ROMA IN TIMPUL LUI CEZAR

Gaius Iulius Caesar a fost un lider politic și general roman și una dintre cele mai
influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în
instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului
Roman . A provocat războaie de cucerire fără acordul senatului roman. Cucerirea
Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul
Atlantic . În anu 55 i. Hr , Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie. Cezar
a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al lumii romane, și a inițiat o vastă
acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia. El s-a proclamat
dictator pe viață și a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului
civil pornit tot de Cezar. Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus , complotează pentru a îl
asasina, în speranța de a salva republica. Dramatica asasinare din Idele lui Marte a fost
catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavian, Marc Antoniu, Lepidus) și
republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a încheiat cu victoria
cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat, în care
Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei. Tensiunile
iscate între Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu
înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium. Octavian a ajuns liderul absolut al lumii
romane.
În anul 50 î.Hr., Senatul condus de Pompei i-a ordonat lui
Cezar să se întoarcă la Roma și să-și demobilizeze armata
pentru cǎ termenul său ca proconsul se încheiase. În plus,
Senatul îi interzice lui Cezar să candideze pentru un consulat
secund în absența sa. Cezar a crezut că va fi judecat și
marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma fără imunitatea pe
care i-o conferea poziția de consul sau fără puterea armatei
sale. Pompei l-a acuzat pe Cezar de insubordonare și trădare.
Pe 10 ianuarie 49 î.Hr. Cezar traversează Rubiconul (granița
Italiei) și atacă propria patrie, republica romană, cu gândul de
a se instala dictator.
 Acesta ar fi spus „Alea iacta est” („Zarurile sunt aruncate”), sau „Fie ca zarurile să
zboare la înălțime!” (un citat al poetului Menander). Această controversă minoră apare
ocazional în literatura modernă când un autor atribuie citatul mai puțin popular al lui
Menander lui Cezar. Optimații, inclusiv Metellus Scipio și Cato cel Tânăr, au fugit către
sud, neștiind că Cezar este însoțit doar de Legiunea a X-a. Cezar l-a urmărit pe Pompei
până la Brundisium, sperând să restaureze alianța lor anterioară de zece ani. Pompei
l-a evitat, însă, iar Cezar a făcut un uimitor marș de 27 de zile către Spania, unde i-a
înfrânt pe locotenenții lui Pompei. Apoi s-a întors la est, pentru a-l provoca pe Pompei în
Grecia, pe 10 iulie 48 î.Hr. Cezar abia a evitat o înfrângere catastrofală. L-a înfrânt
decisiv pe Pompei, în ciuda avantajului numeric al acestuia (aproape dublul infanteriei și
cavalerie suplimentară) la Pharsalus într-o luptă violentă și de scurtă durată în anul 48
î.Hr.. Pompei a fugit către Egipt, acolo unde a fost ucis de către un ofițer în serviciul
regelui Ptolemeu al XIII-a. În Roma, Cezar cere să fie numit dictator, avându-l pe Marc
Antoniu ca prim locotenent; Cezar a demisionat din postul de dictator după unsprezece
zile și a impus să fie ales pentru a doua oară consul, alături de Publius Servilius Vatia
Isauricus. L-a urmărit pe Pompei în Alexandria, unde își instalează tabăra armatei sale
și devine implicat în războiul civil alexandrin dintre Ptolemeu și sora, soția și regina
alături de care conducea, faraonul Cleopatra a VII-a. Poate că alianța lui Cezar cu
Cleopatra a fost un rezultat al rolului pe care Ptolemeu l-a avut în uciderea lui Pompei;
se relatează că Cezar ar fi plâns la vederea capului lui Pompei, care i-a fost oferit de
către șambelanul lui Ptolemeu, Pothinus, ca dar. Cezar înfrânge apoi forțele lui
Ptolemeu și o instalează pe Cleopatra ca domnitor, alături de care își va crește singurul
său fiu biologic despre care se știe, Ptolemeu al XV-a Cezar, cunoscut mai bine sub
numele de „Caesarion”. Cezar și Cleopatra nu s-au căsătorit niciodată. După ce a
petrecut primele luni ale anului 47 î.Hr. în Egipt, Cezar merge către Orientul Mijlociu,
unde îl anihilează pe regele Farnace al II-lea al Pontului în Bătălia de la Zela; bătălia sa
a fost atât de concretă și completă încât a comemorată în cuvintele Veni, vidi, vici („Am
venit, am văzut, am cucerit”). După aceasta a pornit către Africa pentru a rezolva
problema restului de suporteri senatoriali ai lui Ptolemeu. A câștigat cu rapiditate o
victorie semnificativă la Thapsus în 46 î.Hr. în fața forțelor lui Metellus Scipio (care
moare în bătălie) și lui Cato cel Tânăr (care se sinucide). Totuși, fii lui Pompei, Gnaeus
Pompeius și Sextus Pompeius, alături de Titus Labienus, fostul nunțiu propraetorian al
lui Cezar (legatus propraetore) și al doilea în comandă în Războiul Galic, supraviețuiesc
bătăliilor din Spania.