Romanul social realist de tip balzacian

Enigma Otiliei – George Calinescu

Perioada literara
George Calinescu apartine perioadei interbelice si isi contureaza opera de tip
roman in opozitie cu cele apartinand lui Camil Petrescu. In aceeasi perioada se
remarca alti scriitori precum Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Latura de
romancier se regaseste in romanele “Cartea nuntii”, “Enigma Otiliei”, “Bietul
Ioanide”, “Scrinul negru”, reflectand un persoanj complet si complex.

Geneza operei
Varianta finala a romnului contine un singur volum cu titlul “Enigma Otiliei”
publicat in anul 1938. Varianta de odinioara promova ca titlu “Parintii Otiliei”,
fiind conceputa in doua volume. Momentul in care titlul se schimba este decisiv.
Scriitorul trece de la motivul paternitatii Otiliei la eternul familiei gasit in
substantivul “enigma”. In scrierea romanului, George Calinescu se bazeaza pe unele
elemente de geneza. personajul Felix Sima este inspirat din ipostaza scriitorului,
regasim aici profilul de medalie, nasul acvilin, tenul masliniu, aspecte
fizionomice care apar si-n “Portret” de George Calinescu. Dintr-o marturie a
scriitorului “Otilua sunt eu” vedem reflectarea sa si-n conturarea personajului
feminin, cu toate ca el marturiseste ca la baza Otiliei Marculescu sta “fata cu
parul de fum”, o verisoara mai mare dea sa. Intamplarea despre moartea lui Costache
este preluata din propria biografie cand o ruda indepartata moare si celelalte
neamuri patrund in casa acesteia ducand peste gradina, in spate, mare parte a
obiectelor.

Ipoteza
Opera literara “Enigma Otiliei, este un roman social realist de tip balzacian,
avand toate caracteristicile acestuia.

Teorie
Romanul este specia literara a gneului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizate cu o intriga complicata si actiune
ampla.

Romanul social este roman ce dezbate viata citadina a unei comunitati.

Balzacianismul se refera la tipul de proza realista in care regasim urmatoarele

caracteristici: tipuri umane bine conturate (avarul, orfana, tatal suferind, fata
batrana) portretul personajelor este urmarit dinspre exterior spre interior,
impreuna cu descrierea amanuntita a locurilor in care traiesc. Incipitul romanelor
contine ample descrieri care fixeaza cu exactitate timpul si locul actiunii.
Naratorul este omniscient, este un demiurg al universului fictiv, fiind prezent in
acelasi timp in mai multe locuri, stiind totul despre desfasurarea actiunii.

Clasicismul este un curent literar si artistic din secolul al XVII – lea si

inceputul celui de-al XVIII – lea (aparut in Franta).

Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a

secolului al XIX-lea aparuta in spatiul european.

Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20,

in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Explicarea titlului
Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg
continutul textului, fiind alcatuit din doua substantive, unul comun (“enigma”) si
unul propriu (“Otiliei”). In sens denotativ, enigma semnifica un lucru greu de
inteles, nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul propriu
semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul duce cu gandul la misterul
personajului Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu de
descifrat de catre ceilalti. Astfel, legatura dintre titlu si ideea textului devina
stransa cand incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este in zadar, dar si a
lui Pascalopol in final.

Tema si motive
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestene, familia, societatea,
iar motivul este mostenirea si paternitatea.

Structura si compozitie
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole si construit pe mai multe planuri
narative care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul
Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica, etc.

Incipit
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (“intr-o seara de la
inceputul lui iulie 1909”) si spatial (descrierea strazi Antim, a arhitecturii
casei lui Mos Costache, a interioarelor) prezinta principalele personaje, sugereaza
conflictul si traseaza principalele planuri epice. In cadrul spatial, are loc
descrierera strazii Antim, de unde reiese ca strada era pustie si intunecata, si in
ciuda verii, in urma unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure, iar
lumina slaba a felinarelor, ingaduia numerele caselor. Acesta era pustie fiindca
luminile de prin case erau stinse. In aceasta obscuritate, strada avea un aspect
bizar. Nicio caza nu era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat superior. insa
varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii, marimea neobisnuita a ferestrelor,
in rapor cu forma scurta a cladirilor faceau din strada bucuresteana o caricatura
in moloz a unei strazi italice. Strada este descrisa prin epitetele “pustie”,
“intunecata”, de unde reiese tristetea care controla casele locuite pe ea, astfel
destinul unor personaje era prescris inca din incipit.

Fire narative
Romanul este alcatuit din doua fire narative. Primul este lupta dusa de clanul
Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei
Marculescu. Al doilea prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan,
vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste
iubirea adolescentina pentru Otilia.

Conflicte
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudinte, care
sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta orfana,
fiica celei dea doua sotii decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii
batranului care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele
sau lega, mos Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al
bastranului, pe care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia, pe
care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa-i umple
singuratatea. A doua familie, inrudita si vecina, care aspira la mostenirea averii
batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din
sotul Siminon Tulea, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta
familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al Olimpiei. Istoria
unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul iscat in jurul averii lui
Costache Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia),
al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica pentru averea batranului).
Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului
Pascalopol pentru mana Otiliei.

Subiectul operei
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre unchiul sau Costache
Giurgiuveanu pentru a locui la el si a urma facultatea de medicina. Ajuns acasa la
el ii intalneste pe ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica vitrega a
acestuia, Otilia. A doua zi, ea ii arata locuinta, el remarcand felul ei jucaus.
Afla povestea ei de viata si despre prietenul familiei Pascalopol. Rugat de Aglae,
il mediteaza pe Titi care a ramas corigent. La inceputul lunii august, Olimpia il
prezinta familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel Stanica este tot mai
hotarat sa puna mana pe averea lui Costache. La invitatia lui Pascalopol, Felix si
Otilia se duc la mosia acestuia, unde Felix incepe sa fie gelos pe Pascalopol.
Intre Felix si Otilia se cladeste o relatie profunda de prietenie, dar Felix se
indragosteste de ea, marturisindu-i sentimentele. Otilia il considera mai mult ca
pe un frate, considerand totul un joc copilaresc. Intre timp, discutiile despre
adoptarea Otiliei pornesc noi scandaluri, dar fata ii cere mosului sa nu completeze
actele de adoptie. Otilia pleaca cu Pascalopol, iar Felix, spre surprinderea sa, se
arunca in bratele unei curtezane Georgeta, pentru a se razbuna pe cea care i-a
frant inima. Acest proces duce la maturizarea tanarului. Mos Costache are planurile
sale cu cei doi tineri, incepand sa adune materiale de constructii. Din cauza unei
insolatii, el face un atac de cord in urma caruia toata familia Tulea isi petrece
doua zile in casa batranului, ignorand boala acestuia. Stanica profita de aceasta
ocazie in care ii baga in cap tot felu de idei si incearca sa afle unde isi tine
ascunsa averea. Mos Costache se insanatoseste si ii alunga din casa pe cei din
familia Tulea, fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a-i deschide un cont
Otilei, dar nu-i da banii inca. Stanica isi continua planul incercand sa-l sperie
tot mai tare, angajeaza doctori care sa-i dea diagnostice false, dar afla unde sunt
ascunsi banii si il jefuieste. Mosul mai are un atac de cord si moare, Stanica
divortand de Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, intrand in politica. Intre
timp, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar Felix devine doctor, apoi profesor
universitar si se casatoreste. Se intalneste intamplator cu Pascalopol, care
divortase de Otilia, ea fiind casatorita cu un om bogat din Buenos Aires. Astfel,
toata povestea de dragoste ramane un mister pentru Felix.

Finalul
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei
lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia
Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale (adolescenta, aproximativ
zece ani mai tarziu “dupa razboi”).

Elemente romantice
Elementele romantice desprinse din roman se refera la descrierea campiei
Baraganului transpuse in fantastic si la povestea de iubire dintre Felix si Otilia.

Elemente moderne
Elementele moderne ce asigura un caracter de modernitate romanului sunt reflectarea
poliedrica a personajelor, utilizarea personajului reflector si comportamentismul
ca tehnica de lucru. Reflectarea poliedrica presupune mai multe puncte de vedere
ale diferitelor personaje asupra unuia dintre ele. Astfel, se ajunge ca exemplu la
viziuni diferite asupra Otiliei sau asupra lui Felix, personaje conturate complex
si independent. Comportamentismul reflecta amibuitatea personajului, personaje
ambigue in evidentierea destinului fiind Otilia si Leonida. Felix nu este ambitios,
lipsit de scrupule, ci un adolescend orfan capabil de a iubi dezinteresat. Hotarat
sa-si faca o cariera, se bazeaza pe luciditatea si profunzimea intelectuala.
Contradictiile Otiliei il contrariaza pe Felix. Intiail, tanarul ezita intre a
crede barfele clanului Tulea si a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi,
cand Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurta
aventura cu Georgeta “fata faina”, “pupila” unui general, pe care i-o prezinta
Stanica. De altfel, cele doua femei, Otilia si Georgeta contribuie in egala masura
la maturizarea lui Felix, pe Otilia o vroia ca pe viitoare sotie, iar Georgeta ii
era trebuitoare fiziologeste.

Elemente clasice
Elementele clasice se refera la crearea unei umanitati canonice si la simetria
perfecta a textului precum si la rigurozitatea compoziotiei. Umanitatea canonica
impune dopua tipuri de personaje precum avarul si arivistul (parvenitul). Avarul
apare in dubla ipostaza, cel umanizat prin sentimente si cel total. Romanul realist
traditional devine o adevarata comedie umana, plasand in context social personaje
tipice.

Tipologizare personaje
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii. Mos Costache –
avarul, iubitor de copii, Aglae – “baba absoluta fara cusur in rau”, Aurica – “fata
batrana”, Simion – “dementul senil”, Titu – “debilul mintal”, “infantil si apatic”,
Stanica Ratiu – “arivistul”, Otilia – fata cocheta (citește Caracterizarea
personajului Otilia Mărculescu), Felix – ambitiosul (citește Caracterizarea
personajului Felix Sima), Pascalopol – aristocrat rafinat.

Moduri de expunere
Modurile de expunere au un rol important in text. Dialogul confera veridicitatea si
concentrarea epica. In proza realista, descrierea spatiilor (strada, arhitectura,
decorul interior – camera) si a vestimentatiei sustine impresia de univers
autentic, iar prin observarea si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de
carecterizare indirecta.

Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care
sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. In limbajul personajelor se
utilizeaza aceleasi mijlaoce lingvistice, indiferent de situatia sociala sau de
cultura lor.

Concluzie
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip
balzacian prin prezenta tuturor caracteristicilor.