Intoxicație cu Mangan


Este un metal alb-argintiu, asemănător fierului, care se găsește în stare liberă în
natură (deseori în combinație cu fierul) și în mai multe minerale. Manganul liber
este un metal mult folosit în industrie, mai ales ca element de aliere.

Are aplicații în industria oțelului și în cea chimică. Este prezent în agenții

coloranți pentru sticlă și săpun, vopseluri, lacuri și linoleum.
 Rolul manganului în organism
 Manganul este un oligoelement ce intră în constituţia unor enzime mitocondriale
şi activează de asemenea numeroase enzime.
Manganul deţine un rol esenţial în metabolismul lipidic şi glucidic, formarea
ţesutului osos şi procesele de reproducere.
 Fiind acumulat cu predominanţă în ficat, oase, rinichi, glande endocrine şi
pancreas.Spre deosebire de alte oligoelemente, nivelul de mangan în organismul
uman rămâne aproape constant.

Există o legătură între mangan şi fier.

Dacă avem carenţă de fier, vom asimila din alimente mai mult mangan şi invers.
 Cantitatea totală de mangan din organism nu depăşeşte 20 de mg, iar necesarul
zilnic pentru un adult este de 2 mg pe zi. O dietă echilibrată asigură un aport
adecvat, carenţele de mangan fiind de obicei rare. Absorbţia manganului scade în
prezenţa unor cantităţi crescute de potasiu, calciu sau zinc. Acest mineral nu
trebuie consumat din suplimente decât dacă un medic specialist recomandă.

Surse de mangan
Surse de mangan: muştar, salata, spanac, rapiţă, fasole verde, varză, ananas, căpşune, zmeură,
struguri, dovlecei, sfeclă, banane, avocado, smochine, morcovi, kiwi, nuci, alune, semințe,
arahide, migdale, cartofi dulci, ciocolată, cacao, ghimbir, cuișoare, alge, cereale integrale.

Apa este o sursă importantă de mangan şi o cauza a excesului. Cantitatea prezentă în apa
potabilă variază de la 1 la 100 µg/litru, dar peste 50 µg/litru este considerată potenţial
dăunătoare.
Intoxicația cu mangan
 Manganul provenit din exploatarea minieră este folosit în industria oțelului pentru
purificare. Astfel, Mn ajunge în aer, este inhalat, și poate avea efecte toxice la cei
expuși la cantități mari de praf și fum contaminat cu mangan, cum sunt lucrătorii din
aceste industrii.
 O deficiență de mangan în unele plante poate duce la
deteriorarea aspectului lor, în special la legume și cereale.
Pentru a compensa această deficiență, în îngrășăminte se
adaugă sulfat de mangan (MnSO4)

Permanganatul de potasiu este un reactiv chimic des utilizat în

laboratoare datorită proprietăților oxidante, dar și în medicină ca
dezinfectant și pentru tratarea externă a bolilor infecțioase ale pielii.

Se folosește de asemenea pentru tratarea bolilor parazitare ale peștilor.

 În cantităţi mari manganul este foarte toxic. Acesta poate pătrunde în organism
prin inhalare şi ingerare.

Intoxicaţia acută determină febră, frisoane, mialgii, uscăciunea mucoasei bucale şi faringiene. Intoxicaţia cronică prin
inhalarea prafului de mangan se asociază cu simptome neuropsihice (manganism): cefalee, iritabilitate, agitaţie, tulburări
de vorbire, auz şi mers, tremor, rigiditate a feţei, halucinaţii, tulburări de personalitate.

Dozele mari pot provoca manganism, o problemă neurologică permanentă

caracterizată atât de tremor şi dificultate la deplasare, cât şi de simptome psihiatrice
precum agresivitate şi halucinaţii. Mineralul a fost de asemenea asociat cu boala
Parkinson, schizofrenia şi hipertensiunea.
Prevenirea intoxicație cu Mangan

 Reducerea cantității de praf și vapori care conțin mangan.

 Pentru a evita pătrunderea simultană a unei cantități excesive de mangan în corpul

uman, trebuie folosite atât sisteme generale de purificare a aerului, cât și aparate
de respirat personale, dacă este necesar.
Ar trebui efectuate măsurători periodice ale concentrației de mangan, cu o atenție
deosebită la distribuția și dimensiunea particulelor volatile ale compușilor de
mangan in apa potabilă și alimentele contaminate.