Acţiunea toxică a unor ioni metalici

Metalele grele (care au masa atomică mare) sunt considerate ca importanţi poluanţi toxici, care
intrând în circuitele biogeochimice se acumulează în ecosisteme naturale şi artificiale. Metalele
sunt eliberate continuu în biosferă de erupţii vulcanice, intemperii naturale de roci, dar şi de
numeroase activităţi umane ca mineritul, arderea combustibililor fosili, apă uzată industrială şi
urbană şi a practicilor agricole (fertilizatorii din agricultură și a hormonilor de creștere în
zootehnie și piscicultură, a fungicidelor și pesticidelor), deșeurile industriale, emisiile auto, toate
având ca efect acumularea de substanțe toxice în organismele vii.

Asimilate de organismele vegetale și de microplancton, metalele grele se acumulează pe traseul

lanțurilor trofice, ajungând, adesea, în cantități dăunătoare în organismul uman.

Toxicitatea compușilor de plumb

Depinde de solubilitatea în apă și în acizi dar și în sânge. Carbonatul bazic de plumb,

fiind foarte solubil în plasmă, este cel mai toxic compus al plumbului. În schimb silicații
și sulfura de plumb, insolubili, nu sunt toxici.
Plumbul şi compuşii acestuia sunt introduși în corp prin ingestie sau inhalare, pot fi
absorbiţi prin contactul cu pielea. Fiind foarte asemănător din punct de vedere chimic cu
calciul, odată intrat în organism, este „confundat” de acesta cu calciul. Se acumulează, în
special, în ţesuturile organismului unde calciul joacă un rol important, cum ar fi dinţii şi
oasele.
Intoxicația cu plumb (saturnismul) poate determina afectarea permanentă neurologică
şi cognitivă a copiilor. Ȋn cazul adulților expunerea la plumb indică afecțiuni cronice
cardio-vasculare sau renale. Expunerea ȋn cazul femeilor gravide interferă cu dezvoltarea
normală a sarcinii.
Toxicitatea mercurului

Afectează sănătatea oamenilor. Din cauza toxicității sale, în Europa mercurul este în curs
de a fi eliminat din produse.
Calea de intrare a mercurului sau a compușilor acestuia poate fi cutanată, digestivă sau
inhalatorie, cea din urmă fiind forma frecventă de expunere în mediul industrial.
Intoxicatia cu mercur : iritații cutanate și inflamație la nivelul pielii, probleme de
memorie şi de gândire, tremor, probleme de menţinere a echilibrului, slăbiciune
musculară, probleme în respiraţie, probleme neurologice cum sunt dureri de cap,
pierderea vederii.

Există și metale ușoare care în anumite circumstanțe pot deveni toxice, unele fiind esențiale, cum
sunt: fierul, seleniul, cuprul, cromul, zincul. Mai sunt metale folosite terapeutic în medicină:
aluminiul, bismutul, aurul, galiul, litiul și argintul. Oricare dintre aceste elemente pot avea efecte
negative dacă sunt administrate în cantități mari sau dacă mecanismele de eliminare ale corpului
sunt limitate.

Unele metale grele sunt esenţiale în diferite procese biochimice (exemplu: Zn, Cu, Cr, Fe, Mn și
sunt necesare în cantităţi mici pentru organism, dar care devin toxice pentru organism în cantităţi
mari.
De exemplu zincul este un oligoelement esenţial, component al mai multor sisteme enzimatice.
Deficitul de zinc determină lipsa poftei de mâncare, tulburări de creştere, căderea părului,
întârzierea procesului de vindecare a rănilor etc. Expunerea acută la oxid de zinc determină
iritaţia tractului respirator, tuse, dureri toracice, greață.