Personalitatea lui C. I.

Casar

Marele general, om politic, scriitor si orator

roman s-a nascut la Roma, Intr-un cartier
plebeian. Familia sa provenea din randul
aristocratiei saracite. Tatal sau, C. Iulius Caesar,
a fost guvernator al provinciei Asia.
Data nașterii: 12/13 iulie 100 î.Hr.
A decedat în: 15.03.44 î. Hr.
În 84 î.Hr. s-a casatorit cu Cornelia Cinnilla, fiica unui nobil, prima căsătorie. A doua
căsătorie cu Pompeia Sulla, a treia căsătorie cu Calpurnia Pisonis
Copii Iulia Cezaris, cu Cornelia Cinnilla
Ptolemeu al XV-a Cezar (Cezarion), cu Cleopatra a VII-a, ar fi devenit faraon egiptean
Nepoți un nepot de bunic din partea Iuliei Cezaris și a lui Pompei, mort la câteva zile
Iubite legătură cu Cleopatra a VII-a a Egiptului, legături cu prima soție a lui Cato, cu primele
două soții ale lui Bibulus, cu soțiile multor senatori membri în partide de opoziție, legătură
cu Servilia Caepionis, mama lui Brutus
Pentru că nu avea resurse suficiente, Caesar s-a axat pe cariera politică.
Acesta nu a fost iubit, însă a fost atractiv și fascinant. A fost considerat un orator public
excepțional într-o epocă în care se afla în competiție, la început cu Hortensius, apoi cu Cicero.
Toate discursurile și scrierile lui Cezar , pierdute sau păstrate, au avut scopuri politice.
Caracteristica cea mai uimitoare a lui a fost energia sa, atât intelectuală cât și fizică
Opera
Cezar era considerat unul dintre cei mai mari oratori și prozatori din Roma ai epocii sale.
Însuși Cicero elogia retorica și stilul lui Cezar. Printre cele mai cunoscute opere se numără
discursul funerar pentru mătușa sa pe linie paternă, Iulia (văduva lui Marius), și Anticato, un
document menit să distrugă reputația lui Cato din Utica și să fie replică la memorialul Cato al
lui Cicero. Majoritatea operelor și discursurilor lui Cezar s-au pierdut. Cele mai celebre dintre
care s-au păstrat:
 Commentarii de bello gallico (Comentarii despre războiul galic), relatări despre
campaniile din Galia și Britania în timpul mandatului său
 Comentarii de bello civile (Comentarii despre războiul civil) , evenimentele din
timpul Războiului civil, până după moartea lui Pompei.
Alte scrieri atribuite lui Cezar, dar a căror paternitate literară este pusă la îndoiala, sunt:
  De bello hispaniensis („Despre războiul hispanic”), campaniile din Hispania;
 De bello africo („Despre războiul african”), campaniile din Africa de Nord, și
 De bello alexandrino („Despre războiul alexandrin”), campaniile din Alexandria.
Aceste narațiuni, redactate într-un stil direct și simplu, sunt de fapt mijloace sofisticate de
propagandă pentru agenda sa politică, destinate în special clasei de mijloc sau micii
aristocrații a Romei, Italiei și din provincii.
S-a afirmat de tanar In armata romana, mai Intai In Asia. In cariera politica a urmat linia
tatalui sau, nepot si adept al lui Caius Marius, deci membru al taberei popularilor. De altfel, a
doua sotie a lui C, Cornelia, era fiica lui Cinna, conducatorul taberei popularilor dupa moartea
lui Marius. Dupa preluarea puterii la Roma de catre Sylla (82 I.H.), liderul taberei optimatilor,
acesta i-a cerut lui C. sa divorteze. Refuzul acestuia a atras dupa sine condamnarea sa la
moarte (preschimbata In exilare) si confiscarea averii sotiei sale. Revenit la Roma, dupa
moartea lui Sylla, si-a reluat In anul 68 I.H. ascensiunea politica, obtinand mai Intai functia de
chestor, apoi de pontifex maximus (preot suprem) si guvernator al Hispaniei.
Lider al taberei popularilor, s-a evidentiat In acelasi timp prin victoriile Impotriva
rebelilor din Spania. In Imprejurarile politice de la Roma din deceniul al VII-lea I.H., C. a
preferat sa se alieze cu M. Licinius Crassus si cu Pompei (Pompeius Magnus). In aceste
conditii s-a Incheiat primul triumvirat din anul 60 I.H.
In 59 I.H. a fost ales consul si a trecut la impunerea unor reforme economice si sociale
potrivit intereselor triumvirilor. Una dintre acestea a fost ceruta de Pompei: distribuirea
pamanturilor catre veteranii armatei sale si aprobarea politicii dusa de acesta In Orient, In
timpul razboiului Impotriva lui Mitridate (Mithridates) al VI-lea Eupator. Din 58 I.H. C. este
numit guvernator al Galliei Cisalpine si al Galliei Transalpine, pentru o perioada de cinci ani.
In aceasta calitate a declansat campania de cucerire a Intregii Gallii. In SE Galliei i-a Infrant
pe helveti, apoi a respins atacurile suebilor germanici condusi de Ariovist, a anexat zona
Aquitaniei, i-a cucerit pe veneti. Sub comanda sa, pentru prima data armata romana a patruns
pe teritoriul Germaniei dar si In Britannia. In 52 I.H. l-a Infrant In marea batalie de la Alesia
pe conducatorul galilor, Vercingetorix.
Talentul militar al lui C. este ilustrat de descrierea facuta de istoricul Suetoniu In Vietile
celor doisprezece cezari: “Cezar era cel mai desavarsit calaret si militar, rezistand la eforturile
cele mai mari. Parcurgea distante foarte lungi cu o iuteala de necrezut. E greu de spus daca
dadea dovada mai multa de prevedere sau de Indrazneala In campaniile sale; niciodata nu-si
ducea armata fara a cerceta mai Inainte drumurile daca nu cumva era primejdia vreunei
capcane dusmane.”
 La capatul razboiului din Gallia (51 I.H.), C. si-a terminat opera cu caracter
memorialistic Commen-tarii de bello Gallico (“Insemnari despre razboiul cu galii”).
Victoriile si ambitia sa politica, moartea lui Crassus In 52 I.H. si dorinta lui Pompei de a
ocupa o pozitie dominanta la Roma au determinat reizbucnirea razboiului civil.
Alaturi de armata sa (pe care a refuzat sa o dizolve) C. a trecut raul Rubicon, granita dintre
Italia si Gallia Cisalpina, prilej cu care a rostit celebrele cuvinte: Alea jacta est (“Zarurile au
fost aruncate”) Indreptandu-se Impotriva Romei.
Dupa Infrangerea lui Pompei la Pharsalos (48 I.H.) si uciderea rivalului sau In Egipt de
catre Ptole-meu al XlV-lea, C. s-a deplasat la gurile Nilului, a ocupat Alexandria si s-a
implicat In razboiul civil dintre Ptolemeu si Cleopatra, de partea acesteia. Victorios la
Alexandria, a instalat-o pe Cleopatra pe tronul Egiptului, apoi a pornit o expeditie de
pedeapsa In Asia Mica, Impotriva regelui Bosforului, Phar-naces, fiul lui Mitridate al VI-ea
Eupator, care Incerca sa se elibereze de sub tutela Romei. La Incheierea acestei expeditii,
trimitea Senatului celebrul raport alcatuit din numai trei cuvinte: Veni, vidi, viei (“Am venit,
am vazut, am Invins”).
In 45 I.H., a pus capat razboiului civil, dupa Infrangerea ultimelor centre de rezistenta
organizate de fostii partizani ai lui Pompei, In Africa de Nord si Spania. Practic In acel
moment avea puterea unui monarh absolut, pastrand Insa aparentele republicane: concentra In
mana sa Intreaga putere la Roma. Acestuia Ii fusesera atribuite toate functiile de conducere
importante: dictator pe viata, tribun pe viata, chestor, imperator (comandant suprem al
armatei), parinte al patriei, pontifex maximus.
S-a Inconjurat de oameni apropiati lui, marind numarul senatorilor de la 600 la 900 si
acordandu-le fidelilor sai diverse magistraturi, al caror numar a crescut. Toate acestea
anuntau, In fapt, sfarsitul Republicii romane. Impotriva sa a fost organizat un complot al
aristocratiei senatoriale, ramasa atasata de traditiile republicane.
La 15 martie 44 I.H., In preajma organizarii unei mari campanii militare Impotriva partilor, C.
este asasinat In Senatul roman de un grup de senatori condusi de M. Iunius Brutus si C.
Cassius Lon-ginus. Nepotul si fiul sau adoptiv, Octavian, la capatul unui nou razboi civil, va
continua actiunea lui C. si va inaugura imperiul.