Tema

Prezentati in aproximativ 10 randuri fiecare trasatura realista a romanului

(obiectivitatea perspectivei narative, veridicitatea, verosimilitatea)

Obiectivitatea operei este data de naratiunea la persoana a III-a, in care autorul

anonim, neimplicat este omniscient si omniprezent, relatand faptele dintr-o
perspectiva auctoriala cât și de descrierea detaliată, cu elemente veridice, a cadrului
care fixează acțiunea. Acest tip de perspectiva se mai numeste si viziune „par-
derriere”, punct de vedere heterodigetic sau nonfocalizata. In plus, omniscienta
naratorului obiectiv reprezinta o conceptie regizoriala in care acesta orienteaza
obiectivul camerei si organizeaza toata actiunea. De exemplu, romanul „Enigma
Otiliei” se deschide cu descrierea cautarii caminului predestinat de catre Felix, iar
autorul isi concentreaza in acelasi timp si atentia asupra trairilor celorlalte personaje,
Otilia si Costache: „-Dar, papa, e Felix!; -Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare ca ai
venit! zise ea volubil. Eu sunt Otilia”.

Veridicitatea este prezentata in universul fictional al operei de reperele

spatiale reale identificate pe o harta concreta in care este plasata actiunea inca din
incipit: strada Antim, strada Sfintii Apostoli, Iasi, Bucuresti, precum si cele
temporale, sugerate de realitatile societatii bucurestene burgheze de la inceputul
secolului XX („ Intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele
zece”).

Verosimilitatea actiunii operei este asigurata de tratarea unor problematici

sociale, precum si prezenta unor tipuri de personaje usor recunoscute in societatea
moderna: fata batrana, parvenitul, tipul lacomei, avarul, tipul tanarului in devenire,
cocheta, tipul aristocratului. Principala tema scoate in evidenta un aspect social si
anume istoria unei familii bucurestene burgheze de la inceputul secolului al XX-lea,
iar elementele de veridicitate sustin credibilitatea operei (strasa Antim, anul 1909).
Temele realiste sunt reprezentate de tema banului, tema mostenirii si paternitatii si
tema inavutirii. Complexitatea romanului se justifica prin existenta unor teme
secundare: tema dragostei care este conturata de triunghiul amoros format din
Pascalopol, Otilia, Felix si tema conditiei intelectuale in formare, tipologia
personajului specific este capabila de sacrificiii pentru reusita pe plan profesional.