` Universitatea Politehinca din București

Referat
Coloranți pentru produse farmaceutice
Curcumina

Gongopol Angela, Master PFC an 1

Cuprins

Introducere .......................................2
Extracția curcuminei din turmeric...........................................................................................................3
Sinteza curcuminei...................................................................................................................................4
Compozitie chimica:.................................................................................................................................7
Utilizări........................................................................................................................................................8
Utilizări în medicină..............................................................................................................................8
Activitate antioxidantă..........................................................................................................................8
Activitate neuroprotectoare..................................................................................................................9
Activitate anticardiovasculară..............................................................................................................9
Activitate anti-cancer............................................................................................................................9
Utilizări în industria alimentară..........................................................................................................11
Colorant natural pentru textile...............................................................................................................11
Produs cosmetic.....................................................................................................................................13
Îngrijirea pielii..........................................................................................................................................13
Toxicitate și efecte adverse...................................................................................................................13
Concluzii...................................................................................................................................................14
Bibliografie...............................................................................................................................................15

1
Introducere
Istoric
Originară din India, unde este cultivată de peste 2000 de ani, o regăsim și în sudul
Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa. Dar speciile cu importanța terapeutică se
găsesc doar in India.Cu prima utilizare documentată încă din anul 600 î.Hr., curcuma
este unul dintre cele mai vechi condimente cunoscute din lume. Deși a fost folosit pe
scară largă în Orientul Îndepărtat timp de secole, condimentul a fost relativ necunoscut
în lumea occidentală până în secolul al XIII-lea, când exploratorul Marco Polo i-a
remarcat asemănările cu mai prețiosul șofran.
Curcumina , o pudră cristalină galben-portocalie,derivată din rizomul Curcuma Longa
Linn,a fost izolată pentru prima data de Vogel și Pelletier în anul 1815 și caracterizată
din punct de vedere structural de Milobedeska în 1910.A fost sintetizată în laborator
pentru prima dată de Lampe în 1913.Structura sa chimica a fost confirmată în 1973 de
către Roughley și Whiting,iar structura soluției a fost confirmată abia în 2007 de către
Payton. (Ravindran,Prasad, și Aggarwal 2009).
Curcumina este ingredientul activ din plantele medicinale și condiment pe bază de
tumernic.
Având o istorie îndelungată în medicina tradițională din China, India și Iran, fiind
folosită în tratamentul multor boli cum ar fi diabetul zaharat, bolile hepatice,
reumatoide, ateroscleroza, bolile infecțioase și cancerul. (Goel, Kunnumakkara, și
Aggarwal 2008)
Pulberea de turmeric din care provine curcumina este folosită în alimente,
medicamente, pigmenți pentru țesături și de asemenea cosmetice de câteva secole.
Acest condiment important a fost introdus în Occident încă din secolul al XIV-lea, fiind
încă în uz.

Turmericul a fost folosit de secole ca o alternativă ieftină a șofranului pentru vopsirea

sarisului și a veșmintelor călugărilor budiști în galben. Culoarea se estompează cu
timpul, chiar dacă se folosesc mordanți, dar poate fi combinată cu alte culori pentru a
vopsi țesăturile în nuanțe de verde, maro, cărămiziu și roșu.

2
În medicina veche indiană, Ayurveda, pasta de turmeric era folosită pentru a trata
infecțiile oculare și inflamațiile; mai era utilizată ca pansament pentru mușcături, arsuri
și unele boli de piele. Pudra de turmeric era amestecată cu lapte fierbinte și consumată
pentru a vindeca tusea și problemele respiratorii asociate ei. Preparatele pe bază
de turmeric se aplicau pe răni și vânătăi ca antiinflamatoare și antiseptice.

Pulberea prăjită s-a folosit ca agent împotriva dizenteriei și a altor boli gastrice
cum ar fi indigestie, dispepsie, ulcer duodenal. De asemenea se mai utiliza în boli de
natură urologică și hepato-biliară, pentru ameliorarea stărilor de halucinație induse
de unele opiacee și medicamente psihotrope [1]

Extracția curcuminei din turmeric

Deși extracția și separarea curcuminei din pudra de turmeric a fost raportată încă din
1815, mai multe metode de extracție din ce în ce mai avansate sunt dezvoltate chiar și
după două secole. Curcuminoidele nu sunt solubile în apă și, prin urmare, trebuie să se
facă extracții în solvenți nepolari.

Extracția cu solvent urmată de cromatografia pe coloană a fost cea mai comună

metodă de separare a curcuminei din turmeric, fiind utilizați diverși solvenți
semipolari și nepolari cum ar fi hexanul, acetatul de etil, acetona, metanolul etc. Dintre
solvenții organici utilizați, acetona este cel mai potrivit pentru extragerea curcuminei.
Deși compușii clorurați sunt niște solvenți foarte eficienți pentru extragerea curcuminei,
totuși se evită folosirea lor datorită neaplicabilității acestora în industria alimentară.

Extracția Soxhlet, cea cu ultrasunete, microunde și metoda prin înmuiere au fost

încercate, dar cele mai utilizate au rămas doar primele trei metode.

Extracțiile cu impulsuri ultrasonice și cele cu microunde s-au dovedit a fi mai bune decât
metodele continue. De asemenea creșterea temperaturii în intervalul 60-80°
îmbunătățește extracția. Cu utilizarea sa crescândă în suplimentele dietetice,
cercetătorii dezvoltă noi metode de extracție utilizând solvenți de calitate
alimentară, cum ar fi triacilgliceroli, pentru a da randamente la fel de bune

O altă metoda viabilă și eficientă de extracție utilizează dioxid de carbon supercritic.

Pentru a reduce utilizarea de solvenți organici, au fost înființate instalații pilot bazate pe
dioxid de carbon supercritic în mai multe țări pentru extracția de curcumină din turmeric.
Condițiile normale de funcționare pentru aceste instalații sunt la presiuni cuprinse între
25 și 30 MPa și o temperatură de 318 K. Există, de asemenea, câteva rapoarte legate
de extracția asistată de enzime, în care se pretratează turmericul cu enzime cum ar
fi α-amilaza și glucoamilaza, producând creșteri semnificative ale randamentului
extracției curcuminei. Cu toate acestea, datorită creșterii costului de extracție,
această metodă nu este viabilă din punct de vedere comercial.

3
Curcumina poate fi separată de amestecul de curcuminoide prin cromatografie pe
coloană prin adsorbția amestecului pe silicagel utilizând amestecuri de solvenți cum ar fi
diclormetan / acid acetic sau metanol / cloroform pentru a obține trei fracții diferite.
Fracția de curcumină este apoi purificată pe silicagel utilizând un amestec de
cloroform / diclormetan și etanol / metanol ca eluenți.
S-a arătat că cel mai bun randament a fost obținut din încercările în care extracția se
face cu acetonă. O modalitate de a extrage compușii este de a folosi un aparat Soxhlet,
ceea ce implică faptul că extracția și filtrarea produsului se fac în aceeași etapă. Pudra
de turmeric este pusă într-un cartuș de hârtie într-un recipient de sticlă. Vaporii de
solvent încălzit sunt condensați
când ajung la recipientul de sticlă și îl umple. Când volumul extractului atinge un anumit
nivel, filtratul va curge din nou prin pârghie în balonul cu fund rotund care conține
solventul. Când filtratul devine incolor, extracția este oprită.

20
O altă modalitate de extragere a curcuminoidelor este de a adăuga praful de turmeric în
acetonă și a se agita timp de câteva ore. Pentru a scăpa de resturile rămase
nedizolvate din pulberea de curcumă, soluția este filtrată. Cantitatea de curcuminoizi
poate fi analizată utilizând HPLC (cromatografie în lichid de înaltă performanță).
Totuși, pentru a separa moleculele într-o cantitate mai mare, cromatografia pe
coloană trebuie făcută cu o fază mobilă adecvată. Faza mobilă este aleasă prin testarea
diferiților solvenți pe TLC cu detecție UV pentru obținerea valorilor corespunzătoare Rf
și o separare optimizată a curcuminoidelor. Purificarea și separarea ulterioară
poate fi făcută prin cristalizare. [2]

4
Sinteza curcuminei

La un secol după izolarea sa din turmeric, prima lucrare despre sinteza

curcuminei a fost raportată de către Lampe în 1918. Metoda cuprindea cinci
etape pornind de la clorură de carbometoxiferoeroil și acetoacetat de etil.

Mai târziu, Pabon a raportat o metodă mai simplă pentru sinteza curcuminei cu
randament ridicat utilizând acetil acetonă și aldehide aromatice substituite în prezența
trioxidului de bor (B2O3) trialchil borat și n-butilamină și, cu mici modificări, această
metodă a fost adoptată din punct de vedere practic pentru toate sintezele ulterioare de
curcumină. În mod obișnuit, vanilina este utilizată ca o componentă împreună cu acetil
acetonă și oxid de bor. Aproape toate curcuminoidele raportate în literatura de
specialitate au fost sintetizate prin metoda Pabon, în care complexul de acetil
acetonă – oxid de bor este supus condensării cu o aldehidă aromatică în prezență de
tributilboratului și butilaminei ca bază la 60°C și cu acetat de etil ca solvent (Pabon
1964).

5
 Etapele sintezei curcuminei prin metoda Pabon

Prima etapă este reacția acetil acetonei cu oxidul de bor pentru a forma un complex
stabil (Handler et al., 2007). Scopul acestei strategii este de a evita condensarea
Knoevenagel la grupa metilenică activă, astfel încât condensarea aldolică să aibă loc la
carbonii terminali (Lin et al., 2006).
În a doua etapă, după adăugarea benzadehidei corespunzătoare în prezența unei
baze, se produce condensarea complexului de acetil acetonă - bor cu benzaldehidă și,
eventual, în a treia etapă, încălzirea cu acid diluat scindează complexul de bor pentru a
da molecula de curcumină în formă liberă.

O altă metodă de sinteză a curcuminei este de a face o reacție asistată de microunde

cu aceleași componente ca cele menționate mai sus, utilizând un cuptor cu microunde
pentru uz casnic. În încălzirea convențională, căldura trece prin peretele vasului înainte
de a ajunge la conținut. Această procedură necesită timp și energie.

Prin agitarea conținutului cu microunde, câmpul electric face ca dipolii moleculelor să se

rotească în încercarea de aliniere cu câmpul. Rezultatul acestei mișcări este că
temperatura va crește rapid cu o interacțiune directă a conținutului de reacție.
O încălzire mai omogenă are loc și timpul de încălzire este redus. Metoda este, de
asemenea, mai rapidă și mai ecologică decât încălzirea convențională, deoarece este
nevoie de cantități mai mici de solvent sau chiar deloc.
Randamentele produsului dorit în reacțiile asistate de microunde sunt de multe ori
excelente. Cu toate acestea, dezavantajul în aceste tipuri de reacții este posibila
supraîncălzire și probleme în găsirea timpului optim pentru terminarea iradierii.
Încercările de a înlocui oxidul boric cu acidul boric nu s-au dovedit a avea succes.
Rao și Sudheer au propus utilizarea trifluoroboronitei și au produs trifluorboritiți stabili
care pot fi hidrolizați în metanol apos la pH 5,8 pentru a obține curcumina. În toate
aceste metode, etapa primară este reacția 2,4-dicetonei cu o aldehidă aromatică
potrivită. Pentru a preveni participarea dicetonei la condensările Knoevenagel, se
complexează cu bor. Adecvate pentru aceste reacții sunt niște condiții anhidre și
solvenți polari aprotici, unde curcumina poate fi separată cu ușurință de amestecurile de
reacție. Aminele primare și secundare sunt utilizate ca și catalizatori pentru a asigura
bazicitatea necesară pentru a deprotona grupările alchil ale dicetonei. Pentru a
îndepărta apa produsă în timpul reacției de condensare se folosesc alchilborații.
Dacă nu este îndepărtată la timp, apa poate reacționa cu complexul de dicetonă,
reducând astfel randamentul final al curcuminei. Complexul de bor se disociază în
curcumină în condiții ușor acide. Curcumina din acest amestec de reacție poate fi
separată prin spălare și precipitare repetată, urmată de cromatografie pe coloană. [3]

6
Compozitie chimica:
Cele mai importante componente ale turmericului sunt curcuminoidele, care includ:
curcumina, demetoxicurcumina si bisdemetoxicurcumina. Cea mai intens studiata este
curcumina, care reprezinta, in medie, 3.14% din pulberea de turmeric. In plus, mai
contine uleiuri volatile, zaharuri, proteine si rasini. Curcumina este o moleculă
simetrică,cunoscută și sub denumirea de diferuloimetan.Denumirea IUPAC a
curcuminei este 1,7-bis (4-hidroxi-3-metoxifenil) 1,6-heptadien-3,5-dionă cu formula
chimică C21H20O6,greutatea moleculară 368,38 g/mol,densitatea de 0,934 g/cm 3 la 20°C
și temperature de topire de topire de aproximativ 183-186 °C. (Goel,Kunnumakkara,and
Aggarwall 2008)

Ea are trei grupări chimice în structura sa: două sisteme inelare aromatice conținând
grupări o-metoxifenolice, conectate în mod simetric prin șapte atomi de carbon
constând dintr-un fragment dicetonic. Apariția transferului intramolecular al atomilor
de hidrogen la lanțul dicetonic al curcuminei duce la existența tautomerilor enol-
cetonici în echilibru. În plus, acești tautomeri enol-cetonici există în diverse forme cis și
trans, concentrațiile lor variind în funcție de mediu: temperatura, polaritatea solventului,
pH și substituenții inelelor aromatice. La pH 3-7, curcumina acționează ca un puternic
donor de protoni. Acest lucru se datorează faptului că, în forma cetonică, legătura
heptadienonică dintre cele două inele aromatice conține o grupare metilenică foarte
reactivă, iar legăturile carbon-hidrogen din această grupare sunt foarte slabe datorită
delocalizării perechilor de electroni neparticipanți de la atomii de oxigen adiacenți. În
schimb la pH mai mare de 8 predomină forma enolică, iar curcumina acționează ca un
donor de electroni, mecanism tipic pentru activitatea antioxidantă a fenolilor. (Jovanovic
et al. 1999).

7
În starea de cristal există în configurația enolică de tip cis care este stabilizată printr-o
legătură de rezonanță, iar structura constă din trei grupări substituite plane
interconectate prin două legături duble. În majoritatea solvenților nepolari și moderat
polari (acetonă, alcool), forma enolică este în general mai stabilizată decât forma
cetonică cu 5 până la 8 kcal / mol în funcție de natura solventului. Datorită
conjugării extinse, norul de electroni π se găsește pe toată lungimea moleculei. În
soluție există sub formă de izomeri cis-trans în care forma trans (cele două grupări
metoxi sunt pe părțile opuse ale catenei de curcumină) este puțin mai stabilizată decât
forma cis (în care grupările metoxi sunt de aceeași parte a catenei). Momentul de dipol
al curcuminei în mediu bazic este de 10,77 D. Este o moleculă hidrofobă cu o valoare a
logP de ~ 3,0.

Este aproape insolubilă în apă și ușor solubilă în solvenți polari cum ar fi

DMSO (dimetilsulfoxid), metanol, etanol, acetonitril, cloroform, acetat de etil etc. Este
puțin solubilă în solvenți de hidrocarburi cum ar fi ciclohexan și hexan. [4,5]

Utilizări

Curcumina, un pigment galben, este compusul activ izolat de rizom (Tumeric) a

plantelor Curcuma longa, o plantă populară folosită de 200 ani în tratamentul diferitelor
boli inflamatorii.
Turmericul are un rol central în medicina asiatică. Scriptura hindusă se referă la
folosirea mirodeniilor de mii de ani datorită abilităților intrinseci pe care le posedă pentru
a combate diferite boli și inflamații. Turmericul este folosit ca un condiment dietetic,
agent de colorare în alimente și textile și ca tratament pentru o mare varietate de
afecțiuni. Este utilizat pe scară largă în medicina tradițională indiană pentru a vindeca
răni, boli ale pielii, tulburări biliare, anorexie, tuse, diabet, tulburări hepatice, reumatism
și sinuzită.

Utilizări în medicină

8
Progresele în medicina modernă au dezvăluit multe alte proprietăți neobișnuite ale
turmericului, care includ activități antioxidante, anti-mutagene, anti-canceroase,
antimicrobiene și anticardiovasculare. Studiile au indicat, de asemenea, că
curcumina este ingredientul cheie responsabil pentru majoritatea activităților
terapeutice ale turmericului, făcând posibilă folosirea pentru tratamentul sau
prevenirea bolilor neurodegenerative (boala Alzheimer, Parkinson) și a tumorilor. [5]

Activitate antioxidantă

Curcumina este un agent de eliminare eficientă a speciilor de oxigen reactiv (ROS) și a

speciilor de azot reactiv. Datorită biodisponibilității orale limitate, concentrațiile de
curcumină din plasmă și țesuturi sunt mult mai mici decât cele ale altor antioxidanți
solubili în grăsimi, cum ar fi tocoferolul (vitamina E). Totuși, curcumina administrată oral
poate ajunge la concentrații
Activitate antiinflamatoare [6]

Curcumina s-a arătat că inhibă mediatorii răspunsului inflamator precum

citokinele, chemokinele, moleculele de adeziune, factorii de creștere și enzimele cum ar
fi ciclooxigenaza (COX), lipooxigenaza (LOX) și sintaza oxidului nitric inductibil
(iNOS). Factorul nuclear-kappa B (NF-kB) este un factor de transcripție care se leagă
de ADN și induce transcripția genei COX-2, a altor gene pro-inflamatorii și a
genelor implicate în proliferarea, aderența, supraviețuirea și diferențierea celulelor.
Efectele antiinflamatorii ale curcuminei rezultă din capacitatea sa de a inhiba NF-kB,
precum și alte căi pro-inflamatorii cum ar fi proteinkinaza activată de mitogen (MAPK) și
traductorul și activatorul Janus kinase (JAK).

Activitate neuroprotectoare

Unul dintre cele mai importante efecte este capacitatea curcuminei de a elimina radicalii
liberi. Acest efect are un impact enorm asupra mai multor boli, cum ar fi Alzheimer și
boala Parkinson. În boala Alzheimer (AD), o peptidă numită β-amiloid (peptida Aβ) se
agregă în oligomeri și fibrile și formează depozite cunoscute sub formă de plăci
amiloid (sau senile) în afara neuronilor din hipocamp și cortexul cerebral al
pacienților. O altă caracteristică a AD este acumularea de încurcări neurofibrilare
intracelulare formate de proteina Tau fosforilată. Activarea microglială anormală,
stresul oxidativ și moartea neuronală sunt, de asemenea, asociate cu progresia
bolii. Radicali liberi sunt eliberați din cauza inflamației, ceea ce duce la afectarea și
moartea celulelor. Există studii care arată că medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS) reduc riscul de Alzheimer. Dar folosirea acestora pe termen
lung ar intoxica funcția renală, ficatul și zona gastrointestinală. Curcumina ar putea fi o
opțiune pentru AINS datorită efectului său antioxidant de a elimina radicalii liberi fără a

9
intoxica organele. Efectul antioxidant și proprietatea fitochimică sunt determinate de
tautomeria enol-cetonică. Prin delocalizarea electronilor oxigenului carbonilic, grupul
enolic funcționează ca un donor de protoni și joacă un rol important în eliminarea
radicalilor liberi. Prin acest mecanism, curcumina poate reduce stresul oxidativ,
inclusiv peroxidarea lipidelor la bolile cum ar fi Parkinson, scleroza multiplă,
epilepsia, Alzheimer și HIV. [5]

Activitate anticardiovasculară

Proprietățile protectoare ale turmericului asupra sistemului cardiovascular includ

scăderea nivelului colesterolului și al trigliceridelor, scăderea predispoziției
lipoproteinelor cu densitate scăzută (LDL) la peroxidarea lipidică și inhibarea agregării
plachetare. Efectele extractului de turmeric asupra nivelului de colesterol pot fi
datorate scăderii conversiei colesterolului din intestine și creșterea conversiei
colesterolului în acizi biliari la nivelul ficat. [6]

Activitate anti-cancer

O altă proprietate mare este că curcumina vizează diferite căi de semnalizare celulară
și, prin urmare, poate fi utilizată în cazurile de boală neoplastică. Componentele
utilizate ca medicamente chemopreventive sunt împărțite în agenți de supresie și
agenți de blocare. Prima dintre cele menționate blochează creșterea celulară a
progresului carcinogen, iar cea de-a doua împiedică activarea cancerigenă. Curcumina
posedă ambele abilități și prezintă un mecanism multiplu de acțiune. Descrierea
curcuminei este aceea că induce moartea celulelor programate ca celule canceroase
fără a afecta celulele sănătoase și că inhibă, de asemenea, procesul de
creștere a vaselor de sânge noi din cele preexistente. (Aggarwal & Harikumar 2009;
Singh & Khar 2006) Curcumina naturală are trei grupări OH care sunt importante
pentru activitatea anticancerigenă. În unele boli, căile vizate sunt transformate sau
absente. În acest caz, capacitatea curcuminei de a promova căile multiple de
semnalizare celulară ar putea fi de mare folos ca tratament atunci când
medicamentele obișnuite nu funcționează.
Cu toate acestea, datorită biodisponibilității scăzute a curcuminei, nu este folosită
singură ca medicament.

Curcumina este hidrofobă și practic insolubilă în apă în condiții acide (pH stomac = 1,2),
în timp ce se degradează rapid în condiții neutre și alcaline, cu un timp de înjumătățire
mai mic de 10 min la pH 7,2 (pH sânge = 7,35) rezultând o biodisponibilitate scăzută
atât în administrarea intravenoasă cât și în cea orală. De exemplu, la pacienții cărora se
administrează pe cale orală până la 3,6 g de curcumină, sunt detectați câțiva
nanomoli de curcumină în circulația lor periferică. O modalitate de a rezolva această
problemă este de a sintetiza curcumina și analogii acesteia pentru dezvoltarea de noi
derivați cu modificări speciale pentru a crește biodisponibilitatea, de exemplu prin
extinderea lanțului de grupări alchil. Altă metodă ar fi utilizarea unui adjuvant precum

10
piperina. Piperina se găsește în mod uzual în piperul negru și în ardei jalapeno, fiind
factorul cheie care le dă gustul picant și produce senzația de usturime. Studiile au
arătat că piperina este un inhibitor puternic al metabolismului medicamentos
(glucuronidării xenobiotice) și că, împreună cu curcumina, biodisponibilitatea acesteia ar
putea crește cu până la 2000%. O altă metodă este utilizarea nanoparticulelor, care ar
putea fi potrivite pentru curcumină împreună cu alte molecule cu solubilitate apoasă
scăzută.

Curcumina blochează formarea speciilor de oxigen activ (ROS), are proprietăți

antiinflamatorii ca urmare a inhibării ciclooxigenazelor (COX) și a altor enzime
implicate în inflamații; întrerupe transducția semnalului celular prin diverse mecanisme,
incluzând inhibarea protein kinazei C. Aceste efecte pot juca un rol în proprietățile
antineoplazice observate care includ inhibarea proliferării celulelor tumorale și
suprimarea carcinogenezei induse chimic și creșterea tumorală.

Studiile epidemiologice au legat consumul ridicat de

curcumina / turmeric în India (până la 1,5 g pe persoană pe zi) de
incidența cancerului colorectal, pancreatic, pulmonar, de prostată și de prostată
când în comparație cu țările occidentale unde se consumă puțin curcumină
(Aggarwal și Harikumar 2009). [5,7]

Utilizări în industria alimentară

În industria alimentară turmericul, cunoscut drept colorantul E100, se folosește în

principal la prepararea muştarului pentru toate caracteristicile sale (culoare, miros,
aromă), ca adaos la pudra de curry pentru a-i conferi culoarea caracteristică şi
pentru a contribui la aromă, la prepararea altor alimente precum murături,
produse pe bază de carne, brânzeturi și pentru protejarea alimentelor de radiațiile
solare. Soiurile de plante din care se obţine curcumina fără miros sau aromă sunt
folosite doar pentru proprietăţile de colorant în numeroase produse: îngheţate, suc
de fructe, iaurturi, prăjituri, biscuiţi, cereale, sosuri, unt, margarină, colorarea unor
comprimate farmaceutice etc. În unele regiuni ale Japoniei (Okinawa) se
foloseşte la prepararea unor ceaiuri cu efect curativ.

Curcumina folosită exclusiv pentru alimente se obține prin extracția cu solvent din
turmeric, care este rizomul curat, uscat și măcinat al tulpinilor naturale de Curcuma
longa L. Extractul inițial este uleios și conține aproximativ 40% curcumină. Pentru
obținerea unui concentrat conținând 90% curcumină, extractul este purificat prin
cristalizare. Pulberea finală este de culoare galben-portocalie și este insolubilă în
apă. Cantități minore de uleiuri și rășini prezente în mod natural în turmeric se pot
regăsi în coloarantul final, dar prezența acestora nu este problematică în aplicația
finală.

Aplicațiile alimentare tipice sunt în produsele de cofetărie, glazurile, condimentele,

sosurile, deserturi, grăsimi galbene, înghețata și șerbeturile. Majoritatea aplicațiilor
pentru curcumină necesită o formă solubilă în apă și, după cum a fost menționat

11
anterior, pulberea de curcumină este insolubilă în apă. Este solubilă în apă prin
utilizarea emulgatorilor de calitate alimentară și căldură, soluția finală fiind una stabilă.
[6]

Colorant natural pentru textile

Galbenul reprezintă una dintre cele mai comune culori găsite în natură, iar pigmenții
naturali galbeni sunt foarte răspândiți - totuși galbenul este una dintre cele mai dificile
culori de produs sub formă de colorant natural din cauza instabilității sale și
rezistenței scăzute la spălare. În India au fost folosiți de-a lungul secolelor o
multitudine de coloranți galbeni cu diferite rețete de vopsire folosite în diferite regiuni.
Unul dintre cei mai vechi și mai răspândiți coloranți galbeni a fost obținut din rădăcina
haldi (turmeric, Curcuma longa), a cărei nuanță putea fi deschisă prin adăugarea de suc
de lămâie și lime sau închisă prin adăugarea unei soluții alcaline de alaun.
Alți coloranți galbeni importanți au inclus pe cei preparați din flori de harsinger (iasomie
de noapte), cedru roșu, precum și coaja uscată de rodie și semințele de annatto. În
Delhi, Rohtak și Gujranwala cel folosit colorant galben a fost obținut din florile uscate de
șofran stabilizat cu suc de citrice.
Aproximativ 90% din coloranții galbeni naturali sunt flavonoide. Cuvântul „flavonoid”
provine din cuvântul latin „flavus” care înseamnă galben. Flavonoidele sunt absorbanți
puternici de lumină albastră și UV, motiv pentru care apar galbeni.

Cu toate acestea, pentru a deveni un colorant eficient, flavonoidul este cel mai bine
combinat cu un mordant metalic pentru a forma unul sau mai multe complexe metalice.
Acestea din urmă sunt mai solubile în apă și mai reactive decât flavonoidul în sine,
formând astfel o legătură mai puternică cu suprafața fibrei. Toate flavonoidele sunt, prin
urmare, coloranți care necesită un mordant metalic. Din fericire, flavonoidele formează
complexe cu o gamă largă de ioni metalici, cum ar fi aluminiu, cupru, fier, crom și
staniu. Procesul se numește chelatare, ceea ce înseamnă că implică formarea a
două sau mai multe legături chimice.

Turmericul produce unul dintre cele mai strălucitoare și mai bogate nuanțe de galben
dintre toți coloranții naturali. De asemenea poate vopsi bumbacul fără utilizarea unui
mordant, producând un galben-portocaliu viu și profund. Dezavantajul său este că este
cel mai puțin rezistent la lumină dintre toți coloranții naturali galbeni, estompându-se
foarte repede. În ciuda acestui dezavantaj uriaș, vopsitoriile din Europa i-au apreciat
atât de mult culoarea încât l-au folosit pe scară largă pe parcursul secolelor XVIII și
XIX.
Aceste curcuminoide sunt coloranți direcți care nu necesită un mordant. Se crede că
moleculele de curcumină aderă la lanțurile polimerice de celuloză din bumbac prin
legături de hidrogen, axa lungă a curcuminei fiind paralelă cu axa lungă a
celulozei.
Testele au arătat că vopsirea bumbacului este cea mai eficientă la un pH neutru
și la o temperatură de 75°C. De asemenea un studiu de laborator din Pakistan

12
a constatat că temperatura optimă pentru extragerea pigmentului (curcuminei) din
rizomii uscați de turmeric a fost de 100°C. Cu toate acestea, s-a constatat că o condiție
optimă pentru vopsire este prin menținerea temperaturii de 90°C în apă conținând sare,
la un pH neutru de 7, cu un timp de imersie de 60 de minute. Încercările de colorare
în condiții alcaline au eșuat, deoarece curcumina s-a descompus rapid.
Deși galbenul este obținut fără utilizarea unui mordant, pot fi adăugați mordanți
pentru a modifica culoarea și pentru a îmbunătăți rezistența la lumină și la spălare.
Alaunul produce o nuanță galben-maronie, sulfatul de cupru o nuanță galben-verzuie
și acidul tartric o nuanță galben-maro închis. Mordanții de alaun și fier asigură o
intensitate maximă a culorii și nuanțe de galben închis. Staniul produce cea mai mare
schimbare de culoare în turmeric, în timp ce alaunul produce una aproape insesizabilă.
Cea mai bună rezistență la lumină este obținută cu un mordant de fier sau cupru.
Curcumina este stabilă la căldură. Principala sa slăbiciune ca vopsea de bumbac este
aceea că este sensibilă la lumina vizibilă și UV, este foarte fugace și se estompează
rapid în lumina soarelui, chiar și atunci când este aplicată cu un mordant metalic. [7]

Produs cosmetic

Curcumina este un produs foarte popular în industria cosmetică, în special în

Orient, unde turmericul este văzut ca o mină de aur terapeutic. Acesta reprezintă o
parte semnificativă a multor ritualuri hinduse care conturează tradiția locală.
Ca plantă medicinală, beneficiile turmericului au fost observate timp de secole, fiind
folosit pe post de condiment, dar printr-o serie de proceduri complexe de extracție va
apărea o posibilitate suplimentară ca substanțele active să sprijine atât industria
medicală, cât și pe cea cosmetică. Aceste extracte sunt utilizate în produsele cosmetice
comercializate pentru îngrijirea pielii și îngrijirea părului. [8]

Îngrijirea pielii

Pielea este partea principală a corpului și oferă o barieră de protecție împotriva

substanțelor chimice nocive, a microbilor și a radiațiilor ultraviolete. Produsele naturale
din plante, cum ar fi turmericul, au fost concepute pentru a vindeca și a preveni uscarea
pielii, pentru a trata diverse răni, eczemele și acneea și pentru a întârzia procesul de
îmbătrânire. Turmericul este folosit în multe sărbători ale hindușilor, mai ales la nunți
unde miresele se ung cu pastă de turmeric pe corp pentru un aspect strălucitor. Copii
nou-născuți sunt, de asemenea, unși cu turmeric pe frunte pentru a le aduce noroc.

13
În mod tradițional, femeile își dau cu turmeric pe obraji pentru a le da o nuanță aurie
naturală. În India amestecul de turmeric cu lapte se folosește de secole ca un curățător
și demachiant, dând pielii o strălucire aurie naturală.
Băile de turmeric îmbunătățesc tonusul pielii și, de asemenea, diminuează creșterea
părului pe corp. [8]

Toxicitate și efecte adverse

Curcumina a fost descrisă în multe studii clinice ca fiind sigură din punct de
vedere farmacologic, chiar și la doze foarte mari. În conformitate cu JECFA
(Comitetul mixt al Organizației Națiunilor Unite și Organizația Mondială a Sănătății
privind aditivii alimentari) și rapoartele EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară), valoarea admisă zilnică a curcuminei este de 0-3 mg/kg (Chandran și Goel
2012; Belcaro et al. 2010). Mai multe studii pe subiecți sănătoși au susținut siguranța și
eficacitatea curcuminei. În ciuda acestei siguranțe bine stabilite, au fost raportate unele
efecte secundare cum ar fi diaree, cefalee, erupție cutanată și excremente galbene. [9]

Concluzii

Curcumina este o moleculă specială dăruită de Mama Natură care îndeplinește rolul
atât al unui condiment unic din punct de vedere al aromei și proprietăților, colorant
natural pentru textile, ingredient cosmetic, cât și antioxidant puternic ce protejează
oamenii de probleme cronice de sănătate încă din cele mai vechi timpuri.

Privind la structura chimică relativ simplă a curcuminei, se presupune că și

chimia sa este, de asemenea, foarte simplă. Totuși, cu o înțelegere științifică în
creștere, pare să fie mai complexă, unică și mai greu de înțeles. Este o moleculă
simetrică abundentă în turmeric, cu stabilitate relativ înaltă în forma sa naturală. Are o
culoare galbenă intensă, care se schimbă până la roșu în soluții bazice. În soluții
apoase și organice simple, este susceptibilă la o degradare rapidă, care crește odată cu
creșterea bazicității soluțiilor, precum și prin expunerea la lumina soarelui.
14
 Produsele metabolice ale curcuminei sunt diferite de produsele de degradare, unde
conjugarea și reducerea sunt procesele importante inițiate prin reacțiile enzimatice.
Prezența structurii α,β-nesaturate face ca curcumina să participe la reacțiile de
adiție nucleofilă cu tiolii proteici care joacă un rol important în modularea
stresului oxidativ celular, dar și cu diferite metale, dând naștere complexelor
curcumină-metal cu proprietăți îmbunătățite. De asemenea aceste complexe prezintă
un pas important în industria vopselelor pentru textile, asigurând o gamă largă de culori
strălucitoare și rezistente.

Problemele asociate cu biodisponibilitatea curcuminei pot fi depășite într-o mare

măsură prin formulări cu biopolimeri naturali, care se găsesc în practică ca produse
nutriționale. În prezent cercetările se concentrează pe dezvoltarea conjugatelor de
curcumină cu nanoparticule metalice și oxizi metalici, unele dintre acestea
formulări având potențial promițător în nanomedicină, cu efecte de inducere a
hipertermiei în celulele canceroase, de diagnostic pentru boala Alzheimer și, de
asemenea, ca agenți de contrast RMN. În ansamblu, se pare că, deși s-au înregistrat
progrese semnificative în chimia curcuminei, se poate aștepta din partea chimiștilor să
exploateze acest produs natural ca remediu terapeutic pentru multe boli cronice. [9]

 1sub formă de colorant natural din cauza instabilității sale și rezistenței

scăzute l.

Bibliografie
[1] https://www.curcumin95.ro/scurt-istoric-fapte-si-date/

[2] The Chemistry of Curcumin: From Extraction to Therapeutic Agent

-KavirayaniIndira Priyadarsini, 2014

[3] Isolation and synthesis of curcumin - Susanna Zetterström, Linköping

University Department of Physics, Chemistry and Biology, Linköping, 2012

15
[4] Department of Biological Sciences, Faculty of Science,Kuwait
University, Kuwait (2) Department of Bioscience, Sheffield Hallam
University, Sheffield, UK, 2012

[5] Medicinal Properties and Health Benefits of Curcumin - Natividad

Sebastiàa, José Miguel Sorianoa, Jordi Mañesa and Alegría Montoroba
- Department of Preventive Medicine, Faculty of Pharmacy, University of
Valencia, Valencia, Spain, 2012

[6] Natural food and beverage colourings - A. Kendrick, UK, 2012

[7] Use of Curcuma longa in cosmetics: extraction of curcuminoid

pigments, development of formulations, and in vitro skin permeation
studies - Gisele Mara Silva Gonçalves, Gustavo Henrique da Silva, Pedro
Paulo Barros, Silvana Mariana Srebernich, Cecilia Toyoko Cavalcanti
Shiraishi, Victória Rodrigues de Camargos, Thais Barbiero Lasca -
School of Pharmaceutical Science, Pontifícia Universidade Católica de
Campinas, Campinas, SP, Brazil, 2014

[8] Composition of turmeric-derived tetrahydrocurcuminoids for skin

lightening and protection against UV-B rays - Rattan SJ, Ali RE. Hormetic,
US, 2016

[9] A Review of Therapeutic Effects of Curcumin - Ali Noorafshan (1) and

Soheil AshkaniEsfahani (2), (1) Histomorphometry & Stereology Research
Center, Shiraz University of Medical Sciences, Shiraz, Iran; (2) Student
Research Committee, Shiraz University of Medical Sciences, Shiraz, Iran,
2013

16