, soția lui Pascalopol, de care va
divorta ulterior.Din punct de vedere moral, Otilia este o fiinta complexa, o adevărata enigma
deoarece fiecare personaj o percepe într-un mod diferit. Spre exemplu, pentru Aglae este o stricată,
o dezmatata, pentru Moș Costache este o copila, iar pentru Pascalopol este o fata delicioasa dar
enigmatica. Otilia se comporta de multe ori copilărește, putand da impresia ca este superficiala, dar
în același timp da dovada de maturitate, înțelepciune.Din punct de vedere psihologic, Otilia pare
sa aibe o personalitate puternica, extrovertita, fiind o fire de artista dublata, însă, de atitudinea
cocheta specifica varstei.
Particularitatile de construcție ale personajului protagonist, Otilia, pot fi puse în evidenta și prin
elementele de structura și limbaj, precum: conflict și modalitati de caracterizare.
Conflictul romanului se bazează pe relatiile dintre doua familii inrudite.
O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, și Otilia Marculescu, adolescenta
orfana, fiica celea de-a doua sotii decedat. Aici pătrunde Felix Sima, fiul surorii bătrânului, care
vine de la Bucuresti pentru a studia medicina și locuiește la tutorele sau legal, moș Costache.
Afectiunea mosierului pentru Otilia, pe care o cunoaște de mica și dorința sa de a avea o familie
care sa ii umple singuratatea, reprezintă motivul vizitelor repetate a lui Pascalopol în casa lui moș
Costache.
A doua familie, vecina și inrudita, care aspira la moștenirea averii bătrânului, este familia surorii
acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcătuit din Aglae și Simion Tulea și cei trei copii ai lor: Olimpia,
Aurica și Titi. În aceasta familie pătrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca soț al Olimpiei.
Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat în jurul averii lui moș
Costache(respingerea manifestata de Aglae împotriva Otiliei), iar al doilea destrama familia
Tulea(interesul lui Stanica Ratiu pentru averea bătrânului). Conflictul erotic privește rivalitatea
adolescentului felix și a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.
Printre modalitatile de caracterizare a Otiliei se număra caracterizarea directa, cea indirecta și
autocaracterizarea. În acest sens, caracterizarea directa este făcută atât de autor, cât și de celelalte
personaje. Portretul fizic al tinerei ii dezvăluie frumusețea și gratia ”fata maslinie, cu nasul mic și
ochii foarte albastri, arata și mai copilaroasa intre multele bucle și gulerul de dantela”. De
asemenea, autorul mentioneaza despre Otilia ca ”Otilia amesteca o seriozitate rece, blazata, cu cele
mai teribile copilarii. Într-o zi îmbraca papusi, în alta mustra pe Moș Costache”, ”uita repede
rautatile altora”, ”Nimic în puurtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile și cuvintele ei erau
pline de gratie, însă totul respira prea multă inteligenta”. Reflectarea imaginii Otiliei în mai multe
oglinzi alcatuieste un portret complex și contradictoriu, deoarece, încă din titlu, Otilia este
prezentata fiind o enigma: ”fe-fetita” cuminte și iubitoare pentru moș Costache, fata exuberanta,
”admirabila, superioara” pentru Felix, femeia capricioasa, ”cu un temperament de artista” pentru
Pascalopol, ”o dezmatata, o stricata” pentru Aglae și ”o fata desteapta”, cu spirit practic, pentru
Stanica Ratiu. Caracterizarea indirecta reiese din faptele și comportamentul personajului, din
felul în care vorbește, trăiește și din relatiile sale cu alte persoanje. Astfel, descrierea camerei fetei,
realizata sub influența balzaciana, traseaza o legătura intre mediul descris și personalitatea fetei care
trăiește în acest mediu. Prin detaliile surprinse, se dezvăluie caracterul dezordonat și spontan al
Otiliei. Faptul ca era interesată de moda vremii justifica faptul ca Otilia era atrasă de rafinament, de
bun gust. Dezordinea și amalgamul de lucruri prezentate în camera fetei dezvăluie ideea conform
careia ca nu avea o personalitate desavarsita la acea varsta, ca se cauta încă pe sine.
Autocaracterizarea contribuie, de asemenea, la formarea portretului moral al Otiliei. Aceasta
afirma ”sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera”, ”eu am un temperament nefericit: ma plictisesc
repede, sufar când sunt contrariata”, ”eu sunt o zapacita, nu știu ce vreau...”.
De asemenea, în particularitatile de construcție a Otiliei, secventele semnificative sunt cele care
ofera informații importante despre cum se desfășoară ea în contextul prezentat de autor.
O prima scena semnificativa se contureaza chiar la începutul textului, surprinzand venirea lui
Felix în casa lui Moș Costache. Felix este intampinat la intrarea în casa de către Otilia care este o
prezenta prietenoasa și cocheta și ii face cunoștința cu clanul Tulea și cu Pascalopol. Mai mult decât
atât, Otilia ii ofera camera ei pana când tânărul primește propria camera, declansandu-se astfel
altruismul în contrast cu membrii familiei Tulea care ii fac o primire rece, rautacioasa. De aici
putem deduce ca Otilia știa când să se facă plăcută, prezentand o atitudine ospitaliera și prietenoasa
cu noul venit, Felix.
O alta scena semnificativa este reprezentata de vizita Otiliei și a lui Felix la mosia lui
Pascalopol. Pe tot parcursul vizitei, Otilia se plimba cu tânărul Felix, se simte bine, oferindu-i
tanarului o atenție deosebita. Aceasta scena marcheaza sentimentele dintre cei doi protagonisti, și
mai ales faptul ca Otilia avea sentimente mai presus de cele de rudenie pentru tânărul Felix. Aceasta
scena pune în lumina latura sentimentala a Otiliei, care se dovedeste a fi o fire iubitoare, romantica.
În concluzie, prin Otilia, George Calinescu a creat un personaj complex, care se distinge de
celelalte personaje ale romanului atât prin tehnica prin care este realizat, cât și prin problematica sa
existentiala, personajul intruchipand drama feminitatii.