Otilia (caracterizare) In anul 1932, George Calinescu sustinea necesitatea aparitiei in literature romana a unui roman de atmosfera moderna

desi respingea teoria sincronizarii, considerand ca literature trebuie sa fie in legatura directa cu ,,sufletul uman. Prin opera sa, critical depaseste realismul clasic, grefand tipologii umane si folosindu-se de tehnica detaliului, tehnica sa narativa se asociaza realismului secolului al XX-lea. Romanul ,,Enigma Otiliei a aparut in 1938 si este al doilea roman, dupa ,,Cartea nuntii. Proza perioadei interbelice urmeaza doua directii principale: realism si modernism, iar romanul calinescian, desi in intentie este de facture balzaciana, asimileaza si elemente moderniste. Desi adept al romanului inspirat din viata contemporana, moderna, citadina, George Calinescu adera la modelul tolstoian si modelul balzacian, dar nu la cel proustian. Astfel, criticul, militeaza pentru un roman obiectiv, o perspectiva clasica pentru tipologie si caracterologie. ,,Enigma Otiliei devine o aplicatie a acestei conceptii estetice. Proband teza calinesciana ce afirma ca in realitate ,,nu exista un fenomen artistic pur clasico-romantic, romanul isi complica structura prin elemente clasiciste, romantice, baroce si moderniste. Opera devine un roman de siteza estetica in care realismul obiectiv de factura balzaciana se asociaza cu elemente caracteristice altor modele estetice. De asemenea, ,,Enigma Otiliei este un roman de inspiratie sociala, insumand ,,dosare de existenta ale unor tipologii umane determinate de unele circumstante sociale sau de factori ereditari. ,,Enigma Otiliei este insa si un roman de problematica morala, un roman de dragoste si un bildungsroman. Otilia Marculescu este, in conceptia lui George Calinescu o eroina lirica. Aceasta ramane cel mai modern personaj al romanului, inscriidu-se ,,in eternal feminine si in clipa (C. Ciopraga). In romanul calinescian Otilia prezinta tipul feminitatii gratie tehnicilor de realizare ale personajului si problematicii existentiale. Reprezentativitate personajului poate fi raportata la titlu. Cel initial, Prinii Otiliei, reflecta ideea balzacian a paternitii, pentru c fiecare dintre personaje determin ntr-un fel sau altul soarta orfanei Otilia, ca nite prini. Din raiuni editoriale, titlul a fost schimbat i deplaseaz accentul de la un aspect realist, tradiional, la tehnica modern a reflectrii poliedrice, prin care este realizat personajul eponim. De fapt, pe parcursul aciunii se dovedete c Otilia nu are o enigm, ci este ea nsi un mister al feminitii n evoluie. Fiic a celei de-a doua soii a lui Costache Giurgiuveanu, Otilia Mrculescu are un statut ingrat n casa acestuia, nefiind adoptat legal de tutorele su, ceea ce i limiteaz drepturile n mod semnificativ. De aceea, orfana Otilia va cuta ocrotire lng Pascalopol, moierul bogat, ntre dou vrste, care nu se poate hotr dac o iubete patern sau viril, dar i lng Felix, n care intuiete omul de viitor, capabil s-i croiasc un viitor strlucit. Fire sensibila si traumatizata, intr-o continua cautare a sigurantei psihologice si sociale, Otilia da nastere aproape fara vina ei principalelor conflicte ale romanului. Pe de o parte, desi prin zestrea mamei sporeste averea lui Costache, ea tensioneaza relatiile dintre Anglae si frate, familia Tulea considerand-o un pericol pentru mostenirea ce, altfel, i s-ar fi cuvenit in totalitate. Pe de alta parte, familiaritatea si simpatia de care Otilia da dovada in relatia cu maturul Pascalopol,starnesc gelozia noului venit Felix, instaurandu-se un al doilea conflict, cel erotic. Desi multi critici literari interpreteaza relatia dintre Felix si Otilia din perspectiva antinomiei de factura romantica dintre relatia masculina si instinctualitatea feminina, cele doua personaje constituie o dubla fateta complementara a noii generatii, confruntate cu declinul burgheziei de la inceputul secolului al XX-lea. Ei sunt ,,naivii dupa cum ii caracterizeaza Nicolae Balota-, care prin statutul moral, social si psihologic de orfani reusesc sa rupa legaturile cu o societate denaturata, dand acestei lumi ambitia schimbarii si vitalitatea pierdute odata cu obsesia capitalista a inavutirii. Gratie modalitatilor de caracterizare portretul Otiliei intregeste tipologia cochetei, un personaj complex. Portretul fizic, relatat direct prin ochii lui Felix, indica tineretea si fragilitatea, dar si delicatetea, farmecul, inclinatia pentru topt ceea ce este cochet si maturitate. Pe parcursul naratiunii, Otilia isi dovedeste complexitatea, naratorul utilizand in caracterizarea ei tehnica reflectarii poliedrice: ea este ,,fetita cuminte a lui Giurgiuveanu, o enigma si eternul feminin pentru Felix, ,,o strengarita cu temperament de artist pentru Pascalopol; Aglae o considera ,,o stricata, iar Stanica Ratiu ,,o fata desteapta cu spirit practic. Cu o intuitie infailibila, Otilia se comporta adecvat fiecarei situatii, fiecarui om: este copilaroasa si nebunatica alaturi de Pascalopol, tandra si protectoare cu Felix,

vesela, grijulie si generoasa cu Giurgiuveanu dar ironica si distanta fata de clanul Tulea. Astfel, se explica diferentele de perceptie a celor din jur in legatura cu Otilia. Definita indirect de felul personajului de a fi, Otilia este complexa, detinatoare a unui comportament derutant, fiind capabila sa isi controleze emotiile osciland intre a fi imprastiata, visatoare si lucida, plina de tact. Otilia, o tanara de optsprezece ani, este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, o femeie frumoasa, bogata care murise ,,de suparare si-i lasase lui toata avereaa, laolalta cu indatorirea cresterii Otiliei, ramasa de mica fara mama. Costache o creste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica s-o infieze oficial sau sa-i asigure, in mod concret un viitor. Considerata o intrusa de catre membrii familiei Tulea, Otilia este nevoita sa suporte brutalitatile verbale ale acestora. Exuberanta, plina de farmec, juvenila, suava, instabila, cu reactii contradictorii, generoasa, trista, ea intruchipeaza trasaturile unei femei moderne, emancipate. Statutul moral, psihologic si social al Otiliei Marculescu este marcat de faptul ca inca de la o varsta frageda ramane orfana. Obisnuita cu luxul si rasfatata can mama ei traia, odata ajunsa sub tutela tatalui vitreg, Costache Giurgiuveanu, copila incepe sa invete ce inseamna singuratatea si rautatea celor din jur. De aceea, dupa cum ii povesteste lui Felix, bucuria sa de a trai viat afara a se gandi un moment la planuri de viitor este determinata de traumele copilariei produse de zgarcenia noului tutore sau de malitiozitatea surorii lui Costache, Aglae, ce o considera mereu o amenintare pentru integritatea averii familiei. Otiliei i se aminteste mereu ca este crescuta din mila, ca nu e demna de numele Giurgiuveanu. Tocmai de aceea, singura protectie pe care si-o gaseste Otilia este Leonida Pascalopol, un barbat instarit, prieten de-al tatalui. Personalitatea tinerei fete se contureaza la intersectia mai multor conflicte de interse. Iar mediul incarcat de tensiuni impune principala trasatura de caracter inconsecventa atat la nivel psihologic cat si la nivel comportamental. O scen definitorie pentru caracterul acestui personaj feminin se desfoar atunci cnd mo Costache se mbolnvete: nebuna, uuratica l ngrijete cu o pietate filial care strnete admiraia lui Felix i riposta nciudat a lui Stnic. Totui, cnd pap moare, cochetria o mpiedic s poarte doliu, pentru c o nvineete la fa. Inteligen superioar, Otilia are simul relativului. La un moment dat, Felix o vede ca pe o intelectual blazat care nu vrea s spun ce tie. Faptele nu sunt adevrate dect pe jumtate. n felul ei, Otilia se comunic mereu partenerului, se lumineaz cu o luciditate care ar fi dat de gndit unui brbat mai familiarizat cu coordonatele sentimentului. O conversaie ntre Felix i Otilia ilustreaz luciditatea perspectivei fetei asupra propriei condiii. Este una dintre puinele scene n care eroina se dezvluie, renunnd s se mai ascund n spatele unor condiionale ( ca i cnd, dac ), specifice conversaiilor ei obinuite. Ceea ce reine atenia n aceast scen este autocaracterizarea, dezvluind profunzimea caracterului fetei, din care decurg intuiia i sinceritatea: Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, i singurul meu merit este acela c-mi dau seama de asta. ntlnirea din epilogul romanului, dintre Felix i Pascalopol, are rolul de a lmuri cititorului destinul personajului i susine o afirmaie de altdat a Otiliei: noi femeile trim cu adevrat doar cinci ase ani. Aadar, n personajul Otilia Mrculescu , autorul de roman realist ntruchipeaz condiia femeii ntr-o societate care nu las loc alegerilor. n ciuda aparenelor, fata nu are libertatea de a-i construi destinul pe care i-l dorete, ci este nevoit s se subordoneze normelor sociale care impun primatul banului. Soluionarea conflictului legat de motenirea lui Costache Giurgiuveanu accentueaz condiia ingrat a femeii n societatea pe care romancierul o prezint dintr-o perspectiv realist. Otilia este un personaj din familia eroinelor marilor romancieri rui. Silueta ei delicat, privirea ochilor albatri care l marcheaz pe Felix definitiv depesc paginile romanului, fascinndu-l pe cititor. Amestecul de mister i de pragmatism, de candoare i de realism o situeaz n centrul ateniei celor care o nconjoar. Urnd-o sau iubind-o, celelalte personaje ale romanului nu o pot ignora, pentru c farmecul ei subjug i nu poate fi definit.