PROIECT PENTRU

ATESTAREA
COMPETENȚELOR
PROFESIONALE
NIVEL4

SPECIALIZAREA:
PREZENTARE TURISTICĂ
TEHNICIAN
TRANSALPINA ÎN TURISM
2019
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL 1 PREZENTARE GENERALĂ
1.1 Traseul șoselei Transalpina
1.2 Mic istoric
1.3 Clima
1.4 Munții Parâng
1.5 Fauna și vegetația

CAPITOLUL 2 ATRACȚII TURISTICE PE TRANSALPINA

2.1 Atracții naturale
Drumul de creastă
Cheile Oltețului
Peștera Polovragi
Peștera Muierilor
Lacurile glaciare
Rezervația naturală Iezerul Latoriței
2.2 Obiective turistice antropice
Mănăstirea Polovragi
Lacul de acumulare Vidraru
Lacul Oașa
Satele din Mărginimea Sibiului

CAPITOLUL 3 EXCURSIE SKI

3.1 TRANSALPINA
3.2 ANALIZĂ DE PREȚ
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
 ARGUMENT

Transalpina este cea mai înaltă şosea din România, urcând la peste 2000 m. Cu siguranţă este şi
cea mai frumoasă! E mai puţin cunoscută decât Transfăgărăşanul, pentru că a fost asfaltată şi deschisă
publicului recent, dar e mult mai spectaculoasă. O plimbare pe Transalpina e absolut splendidă, drumul
şerpuieşte liber pe crestele munţilor, natura te înconjoară în toate direcţiile, te deconectezi complet.
Istoria şoselei se pierde în istorie, a fost construită încă de pe vremea dacilor și romanilor, apoi a
fost folosită multă vreme ca potecă de munte de către ciobani și turmele lor de oi. A fost pietruită de
nemți în timpul primului război mondial, reconstruită în anul 1935 de Carol al II-lea și apoi reabilitată
de nemți în timpul celui de-al doilea război mondial. Astăzi este asfaltată şi deschisă publicului larg.
Transalpina e cu totul splendidă! Peisaje incredibile se derulează în faţa ochilor! Oricâte
fotografii faci, ele nu surprind ce se întâmplă cu adevărat în jurul celui care o parcurge. În timp ce urci,
tot mai sus și mai sus, în stânga şi în dreapta se întind pajişti verzi, văi superbe, munţi, văcuţe şi oiţe
ieşite la păscut. În unele locuri nu există semnal deloc, aşa că este posibilă o detaşare completă de viaţa
de zi cu zi şi o conctare cu natura. Aerul este atât de curat şi proaspăt, oxigenat.
Mergând pe Transalpina, asişti la un spectacol al naturii, încă sălbatică în această zonă, pentru că
ai un pesiaj care îţi taie răsuflarea şi pentru că te simţi realmente mai aproape de cer…

2
 CAPITOLUL 1
PREZENTARE GENERALĂ
Transalpina, DN 67C, cunoscută și ca „Drumul Regelui" sau „Poteca Dracului", este cel mai
înalt drum rutier, atât din România cât și din întregul lanț al Munților Carpați, din țara noastră și din
afara ei, atingând altitudinea maximă de 2145 m în Pasul Urdele.
Transalpina traversează Munții Parâng de la nord la sud, fiind paralelă cu Valea Oltuluiși
Valea Jiului, între care se și află, legând localitatea Săliște din județul Sibiu de localitatea Novaci din
județul Gorj.

1.1 Traseul șoselei Transalpina

De la nord la sud, drumul alpin pornește din Săliște, județul Sibiu, urcând până la Jina, de unde
coboară pe o distanță de 7 km până la Șugag. De aici începe urcușul. După câțiva kilometri se ajunge la
barajul Tău și apoi la barajul Oașa. Transalpina continuă traversând în partea stângă barajul Oașa,
mergând apoi până la Obârșia Lotrului.
De la Obârșia Lotrului, aflată într-o vale cu o deschidere foarte frumoasă, sunt următoarele
posibilități: se poate merge în stânga, pe DN7Aspre Brezoi, care se află la circa 60 km, trecând pe lângă
Lacul Vidra și apoi prin stațiunea Voineasa, sau în dreapta spre Petrila — 28 de km. Pentru a continua
spre Transalpina trebuie mers înainte spre Novaci. De fapt, de abia acum începe cea mai spectaculoasă
parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpină. Serpentinele se înșiruie una după alta, atingând locuri

3
tot mai înalte: Ștefanu, Cărbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o dată muntele dispare, iar în față se
întinde platoul de pe vârful Păpușa, de unde se coboară în Stațiunea Rânca și apoi la Novaci, unde se
termină Transalpina.

Altitudinea acestei șosele este ilustrată în graficul următor, ea fiind cuprinsă între 463 m la Șușag
și 2145 m în pasul Urdele.
Drumul străbate 6 masive muntoase: Cindrel, Şureanu, Lotru, Parâng, Latoriţei, Căpăţânii și este
cel mai înalt drum rutier din întregul lanţ al Carpaţilor.
Este printre puținele drumuri din țară pe care se poate ajunge cu mașina până la nori și chiar
deasupra lor.

4
 1.2 Mic istoric
Transalpina afost construită pentru prima dată de armata romană în drum spre Sarmisegetuza,
devenind culoarul IV strategic al acesteia.
Drum pastoral, Transalpina a fost străbătută de-a lungul secolelor de ciobanii din Mărginimea
Sibiului, care își treceau turmele în Oltenia, plecând în transhumanţă dincolo de munţi, în şesurile
Dunării.
În anii '30, în urma unei vizite în regiune şi la insistenţele localnicilor, regele Carol al II-lea a
pavat drumul cu piatră. De atunci, drumul ce leagă Săliştea Sibiului de Novaci (județul.Gorj) este numit
„Drumul Regelui”. După ce l-a reconstruit, în in 6 octombrie 1935, regele l-a inaugurat, parcurgându-l
el însuși împreună cu familia regală.
În timpul celui de-al doilea război mondial, armatele germane au reabilitat drumul, deoarece era
o cale de acces strategică în şi dinspre Transilvania.
În ultimii ani, după 2009, şoseaua Transalpina a fost asfaltată și a devenit DN 67C, drumul ce
leagă oraşul Sebeş (Alba) de comuna Novaci (Gorj) pe o distanţă de aproximativ 130 km. Șoseaua a fost
asfaltată şi deschisă accesului turistic.
Drumul și-a luat numele de la latinescul „Transalpina" , adică „țara de dincolo de munți”, cum
era numita in vechile texte si harți latinești Țara Românească.

5
 1.3 Clima
Transalpina nu a avut niciodată un program fix de deschidere sau închidere, totul depinzând de
venirea zăpezii și de topirea ei. Pe porțiunea Obârșia Lotrului - Rânca zăpada persistă de obicei din luna
noiembrie până în luna iunie. Această zonă este cea mai înaltă, unde vârfurile peste care trece șoseaua
Transalpina depasesc 2000 de m altitudine, de aceea prognoza meteo din această zonă a Munților Parâng
este cea mai relevantă. În munţii Parîng, sezonul rece se întinde pe o perioadă de aproximativ 8 luni, din
octombrie pînă în mai, de obicei cu zăpadă persistentă în zonele înalte. In sezonul cald (iunie –
septembrie) alternează perioadele umede cu cele uscate.

Pe Transalpina vântul suflă in general destul de mult pe parcursul unui an si destul de puternic.
Un vant puternic este mai primejdios decat o temperatura mai scazuta a aerului sau o ploaie trecatoare.

1.4 Munții Parâng

6
 Masivul Parâng cuprinde munţii dintre Olt, Jiu şi Strei, adică Munţii Parang, Munţii Căpăţanii,
Munţii Lotrului, Munţii Cindrel, Munţii Şureanu. Masivul formează o vastă întindere cu o lungime est-
vest de circa 100 km şi o lățime nord-sud de 70—80 km. Este cea mai dezvoltată lățime din Carpaţii
Meridionali. Din această suprafaţă muntoasă, subunitatea Munţilor Parâng ocupă sectorul de sud-vest. Pe
direcţia est-vest au o lungime de circa 32 km, iar pe direcţia nord-sud o deschidere maximă de 33 km.Din
punct de vedere administrativ, munţii Parâng aparţin judeţelor Gorj, Hunedoara şi Vâlcea.
Munţii Parâng sunt cei mai stâncoşi din această grupă fde munţi, având 2519 m altitudine maximă,
a vârfului Parângul Mare, al patrulea ca înâlțime din țară. Parângul are piscuri ce parcă sfârtecă norii, aşa
cum sunt Cârja, Mândra, Stoieniţa, Setea Mare, Mohorul şi adăposteşte lacuri glaciare cu ape curate ca
lacrima: Roşiile, Câlcescu, Mija, Lacul Verde, etc.. Tot pe domeniul binecuvântat al Parângului se
formează apele bogate şi limpezi ale Lotrului, Gilortului şi Jiului răsăritean. Păduri nesfârşite, vegetaţia
din poieni şi de pe golurile de munte, animalele sunt alte bogăţii ale masivului.
Din punct de vedere geologic, cel mai mare ghețar din munții Parâng s-a găsit pe valea Jiețului.
Acesta a avut o lungime de 5,5 km și primea ca afluenți o serie de ghețari laterali din est și vest. Paralel
cu acest gheţar, dar mai la răsărit, se întindea gheţarul Câlcescu, cu o lungime de aproape 5 km.În căldările
glaciare se mai păstrează încă multe lacuri de origine glaciară.

1.5 Faună și vegetație

7
 Fauna munților Parâng este asemănatoare cu a munților din Carpații Meridionali, cu unele
influențe specifice nord-vestului Olteniei și Banatului. Dintre animalele specifice zonei alpine și
subalpine, Parângul ocrotește capra neagră. Alte specii sunt ursul, vulpea, pisica sălbatică, parșul
cenușiu, râsul, acvila de munte, corbul, căprioara, cerbul.
Dintre păsări avem ciocănitoarea de munte, cintita, gaița, cocoșul de munte, ierunca, fluturașul
de stanca (pasare cu un colorit viu).
În apele lacurilor de munte (cum sunt lacurile Roșiile și Gâlcescu) se găsește păstravul indigen.
Învelişul vegetal al acestor munţi cunoaşte aproape întreaga gamă de specii existente în Carpaţi.
Se află atât plante inferioare (Talofite), cât şi superioare (Cormofite), pe care turistul le poate admira sau
fotografia, iar specialistul poate revela - încă - elemente de noutate.
Pădurile constituie cea mai importanta parte a învelişului vegetal şi păduri de gorun sau de gorun
în amestec cu alte specii, ca: plopul, carpinul, jugastrul şi mesteacănul.
Ca altitudine, gorunul urcă până la circa 700-800 m, de la această altitudine instalându-se fagul.
El formează păduri pure (făgete) sau păduri de amestec în care se întâlnesc paltinul, mesteacănul,
frasinul.
De la 1300 m altitudine, fagul cedează treptat locul răşinoaselor: molidul, laricele, jneapănul.
Arinul de munte și bujorul de munte se întâlnesc de asemenea în văile şi jgheaburile umede din etajul
subalpin, până aproape de culme.
Prin luna iunie, înainte de urcarea oilor, pe culmile înalte se întâlnesc covoare de flori depiciorul
cocoșuluisau sclipeți de munte, specii pitice ce cresc în aceste zone bătute de vânturi. Ele s-au adaptat
să-şi încheie ciclul de viaţă înainte de a fi păşunate, reuşind astfel să supravieţuiască în aceste vitrege
condiţii, spre marea încântare a drumeţilor iubitori de natură.

CAPITOLUL
2
8
 ATRACȚII TURISTICE PE TRANSALPINA
2.1 Atracții naturale
Drumul de creastă
În zona județului Vâlcea, șoseaua de creastă trece la mică depărtare de câteva vârfuri muntoase
de peste 2000 de metri altitudine: Păpusa (2136m), Iezer (2157m), Muntinu (20162m), Dengheru
(2084m) si Urdele (2228m).

9
 Vârful Iezer

Cheile Oltețului
Cheile Olteţului încep din spatele Mănăstirii Polovragi. Ele au o lungime de circa doi kilometri şi
separă Munţii Parâng de Munţii Căpăţânii. Apa Olteţului taie cei doi munţi, care, la un moment dat,
aproape că se întrepătrund, distanţa dintre ei ajungând la 70 de centimetri. Pe anumite porţiuni, drumul
este săpat în munte.În chei temperatura este cu 10 grade Celsius mai mică decât la intrare, munţii înalţi
şi foarte apropiaţi constituind o pavăză împotriva razelor solare.
Cheile Olteţului au fost declarate arie
naturală protejată de interes naţional. Suprafaţa
rezervaţiei naturale este de 150 de hectare, aceasta
incluzând şi Peştera Polovragi. În unele locuri, apa
Olteţului curge printr-un adevărat hău, la 25 de metri
faţă de nivelul drumului şi este greu de observat.
Apa râului are o temperatură constantă de 9-10 grade
Celsius, indiferent de anotimp. Drumul şerpuieşte
printre versanţi, pe lângă apa cristalină a Olteţului,
peisajele fiind de o frumuseţe copleşitoare.
Pe Cheile Olteţului au fost identificate 405 specii de plante, dintre care multe sunt rare: piciorul
cocoşului, lăcrămiţa, studeniţa, guşa porumbelului, panseluţa de munte sau ghioceii bogaţi.

Peștera Polovragi
Peștera Polovragi se găsește în Munții Căpățâna, pe malul Oltețului, la o altitudine de 670 m și la
20 m înălțime față de talvegul râului], pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de
Fier, județul Gorj, Oltenia, România.
În conștiința localnicilor se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-
dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită
povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca
denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o

10
criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor
religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Această legendă este consemnată și
de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care
îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se
preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit
de romani.
Este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade și umiditate medie – 90%), care
„plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de
fier, etc., funcție de straturile pe care le străbate, le „spală” și le readuce, cu îndelungă răbdare, în
propria-i excavație. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își
schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta
însângerată, Camera Albă, Sala Divină.

Peștera Muierilor
Peștera Muierilor (sau Peștera Muierii) se află în comuna Baia de Fier, Județul Gorj, pe teritoriul
Depresiunii Getice a Olteniei. Peștera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a
Masivului Parâng, de către râul Gălbenul. Cu o istorie foarte bogată, peștera în timpuri străvechi a
adăpostit în timpul războaielor, când bărbații plecau la lupte, foarte mulți copii și femei, de unde i se
trage și numele. Este prima peșteră electrificată din România. Adevaratele atracții ale peșterii sunt
Domul Mic, care are un aspect asemănător unei cupole gotice format prin precipitarea milenară a
calcitei. Celelalte încaperii sunt Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare și imaginea
Stâncii Insângerate denumită datorită scurgerilor oxidului de fier. În Cupola înaltă de 17 m întâlnim o
colonie de lilieci.
Alte câteva atracții sunt Vălul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele împietrite, Dantela de Piatră, Poarta,
Sala cu Guano, Sala Turcului. În Galeria Urșilor a fost găsit un adevărat cimitir de resturi scheletice de
urși, lei, hiene, vulpi, lupi, capre sălbatice și mistreți. În Sala Musteriana au fost descoperite foarte
multe obiecte aparținând culturilor cu mult înaintea erei noastre. De asemenea, în 1952 au fost
descoperite și fragmente de oase provenind, foarte probabil, de la trei indivizi diferiți.[1] Fragmentele de
craniu uman au fost recent datate de către cercetători ca având o vechime de aproximativ 30.000 ani

Lacurile glaciare
Lacul Gâlcescu, denumit uneori Câlcescu din Munții Parâng, este un lac glaciar aflat într-o
cuvetă de eroziune glaciară. Este situat în Căldarea Câlcescu din Munții Parâng. Lacul se află la o
altitudine de 1925 m, are o suprafață de 31.260 mp, cu o adâncime maximă de 9,3 m. Este cel mai mare
lac glaciar din masivul Parâng.
11
 Lacul Gâlcescu este declarat monument al naturii, iar împrejurimile constituie o rezervație
naturală (geologică, floristică și peisagistică) și a fost înființată încă din 1932.

Rezervația naturală Iezerul Latoriței

Rezervaţia are 10 hectare şi se află lângă alte două obiective turistice, lacul Petrimanu şi lacul
Galbenu. Este compusă din lacuri glaciare, cascade, relief glaciar, păduri de foioase, conifere, pajişti
alpine, grohotişuri, stâncării, aici existînd specii de mamifere protejate la nivel naţional (ca râsul), specii
de păsări, amfibieni, reptile, dar şi specii de plante rare şi variate. De pe teritoriul rezervației izvorăşte
râul Lătoriţa. Aria protejată este situată la o altitudine 1350-1700 de metri și oferă condiții prielnice
pentru sporturi extreme și nu numai. Aici vei putea practica alpinism, pescuit sportiv sau poţi face
drumeţii relaxante la pas sau cu bicicleta. În zona turistică se poate ajunge pe următoarele trasee: din
DN67C Brezoi-Voineasa, către Ciunget, după care se ţine drumul către Valea Lătoriţa, înspre lacurile
Petrimanu şi Galbenu.
Lacul Petrimanu este un lac de acumulare, care se găseşte la o altitudine de 1130 m, între
Muntele Pristosul şi Muntele Petrimanu. A fost construit în anul 1977 şi se întinde pe o suprafaţă de 17
ha şi are o adâncime de 48 m. Lacul Galbenu, se găseşte la o altitudine de 1304 m, între muntele
Bălescu şi Muntele Galbenu şi are o suprafaţă de 17 ha şi o adâncime de 49 m. De la coada lacului
Galbenu, pe o potecă nemarcată, se merge în susul văii Latoriţa de Mijloc

2.2 Obiective turistice antropice

12
 Mănăstirea Polovragi
Aici, unde Oltețul iese din munți, după ce străbate Cheile sălbatice ce despart Munții Căpățânii
de Munții Parângului, se întinde larga depresiune a Polovragilor, unde din vechime s-a așezat un sat și
o mănăstire”, se spune în istoricul Mănăstirii.
Mănăstirea este construită în stilul
bizantin, având o vechime de 500 de ani,
cititori de început ai acestui lăcaș sunt Radu
și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați
într-un hrisov emis în anul 1480 de voievodul
Basarab cel Tânăr. Pictura bisericii este
deosebit de valoroasă, ea a fost executată în
anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte
și de alta a intrării în pridvor se pot admira
cele două reprezentări, iconografice, unice în România ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul
Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii. Intrarea este pe
latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin
Brâncoveanu.

Lacul de acumulare Vidraru

Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de barajul de pe râul Argeș, pentru
producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, pentru recreere, turism și sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva
afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea).
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, având o circumferință de 28 km. Adâncimea maximă a apei
este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m.
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această
realizare au fost necesari 42 km de tunel subteran, s-au excavat 1.77 milioane m3de rocă, s-au turnat
peste 900 de mii de m3de beton şi au fost montate nenumărate echipamente electromecanice. Totul cu o
forţă de muncă uriaşă, tradusă în zeci de mii de ore de muncă în condiţii deosebit de grele şi multe de
accidente care, oficial, nu există . Neoficial se vorbeşte însă despre peste 400 pierderi de vieţi omeneşti.

Lacul Oașa
Lacul Oașa este un lac de acumulare format pe Râul Sebeș, localizat din punct de vedere
geografic la granița dintre județul Alba și județul Sibiu, în Masivul Sureanu, ce aparține

13
lanțului Carpaților Meridionali. Lacul este situat la o altitudine de 1255 metri și are o suprafață de
aproximativ 441 hectare.
Pe Râul Sebeș s-au amenajat și alte trei lacuri de acumulare, Tău, Obreja și Petrești.
Potențialul energetic al Lacului Oașa a început să fie valorificat începând cu anul 1980, când a
fost pusă în funcțiune Centrală subterană Galceag. Barajul reprezintă un punct de plecare a două trasee
montane care urcă spre Varful Cindrel. Peisajul din jurul barajului este minunat, Lacul Oașa fiind unul
dintre cele mai importante obiective turistice din această zonă a Transilvaniei.Această zonă montană cu
aspect depresionar impresionează prin imaginea versanților acoperiți cu păduri întinse de molid ce se
oglindește in apele liniștite ale lacului. Ambele maluri care înconjoară lacul pot fi strabătute pe jos sau
cu ajutorul mașinii. Pe malul drept, care poartă numele de Oașa Maretrece Transalpina, aici varsându-se
și râul Frumoasa. Malul stâng,în care se varsă Salanele, poartă numele de Oașa Mică. De pe Oașa
Mică poate fi văzut cel mai înalt pisc al Munților Sureanu: Varful lui Patru, ce atinge o înalțime de 2130
metri.

Condițiile naturale de aici sunt favorabile și amatorilor de pescuit, gasindu-se în lac pești căutați
precum păstravul, clenul sau craietele. Un obiectiv turistic la fel de important, aflat in apropierea lacului
este Mănăstirea Oașa.

Satele din Mărginimea Sibiului

14
 Zona este situată în imediata vecinătate a centrului culturii săsești din Transilvania, Sibiu și are o
arie de peste 200 km², fiind îngrădită de râul Sadu la sud și râul Săliște la nord. Satele sunt situate pe văile
râurilor care curg din Munții Cindrel prin platoul transilvan. Zona are o bogăție excepțională a obiceiurilor
legate de diferite momente din viață. Și astăzi există obiceiul de a purta costumul popular tradițional - alb-
negru cu o pălărie rotunjită purtată de bărbați la evenimentele importante. Pictura pe sticlă este o tradiție,
în strânsă legătură cu introducerea manufacturilor de sticlă de către autoritățile imperiale austriece, tradiție
receptată în secolul al XVIII-lea de Biserica Română Unită, apoi de Biserica Ortodoxă, care s-a reimpus
în zonă.
Mărginimea Sibiului cuprinde 18 localităţi româneşti, situate în sudul judeţului Sibiu, între Valea
Oltului şi Valea Sebeşului, fiind delimitată de celelalte sate din zonă prin calea ferată Turnu Roşu-Sibiu-
Sebeş. Cele mai multe dintre aceste localităţi sunt aşezate în partea de nord a Munţilor Cindrelului şi doar
două, Boiţa şi Tălmăcel, sunt umbrite de culmile nord-estice ale Munţilor Lotrului.
Arhitectura are influențe puternice săsești, cu case mari, impunătoare, cu o curte interioară închisă
din toate părțile. Lemnul a fost materialul de construcție tradițional, dar în ultima sută de ani a fost însă
înlocuit de cărămidă.

Stațiunea Rânca
Pentru cei care doresc sa meargă la schi la pârtiile noului domeniu schiabil Vidra - Transalpina
sau Transalpina ski resort, urmărirea prognozei meteo se face pentru Munții Lotrului de mai jos.
Stațiunea Rânca beneficiază de un climat tonic, cu veri răcoroase (în luna iulie temperatura medie este
in jur de 14°C), ierni friguroase (în luna ianuarie temperatura medie se menține sub -4°C) și cu zăpadă
abundentă. Temperatura medie anuală din stațiunea montană Rânca este de circa 5°C, iar precipitațiile
depașesc 1.000 mm anual.
Elementele de climă din această zonă sunt favorabile practicării sporturilor de iarnă (grosimea
stratului de zăpadăși durata menținerii lui – în funcție de altitudine), a drumeției montane și a altor
forme de turism, practicabile în toate anotimpurile. Există un climat montan și submontan plăcut, cu
15
parametri meteorologici ce oferă posibilitatea practicării turismului pe tot timpul anului. Mediile lunare,
anuale și multianuale ale precipitațiilor nu afectează activitatea turistică.

CAPITOLUL 3
Circuit pe Transalpina
3.1 Programul excursiei

16
Ziua 1 Traseu : Bușteni - Pitești - Râmnicu Vâlcea – Obărsia Lotrului - Sebeș (270 Km)
Ora 06:00 - Imbarcare din Bușteni Ora 06:30 - Plecare pe traseul Pitești - Râmnicu
Vâlcea - Polovragi - Novaci - Rânca. Prima vizită va fi la Mănăstirea Hurezi din
Horezu, mănăstire cu hramul Sfințiilor Impărați Constantin si Elena, parte din
Patrimoniul Mondial UNESCO. Următoarea oprire se va face la poalele munților
Polovragi, cu vizită la mănăstirea cu același nume, având hramul Adormirea Maicii
Domnului. Drumeție pe cheile Oltețului (aproximativ. 600 m) pentru a ajunge la
Peștera Polovragi. Traseul continuă spre Novaci, unde începe urcușul pe Transalpina,
cel mai înalt drum rutier din România, atingând altitudinea maximă de 2.145 m in
Pasul Urdele. Transalpina traversează Muntii Parâng de la nord la sud, fiind paralel
cu Valea Olțului și cu Valea Jiului. Se vor face opriri in cele mai pitorești locuri:
Pasul Urdele și la Obărsia Lotrului. Traversăm Munții Lotrului spre lacul Oașa,
străbatem Valea și Cheile Sebeșului,cazare in Sebeș. HOTEL LEUL DE AUR –
CAZARE SEBEȘ – 120 lei / persoană
Ziua 2 Traseu: Sebeș - Alba-Iulia - Sibiu (90 Km) Mic dejun.Vom pleca către Alba Iulia
unde vom vizita și admira Cetatea Alba Carolina, Catedrala Reântregirii Neamului și
Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan.Ne vom continua traseul spre Sibiu.Vom face
turul orașului medieval Sibiu, unde vom putea admira centrul istoric: Piața Mare,
Piaţa Mică, Turnul Sfatului, Podul Minciunilor și Catedrala Mitropolitană Sf Treime
.Seara ne vom caza inSibiu PENSIUNE ACASĂ– 95 lei /persoană. Masă festivă.
Ziua 3 Traseu: Sibiu - Transfăgărășan - Cascada Balea - Curtea de Argeș - Pitești- București
(270 Km) Mic dejun.Vom pleca apoi spre Cartișoara (Badea Cartan) și intrăm pe
Transfăgărășan - cel mai spectaculos drum din România, ce leagă regiunea istorică
Munteniei cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș. Pornind dinspre nord, primul
popas il vom face la Cabana Balea Cascada (1230 m). Vom străbate cel mai lung
tunel rutier din România (887 m) și vom ajunge la Cabana Capra. Coborând apoi pe
cursul văii râului Capra, vom ajunge la Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă
Munții Pleasa și Vidraru. La Curtea de Argeș ne vom opri pentru o scurtă vizită a
mănăstirii - ctitoria lui Neagoe Basarab. Vom continua traseul spre Bușteni , sosire
seara, in functie de conditiile de trafic - Bușteni

17
 3.2 Analiza de preț

Durata: 3 zile
Transport: Autocar
Preț: 490 lei / persoană, grup de 30 persoane

Valoarea (euro)
Nr. crt. Elemente de cheltuieli
Per turist Totala

1. Cazare pensiunea Acasa 95 lei 2850 lei

2. Cazare Hotelul LEUL DE AUR 120 lei 3600 lei
3. Transport autocar 75 lei 2250 lei
4. Ghid turistic 12 lei 360 lei
5. Masă festivă la Sibiu 90 lei 2700 lei
6. TOTAL 392 11760 lei
7. Comision 20% 78,4 2352 lei
8. TVA 5% 19,6 588 lei
9. TOTAL GENERAL 490 14700 lei

18
 CONCLUZII

„Din 2009 pe harta Europei a aparut Transalpina, o sosea intens disputata dar care ajunge la
altitudinea de 2145m si ofera privelisti spectaculoase direct din zone de creasta. Transalpina nu
trebuie ratata!” . Aceată recomandare apare pe site-ul publicației Top Gear UK, referindu-se la cele mai
frumoase șosele din Europa.
Drumul rutier care ajunge la cea mai mare altitudine în Carpați este Transalpina din Munții
Parâng: 2.145 de metri în Pasul Urdele. Barajul Tău, Lacul Oașa, platoul de pe vârful Păpușa, lacul
glaciar Gâlcescu, vârfurile Cărbunele și Mohorul sunt câteva dintre atracțiile drumului ce leagă Oltenia
de Transilvania. Cel mai mai frumos tronson al Transalpinei se întinde între stațiunea Rânca și Obârșia
Lotrului: aici, drumul șerpuiește pe creste aproape 30 de kilometri la 2.000 de metri altitudine.
Cuprinsă între localitățile Novaci (județul Gorj) și Săliște (județul Sibiu), șoseaua, unul dintre
cele mai frumoase drumuri montane din România, traversează munții de la nord la sud, fiind paralelă cu
Valea Oltului și cu Valea Jiului. Are 143 de kilometri lungime și se suprapune parțial Drumului
Național 67 C.
Transalpina este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la nori
si chiar deasupra lor. De aceea, fiecare român ar trebui să facă măcar o excursie în viață pe Transalpina.

19
 Bibliografie

1. Merce Emilian „Marketing turistic” , Editura Oscar Print, Bucuresti 2004

2. Stanciulescu Gabriela „Tehnologia turismului” Editura Niculescu, Bucuresti 2004

3. Stanciulescu Gabriela „Managementul operatiilor de turism”, Editura Allbeck, Bucuresti 1998

4. Rodica Minciu – „Economia turismului” – Ed. Uranus, Bucuresti 2000

5. http://www.transalpina.biz/index.html

6. https://www.natgeo.ro

7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Transalpina

8. http://romaniatourism.com/scenic-drives-romania-transalpina.html

9. https://consilierturism.ro/destinatii/

20