Argintul viu - Metale grele

Deficitul de elemente chimice din organism afectează starea de sănătate, comportamentul uneori pe termen
lung, iremediabil. Poate fi înlăturat ușor prin administrare corespunzătoare la sfaturile unui medic
competent.

În exces ele devin toxice ajungând să domine alte elemente din corp asupra cărora au o acțiune ca de
prădători. Din această cauză sunt necesare dezintoxicări anuale, cu atât mai mult atunci când ne
confruntăm direct cu metale grele dar și atunci când alte elemente chimice considerate benefice, necesare
sunt în exces.

Odată cu eliminarea metalelor grele se extrag și alte metale necesare: Ca, Mg și Zn. deoarece acestea au fost
slăbite. Virușii, bacteriile sunt atrase de metale grele datorită faptului că organismul este slăbit. Partea bună
este că atunci când ne dezintoxicăm se elimină și ele.

 Manganul 

este un element chimic cu simbolul Mn și numărul atomic 25. Are o culoare alb cenușie, asemănător fierului,
și se găsește în stare liberă în natură în combinație cu mai multe minerale, în principal cu Fe. Manganul este
un microelement esențial în toate formele de viață. Necesarul zilnic pentru un adult este de 2–3 mg. Este un
metal dur și foarte fragil, paramagnetic, care se topește foarte greu, dar oxidează ușor. Manganul se dizolvă
ușor în acid sulfuric diluat.

Se găsește în apa de fântână, în pesticide, erbicide. Unii compuși sunt folosiți la fabricarea bateriilor
electrice, în bateriile alcaline de tip nou, care vor fi probabil înlocuite pe viitor cu baterii pe bază de litiu, sunt
adăugați în benzină pentru a mări cifra octanică, în fabricarea vopselelor etc.
O deficiență de mangan în unele plante poate duce la deteriorarea aspectului lor, în special la legume și
cereale. Pentru a compensa această deficiență, în îngrășăminte se adaugă sulfat de mangan (MnSO4)

Compușii manganului sunt mai puțin toxici decât cei ai fierului, nichelului sau cuprului. Totuși, în cantități
mari, manganul este toxic. Datorită toxicității sale, expunerea la praf sau vapori de mangan nu trebuie să
depășească valoarea de 5 mg/m3 chiar și pentru perioade scurte.

Acest mineral are un rol foarte important în organism fiind o componentă esenţială a unor enzime, dar
şi activator pentru altele. Manganul pare să aibă un rol important în utilizarea de către corpul uman
a vitaminei B1  și a vitaminei C și în producerea insulinei de către celulele beta din pancreas. Manganul este
necesar pentru reglarea zahărului din sânge.

Manganul împreună cu superoxid-dismutaza formează o enzimă ce este responsabilă de eliminarea

radicalilor liberi produşi de activitatea mitocondriilor. Mitocondriile sunt organite celulare responsabile de
producerea energiei şi astfel 90% din consumul de oxigen al organismului are loc aici. Din această cauză
mitocondriile sunt vulnerabile la atacul radicalilor liberi.

Manganul activează câteva enzime care influienţează metabolismul glucidelor, aminoacizilor şi al

colesterolului. Acest mineral este şi cofactor enzimatic pentru enzimele care participă la producerea
ţesuturilor cartilaginoase şi osoase.

Pentru vindecarea rănilor organismul are nevoie de o producţie crescută de colagen. Manganul activează

enzima care participă la formarea colagenului prin furnizarea aminoacidului prolină. Are rol important in
procesul de formare a tiroxinei (hormon tiroidian)

Carenţa de mangan nu este foarte des întâlnită dar produce demineralizarea oaselor, sterilitate, dezvoltare
greoaie, malformaţii ale scheletului, iritaţii ale pielii etc. Absorbţia manganului poate fi influenţată negativ
de magneziu, fier si calciu (toate din suplimente alimentare). Spre deosebire de manganul ingerat, cel inhalat
este eliminat de ficat doar după ce a ajuns la nivelul creierului. 
Simptomele pot să apară după câteva luni sau chiar ani, iar acestea sunt similare bolii Parkinson
(tremurături, mers dificil, spasme ale muşchilor feţei). Acest sindrom se numeşte manganism şi este precedat
de simptome ca iritabilitate, agresivitate şi halucinaţii. Dacă este absorbit în exces duce la nebunie. Ucigașii
psihopați au un nivel ridicat de mangan în creier.

Alte tulburări neurologice: uitarea  viselor, convulsii, crize de epilepsie; Inhalarea acestui mineral poate
provoca leziuni şi la nivelul plămânilor şi astfel poate fi cauza bronşitelor, tusei şi a respiraţiei greoaie.

Cele mai multe cazuri de intoxicare cu mangan prin ingerare s-au datorat consumului de apă contaminată.
Ca şi în cazul inhalării, intoxicarea produce daune neurologice foarte grave. În cazul copiilor aceasta poate
produce scăderea inteligenţei şi hiperactivitate.

Cele mai sensibile persoane la acţiunea toxică a manganului sunt:

- persoanele ce suferă de afecţiuni ale ficatului, acesta fiind principalul organ care elimină manganul din
organism;
- nou-născuţii absorb mult mai bine manganul, dar elimină mult mai puţin decât un adult;
- persoanele ce suferă de carenţă de fier – s-a dovedit că o cantitate mică de fier în organism creşte riscul de
acumulare a manganului în creier.

Cele mai importante surse de mangan sunt: ananasul, migdalele, alunele, fulgii de ovaz, orezul brun, pâinea
integrală, spanacul, cartofii dulci etc.
Laptele matern conţine 3-10 µg mangan / litru şi formula pe bază de lapte de vacă între 30 şi 50 µg/litru. Nu
au fost observate semne ale carenţei sau excesului în cazul copiilor ce au fost alăptaţi şi de aceea suplimentele
alimentare nu sunt recomandate.

Mercur

„Acționează ca o otravă asupra tuturor lucrurilor, și găurește urnele, țâșnind din acestea
datorită proprietăților sale maligne. Toate substanțele plutesc pe suprafața argintului viu, cu
excepția aurului, fiind singura substanță care este atrasă de aceasta. De aici și excelentul rol de rafinare al
aurului, datorită abilității ușoare de respingere a impurităților în momentul când se află într-un vas
pământiu cu aur. Odată ce aceste superfluități sunt expulzate, nu rămâne nimic de făcut decât să fie separat
de aur.

Mercurul reprezintă unul din cele 6 elemente care sunt lichide la o presiune și temperatură apropiată de cea
a camerei.  Celelalte elemente sunt: cesiul, franciul, galiul, rubidiul şi nemetalul brom. Dintre acestea, bromul
şi mercurul sunt lichide la condiţii standard de temperatură şi presiune.

Mercurul reacționează cu pulberea de sulf, utilizată în kitul de protecție contra scurgerilor accidentale de

mercur, pentru absorbirea vaporilor degajați de acesta.

 Este greu solubil în apă, din care cauză se poate folosi pe scară largă, în fabricarea vopselelor, acoperind bine
substratul vopsit și fără pericolul de intoxicației cu mercur.
   Mercurul este singurul metal lichid la temperatura obișnuită. Coeficientul de dilatare termică a mercurului
este foarte mare.

Mercurul emite vapori monoatomici în spații bine ventilate.

   Prin actiunea descărcărilor electrice în vapori de mercur rezultă o lumină bogată în radiații ultraviolete.
   Mercurul are tensiunea de polarizare puțin mai mare decât a argintului; deci poate fi considerat ca făcând
parte dintre metalele pretioase. Nu se combina cu azotul, fosforul, carbonul, siliciul, și borul.
   Mercurul lichid este otrăvitor, însă în mai mică măsură decât sărurile sale, solubile deoarece el se absoarbe
greu în organism. Sărurile de mercur sunt foarte otrăvitoare și provoacă repede moartea.

Vaporii de mercur provoacă otrăviri cronice, care se manifestă la început printr-o durere de cap, salivație
abundentă, atacarea gingiilor și mucoasa gurii, gust metalic în gură, tremurături nervoase…

Otrăvirea cu mercur poate rezulta din expunerea formelor hidrosolubile ale acestuia (precum clorura de
mercur sau metilmercurul), la inhalarea vaporilor de mercur sau consumarea alimentelor contaminate.
Trimiterea Argintului Viu este printre cele mai cunoscute acte de magie. În prezent a devenit mai mult decât
atât: suntem supuși direct elementului mercur Hg prin mâncare, iluminat, termometre, în unele cosmetic
(rimeluri), în plombele dentare, în unele antiseptice sau în substanţele conservante din vaccine. Marea
majoritate fiind interzise acum.

În corpul uman elementele sunt transformate, transmutate.  Corpul persoanei căruia i se trimite argintul viu,
transformă această energie în mercur fizic. Cei care au argint viu trimis de mult timp le apare la analize un
surplus de mercur în organism dar până atunci nu iese nimic. Argintul viu se poate trimite și direct. Sunt
mulți care relatează că au văzut bobițele strălucitoare. Ele ajung la persoana cărora le este destinată.

 Se știe acum că intoxicația cu mercur provoacă leziuni în creier, tulburări psihice etc. Persoana respectivă
nemaiputând să se concentreze, apar stări de vertij etc. Acumularea și depunerea mercurului în creier, de
unde se elimină foarte încet dă o simptomatologie foarte asemănătoare cu cea a bolilor psihice.
Bolnavul are stări de instabilitate, dureri de cap, oboseală permanentă, amețeli, tulburări de somn. Se
produce chiar o inversare a timpului de somn, bolnavul prezentând somnolentă diurnă și insomnie noaptea.

Când valorile absorbției de mercur sunt crescute, apar semnele caracteristice ale intoxicatiei cu mercur,
manifestate printr-o tulburare psihică, de la un tremur al ploapelor și a mâinilor până la stări de anxietate;
frică, timiditate, nesiguranță sau iritabilitate, aspecte care îl fac pe omul bolnav să aibă o atitudine
neexplicabilă, de neînțeles de cei apropiați. Apar și erupții pe piele iar bolnavii sunt îndrumați către medicii
dermatologi.

Următoarele simptome pot indica o intoxicaţie cu metale grele: agresivitate, alergie, slăbiciune generală, lipsă
de motivaţie, anemie, astmă, dereglări de tensiune sangvină, oboseală cronică, depresie, dereglări senzoriale
(senzaţie de amorţeală, extremităţi reci, furnicături), deficit energetic, inflamaţii, epilepsie, fibromialgie,
dureri articulare, eczeme, herpes, aritmie cardiacă, dereglări hormonale, deficienţe auditive, hiperactivitate la
copii, sensibilitate la infecţii, afecţiuni neurologice, nervozitate, neurodermită, psihoze, afecţiuni fungice,
iritabilitate, dereglări ale funcţiilor tiroidiene, insomnie, ameţeli, dereglări de văz, neuralgie trigeminus,
transpiraţie abundentă, inflamaţii ale gingiilor, tremur, autism, legastenie.

Apar dureri puternice ca niște cârcei în corp, dureri mari de picioare de nu se mai poate călca, ori are
mâncărimi de piele și spuzeală pe tot trupul. Mercurul are afinitate cu rinichii, afectează sistemul imunitar,
memoria, iar manifestările fizice pot fi sub formă de infecţii. La nivel cutanat pot apărea bubiţe sau eczeme,
iar în cavitatea bucală se observă tot felul de leziuni, depozite albicioase la nivelul tegumentului.

e asemenea, la nivel digestiv apar tulburări gastro-intestinale, iar la nivelul esofagului pot apărea arsuri. În
corp, argintul viu se depune pe celule, se lipeşte ca o pilitură de fier şi, fiind o energie grea, atacă mai întâi
organele genitale.  Analiza firului de păr (analiza minerală tisulară) este cea mai precisă modalitate de a afla
concentrația de metale grele din corp. Testele de sânge sau urină nu sunt întotdeauna relevante, deoarece
metalele grele se depozitează în grăsimi, păr sau unghii. 

Argintul viu aduce boala, vrăjmășie, dezbinare în familie, ura între bărbat și femeie și greu poate fi oprit, căci
el nu stă locului niciodată. Argintul viu descântat si trimis către casă ori o persoană, se duce singur pe drum,
prin apă, peste munți, văi, își urmează calea, orice i s-ar pune împotrivă.

“Vrăjitoarea descântă argintul-viu şi-l trimite cui i se porunceşte. Argintul-viu pleacă singur de la vrăjitoare
şi, ajungând la casa unde e hotărât, se risipeşte în cofe, în străchini, în aşternuturi şi în toate lucrurile din
casă. Cei din casă câteodată îl văd, dar nu pot face nimic ca să-l depărteze. Din toţi cei din casă nu se
îmbolnăveşte decât acela care e ursit de vrăjitoare. Bolnavul simte un fel de cârcei în tot trupul şi se umple de
spuzeală, dând din ea un fel de apă. Aceasta nu se poate vindeca decât numai prin descântece şi fumuri”
(Candrea, 1944, 178-179). Se îmbolnăvește doar cel ursit și numit după numele de botez. Este de ajuns
ca vraja ursită cu argint viu să pătrundă într-un vas din care acesta mănâncă sau bea. Intră în trup și greu se
mai află leac.
Atunci când argintul viu este trimis cu adresă precisă, orice tratament pe calea medicinei alopate devine
inutil. Mercurul nu are voinţă proprie, nu poate să discearnă între bine şi rău, el primeşte o comandă pe care
o execută cu precizie. Odată ajuns la destinaţie, atacă victima până crează spărturi prin care organele din jur
încep să piardă energie, de aici o stare permantă de sfârşeală. Mercurul erodează corpul, creând breşe care
permit raul străin să intre.

Având capacitatea de transmutare, adică trece din stare materială în stare energetică sau invers, unele
persoane îl pot duce ,,pe picioare” mult timp. Depinde mult de evoluția spiritual, sufletească. Dacă unei
persoane i s-a trimis doar partea energetică a mercurului, analizele vor ieşi bine, deoarece materia nu este
infestată. Dar asta nu înseamnă că este mai puțin periculos.

 Argintul viu se localizează în zona micului bazin, iar de acolo afectează atât fizicul, cât şi psihicul. Poţi pierde
timp şi bani mergând pe la doctori, făcând fel de fel de analize, fără a fi depistat. Un remediu de primă
urgenţă poate fi preparat din 10 albuşuri de ouă amestecate cu lapte dulce. Această compoziţie duce la
absorbţie la nivelul stomacului, împiedicând răspândirea metalului în organism. 

Detoxifierea de mercur.

-Îndepărtarea plombele de amalgam de metal din gură. Acest lucru este important mai ales când umpluturile
sunt aliaje de mercur, nichel, cupru. Cea mai dăunătoare este evaporarea mercurului din amalgamul dentar.
S-a calculat că în 7 ani, jumătate din mercurul din plombe se evaporă, iar din acesta 80% rămâne permanent
în sistemul nervos. O plombă cântăreşte circa 0,5 până la 1 gram. 

Se consideră că 1 mg de metil de mercur este mortal, deci două plombe ar fi suficient pentru a omorî un om,
dacă s-ar elimina instantaneu cantitatea de mercur conţinută. Doar datorită faptului că organismul are timp
să „împrăştie“ otrava, supravieţuim. 
. Deseori aceasta din urmă este un rezultat al otrăvirii cu mercur. Acesta este preluat prin membrana bucală,
prin mucoasele bucale, ajunge în nervii care se găsesc în mucoasa bucală, pornind de acolo către măduva
spinării şi către creier. Tot acest traseu durează 48 de ore, timp în care mercurul ajunge în creier.

   Ingurgitarea de particule fine de mercur provenind de la amalgamul dentar pot impregna intestinul, fiind
și mai periculoasă, căci doar circa 5-7% va fi preluat de către sistemul sangvin. Bacteriile care se află în
intestin formează din acest mercur, metil de mercur, care este de 50 de ori mai otrăvitor decât mercurul din
plombe. Ori acest fenomen, de transformare a mercurului în metil de mercur cu ajutorul bacteriilor din flora
intestinală, pare a fi complect ignorat.

Pentru persoanele care au amalgam dentar este importantă efectuarea detoxifierii. Şi mai bine ar fi dacă
simultan s-ar înlocui şi amalgamul cu substanţe care să nu conţină metale. Există persoane care nu au
amalgam dentar dar sunt intoxicate cu mercur. Acesta se datorează faptului că mama, în timpul sarcinii sau
alăptării, transmite primului născut 60% din mercurul pe care îl are ea în organism.

Studiile certifică faptul că în creierul pacienţilor Alzheimer decedaţi se găseşte de 4 ori mai mult mercur şi de
2 ori mai mult aluminiu decât la persoanele fără Alzheimer. Şi tumorile conţin aproape întodeauna mai mult
mercur decât restul ţesuturilor înconjurătoare.

Metalele grele în organismul nostru joacă un rol principal în declanşarea afecţiunilor cronice cum ar fi
Morbus Crohn, leucemia limfatică, etc. Metalele grele favorizează infecţiile cronice provocate de fungii,
bacterii, microplasme sau virusuri. Simptomele sunt deseori provocate de infecţii, iar greşeala de a terapia
infecţia, fără a cerceta factorii favorizanții ai acesteia, deci „mediul înconjurător“ şi implicit fără a efectua şi o
detoxificare a organismului de metale grele, este o practică curentă.

   Este un fapt certificat ştiinţific că avem cu toţii o „colecţie“ de neurotoxine în corpurile noastre, iar acestea
împreună au un efect sinergetic.În toxicologie, prin sinergie 1+1 fac 100, un principiu extrem de
important. Atunci când vom elimina mercurul din organism, celelalte toxine îl vor urma aproape de la sine.
Dacă mercurul nu va fi eliminat, e necesar să eliminăm celelalte toxine individual, una câte una. Metalele
grele sunt primar, neurotoxine nu carcinogene.  Sunt otrăvuri pentru sistemul nervos. Foarte multe chimicale
cunoscute sunt neurotoxine. Neurotoxinele sunt permanent eliminate prin ficat, bilă şi intesine, însă
circulând „în jos“sunt din nou resorbite în organism şi ciclul o ia de la capăt, ajungând la faza de boală
cronică.

La ora actuală nu mai există hrană care să nu conţină mercur şi alte substanţe toxice.  Așa că trebuie să vă
hotărâţi singuri ce anume vreţi să mâncaţi, carne de vacă sau de la alte animale, intoxicată cu substanţe
carcinogene (pesticidele, ierbicidele şi alte substanţe asemănătoare), sau carne de peşte, intoxicată cu
neurotoxine. Ce boală doriţi să să căpătaţi, scleroză multiplă sau cancer?! Crudul adevăr. Alimentaţia
exclusiv vegetală este o soluţie absolut sigură?! plantele preiau toxine din mediul înconjurător, cu care sunt
în legătură osmotică.

 Cel mai bun lucru este să detoxifiem organismul de câteva ori pe an!!!  Numărul cazurilor de autism se
dublează o dată la câţiva ani. Autismul, după cum se ştie astăzi, are mult de a face şi cu bacteriile din
intestine. Iar ceea ce se ascunde în spatele acestui fenomen sunt daunele provocate sistemului imunitar de
către metale grele. Calea terapeutică este eliminarea metalelor grele, prin homeopatie şi modificarea pozitivă a
alimentaţiei. 

În timpul unei cure de dezintoxicare a metalelor grele, infecţiile cronice (pe care le avem aproape cu
toţii) încep să devină vizibile. Problemele cu rinichii, bacteriile, fungiile, ecoplasmele trebuiesc în această fază
luate în considerare în acţiunile terapeutice. În procesul de detoxifiere şi eliminare a metalelor grele, infecţiile
din organism încep să se „trezească“. Este poate cel mai periculos şi mai dificil moment, în care mulţi pacienţi
şi terapeuţi intră în panică, şi trec la alte acţiuni terapeutice, în loc să continue terapia.

Nu există o dezintoxicare de metale grele fără ca să devină manifeste simptomele:

- vedere un pic înceţoşată, dureri de cap, dureri de rinichi, diaree, oboseală cronică, dureri musculare, dureri
generalizate. Sau o afecţiune anterioară pare a se înrăutăţi brusc. Aceste simptome confirmă de fapt că
eliminăm metalele grele din corp.

   Există o serie întreagă de cazuri de copii care s-au născut cu autism sau care au căpătat autism timpuriu,
sau alte afecţiuni neurologice, deoarece mamele erau intoxicate cu mercur, cu metylmercur. Acești copii sunt
foate palizi, deoarece hemoglobina este în aceste cazuri legată de mercur, în loc să fie legată de
fier. Inteligenţa lor este deseori normală, dar felul în care recepţionează lumea înconjurătoare, prin văz, auz,
miros, gust, este complet diferită de modul normal, modificându-le comportamentul, atitudinea, relaționarea.

   Mercurul mai este periculos şi prin faptul că distruge fibrocinele, şi astfel bariera care protejează creierul
este ruptă, în acesta putând intra liber tot felul de otrăvuri care îmbolnăvesc sistemul nervos, şi care, multe
dintre ele nu sunt direct provocate de mercur, ci de către otrăvuri secundare, cărora li s-a uşurat intrarea în
creier, prin defectarea barierei sânge-creier.

  Mercurul se „aşează“în organism în locurile unde în mod normal sunt mineralele. Mercurul este un metal,
ca şi selenul, cuprul şi zincul, care sunt metale bune. Dacă organismul este saturat cu minerale bune precum
calciu, magneziu, molibden, germaniu, cupru sau zinc, atunci apare o „concurenţă“ între metale pentru
aceste „locuri“. Astfel se poate obţine evitarea „aşezării“mercurului prin ocuparea acestor locuri cu metale şi
minerale bune. Calciul împinge „în lături“mercurul, şi astfel pacientul capătă imediat simptomele unei
otrăviri cu mercur.

   Important este să ştim că fiecare metodă (încercare) de detoxificare eficientă, este deseori în faza primară
confundată de organism cu o otrăvire cu metale grele și trebuie continuată terapia. Această problemă
(electrolitică) poate fi rezolvată prin laptele de capră. Acesta este foarte bogat în microelemente şi conţine în
cantităţi relativ mari calciu şi magneziu. Este unul dintre cele mai eficiente produse naturale în detoxifiere.
Cu două pahare de lapte de capră proaspătă, putem rezolva o cură de detoxifiere.
Varza acră (murată), de 4 ori pe zi câte 2 linguri de varză acră. În aceasta se află mult metion, un aminoacid
care detoxifică şi care constă din multe materiale fibroase de legătură, care leagă mai ales metalele grele.

Un alt produs este pectinul din mere, pere. O lingură cu vârf pe zi. Pectinul se foloseşte când se face
marmeladă. Nu uitați să consumați pătrunjel și coriandru, brocoli! Acestea vă ajută să eliminați toxinele din
corp si, mai ales, metalele grele. Oricând puteți să consumați cât mai mult aceste alimente pentru a evita
îmbolnăviri grave. De asemenea eficace este şi Chitosanul, care leagă metalele grele în intestin. Chitosanul
este scheletul exterior al insectelor (carapacea), întâlnit la multe moluşte, dar şi în ciuperci şi alge (în pereţii
celulari ai acestora).

Arsenic (As) Surse de intoxicare:

• Legume şi fructe crescute pe soluri contaminate, în special strugurii şi vinurile;
• Fructele de mare (midii, stridii);
• Pesticidele, fungicidele, otrava pentru şobolani;
• Berea, sarea, apa contaminată din reţea;
• Tutunul, fumul de ţigară;
• Substanţe folosite la tratatrea lemnului, industria electronică, CET-urile;
Efecte: În cazul intoxicaţiei cronice cu Arsen este afectat în primul rând sistemul gastro-intestinal, ficatul,
sistemul nervos, pielea.
• Anorexie, diaree, colici abdominale;
• Dermatite, cheratoză, alergii cutanate, vitiligo, căderea părului;
• Cefalee, stări de oboseală, de ameţeală, irascibilitate, nevrite periferice;
• Eliminarea Arsenicului pe cale urinară poate duce la afectarea rinichilor;
• Pe termen lung are efect cancerigen (cancer de piele, ficat);
Aluminiu (Al) Surse de intoxicare:
• Băuturi carbogazoase în cutii de aluminiu, ustensile de gătit din aluminiu, folia de aluminiu;
• Medicamente antacide;
• Antiperspirantele;
• Praf de copt, sarea și alti aditivi alimentari;
• Apa potabilă contaminată;
Efecte: Prin inhibarea unor enzime la nivelul SNC poate provoca encefalopatii, retard mental, scaderea
atenţiei şi gradului de concentrare la copii. La vârstnici creşte riscul apariţiei bolii Parkinson şi Alzheimer,
demenţă, stări depresive.
• Concurenţa cu Calciul şi Manganul creşte riscul apariţiei osteoporozei şi altor dereglări a structurii osoase,
apariţia litiazei renale (pietre la rinichi), tulburări a glandei tiroide.
• Nounăscuţii sunt frecvent diagnosticaţi cu un nivel ridicat de Aluminiu şi cu afectarea precoce a mai multor
funcţii a SNC. Intoxicarea se produce în perioada prenatală trecând bariera placentară de la mamă la făt.

Cadmiu (Cd)
Cadmiul are un grad ridicat de toxicitate şi o perioadă lungă de eliminare din organismul uman. Gradul de
poluare a mediului cu compuşi ai cadmiului este direct proporţional cu gradul de dezvoltare industrială a
unei ţări.
Surse de intoxicare:
• Alimentele cultivate pe solurile contaminate cu Cd.
• Apa potabilă contaminată;
• Peştele oceanic tonul, codul.
• Uleiurile minerale pentru automobile, gazele de eşapament
• Expunerea profesională: industria petrochimica, producţia de semiconductoare, metalurgie, baterii şi
acumulatoare, CET-urile.
• Fumul de ţigară este o sursă extrem periculoasă de intoxicare cu Cd atât pentru fumătorii activi cât și cei
pasivi.
Efecte:
• Inhibarea funcţiei enzimelor responsabile de producţia energiei în organism.
• Blochează secreţia unor substanţe necesare funcţionării normale a SNC, produce leziuni ale ţesutului nervos
rezultatul fiind tulburări de memorie, concentrare, învăţare, stări depresive și alte dereglări
comportamentale.
• Prin dereglarea metabolismului Calciului, Fosforului şi Vitaminei D duce la apariţia osteoporozei,
osteoartritelor şi altor afecţiuni osteoarticulare.
• Prin eliminarea din organism a zincului creşte la bărbaţi riscul apariţiei adenomului de prostată şi a unor
disfuncţii de dinamică sexuală. Eliminarea zincului creşte riscul apariţiei diabetului zaharat.
• Pe termen lung are efect cancerigen.

Dovezile ca metalele toxice cauzeaza, contribuie la, sau accelereaza dezvoltarea bolilor cronice, sunt
disponibile pe larg in literatura stiintifica. Toxicitatea metalelor se adauga la stresul oxidativ, inhiba
producerea si utilizarea de antioxidanti, blocheaza functionarea enzimelor si otraveste biochimia sulfului,
afectand in sens negativ functionarea fiecarei celule, tesut, organ si sistem din corp.
Ar fi incorect sa invinuim pentru epidemiile de oboseala, depresie, neliniste, atasamente fata de mancare si
droguri, rezistenta la insulina, diabete, dizabilitati de invatare, alergii, astm, probleme digestive, oboseala
glandelor de adrenalina, dezechilibrelor hormonale, pierderii de memorie si a altor probleme de sanatate
foarte raspandite, doar toxicitatea metalelor, dar metalele pot cu siguranta sa joace un rol major in aceste
conditii.
Cu toate ca simptomele otravirii cu diferite metale se suprapun de obicei, diferite metale tind sa favorizeze
diferite locuri. Mercurul si cadmiul se acumuleaza mult in rinichi, dar cadmiul nu trece de bariera sangelui
din creier, asa cum face mercurul. Supraincarcarea cu cadmiu este mai mult asociata cu neuropatia periferica
decat cu problemele sistemului nervos central.
Plumbul se acumuleaza in principal in oase si deranjeaza eritropoeza, formarea celulelor rosii, contribuind la
sanatatea precara a oaselor, osteopenie si osteoporoza. Litania efectelor adverse de la expunerea la mercur,
plumb, cadmiu si arsenic este una lunga. Include degenerarea fizica, musculara si neurologica. Metalele grele
toxice pot cauza, contribui la sau accelera boala Alzheimer, Parkinson, distrofia musculara, scleroza multipla
si alte deranjamente ale creierului sau neurologice.
Metalele toxice contribuie de asemenea la problemele sistemului reproductiv feminin, cum ar fi
dificultati de menstruatie, infertilitate, avort, pre-eclampsie, hipertensiune indusa de sarcina si nasteri
premature. Metalele toxice sunt legate de asemenea de un risc crescut de cancer la san. Un studiu recent
efectuat la Universitatea Georgetown a aratat ca metalele mercur, cupru, cobalt, nichel, plumb, cositor si
crom si de asemenea vanadiu activeaza locurile alpha de receptori de estrogen in liniile de celule de cancer la
san in moduri similare cu estrogenul uman estradiol.
Metalele altereaza de asemenea expresia genelor, perturband echilibrul hormonal si accelereaza proliferarea
celulelor de cancer la san. Mercurul si alte metale toxice contribuie mai departe la dezvoltarea si cresterea
cancerului, prevenind biosinteza si functionarea vitalenthine, un regulator endogen al cailor metabolice cheie
necesare pentru un sistem imun viabil. Cantitati adecvate de vitalethine controleaza raspunsurile de
imunitate, probabil pentru toate tipurile de cancer si agenti infectiosi ca SIDA.

Se strang din ce in ce mai multe dovezi ca vitalethine este de asemenea crucial pentru metabolismul
colesterolului, a productiei de celule rosii si a prevenirii diabetului. Pentru ca corpurile noastre sa produca
vitalethine natural, avem nevoie de aminoacidul L-cysteine care contine sulf si vitamina acid pantotenic. Daca
proteina folosibila, de inalta calitate si cisteina devin deficitare din cauza unei diete sarace sau a otravirii cu
metale, corpurile noastre vor incerca sa compenseze producand cisteina din aminoacidul esential metionina
prin intermediarul toxic homocisteina. Metalele toxice problematice din corp se pot lega si interfera cu
conversia homocisteinei, blocand-o astfel incat sa se acumuleze metabolic.
Nivele ridicate de homocisteina sunt marcatoare de probleme cardiovasculare, cancer, alte boli ale societatii
industriale si imbatranirii premature. Ele sunt asociate cu problemele arteriale, neoplasie, tumori si o lunga
lista de dezechilibre metabolice. Nivelele de homocisteina sunt mai ridicate la cei mai multi vegetarieni din
cauza ingestiei inadecvate de proteina si vitamine B (in special B12) sau a excesului de soia.

Pro-oxidanti si antioxidanti Mercur, cadimu, arsenic, plumb si alte metale toxice promoveaza formarea
peroxidului de hidrogen, a peroxidului de lipide si a radicalilor hidroxil si interfereaza cu procesele critice
antioxidante. Corpul este asadar lipsit de agenti critici de protectie. Glutatihione este unul din antioxidantii
principali intracelulari ai corpului. Cand metalele toxice, cum ar fi mercur sau cadmiu, se leaga cu glutatione,
atat metalele toxice cat si glutathione ar putea fi excretate din corp prin bila. Chiar daca este bine ca metalele
toxice sunt excretate afara din corp, procesul epuizeaza celulele de glutathione.

Asta este ca si cum ai arunca bebelusul odata cu apa din cada! Pentru a face lucrurile si mai rele, mercurul
inhiba activitatile reductazei glutathione si a sintetazei glutathione, cele doua enzime cheie critice la
metabolizarea glutathione si interfereaza cu functionarea dismutazei superoxid, o alta enzima necesara
pentru corp pentru antioxidare.

Antibioticele si metalele toxice

Recent, o alta problema legata de metalele toxice a aparut: candida albicans si alte organisme patogenice
rezistente care se acumuleaza din cauza folosirii antibioticelor. Aceste microorganisme sunt capabile de a
capta grupurile methil (CH3-) - necesare pentru imunitate si alte functii ale corpului - pentru scopul lor
diabolic. Asta nu inseamna numai ca homocisteina toxica nu se converteste in metionina buna, dar inseamna
si ca mercurul elementar si ionic este convertit intr-un mercur metilat care este mult mai toxic. Mercurul
metilat are o afinitate mult mai mare la tesuturile de grasime si este mult mai greu de eliminat din corp.
Cercetatorii de la Fundatia Bolilor de Inima din New York au descoperit ca antibioticele folosite pentru a trata
infectiile nu sunt eficiente in prezenta metalelor grele, cum ar fi mercur si plumb. Aceste metale coexista cu
infectii cum ar fi Chlamydia trachomatis sau Herpes simplex, cat si cu cytomegalovirus sau alte
microorganisme, incluzand virusi asociati cu cancer.
In mod tragic, studiul metalelor toxice este trecut in mare parte cu vederea in scolile pentru doctori si
nutritionisti, chiar daca cunoasterea efectelor lor adverse ar putea ajuta la darea de raspunsuri in multe
studii clinice complexe.

Care este motivul pentru problemele digestive ale multor oameni, care apare desi acestia consuma produse
probiotice de calitate inalta si hrana si supe biologice? De ce sunt unii bebelusi bolnavi, chiar cand parintii lor
au o dieta inaintea conceptiei si in timpul graviditatii si lactatiei?
Raspunsul ar putea fi metalele toxice. Chiar daca ne hranim corpurile cu mancare de calitate, nu putem sa
obtinem starea de sanatate completa atata timp cat devenim depozite de gunoaie precum mercur, aluminiu,
cadmiu, arsenic, plumb si nichel. Chiar si "metalele pretioase" aur, argint, platina pot crea probleme.
Amestecate bine cu o doza de clor si fluoride gasite din abundenta in apele municipale, nu mai este de mirare
ca atat de multi dintre noi suntem bolnavi si obositi.
Medicii in ultimele cateva decenii au inceput si ei sa oberve din ce in ce mai multi oameni "stralucind in
intuneric" din cauza deseurilor si armelor nucleare. Folosirea armelor cu asa numitul "uraniu saracit" in
conflictele armate este suspectata pentru contributia la sindromul Razboiului din Golf, un grup de probleme
de sanatate asociat cu combatantii din Golf cat si cu conflictul prezent din Irak si alte ciocniri armate.
Cu toate ca problemele mentale si fizice datorate metalelor toxice au crescut in ultimii ani, limbajul nostru
accepta in mod tacit toxicitatea istorica a unor metale. Inainte se spunea "nebun ca un palarier", din cauza
folosirii mercurului la fabricarea palariilor in Razboiul Civil american, si "otravit cu plumb" ca umor negru
pentru "a fi impuscat". Lumea medicala recunoaste in prezent doar toxicitatea acuta a metalelor, cele care
conduc la simptome dureroase, imediate si severe, incluzand crampe, ameteli, voma, transpiratie, dureri de
cap, dificultati de respiratie, convulsii si probleme cognitive, motorii si de limbaj. Cu toxicitatea acuta a
metalelor, efectele consumarii, inhalarii, contactului cu pielea si alte expuneri sunt cunoscute. Toxicitatile
acute se petrec deseori la locul de munca, cand muncitorii sunt expusi substantelor periculoase, cu toate ca se
pot intampla si accidente acasa. Pesticide, ierbicide si ingrasaminte chimice deversate acasa sau la scoala, de
exemplu, sunt unele din motivele obisnuite pentru care oameni anterior sanatosi se alatura grupului celor
sensibili la chimicale si devin bolnavi din cauza mediului.

Din 275 de substante in lista pe 2007, arsenicul este nr 1, plumbul nr 2, mercurul nr 3, cadmiuul nr 4. Din
aceste patru de temut, mercurul este cel mai studiat, dar toate patru au efecte adverse similare asupra
corpului. Plumbul va inlocui calciul de exemplu; cadmiul va inlocui zincul; iar aluminiul si nichelul vor
inlocui magneziul si manganul. Aceste substitutii vor permite un anume grad de functionare a enzimelor,
dar in timp se va ajunge la disfunctionalitati fiziologice.
Trist e ca, pentru a te intoxica, nu mai ai nevoie de decenii sau ani. Bebelusii sunt nascuti cu intoxicatii din
cauza ca mercurul si alte metale trec prin placenta de la mamele intoxicate. Grupul de Lucru asupra
Mediului raporteaza ca mostrele de sange luate din sangele ombilical de la copiii nou nascuti arata o medie
de 287 de toxine, incluzand mercur, substante anti-foc, pesticide si chimicale Teflon. Mercurul cauzează
depresii și multe tipuri de cancer. Se poate lega cu alte metale grele din corp. De hemoglobină, în detrimentul
fierului, și duce la anemie.
FLUOR –îmbătrânește prematur corpul afectând așa și psihicul uman. Se acumulează sub formă de
depozite.

https://comenzi.farmaciatei.ro/vitamine-si-suplimente/metabolism/aminoacizi/l-cysteine-500mg-solaray-30-
capsule-secom-p310258

https://comenzi.farmaciatei.ro/ingrijire-personala/ingrijire-orala/apa-de-gura/zeolit-detox-120-capsule-
herbagetica-p314079