Caligula

Caligula (n. 31 august 12 d.Hr. - d. 24 ianuarie 41 d.Hr.), cunoscut sub numele de Gaius, a fost împărat
roman între anii 37-41. Caligula a fost un membru al casei conducătoare cunoscută sub numele de dinastia
Iulio-Claudiană. Germanicus a fost tatăl lui Caligula, nepotul și fiul adoptat al împăratului Tiberius, a fost un
general de succes și unul dintre cele mai iubite figuri publice din Roma. Tânărul Gaius a primit porecla de
Caligula (însemnând "cizma", sandală purtată de soldații romani) de la soldații tatălui său în timp ce i-a însoțit
în timpul campaniilor sale din Germania.
Când Germanicus a murit la Antiohia, în anul 19 d.Hr., soția sa, Agrippina, s-a întors la Roma, împreună
cu cei șase copii, unde au fost prinși într-un conflict amar cu Tiberius. Acest conflict a dus la distrugerea
familiei sale, cu Caligula ca singurul supraviețuitor. Neatins de intrigile mortale, Caligula a acceptat invitația de
a locui la curtea împăratului pe insula Capri, în anul 31 d.Hr., unde Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea
lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat pe bunicul și stră-unchiul său adoptiv.
Este cunoscut faptul că în timpul domniei sale scurte, Caligula a lucrat pentru a crește puterea sa
personala de împărat fără restricții. El a inițiat o mare parte din proiectele de construcții ambițioase și locuințe
notorii de lux pentru el. Cu toate acestea, el a inițiat și construirea a două noi apeducte din Roma: Claudia
Aqua și Anio Novus. În timpul domniei sale, imperiul a anexat Regatului
Mauritania și a făcut-o provincie. La începutul anului 41 d.Hr., Caligula a
fost rimul împărat roman asasinat, rezultatul unei conspirații care implică
ofițeri din garda pretoriană, precum și membri ai Senatului roman și a
curții imperiale. Scopul conspiratorilor a fost "să folosească ocazia de a
restabili Republica Romană", dar planul a fost zădărnicit: în aceeași zi,
garda pretoriană l-a declarat pe unchiul lui Caligula, Claudius, împărat în
locul lui.
La vârsta de doar 2-3 ani, Gaius l-a însoțit pe tatăl său,
Germanicus, în campaniile din nordul Germaniei. Soldații s-au amuzat că
Gaius a fost îmbrăcat într-o uniformă de soldat în miniatură, inclusiv cu
ghete și armură. A primit porecla de Caligula, care înseamnă "mic (soldat)
încălțat" în limba latină, după micile cizme pe care le-a purtat, ca parte
din uniforma lui. Gaius a crescut cu acest pseudonimSuetonius susține că
Germanicus a fost otrăvit în Siria, de către un agent de-al lui Tiberius,
care l-a privit pe Germanicus ca un rival politic. După moartea tatălui său,
Caligula a locuit cu mama sa până când relațiile sale cu Tiberius s-au
deteriorat.
Bazându-se pe Macro, Caligula nu va oferi nimic din moștenire lui Gemellus, pe motive de nebunie .
Caligula a acceptat puterile Principatului conferite de către Senat și a intrat în Roma la 28 martie în mijlocul
unei mulțimi care l-au salutat ca "copilul nostru" și "steaua noastră", printre alte porecle.Caligula este descris
ca fiind primul împărat care a fost admirat de toată lumea în "tot în lume, de la răsăritul până la apusul
soarelui". Caligula a fost iubit de către mulți ca fiind fiul iubit al popularului Germanicus, și nu ca fiul lui
Tiberius. Suetonius a scris că peste 160.000 de animale au fost sacrificate pe parcursul a trei luni în numele
bucuriei publicului în contextul noii domnii. Filon descrie primele șapte luni ale domniei lui Caligula ca fiind
fericite.
Primele acte declarate de Caligula au fost: să fie generos, deși a fost de natură politică pentru a obține
sprijin. El a acordat bonusuri pentru cei din armată, inclusiv Gardei pretoriene, trupelor din oraș și armatei din
afara Italiei. El a distrus actele de trădare ale lui Tiberius si a declarat ca studiul trădarii e un lucru de domeniul
trecutului și si-a reamintit de cei care au fost trimiși în exil. El i-a sprijinit pe cei care au fost afectați de sistemul
de impozitare imperial și a inițiat luptele de gladiatori pentru public. Caligula a colectat și a adus înapoi oasele
mamei sale și a frațiilor săi și le-a depus rămășițele lor în mausoleul lui Augustus. În octombrie 37 d.Hr.,
Caligula s-a îmbolnăvit grav. El și-a revenit din boala sa imediat după aceea, dar mulți au crezut că tânărul
împărat s-a schimbat într-o minte diabolică, devenind paranoic și începând să vadă comploturi și conspirații
oriunde.
Sadismul său înnăscut era evident, căci îi obliga pe părinți sa fie martori la execuția copiilor lor, în
vreme ce el stătea și privea, amuzându-se. Se deda la glume macabre, ordonand arderea unui scriitor pentru
ca scrisese ceva ambiguu, sau punea sa fie batuti oameni pana cand aproape mureau, pentru ca pe urma sa le
dea voie sa-si revina ca sa le prelungeasca suferinta. La unele jocuri la care prezidează, el a ordonat gărzilor
sale de a arunca o întreagă secțiune a mulțimii în arena în timpul pauzei, ca să fie mâncata de animale,
deoarece nu au fost prizonieri criminali și s-a plictisit.
Pe langa sadism, Caligula simtea nevoia de a soca si a umili-ca razbunare pentru nefericirea propriei
copilarii plina de durere, de pe insula Capri.
La 24 ianuarie 41, Chaerea și Gărzile l-au acostat pe Caligula în timp ce el aborda o trupa de tineri în
timpul unei serii de jocuri și artă dramatică. Chaerea a fost primul care l-a înjunghia pe Caligula, urmat de un
număr de conspiratori. Suetonius scrie că moartea lui Caligula a fost similară cu cea a lui Iulius Cezar.