Nepotul de 24 de ani, Gaius, cunoscut drept Caligula (cizmuliță), fiu al celebrului

general Germanicus și al Agrippinei și strănepot al lui Augustus și Livia, și-a

debutat domnia prin a încheia persecuțiile. După scurt timp s-a îmbolnăvit,
suferind de instabilitate mintală, encefalită și hyperthyroidism, ceea ce l-a făcut
să devină un împărat nebun. Și-a numit calul, Incitatus, drept senator. A ordonat
soldaților să invadeze Britania prin a se lupta cu marea și zeul Neptun și culege
scoici în nordul Galiei. A avut relații incestuoase cu surorile sale Iulia Livilla,
Drusilla și Agrippina. A ordonat sculptarea unei statui cu chipul său în Templul lui
Irod din Ierusalim, ceea ce a dus la revolta iudeilor. În 40 d.Hr. Caligula a început
punerea în aplicare a politicilor foarte controversate, care a introdus religia în
rolul său politic. Caligula a început să apară în public îmbrăcat în diverși zei și
semizei, cum ar fi Hercule, Mercur, Venus și Apollo. Potrivit surselor, el a început
să se refere la el însuși ca la un zeu la întâlnirile cu politicienii și era menționat ca
Jupiter în documentele publice. O incintă sacră a fost pus deoparte pentru
închinare lui la Milet în provincia Asia și alte două temple au fost construite de el
în Roma. Dar a avut și realizări benefice. A ajutat pe cei care și-au pierdut
proprietățile în incendii, a eliminat anumite taxe și a oferit premii publicului la
evenimente de gimnastică. El a permis accesul unor noi membri în
ordinele ecvestru și cel senatorial. A restaurat practica unor alegeri democratice.
Potrivit lui Cassius Dio, o criză financiară a început în 39. Plățile politice ale lui
Caligula pentru sprijin social, generozitatea și extravaganța au epuizat trezoreria
statului. Istoricii antici susțin că Caligula a început să ucidă patricieni în scopul
confiscării proprietăților lor. Caligula a perceput taxe pe procese, căsătorie și
prostituție și licitarea gladiatorilor. Centurionii care și-au dobândit proprietatea
prin război au fost obligați să predea prada către stat. Comisarii au fost acuzați
de incompetență și de deturnare de fonduri și obligați să restituie banii. Potrivit
lui Suetoniu, în primul an al domniei lui Caligula s-au risipit 27 milioane
de sesterți pe care Caligula îi moștenise de la Tiberius. Caligula a finalizat
templul lui Augustus și teatrul lui Pompei și a început un amfiteatru lângă Saepta.
El a extins palatul imperial. El a început să construiască apeductele Aqua
Claudia Anio și Novus. El a construit o pistă de curse - Hipodromul datorită
pasiunii sale mistuitoare pentru cursele de cai și care. În 39 d.Hr. relațiile dintre
Caligula și Senatul roman s-au deteriorat. Un număr de factori au agravat acest
conflict. Mania lui Caligula era în mare măsură îndreptată împotriva Senatului, ai
cărui membri erau arestați arbitrar, apoi supuși torturii și unei morți lente și
agonizante pentru presupusă infidelitate. În anul 41, Caligula și soția sa,
Caesonia, împreună cu fiica lor, Iulia Drusilla, au fost asasinați la comanda
comandantului gărzilor Cassius Chaerea. Senatul a dezbătut atunci restaurarea
Republicii.
Statuia lui Claudius de la Muzeul Vaticanului

Apeductul Aqua Claudia

 Domus Aurea - palatul lui Nero

Bustul lui Nero

Dar garda pretoriană l-a proclamat pe Claudius, fiul mai mic al lui Germanicus,
drept noul împărat. Caracterizat ca fiind handicapat fizic, dar ingenios, Claudius a
restaurat încrederea senatului și poporului roman în instituția imperială. A
îmbunătățit birocrația și procesele de acordare a cetățeniei și funcțiilor
senatoriale. A ordonat construirea portului de iarnă la Ostia, pentru o
aprovizionare mai eficientă a Romei cu grâu din imperiu. A ordonat suspendarea
atacurilor pe Rin, stabilind limita permanentă și încetând expansiunea în direcția
respectivă a imperiului. În anul 43, a continuat campania de cucerire a Britaniei,
incorporând sudul acesteia în imperiu, precum și alte provincii estice. A reformat
justiția, a finalizat construirea apeductelor Aqua Claudia și Anio Novus, a finanțat
organizarea festivităților publice, a construit sisteme de canalizare și drumuri și a
centralizat puterea principatului.
A fost căsătorit de patru ori, iar cea de-a treia sa nevasta, Messalina, l-a trădat și
a complotat împotriva sa cu noul ei soț, Gaius Silius. A fost nevoit să ordone
arestarea și executarea sa. Apoi s-a căsătorit cu nepoata sa, Agrippina cea
tânără, care îl avea drept fiu pe Lucius Domitius Nero. În anul 54 Agrippina l-a
asasinat prin otrăvire pe împăratul Claudius.
Nero a devenit astfel noul împărat, sprijinit de garda pretoriană și ghidat de
mama sa. În cursul domniei sale s-a concentrat pe diplomație, comerț și pe
transformarea Romei într-o capitală culturală. A ordonat construirea teatrelor și a
promovat sporturile. A dus un război de succes cu Imperiul Part, încheiat printr-o
pace negociată. A înăbușit revolta icenilor condusi de Boudica în Britania. A
îmbunătățit legăturile culturale cu Grecia. A fost caracterizat ca fiind ego-maniac
și influențat de mama sa, Agrippina, care conducea de facto imperiul prin
intermediul lui. După câteva tentative a reușit să ordone asasinarea acesteia.
Nero a început să se declare zeu și să construiască un palat somptuos și opulent
pentru el, petrecând în orgii scumpe și pelerinaje în Grecia. A organizat
spectacole cu gladiatori. A stabilit că odată la 5 ani să aibă loc festivaluri de
poezie, jocuri și teatru în întreg imperiul. A construit Domus Aurea și un colos
dedicat lui, nefinalizat însă. În urma incendiului din anul 64, pentru care a fost
învinuit de dușmanii săi politici, Nero a inițiat proiecte de reconstruire a Romei.
Însă costurile mari au dus la faliment și astfel Nero a recurs la confiscarea
averilor și executarea patricienilor. Spre finalul domniei i-a ordonat lui Seneca să
se sinucidă. A avut trei neveste, Octavia, ucisă pentru adulter, Poppaea Sabina,
moartă în timp ce era gravidă, Statilla Messalina, precum și un iubit, Sporus, pe
care l-a castrat și l-a îmbrăcat în haine feminine. A ajuns să învinuiască creștinii
pentru problemele cauzate în imperiu prin a-i persecuta și executa în public,
căzând printre victime predicatorii creștini Petru și Pavel.
O lovitură de stat a fost organizată de Senatul Roman și l-a declarat pe împărat
drept inamic al statului. Lipsit de protecție, împăratul Nero a fost nevoit să se
sinucidă în anul 68.
Anul 69 s-a caracterizat că fiind "Anul celor patru împărați", o perioada haotică și
instabilă politic. Roma a fost martoră între iunie 68 și decembrie 69, ascensiunea
și căderea împărățiilor Nero, Galba, Otho și Vitellius. Seria de uzurpari și
asasinări s-a încheiat cu ascensiunea lui Titus Flavius Vespasianus la tronul
imperial, devenind primul împărat al noii dinastii, cea flaviană.
Dinastia Flaviană (68-96)[modificare | modificare sursă]
 Bustul lui Vespasian

Colosseumul roman, inaugurat în anul 80 Ruinele

orasului Pompeii distrus de erupția vulcanului Vezuviu

Domițian - bust
Dinastia Flaviană a fost una de scurtă durată, dar a ajutat la restabilirea
stabilității imperiului. De acum încolo doar militarii cu merite excepționale vor mai
putea ajunge împărați. Împăratul Vespasian, un general de succes, a obținut
controlul asupra Romei în anul 69, ucigându-l pe Vitellius. La 60 de ani a fost
proclamat împărat de către Senat.
A fost considerat drept un lider autocrat, continuând să slăbească Senatul. A
eliminat senatori dizidenți și a crescut numărul acestora de la 200 la 1000,
proveniți din Italia și centrele urbane ale provinciilor vestice. A contribuit la
creșterea economică prin creșterea taxelor și crearea noilor forme de taxare,
folosindu-se de atribuțiile sale de censor. A examinat statutul fiscal al fiecărui
oraș și provincii și le-a pus la plata taxelor în funcție de resursele financiare ale
acestora. A creat un surplus pentru trezorerie și astfel a putut realiza proiecte
publice. A ordonat construirea Colosseumului, cel mai mare amfiteatru roman,
precum și a altor temple. A investit în artă și retorică romană. A extins procesul
de urbanizare în provinciile vestice, oferind Senatului un rol mai mare în
promovarea unității imperiului. A extins frontierele estice ale imperiului,
cucerind Iudeea și ocupând Ierusalimul.
Sub domnia fiului său Titus, provinciile Siria și Iudeea au fost securizate, fiind
înăbușită revolta iudaică. Totuși, imperiul a asistat la un dezastru când în anul 79
a erupt Vezuviul și a distrus orașul Pompeii. A investit sume masive în
reconstrucție, ceea ce l-a făcut popular pentru generozitatea sa. A inaugurat
amfiteatrul început de tatăl său în anul 80 prin organizarea festivităților și luptelor
dintre 100 de gladiatori ce au durat 100 de zile. A murit la 41 de ani, probabil
otrăvit de fratele său, Domițian, ce i-a devenit succesor, fără să aibă vreun merit.
Proclamat împărat la 13 septembrie 81, fi