Procese specifice de

deformare plastica a
biomaterialelor
Capitolul 1
Starea de tensiune la
deformarea plastica
Notiuni generale
Notiuni generale

P - forta de solicitare;
S - sectiunea probei (perpendicular pe directia
de solicitare);
σ - tensiunea (efortul unitar) de solicitare;
ε - deformatia rezultata in urma solicitarii;
Δl - alungirea (deplasarea) probei;
l - lungimea initiala a probei;
E - modulul de elasticitate Young (modul de
proportionalitate);
Notiuni generale

P - forta de solicitare;
S - sectiunea probei (perpendicular pe directia
de solicitare);
σ - tensiunea (efortul unitar) de solicitare;
ε - deformatia rezultata in urma solicitarii;
Δl - alungirea (deplasarea) probei;
l - lungimea initiala a probei;
E - modulul de elasticitate Young (modul de
proportionalitate);
Notiuni generale
Notiuni generale
Tipuri de tensiuni
Tipuri de tensiuni
Tipuri de tensiuni
Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene
Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene

A – volumul este in echilibru, fortele de inertie se neglijeaza:

 ecuatia de echilibru pe axa OX:

desfacandu-se parantezele si reducand termenii rezulta:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene

 ecuatia de echilibru pe axa OY:

desfacandu-se parantezele si reducand termenii rezulta:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene

 ecuatia de echilibru pe axa OZ:

desfacandu-se parantezele si reducand termenii rezulta:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene

B – volumul nu este in echilibru, fortele de inertie se neglijeaza:

 ecuatia de echilibru pe axa OX:

desfacandu-se parantezele si reducand termenii rezulta:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene

 ecuatia de echilibru pe axa OY:

desfacandu-se parantezele si reducand termenii rezulta:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate carteziene

 ecuatia de echilibru pe axa OZ:

desfacandu-se parantezele si reducand termenii rezulta:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate cilindrice
Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate cilindrice
 Ecuatia de echilibru pe directia ρ:
Ecuatiile diferentiale de echilibru

 Ecuatia de echilibru pe directia ρ:

 Ecuatia de echilibru pe directia ϴ:

 Ecuatia de echilibru pe directia Z:

Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate sferice
Ecuatiile diferentiale de echilibru
Ecuatiile diferentiale de echilibru in coordonate sferice
Pentru simplificare se admite ca: starea eforturilor unitare este simetrica fata de axa Z,
valorile eforturilor unitare nu depend de unghiul ϴ:

Suma proiectiilor fotelor pe cele trei directii ale

axelor de coordonate (ρ - ϴ - ϕ):
Ecuatiile diferentiale de echilibru

Starea de tensiune in care se gaseste un corp poate fi omogena sau neomogena. Se

considera ca starea de tensiune este omogena atunci cand in toate punctele corpului,
asupra caruia actioneaza starea de tensiune, apar eforturi unitare similar din punct de
vedere al valorii lor.

In mod parcatic, datorita neuniformitati distributiei fortelor pe suprafata corpului

supus deformarii, cat si datorita neuniformitatii structural a acestuia, procesele de
deformare sunt realizate prin stari de tensiune neomogene.
Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate
Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate
Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

Ecuatiile de echilibru static pe directiile axelor de coordonate:

 pe directia OX:
Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

 pe directia OY:

 pe directia OZ:

prin simplificare si rearanjarea termenilor rezulta:

Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

Daca: τ = 0 atunci p = σ = tensiune principala

Conditiile de echilibru pe axa OX:

Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

Conditiile de echilibru pe axa OY:

Conditiile de echilibru pe axa OZ:

Daca: l = m = n atunci:
Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

Daca: l = m = n atunci:

tensiuni spatiale; stare spatiala de tensiune;

stare plana de tensiune; stare liniara de tensiune

Pentru a se determina directiile pe care actioneaz tensiunile principale, se introduc valorile

tensiunilor principale in conditiile de echilibru pe fiecare axa si se obtin valorile cosinusurilor
directoare, cunoscandu-se ca intre aceste exista relatia:
Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

Revenind la componentele tensiunii totale:

Tensiunea normal va fi egala cu:

Tensiunea tangentiala va fi egala cu:

Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate
Daca: l = m = n = a atunci: planul inclinat se numeste plan octaedric;

Tensiunea normala ce actioneaza pe planul octaedric va fi egala cu:

Tensiunea tangentiala ce actioneaza pe planul octaedric va fi egala cu:

Tensiunile ce actioneaza pe o suprafata
inclinata fata de axele de coordonate

In functie de componentele generale ale starii de tensiune avem :

Tensorul, deviatorul si invariantii tensiuni
 Tensorul, deviatorul si invariantii
tensiuni

Starea de tensiune intr-un punct al corpului supus deformarii este complet

caracterizata daca se cunoste tensorul tensiunii in acel punct – Tσ:

Daca starea de tensiune este data de tensiunile principale σ1, σ2 si σ3, atunci:

Daca starea de tensiune este caracterizata de tensiunile principale egale intre ele si egale cu
tensiunea medie, σ1 = σ2 = σ3 = σm, atunci tensorul starii de tensiune se numeste tensor
sferic al tensiuni – Tσ0:
 Tensorul, deviatorul si invariantii
tensiuni
Tensorul sferic corespunde starii de tensiune, prin care se poate
schimba volumul corpului supus deformarii, fara schimbarea formei
sale. Exista doua tipuri de tensori sferici si anume de tractiune
(intindere) triaxiala si de compresiune (comprimare) triaxiala.

Starea de tensiune prin care se schimba forma corpului supus deformarii fara schimbarea
volumului acestuia, se exprima printr-un tensor care se numeste deviator al tensiuni – Dσ:
 Tensorul, deviatorul si invariantii
tensiuni
Tensorul sferic corespunde starii de tensiune, prin care se poate
schimba volumul corpului supus deformarii, fara schimbarea formei
sale. Exista doua tipuri de tensori sferici si anume de tractiune
(intindere) triaxiala si de compresiune (comprimare) triaxiala.

Starea de tensiune prin care se schimba forma corpului supus deformarii fara schimbarea
volumului acestuia, se exprima printr-un tensor care se numeste deviator al tensiuni – Dσ:

Daca starea de tensiune se exprima prin tensiunile principale σ1, σ2 si σ3, atunci:
Tensorul, deviatorul si invariantii
tensiuni
Din punct de vedere al semnelor componentelor normale ale
deviatorului tensiuni putem avea:
Tensorul, deviatorul si invariantii
tensiuni
Daca calculam determinantul tensorului tensiune:

obtinem ecuatia de gradul trei a starii de tensiune:

in care i1, i2 si i3 se numesc invarianti ai starii de tensiune:

In mod similar se definesc si invariantii deviatorului tensiuni: I1, I2 si I3.

Schemele starilor de tensiune
 Schemele starilor de tensiune

σ1 - + - + + - + + +
σ2 0 0 - - + - - + +
σ3 0 0 0 0 0 - - - +
Simbol schema L1 L2 P1 P2 P3 S1 S2 S3 S4
Tipul schemei liniara plana spatiala

• Scheme cu tensiuni negative (omogene);

• Scheme cu tensiuni pozitive (omogene);

• Scheme cu tensiuni pozitive si

negative (neomogene).