ROMA ANTICA

Perioada imperiala a fost culmea civilizatiei romane. S-a ridicat din ruinele Republicii si a supravietuit pana in secolul V e.n. Istoria sa este insa impartita in perioade de putere si glorie, avant cultural si realizari, urmate de un declin lent. Originile Imperiului Doua figuri au dominat finalul guvernarii Republicii si inceputurile Imperiului: Iulius Cezar si Augustus. Iulius Cezar a fost un general si un politician genial, care a transformat in avantaje personale problemele Romei. Pentru inceput, el a format cu consulii Pompei si Crassus o alianta de guvernare, denumita Primul Triumvirat. Apoi, la moartea lui Crassus, el i-a declarat razboi lui Pompei si Senatului, pentru a guverna Roma singur. Greseala sa a fost insa ca s-a autoproclamat dictator pe viata, ceea ce a dus la asasinarea sa. Au urmat alti 14 ani de razboaie civile intre mostenitorul desemnat de Cezar, Augustus, si mana dreapta a lui Cezar, Marc Antoniu. Cand Augustus l-a infrant pe Antoniu la Actium, in anul 31 i.e.n., a dobandit puterea deplina asupra Romei. In mod inteligent, Augustus a decis sa nu devina dictator, precum Cezar, ci sa formeze Principatul, care i-a conferit puterea reala - pe viata - desi el parea sa permita Senatului sa joace un rol mult mai important decat in realitate. Astfel s-a nascut Imperiul Roman. Declinul si prabusirea Imperiului Se pare ca Imperiul a intrat in declin in secolul IV e.n. Vastele sale teritorii erau din ce in ce mai

dificil de protejat. Valurile navalirilor barbare din secolele III si V au solicitat la maximum resursele armatei. Aceste invazii au avut si efecte economice, caci au afectat comertul, iar armata a solicitat in plus subventii din fondurile destinate candva constructiilor si ceremoniilor publice. Dezvoltarea crestinismului a avut un impact la fel de important. Aristocratii si persoanele educate au ales viata in sanul Bisericii in locul vietii politice, slabind astfel structurile conducatoare ale Romei. Oamenii au lasat templele si forumul roman sa se degradeze, migrand catre noile biserici ridicate la marginea cetatii. In secolul V, Imperiul era deja in ruina. In anul 455 e.n., vandalii au pradat chiar Roma. In 476 e.n. a abdicat ultimul imparat roman, Romulus Augustus. Acesta a fost sfarsitul Imperiului Roman de Apus, insa Imperiul Roman de Rasarit a dainuit pana in secolul XV. Cand Iulius Cezar a pus capat Republicii ca forma de guvernare, a intemeiat o dinastie de imparati care avea sa ramana in istorie din diverse motive. Unii au fost lideri exemplari. Altii au fost rai sau chiar nebuni. Indiferent de calitatile lor, cea mai mare parte a lumii occidentale era la mana imparatilor romani. Iulius Cezar Iulius Cezar ramane in istorie drept unul dintre cei mai mari lideri ai Romei, desi nu a fost niciodata imparat cu adevarat.Provenea dintr-o familie cu multe relatii si, bizuindu-se pe aceste relatii pentru a castiga sprijinul poporului, a urcat treptele ierarhiei in Senat. O vreme, a condus Roma impreuna cu Pompei si Crassus, acest trio de consuli fiind numit Triumvirat. Sub domnia sa, Imperiul a cucerit Franta si Belgia si a organizat doua expeditii de prada in Britania. Apoi, dupa un lung razboi civil impotriva lui Pompei, s-a autoproclamat consul si dictator.Prabusirea sa s-a produs in momentul cand a incercat sa isi aroge pe viata acest titlu temporar. Inamicii sau au considerat ca ar fi un pas inapoi catre vechiul sistem de tiranie monarhica si, pe 15 martie 44 i.e.n., un grup de conspiratori condusi de Brutus si Cassius l-a injunghiat mortal chiar pe treptele Senatului. Augustus Augustus, nascut Gaius Octavius, a fost mostenitorul desemnat de Cezar, ceea ce insa nu a putut impiedica o lupta apriga pentru putere cu Marc Antoniu. Octavian, cum era numit pe atunci Augustus, l-a infrant pe Antoniu in lupta de la Actium, in anul 31 i.e.n. In urma infrangerii, Antoniu si iubita sa Cleopatra s-au sinucis. In anul 27 e.n., Senatul i-a dat lui Octavian puterea legala de a guverna problemele religioase, militare si civile ale Romei, iar el sia schimbat numele in Augustus. Augustus a repurtat numeroase succese. A adus pacea dupa ani de zile de conflicte si a conferit tuturor italienilor cetatenia romana. A eliminat coruptia din guvern si a permis cetatenilor din clasele inferioare sa obtina functii publice. A transformat armata dintr-un serviciu voluntar intr-o forta de lupta profesionista. A stabilit un sistem monetar solid, primul sistem postal din lume si a ridicat numeroase cladiri frumoase. Inainte de a muri, l-a desemnat pe Tiberius drept mostenitor al sau, punand capat pentru totdeauna Republicii ca forma de guvernare. Caligula Adevaratul nume al lui Caligula era Gaius Iulius Cezar Germanicus. A fost poreclit Caligula (''Mica Ghetuta'') cand era copil, din cauza uniformei militare in miniatura pe care o purta. In ciuda unui inceput mai dubios, caci se zvonea ca il sufocase pe fostul imparat, Tiberius, si isi asigurase succesiunea cerand ca fiul lui Tiberius sa fie executat, la inceput Caligula a fost indragit de popor. Organiza jocuri opulente si abolise taxele pentru sclavi. Dupa sapte luni insa, s-a imbolnavit si, dupa aceasta boala, s-a schimbat complet. Organiza false procese pentru a colecta bani, ii umilea pe senatori, cerea sa fie tratat ca un zeu si avea relatii incestuoase cu cele

trei surori ale sale. In scurta vreme, cei aflati la putere s-au saturat si Garda Pretoriana i-a asasinat pe Caligula, fiica si sotia sa. El avea doar 29 de ani la momentul respectiv. Claudius Legaturile imperiale ale lui Claudius erau solide, insa infirmitatile sale si lipsa de experienta militara nu il faceau deloc candidatul ideal ca imparat.De fapt, era un barbat invatat si s-a dovedit un imparat capabil, care a condus un program de lucrari publice si reforme administrative importante. Lui i se datoreaza anexarea Britaniei la Imperiul Roman, in anul 43 i.e.n. Era insa un personaj detestat, in special de catre Senat. Sotia sa Messallina a conspirat impotriva lui cu consulul Silius, iar Claudius i-a executat. A doua sa sotie Agrippina a complotat pentru ca mostenitorul tronului sa fie fiul ei Domitius (ulterior devenit Nero), nu fiul lui Claudius, Britannicus. Claudius l-a adoptat pe Domitius, dar Agrippina tot l-a otravit cu o mancare preparata cu ciuperci, apoi l-a facut pe Nero imparat. Foarte cinic, dupa moartea lui Claudius, Nero l-a zeificat. Nero Nero era mai interesat de arta si de aventuri sexuale decat de guvernare, astfel incat a lasat Roma pe mainile consilierilor sai de incredere Seneca si Burrus.Curand insa, situatia s-a inrautatit. Dupa ce s-a culcat cu mama sa, a pus sa fie ucisa pentru ca ar fi complotat impotriva lui. Pierdea vremea cu curse de care si a cerut ca sotia sa sa fie ucisa, pentru a se putea casatori cu amanta sa, Poppaea (pe care, ulterior, a ucis-o in bataie cand aceasta era insarcinata). Lipsa de popularitate a facut sa fie invinuit pe nedrept pentru Marele Incendiu care a mistuit Roma in anul 64 e.n. Nero a dat vina pe crestini, pe atunci o secta religioasa neinsemnata si lipsita de popularitate. A pus ca mii de crestini sa fie ucisi, fie in Colosseum, fie ungandu-i cu smoala si arzandu-i de vii, ca pe niste torte umane. Respins de toti, amenintat de comploturi, in final Nero s-a sinucis la varsta de 30 de ani.