Enigma Otiliei- Tema si viziune

A. Incadrarea intr-un anumit curent literar, intr-o anumita perioada

In perioada interbelica romanul romanesc cunoaste o dezvoltare fara precedent, fiind

cultivat atat romanul de tip subiectiv, cat si romanul de tip realist-obiectiv. Publicat in 1938,
romanul “Enigma Otiliei” este al doilea dintre cele patru scrise de George Calinescu.
“Enigma Otiliei” este un roman realist balzacian cu elemente moderne. Apartenenta la
realism este ilustrata prin tema, imaginea societatii burgheze bucurestene, prin subtema
mostenirii si a paternitatii, prin tipologii, prin specificul relatiei narator-personaj, prin
focalizare zero, prin veridicitatea actiunii, prin tehnica detaliului semnificativ, prin plasarea
exacta in timp si spatiu a actiunii, prin atentia acordata socialului si prin simetria incipit-final.
Unul dintre elementele realist-balzaciene este reprezentat de incipitul romanului,
deoarece plaseaza exact actiunea in timp si spatiu (“inceputul lui iulie 1909, (…) in strada
Antim”), prezinta personajele in mediul lor de viata si sugereaza conflictul. In incipit, este
prezenta tehnica detaliului semnificativ atat in descrierea strazii Antim, cat si a caselor si a
interioarelor. Este folosit procedeul restrangerii treptate a cadrului, deoarece se porneste de la
imaginea de ansamblu a strazii, se continua cu prezentarea caselor, pentru ca in cele din urma
atentia sa se concentreze asupra casei lui mos Costache.
Casa lui mos Costache se remarca prin aspectul degradat, ceea ce poate sugera
zgarcenia personajului, dar si decaderea umana a acestuia: “Zidaria era crapata si scorojita in
foarte multe locuri si din crapatura ieseau indraznet buruienile”. Faptul ca geamurile erau
acoperite cu hartie translucida ce imita vitraliile de catedrala poate sugera incultura.
Interiorul casei este in concordanta cu exteriorul, remarcandu-se aspectul de kitsch,
rezultat din ornamentele realizate cu materiale ieftine, din amestecul elementelor spefice
stilului clasic si celui gotic. Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin, care a avut
candva energia necesara pentru a dobandi averea, dar nu si fondul cultural.
De altfel, romanul este construit circular, deoarece atat in incipit, cat si in final se
regaseste descrierea strazii si a casei lui mos Costache. Simetria este ilustrata si de raspunsul
dat de mos Costache la venirea lui Felix, reluat in finalul romanului: “Aici nu sta nimeni.”
Un al doilea element care evidentiaza apartenenta operei la realism il constituie
tipologiile personajelor: Mos Costache-avarul, Stanica Ratiu- arivistul, Agale “baba absoluta,
fara cusur in rau”, femeia rapace, Titi-idiotul, Aurica-fata batrana, Simion-dementul,
maniacul, Pascalapol-rafinatul, iar Felix-ambitiosul.
 Elementele moderne sunt reprezentate de ambiguitatea comportamentala a Otiliei, de
tehnica oglinzilor paralele, de studiul psihologiilor aflate la limita dintre normal si anormal.
Sunt prezente, de asemenea, elemente romantice, precum iubirea adolescentina dintre Felix si
Otilia si constructia antitetica a personajulelor: Otilia este opusa Auricai, iar Felix i se opune
lui Titi.

B. Titlul
Titlul initial, “ParintiiOtiliei”, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare
dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste “parinti”. Autorul schimba
titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist la tehnica moderna a
reflectarii poliedrice (tehnica moderna a perspectivei relativiste), prin care este realizat
personajul titular. Titlul romanului ilustreaza inefabilul feminin, misterul feminitatii. Atat
pentru Felix, cat si pentru Pascalapol, Otilia ramane o enigma.

C. Perspectiva narativa
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a. Viziunea
“dindarat” presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, dar
conditia impersonalitatii este incalcata prin comentariul unui estet, asa cum se observa in
incipit.

D. Tematica
Tema romanului o constituie imaginea societatii burgheze bucurestene de la
inceputul secolului XX. Acestei teme centrale i se aduga formarea/maturizarea tanarului
Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de
familie. In roman sunt ilustrate, de asemenea, doua subteme specifice realismului: mostenirea
si paternitatea.
“Enigma Otiliei”, ofera o imagine ampla a societatii burgheze bucurestene de la inceputul
secolului al XX-lea, deoarece prezinta avaritia, parventismul, relatiile de familie degradate din
cauza banilor.
Tema paternitatii si a relatiilor de familie poate fi exemplificata prin relatia dintre Mos
Costache si Otilia. Astfel, mos Costache o iubeste sincer pe Otilia: “Mos Costache o sorbea
umilit din ochi si radea din toata fiinta lui spana cand fat ail prindea in bratele ei lungi’’), insa
patima pentru bani si frica fata de clanul Tulea sunt mai puternice, impiedicandu-l sa o infieze
si sa ii asigure viitorul. Paternitatea este privita in latura ei social-economica, nu sub raport
afectiv.
In familia Aglaei relatiile familiale sunt si ele degradate. Simion Tulea este incapabil
de a fi capul familei, rolul fiind preluat de catre Aglae. Aceasta are o personalitate autoritara,
care striveste peronalitatea copiilor, iar afectiunea ei fata de acestia este in functie de
realizarea matrimoniala. De asemenea, pe Agale nu o intereseaza soarta lui mos Costache, ci
averea acestuia. Semnificativa in acest sens este scena din capitolul XVIII, in care mos
Costache sufera primul atac cerebral iar clanul Tulea se aduna in casa batranului. Replicile din
aceasta scena pun in evidenta obsesia fiecarui personaj si detasarea fata de soarta lui mos
Costache, actiunea fiind dramatizata prin dialog. Singurii care sunt ingrijoarta de soarta
batranului sunt Otilia si Felix.

E. Compozita
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, actiunea fiind structurata pe doua
planuri narative: cel al mostenirii averii lui Mos Costache si cel al formarii tanarului Felix
Sima. Romanul este construit sub forma unor studii caracterologice, intamplarile fiind
selectate in functie de relevant lor pentru caracterul perosonajelor. Succesiunea secventelor
narative este redata prin inlantuire, completata prin insertia unor micronaratiuni in structura
romanului.

F. Conflictele
In primul plan narativ, cel al mostenirii, conflictul este determinat de lupta pentru
avere, deoarece toti membrii clanului Tulea vaneaza mostenirea ce poate hotari destinul
personajelor. In celalalt plan, se urmareste, paralel cu formarea lui Felix Sima, conflicul erotic
determinat de pendularea Otiliei intre barbatul experimentat, Pascalopol si adolescentul Felix
Sima.

G. Constructia subiectului
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix la Bucuresti, in casa unchiului si
a tutorelui sau pentru a urma Facultatea de Medicina. Personajele sunt prezentate prin
intermediul unei scene de grup: jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix observarea atenta
a personajelor, Felix fiind prezentat in aceasta scena ca martor si actor. Sunt realizate
portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare care sugereaza anumite trasaturi de
caracter. Costache Giurgiuveanu este un rentier care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu,
fiica sa vitrega, cu intentia de o infia. Aglae, sora lui mos Costache, o considera pe Otilia un
pericol pentru mostenirea fratelui sau.
Zgarcenia si teama de Aglae il impiedica pe mos Costache sa o infieze pe Otilia, desi o
iubeste sincer. Actiunea romanului incepe sa se precipite in momentul in care mos Costache
sufera primul atac iar clanul Tulea ocupa casa, asteptand moartea batranului pentru a pune
mana pe avere. Mos Costache isi revine dupa acest atac, insa la catva timp va suferi un alt
atac. Moartea batranului este provocata de Stanica Ratiu, in momentul in care ii fura banii de
sub saltea.
In cealalt plan narativ este ilustrată experienta iubirii adolescentine traite de Felix.
Iubirea lui este umbrita de sentimentul geloziei fata de Pascalpol, caci el nu poate intelege de
ce o fata tanara si frumoasa, precum Otilia, arata atata afectiune fata de un barbat mult mai in
varsta. Comportamentul ei îl derutează pe raționalul Felix, deoarece față de acesta ea
amestecă ”o seriozitate rece, blazată, cu cele mai teribile copilării”.
La un moment dat, Otilia îl întreabă pe Felix ce s-ar întâmpla dacă cineva i-ar cere să
renunțe la carieră și să călătorească prin lume. Felix îi răspunde printr-o altă întrebare:„ E
cineva care să-mi ceară cu tot dinadinsul lucrul acesta”, ceea ce arată că Felix nu poate
renunța nici la carieră, nici la iubire. În noaptea de dinaintea plecării, Otilia vrea să-i
dovedească iubirea față Felix, însă acesta preferă să-i păstreze imaginea pură. Biletul pe care
Otilia i-l trimite lui Felix (”Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o
dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor”) ne arată că, de fapt, Otilia îi dă lui Felix
posibilitatea de a-și împlini visul, de a se realiza din puncte de vedere profesional.
H. Concluzia
In concluzie, prin prezentarea aspectelor sociale si morale, prin veridicitatea actiunii,
prin tehnica detaliului semnificativ, prin plasarea exacta in timp si spatiu a actiunii, prin
tipologii, George Calinescu a creat un roman realist-balzacian, imbogatit, insa cu elemente
moderne: ambiguitatea comportamentala a Otiliei, tehnica oglinzilor paralele, studiul
psihologiilor aflate la limita dintre normal si anormal.